Decizia civilă nr. 319/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 319/R
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: Bud M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de contestatorul
P. comunei I., cu sediul în I., nr. 147, județul M., cu domiciliul procesual ales la C. de avocat B. D. A., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 8, județul M., precum și de către intimații D. V., domiciliat în I., nr. 884, județul M. și D. M., domiciliată în I., nr. 843, județul M., împotriva sentinței civile nr. 262 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data din data de _
, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ .
Instanța, în urma deliberărilor a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 262 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a respins excepția tardivității depunerii contestației și excepția lipsei interesului contestatorului invocată de instanță din oficiu.
S-a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator. S-a admis contestația la executare formulată de către contestator P. comunei I., în contradictoriu cu intimații D. V. și D. M. și s-a constatat că există un impediment la executarea silită. S-au respins cererile părților privind cheltuielile de judecată.
În considerentele sentinței se reține cu privire la excepția tardivității depunerii contestației la executare invocată de instanță din oficiu, că instanța a constatat că din dosarul execuțional nr. 724/2012 al BEJ Matis C. Luminița, a rezultat că Somația din_ a fost primită de debitorul P. C. I. la data de_, astfel că prezenta contestație înregistrată la data de_ a fost făcută în
termenul legal de 15 zile prevăzut de disp. art. 401, lit. c) din Cod pr. civilă, motiv pentru care a respins excepția respectivă.
Raportat la susținerea părților că imobilul în litigiu ar fi în proprietatea lui Gorzo Ș., care și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra acestuia, instanța a pus în discuția părților interesul contestatorului în promovarea contestației la executare. Instanța a considerat că interesul contestatorului este evident raportat la calitatea acestuia de debitor al obligației din sentința civilă nr. 1371/_ a T. ui M., respectiv dispoziția acesteia de restituire în natură a terenului aferent casei demolate, respectiv a suprafeței de 0.0195 ha.
Cererea creditorului s-a referit strict la obligația de restituire în natură a acelei suprafețe de teren dispusă prin sentința de mai sus.
Constatând că debitorul P. C. I. a primit acea somație în cadrul executării silite, instanța a constatat că are interes în prezenta cauză, astfel că a respins excepția invocată de instanță din oficiu.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatori, care arată că dispoziția de restituire în natură a terenului aferent casei demolate, respectiv a suprafeței de 0,0195 ha dispusă prin sentința civila nr. 1371/2007 ar fi o obligație de a face, respectiv de a face acte de dispoziție cu privire la bunuri din patrimoniul unității și că această obligația de a face ar fi o obligație mobiliară, întrucât dreptul valorificat prin intermediul acesteia are ca obiect un bun mobil prin determinarea legii, că dreptul creditorului de a obține executarea îndatoririi pozitive ce incumbă debitorului unei obligații de a face este un drept personal, de creanță, astfel că acțiunea prin care se valorifica acel drept ar fi o acțiune personala mobiliară, astfel că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a unui titlu executoriu în materia acțiunilor personale mobiliare, astfel cum este reglementata in art. 405 alin. 1 teza întâi Cod procedură civilă, ar fi de 3 ani și începe să curgă de la data la care se naște dreptul de a cere executarea silita, respectiv din momentul rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești, instanța a constatat că creditorul face confuzie între o acțiune personală și dreptul de a cere executarea silită a unei hotărâri judecătorești, respectiv a unui titlu executoriu.
Din moment ce D. V. a obținut o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus ca Primăria să-i restituie în natură o anumită suprafață de teren, ce interes ar mai fi avut acesta să promoveze o nouă acțiune având ca obiect "obligația de a face";, respectiv de obligare a P. ui să emită dispoziția de restituire, atâta timp cât chiar creditorul a recunoscut în Notele de ședință că hotărârea respectivă ar face ea însăși dovada dreptului de proprietate?
În mod normal, creditorul obligației de restituire în natură a imobilului nici nu ar mai fi trebuit să se adreseze executorului judecătoresc pentru valorificarea dreptului său obținut în instanță deoarece legile de restituire a proprietăților prevăd sancțiuni administrative și chiar penale pentru reprezentanții administrației publice locale care au obligația legală de a facilita restituirea imobilelor preluate abuziv.
Raportat la obligația dispusă în sentința civila nr. 1371/2007, respectiv de restituire în natură a acelei suprafețe de teren, instanța consideră că acesta este un titlu emis în materia acțiunilor reale imobiliare la care termenul de prescripție este de 10 ani potrivit dispozițiilor art. 405 Cod procedură civilă, astfel că instanța a
apreciat că în cazul de față nu s-a prescris dreptul creditorului de a cere executarea silită cu privire la imobilul respectiv.
Cu privire la nelegalitatea titlului executoriu invocată de contestator pe motiv că hotărârea nu a fost investită cu formulă executorie, văzând disp. art. 25, alin. 4 din Legea nr. 10/2001, care prevede că decizia, sau dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, duce la concluzia că hotărârea judecătorească prin care s-a dispus restituirea imobilului, respectiv sentința civilă nr. 1371/2007 pronunțată la data de_ în dos. nr._ al T. ui M. constituie titlu executoriu, fără a mai fi necesară investirea acestuia cu formulă executorie. De altfel, prin Încheierea nr. 739/_ din dos. nr._ al Judecătoriei Dragomirești s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
Cu privire la aceleași Note de ședință, instanța a considerat că prin dispozitivul hotărârii amintite, P. ui nu i s-a cerut să emită o nouă dispoziție de restituire, ci doar să respect hotărârea instanței.
În cazul de față nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 3715, lit. b Cod pr. civilă pentru neexecutarea titlului executoriu deoarece "bunul";, respectiv suprafața de teren obiect al executării silite nu aparține debitorului, ci aparține creditorului, așa cum recunoaște, de altfel, și contestatoarea că hotărârea judecătorească reprezintă titlu de proprietate. Contestatorul face confuzie între obiectul executării silite, care este suprafața de teren pentru care s-a dispus restituirea și "bunurile urmăribile ale debitorului";. Art. 3715 lit. b) Cod pr. civilă se referă la unul din cazurile în care încetează executarea silită din cauza lipsei de bunuri urmăribile în patrimoniul debitorului, ceea ce nu este cazul pentru P. C.
.
În procesul verbal din data de_ s-a constatat imposibilitatea punerii în executare a sentinței civile nr. 1371/_, motiv pentru care se arată că se va închide dosarul execuțional.
În același proces verbal se consemnează că s-a stabilit de comun acord ca executarea silită să se reia după finalizarea litigiilor dintre părți, respectiv după obținerea unei hotărâri judecătorești care să aibă ca efect demolarea gardului, refacerea acestuia pe aliniamentul corect după stabilirea exactă a limitelor de hotar dintre proprietăți.
Însă imposibilitatea punerii în executare a dispozitivului hotărârii și existența unui impediment la executare se datorează culpei debitorului, care în loc să respecte această hotărâre judecătorească și să-i restituie debitorului suprafața respectivă de teren, a procedat la punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pe numele unei alte persoane, respectiv a lui Gorzo Ș., care și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
România a fost condamnată la CEDO în mai multe cauze tocmai pentru încălcarea art. 1 din Protocolul nr.1 privitor la respectarea dreptului de proprietate și pentru că nu a restituit proprietățile confiscate abuziv persoanelor îndreptățite.
Alte condamnări au fost și pe nerespectarea din partea autorităților române a hotărârilor judecătorești care au fost golite de efecte, considerându-se că punerea în executare a acestora este o ultimă etapă în respectarea unui proces echitabil, așa cum este și cazul sentinței civile nr. 1371/_ .
În cazul de față instanța a constatat că există un impediment la executarea silită, respectiv debitorul nu poate pune la dispoziția creditorului suprafața de teren pentru care acesta are titlu executoriu pentru că a pus-o la dispoziția altei persoane, însă impedimentul respectiv a fost creat tocmai de către debitor, motiv pentru care, chiar dacă va admite contestația la executare, instanța a respins cererea contestatorului privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată deoarece a apreciat că creditorului nu i se poate reproșa nicio culpă procesuală care să ducă la obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. comunei I. care a solicitat admiterea recursului și, în principal, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare, anularea actului de executare denumit
"somație"; din 4 ianuarie 2013 emis de BEJ Matis C. ia Luminița și a tuturor actelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 724/2012 și obligarea intimaților D. V. și D. M. la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în sumă de 1699 lei, reprezentând taxa de timbru (194 lei), timbru judiciar (5 lei) și onorariu de avocat (1500 lei).
În subsidiar, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare silită în temeiul dispozițiilor art. 3715lit. b) Cod procedură civilă - imposibilitatea de valorificare a bunurilor și obligarea intimaților D. V. și D.
M. la cheltuieli de judecată în sumă de 1699 lei la fond ți în recurs.
În motivarea recursului se arată că prin sentința civilă nr. 262/_ a Judecătoriei Dragomirești s-a soluționat contestația la executare, hotărâre care este nelegală și netemeinică fiind criticabilă prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Instanța nu precizează care sunt motivele de drept care au stat la baza pronunțării sentinței, astfel că s-a pronunțat o hotărâre nelegală cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă care prevăd obligarea arătării în cuprinsul hotărârii a motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii. Instanța și-a însușit constatările executorului judecătoresc exprimate în procesul - verbal din 5 februarie 2013, care se referă la un litigiu dintre creditori și mai multe persoane având ca obiect grănițuire, până la soluționarea căruia nu se poate pune în executare sentința civilă nr. 1371/2007. Cu toate acestea instanța constată că există un impediment la executare care se datorează debitorului care a pus terenul ce face obiectul executării la dispoziția altei persoane, pe care a pus-o în posesie și și-a întabulat dreptul de proprietate.
Instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, respectiv a aplicat greșit dispozițiile art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 când a respins susținerile contestatorului cu privire la nelegalitatea titlului executoriu, motivat de faptul că hotărârea judecătorească nu a fost investită cu formula executorie. Art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 se referă numai la două categorii de acte care reprezintă titlu executoriu pentru punerea în posesie: decizia respectiv dispoziția de aprobare a restituirii în natură a terenului.
În cauză, restituirea s-a dispus prin hotărâre judecătorească, așadar sunt incidente regulile de drept comun cu privire la condițiile în care aceste categorii de acte poate constitui titlu executoriu.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și D. V. și D. M. care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în consecință respingerea contestației la executare.
În motivarea recursului se arată că, instanța de fond în mod eronat reține că există impediment la executare în condițiile în acre aceasta nu se poate efectua exclusiv din culpa debitorului. Art. 3715Cod procedură civilă nu este aplicabil în cauză, bunul supus executării există.
Intimatul P. comunei I. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului declarat de D. V. și D. M. cu motivarea că, argumentele aduse în sprijinul criticilor făcute de aceștia nu sunt fondate.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În baza titlului executoriu sentința civilă nr. 1371 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a pornit executarea silită în dosarul execuțional nr. 724/2013 al BEJ Matis C. ia Luminița.
Prin încheierea nr. 739 din_ Judecătoria Dragomirești a admis cererea formulată de D. V. și D. M. și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentând sentința civilă nr. 1371 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș. Această sentință nu a fost investită cu formula executorie (fila 2 dosarul execuțional) deși atât titlul executoriu cât și cererea de executare au fost formulate sub prevederile vechiului Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 374 Cod procedură civilă hotărârile judecătorești sau alt titlu se execută numai dacă este investită cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie.
Dispozițiile legale mai sus arătate referitoare la investirea cu formulă executorie au un caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi ce nu poate fi acoperită în nici un mod. Această nelegalitate poate fi invocată în cadrul contestației la executare.
În cauză, titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1371 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș nu intră în categoria titlurilor executorii exceptate de la investirea cu formulă executorie. Cum această sentință nu a fost investită cu formulă executorie, aceasta atrage nulitatea tuturor formelor de executare silită, motiv pentru care se va dispune admiterea recursului P. ui comunei I., modificarea în tot a sentinței judecătoriei și anularea tuturor formelor de executare silită pornite în dosarul execuțional nr. 724/2012 al executorului judecătoresc Matis C. ia Luminița în temeiul dispozițiilor art. 399 alin. 2, art. 404 Cod procedură civilă.
Acestea fiind argumente suficiente pentru admiterea recursului, nu vor mai fi analizate și celelalte motive de recurs.
Recursul declarat de D. V. și D. M. urmează a fi respins tocmai pentru considerentele de mai sus arătate, respectiv faptul că prin nerespectarea
dispozițiilor privitoare la executarea silită aceasta atrage sancțiunea anulării actului.
Pe cale de consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se va admite recursul P. ui comunei I., se va modifica în tot sentința judecătoriei în sensul că, se va admite contestația la executare formulată de contestatorul P. comunei I. urmând a se anula formele de executare pornite în dosarul execuțional 724/2012.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă intimații vor fi obligați la 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat la fond), în recurs recurenta nejustificând restul cheltuielilor solicitate. Taxa judiciară de timbru nu se datorează fiind vorba de un litigiu vizând Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat P. comunei I., județul M., contra sentinței civile nr. 262 din_ a Judecătoriei Dragomirești, județul M., pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul P. comunei I. împotriva intimaților D. V. și D. M. și în consecință, anulează toate formele de executare silită pornite în dosarul execuțional nr. 724/2012 al Biroului Executorului J. ecătoresc Matis C. Luminița.
Respinge recursul declarat de D. V. și M. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimații D. V. și D. M. să plătească 1.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei P. comunei I. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de azi 12 iunie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
C. | V. , | P. G. | , | P. M. B. | , | Bud M. |
Red. P.G./_
Dact. B.M./_ Ex. 2
J. ecător fond: Gavriș Todincă E.
| ← Încheierea civilă nr. 2013/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 235/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
