Decizia civilă nr. 604/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 604/R/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător D. -I. T. Judecător D. T.
Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent M. C. N. prin P. și pe recurenta L. N., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 2271 din 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei
C. -N., dosar având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de 4 iunie 2913 s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea recurentului municipiului C. -N., față de recursul promovat de recurenta L. N. .
De asemenea, se constată ambii recurenți au solicitat judecarea cauzei în
lipsă.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2271 din 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis în parte contestatia la executare formulată de contestatorul M. C. -N. - prin P. în contradictoriu cu intimata L. N.
, si in consecinta: a redus onorariul cuvenit avocatului in faza de executare silita de la suma de 3.500 lei la suma de 500 lei.
A anulat procesul-verbal de cheltuieli din data de_, dresat in dosarul executional nr. 1187/2012 de BEJ Stolnean Romeo M., precum si celelalte acte si forme de executare silita in limita sumei de 500 lei, reprezentand onorariu avocatial in faza de executare silita.
S-au mentinut in rest actele si formele de executare silita contestate cu privire la debitul principal, datorat conform titlului executoriu - Decizia civila nr. 866/R/2012 a T. ului C., pronuntata in dosar nr._ ; onorariul cuvenit executorului judecatoresc si cheltuielile legate de actele si formele de executare efectuate.
S-a respins ca nefondata solicitarea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată și s-a luat act ca debitorul contestator nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin demersul procesual de față, contestatorul M. C. -N. - prin P.
, in contradictoriu cu intimata L. N., tinde să obțină anularea tuturor actelor de executare dresate în dosarul execuțional nr. 1187/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. . În susținerea acțiunii formulate, contestatorul a argumentat că executarea silită are un pronunțat caracter nelegal, ținând seama că nu a fost respectată ordinea și condițiile de demarare și realizare a executării silite și a actelor de executare silită. Astfel, ca motive de nelegalitate a executării silite, contestatorul a susținut că, în mod nelegal, executorul judecătoresc a procedat la efectuarea actelor de executare, in contextul in care creditoarea intimata avea posibilitatea de a inainta contestatorului o simpla notificare pentru achitarea sumei de 500 lei, fiind de notorietate ca deciziile din recurs, fiind hotarari irevocabile, nu se comunica partilor improcesuate, iar contestatorul este de acord cu achitarea sumei de 500 lei, conform titlului executoriu. Cu toate acestea, nu este de acord cu achitarea cheltuielilor de executare - onorar executor si onorar avocatial din faza executarii silite, in suma de 3.500 lei, contestand cuantumul acestora.
Examinând dosarul execuțional nr. 1187/2012 al BEJ Stolnean Romeo M.
, instanța a reținut că executarea silită a fost pornită în baza cererii de executare silită formulată de intimata creditoare L. N. și înregistrată pe rolul acestui organ de executare în data de_ .
Cererea de executare silită a fost însoțită de titlul executoriu - Decizia civilă nr. 866/R/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ . Potrivit cererii de executare silită, intimata creditoare L. N. a solicitat recuperarea pe calea procedurii de executare silită a sumei de 500 lei, reprezentând suma acordată de către instanță creditoarei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, prin care s-a respins recursul contestatorului impotriva Sentintei civile nr. 15615/2012, pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosar nr._ .
În data de_, în dosar execuțional nr. 1187/2012, BEJ Stolnean Romeo M. a emis procesul-verbal de cheltuieli, în baza titlului executoriu amintit, cu privire la suma de 500 lei, debit principal conform titlului executoriu, si suma de 3.679 lei reprezentand cheltuieli de executare.
În data de_, BEJ Stolnean Romeo M. a emis pe seama contestatorului somația execuțională cu privire la obligativitatea achitării sumei de 4.179 lei, cu titlu de debit principal si cheltuieli de executare, stabilindu-se un termen de o zi de la data primirii somației pentru efectuarea plății datorate de către debitoare, potrivit art. 387, 411 C.proc.civ.
La data de_, executorul judecătoresc a înființat măsura popririi conturilor debitorului contestator deschis la Trezoreria C., fiindu-i comunicată contestatorului înștiințarea de înființare a popririi.
Instanța și-a limitat cercetarea judecătorească la motivele de fapt și de drept conturate de către contestator prin cererea introductivă de instanță, respectiv la motivele de nelegalitate a actelor și măsurilor de executare silită astfel cum au fost susținute în scris de către contestator.
Potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Conform art. 401 alin. 1 lit. a C.pr.civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.
Potrivit art. 399 alin. 4 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Prin urmare, in ipoteza in care titlul executoriu este emis de o instanta judecatoreasca, apararile de fond impotriva acestuia nu pot fi primite de instanta in cadrul contestatiei la executare.
Astfel, raportat la argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată precizată, instanța a reținut că este fondat partial demersul procesual al contestatorului, admițând în parte contestația la executare, conform dispozitivului hotararii.
Astfel, este incontestabil faptul că hotărârea judecătorească prin care a fost stabilită obligația de plată a in sarcina contestatorului îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a reprezenta suportul procedurii execuționale declanșate în contra sa la cererea intimatei creditoare, prin raportare la disp.art. 372 și art. 374 C.pr.civ., coroborat cu disp.art. 377 alin. 1 pct. 1, alin. 2 pct. 4 C.pr.civ.
În acest sens, hotărârea judecătorească mai sus menționată, dată în soluționarea recursului, în materie civilă, este executorie și reprezintă, în plus, o hotărâre irevocabilă, încă de la data pronunțării sale, întrucât nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu alte căi de atac, astfel încât poate face obiectul executării silite, fiind învestita cu formulă executorie.
În ceea ce privește argumentul de nelegalitate invocat de contestator în cadrul acțiunii, referitor la neemiterea unei notificari de catre creditoarea intimata anterior demararii procedurii executarii silite, instanța a constatat că este vădit nefondat, prin raportare la disp. art. 371 ind. 1 si urm., art. 377 alin. 1 pct. 1, alin. 2 pct. 4 C.pr.civ., care consacră regula ca executarea obligatiilor se realizeaza de buna-voie, iar in caz contrar creditorul obligatiei de executat are obligatia de a recurge la concursul fortei de constrangere a statului pentru satisfacerea dreptului sau de la debitor. Faptul ca titlul executoriu - decizie pronuntata in solutionarea recursului - nu se comunica partilor improcesuate, nu constituie un argument in favoarea contestatorului, de natura a-l pune la adapost de raspunderea sa civila, in contextul in care, potrivit art. 129 alin. 1 C.proc.civ., avea obligatia de a urmari desfasurarea si finalizarea procesului in dosar nr._, in care a fost pronuntat titlul executoriu - Decizia civila nr. 866/R/2012, pronuntata de Tribunalul Cluj. Este stiut faptul ca o hotarare judecatoreasca irevocabila se bucura atat de puterea lucrului judecat, de obligativitate inter partes si executorialitate, ceea ce inseamna ca, de la data pronuntarii acesteia, partile trebuie sa aduca la indeplinire masurile sau obligatiile fixate in sarcina lor, independent de vreo alta conditionare. Prin urmare, este lipsita de fundament legal apararea contestatorului in sensul ca intimata creditoare avea posibilitatea de a-i emite o notificare si, de-abia, mai apoi sa procedeze la executarea silita. Este real ca intimata avea posibilitatea de a-i inainta o notificare prealabila demararii executarii silite, insa aceasta posibilitate se prefigureaza ca o facultate, iar nu ca o obligatie pentru intimata sau procedura prealabila inceperii executarii silite. Mai mult, asa cum s-a aratat, contestatorul, in calitate de parte in dosarul nr._, avea obligatia de a urmari finalizarea procesului si sa supuna de buna-voie obligatiei de plata a sumei de 500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in recurs, in favoarea intimatei creditoare, ceea ce nu s-a intamplat. Asa fiind, contestatorul nu se poate prevala de propria culpa pentru a combate demersul legitim al creditoarei
intimate pentru realizarea dreptului sau de creanta in contra contestatorului debitor.
Deopotriva, instanta a retinut ca este lipsita de relevanta sustinerea contestatorului ca a formulat contestatie la executare impotriva Sentintei civile nr. 15615/2012, pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosar nr._, irevocabila prin Decizia civila nr. 866/R/2012, data de Tribunalul Cluj in dosarul cu acelasi numar. Hotararea judecatoreasca amintita este irevocabila, iar obligatia contestatorului debitor de a achita intimatei suma de 500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in recurs, are caracter cert, nemaiputand fi pusa in discutie in cadrul unei eventuale contestatii la executare.
Mai mult, din verificarea probelor administrate, instanța a reținut că intimata-creditoare s-a adresat biroului executor judecătoresc la data de_, așadar la aproximativ 2 luni de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie -_, motiv pentru care, față si de dispozițiile art. 3711 alin. 2 Cod procedura civila, care dispune ca, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită dacă legea nu prevede altfel, apar ca neîntemeiate apărările formulate de contestator, în sensul că intimata a așteptat îndeplinirea obligației de bunăvoie, contestatorului incumbându-i această obligație încă de la data de_ .
În ceea ce privește procesul-verbal de cheltuieli întocmit de executorul judecătoresc Stolnean Romeo M. în data de_ în dosarul execuțional nr. 1187/2012, instanta a retinut ca se impun urmatoarele discutii.
Referitor la cheltuielile de executare silită, acestea au fost determinate, în acord cu dispozițiile art. 371ind.7 C.p.civ, în cuprinsul procesului-verbal din_ emis de executorul judecătoresc, iar cuantumul acestora își regăsește suportul în prevederile speciale ale Legii 188/2000, cu privire la onorariul cuvenit executorului judecătoresc, precum și în actele justificative aflate la dosarul de executare silită, care atestă plata acestora și taxele de timbru avansate de creditorul urmăritor.
Astfel, examinând procesul-verbal de cheltuieli amintit, instanța a constatat că, alături de debitul principal urmărit de 500 lei, executorul judecătoresc a stabilit și cheltuieli de executare în sumă de 3.679 lei, din care suma de 3.500,00 lei reprezentând onorariul avocat în procedura executării silite. Așa cum s-a reținut, contestatorul a criticat procesul-verbal de cheltuieli în discuție atat cu privire la onorariul cuvenit executorului judecatoresc, a contravalorii actelor de executare efectate, cat si cu privire la onorariu avocatului cuvenit in faza executarii silite.
Inainte de toate, se impun a fi amintite prevederile art. 371 ind. 7 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile aferente fazei de executare silita sunt in sarcina debitorului, contrar alegatiilor contestatorului. Insa, in acord cu sustinerile acestuia, instanta are posibilitatea ca, pe calea contestatiei la executare, sa verifice legalitatea si temeinicia modului de stabilire a acestora.
Referitor la cuantumul onorariului cuvenit executorului judecatoresc si cheltuielile aferente actelor de executare dresate, astfel cum acestea au fost determinate in cuprinsul procesului-verbal de cheltuieli din data de_, instanta a retinut ca acestea sunt justificate, prin raportare la prevederile Legii nr. 188/2000 si pct. 3 din Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2550/C/2006.
În privința onorariului avocațial de 3.500,00 lei, instanța a reținut că sunt aplicabile, de principiu, dispozițiile dreptului comun cu privire la cheltuielile de judecată. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul
onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Acest text este aplicabil în faza executării silite, dat fiind că legea recunoaște creditorului posibilitatea de a executa silit sumele reprezentând cheltuielile de executare, astfel cum sunt individualizate în procesul-verbal de către organul de executare, însă nu poate lipsi debitorul de calea de atac
împotriva modului în care acestea au fost stabilite și a cuantumului acestora. Evident, în măsura în care nu ar fi existat beneficiul executării silite a acestor sume fără mijlocirea instanței, în baza titlului executoriu, raporturile juridice dintre părți ar fi fost guvernate de dispozițiile Codului de procedură civilă. Conform art. 721 C.pr.civ., dispozițiile codului de procedură civilă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.
Acest drept procedural al creditorului, de a obține executarea silită a cheltuielilor de executare în baza procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc, nu poate scăpa controlului instanței de judecată. Potrivit 721 C.pr.civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, iar partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite. Deși conform art. 34 din Legea nr. 51/1995 contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, instanța a reținut că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea îndreptățită îl reprezintă culpa procesuală. Or, în lipsa art. 3717 C.pr.civ., contractul încheiat de avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele numai între părți, iar nu și față de terțe persoane (principiul relativității). Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, în baza principiului reparării integrale, ce guvernează materia răspunderii civile delictuale, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Tot pe temeiul răspunderii civile delictuale însă, cel care a câștigat procesul sau care beneficiază de o dispoziție legală (caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal privind cheltuielile) nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat, fapta săvârșită de cel dintâi constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri.
Această soluție nu contravine art. 34 din Legea nr. 51/1995 deoarece nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Instanța a constatat că împuternicirea avocațială nr. 173/_ a fost emisă pentru asistare, reprezentare și formulare de cereri în vederea executării silite pentru recuperarea cheltuielilor de judecată in fata BEJ Stolnean Romeo M.
. De altfel, cererea de executare silită a fost inaintata de av. L. Romulus. Instanța a avut în vedere faptul că acordarea de asistență juridică presupune și consultanța acordată părții înaintea depunerii cererii sau asistarea acesteia cu ocazia întocmirii actelor de procedură în fața organului de executare. Cu toate acestea, onorariul avocațial de 3.500,00 lei nu este proporțional și rezonabil în raport cu natura pricinii, complexitatea acesteia și munca îndeplinită de avocat, astfel că se impune reducerea acestuia. In cauza, debitul principal urmarit silit este de 500 lei, conform titlului executoriu. Deopotriva, cererea de executare silita, cat si executarea silita in sine, nu pune probleme juridice deosebite, de
altfel acest aspect rezulta si din modul de formulare a cererii amintite. Pe de alta parte, executarea silita a fost pornita in considerarea solvabilitatii contestatorului debitor, sens in care a fost ceruta si infiintata masura popririi conturilor contestatorului deschise la Trezoreia C., debitul urmarit fiind realizat. In consecinta, apare ca nejustificata suportarea de catre contestator a unui onorar avocatial in suma de 3.500 lei aferent acestei faze procesuale, motiv pentru care instanta a dispus reducerea acestuia de la suma de 3.500 lei la suma de 500 lei, fiind anulate procesul-verbal de cheltuieli, precum si actele si formele de executare silita - in dosarul executional nr. 1187/2012 al BEJ Stolnean Romeo
M. in limita sumei de 500 lei, reprezentand onorariu avocatial in faza de executare silita. A mentinut in rest actele si formele de executare contestate. In lumina considerentelor ce preced, si în baza art. 399 C.pr.civ, a admis in parte contestatia la executare, conform dispozitivului hotararii.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., soluția ce urmează a fi dispusă în cauză și reținând culpa procesuală a contestatorului, intimata a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata, insa nu a facut dovada efectuarii unor asemenea cheltuieli legate de combaterea demersului procesual de fata. Instanta a retinut ca debitorul constatator nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul M. C. -
N. prin primar, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în totalitate a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În mod eronat instanța de fond nu a admis in totalitate contestația la executare formulata, pronuntandu-se doar asupra reducerii onorariului cuvenit avocatului in faza de executare silita de la suma de 3.500 lei la suma de 500 lei.
Recurentul arată de asemenea că își menține excepția inadmisibilitatii întocmirii procedurii de executare silita invocata, întrucât pe rolul Judecătoriei
C. -N. a fost înregistrat dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, solicitandu-se anularea formelor de executare silita incepute in dosarul executional nr.994/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. si suspendarea executării silite pana la soluționarea prezentei contestații.
Consideră ca cu rea-credinta creditoarea a apelat la serviciile BEJ Stolnean Romeo M., intrucat aceasta avea posibilitatea sa formuleze o simpla notificare in vederea achitării de către recurentul contestator a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecata in baza titlului executoriu - Decizia civila nr.866/R/2012 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosarul nr._, irevocabila, mai ales ca este de notorietate ca hotărârile judecătorești pronunțate de către instanța de recurs nu se comunica decât la cererea uneia dintre părțile improcesuate, in speța creditoarea fiind cea interesata in obținerea pretențiilor, recurenta fiind de acord sa achite creditoarei suma stabilita titlului executoriu - indicat, insa nu este de acord cu achitarea diferenței de suma reprezentând onorar avocațial in faza de executare silita (3.500 lei) + onorar expert in suma de 179 lei.
Mai mult, invederează a si cuantumul diminuat prin hotărârea recurată de 500 lei este exorbitant având in vedere gradul redus de dificultate al cauzei, in cadrul executării silite, si fata de munca depusa de avocat in aceasta faza - care presupune cel mult formularea unei cereri, respectiv completarea unui formular tipizat.Într-o speța similara in care părțile improcesuate sunt aceleași cu cele din prezentul litigiu onorariului de avocat a fost diminuat de la suma de 6.000 lei la
300 lei (Judecătoria Cluj-Napoca, dosar nr._, Sentința civila nr. 19921/2012).
Astfel, onorariul avocațial pretins in faza executării silite, chiar si de 500 lei este disproporționat de mare in raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a acesteia si munca pretinsa de către avocat. Pentru avocații care solicita un astfel de onorariu exorbitant, este vorba despre o cauza personala, iar aceștia au uzat de propriile cunoștințe juridice in redactarea acestuia, motiv pentru apreciază onorariul nu se justifica. Ca atare, munca indeplinita de către avocat in acordarea asistentei juridice este in mod semnificativ mai redusa decât in situația in care apărătorul ar fi fost străin de litigiul tranșat prin hotărârea judecătoreasca care constituie titlu executoriu.
Pe de alta parte, serviciile prestate de către avocatul creditorilor in faza de executare silita s-au rezumat la formularea a patru cereri, respectiv cererea de executare, doua cereri prin care s-a solicitat infiintarea popririi asupra conturilor debitorului si o cerere de eliberare a sumei consemnate de către debitor la dispoziția executorului judecătoresc al căror conținut nu reflecta complexitatea serviciilor prestate de către apărător care sa justifice onorariul pretins de către acesta. Mai mult, reprezentantul intimatei, justifica cuantumul onorariului nu pe considerente ce tin de complexitatea executării silite ci pe imprejurarea ca debitorul cu rea credința a refuzat timp indelungat sa-si respecte obligația de predare in posesia creditorilor a imobilului situat in C. -N., str.Regele Ferdinand nr.4, obligație care rezulta insa din alt titlu executoriu decât cel in litigiu.
De asemenea, solicită sa aveți in vedere la soluționarea cauzei ca onorariul avocațial in faza executării silite, chiar si diminuat, este net superior onorariului pretins de către dl.executor judecătoresc, motiv pentru care se impune diminuarea sumei de 500 lei stabilita de către instanța de fond.
In ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, este de 179 lei, suma pe care o consideră nefondată, prin raportare la criteriile prevăzute in art. 55, alin. 3 din Ordinul nr. 2550/2006 privind Regulamnetul de aplicare a Legii nr. 188/2000, cum ar fi complexitatea si valoarea actelor de executare, efortul intelectual si răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit. Așadar, solicită in temeiul disp. art. 371 ind. 7 C.pr.civ., diminuarea acestuia.
în susținerea celor mai sus arătate înțelegem să invocăm dispozițiile din cuprinsul Anexei la Hotărârea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr.2 din 17 februarie 2007 privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executiorilor judecătorești, conform căreia înregistrarea unei cereri costa 1,19 lei, formare dosar - 11,90 lei, redactare adresa 11,90 lei, proces verbal de indeplinire a procedurii 23,80 lei, costul pentru transmiterea unei singure comunicări prin intermediul Poștei R. e 4,40 lei, emiterea somației 11,90 lei. Ori, adunate toate aceste sume (total 65,09 lei) niciodată nu vor ajunge la valoarea pretinsa de executor de 179 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Aceste cheltuieli urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil, ori suma pretinsa de executor este situata cu mult deasupra cheltuielilor efectuate cu îndeplinirea formalităților prevăzute de legislația in vigoare.
Astfel, atâta timp cat cererea de executare silita este circumscrisa fazei judecații in fata instanței apreciază ca si onorariul care a fost încasat pentru cererea de executare silita se poate circumscrie dispozițiilor Codului de procedura civila. Instanța are posibilitatea de a cenzura cuantumul onorariului
executorului, la cererea debitorului executant astfel acestuia ii este încălcat dreptul de acces la justiție sub acest aspect si supus atitudinii abuzive a creditorului.
Solicitarea privind achitarea cheltuielilor de executare in termen de 1 zi de la data primirii somației este nelegala si raportat la prevederile art.2 din O.G.nr.22/2002, care instituie un termen de 6 luni de la data primirii somației de plata, in vederea îndeplinirii obligației de plata. Ca atare, solicita instanței anularea acestuia. Mai mult, solicita instanței a dispune obligarea intimatei L.
la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu (fond+recurs).
În mod eronat instanța a reținut ca "ia act ca debitorul contestator nu a solicitat cheltuieli de judecata" intrucat din simpla lecturare a contestației se poate observa ca a solicitat "admiterea contestației la executare asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecată."
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și intimata L. N., solicitând admiterea recursului in sensul respingerii contestației la executare; menținerea actelor de executare înființate in prezentul dosar executional 1187/2012 al BEJ Stolnean Romeo M., cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul motivelor se arată că poprirea inființata de BEJ Stolneanu M.
, in dosar executional 1187/2012 este in conformitate cu dispozițiile art. 452 codului de procedura civilă și prin urmare nu poate sa fie anulata, organul de executare a procedat conform dispozițiilor legale respectându-le intru-totul.
Reaua credința al acestui intimat care deține in calitate de coproprietar impreuna cu intimata L. un imobil din centrul M. ui C. -N., dar nu dorește sa imparta cu aceștia chiriile pe care le incasează pentru întreg imobilul. Prin nenumărate sentințe judecătorești același intimat a fost obligat sa achite cota parte din chiriile pe care le incaseaza aferente imobilului aflat in coproprietatea intimatei.
Acționând astfel, cu rea credința intimatul îi obliga sa avanseze diferite sume de bani cu titlul de taxa de timbru pentru a-și recupera prejudiciul cauzat de acest intimat. De fapt intimatul sfidează actul de justiție prin nerespectarea unor hotărâri judecătorești irevocabile in care acesta a fost parte, iar hotărârile ii sunt opozabile.
ivele invocate in acesta contestație la poprire au mai fost invocate de recurenta M. C. -N. si in litigiile pe care le au pentru obținerea despăgubirilor, iar instanțele le-au respins ca fiind nefondate si au admis acțiunile intimatei L. .
Nici cheltuielile de executare, reprezentând onorariul avocațial, nu sunt exagerate raportat la reaua credința al acestui intimat, care asa cum am arătat mai sus, nu intelege sa respecte niște hotărâri judecătorești irevocabile prin care intimatei i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului situat in C. -
str.Regele Ferdinand nr 4.
Tot in aceasta idee arată odată in plus reaua credința al acestui intimat prin administrarea păgubitoare al acestui imobil, prin faptul ca a incheiat contracte de inchiriere cu diferite persoane fizice si juridice cu preturi mult sub prețul pieței, aducandu-le din nou prejudicii considerabile.
De asemenea acest intimat in calitate de administrator al imobilului permite sa locuiască in acest imobil persoane care nu dețin vreun titlu valabil si nu achita nici chirie, deoarece contractele prin care aceștia si-au cumpărat apartamentele au fost anulate de instanțele de judecata, evident fara plata vreunei chirii.
Arată faptul ca in procedura executării silite, art. 274 cod procedura civila privind micșorarea onorariul avocațial nu isi are aplicabilitatea prin urmare onorariul avocatial perceput in faza de executare silita nu poate sa fie diminuat, deoarece art.274 Cod procedura civila se refera exclusiv la cheltuieli de judecata nu si la cele de executare. De asemenea alin. 3 al art. 274 cod procedura civila nu mai poate sa fie aplicabil deoarece, prin statutul profesiei de avocat nu se mai prevăd tablouri minimale sau maximale privind onorariul avocatului.
Prin întâmpinarea formulată de recurentul contestator M. C. -N. prin primar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata, in calitate de moștenitor al numitului L. Remus, alături de L.
M. si L. Romulus (fiii acesteia), au încercat de nenumărate ori, prin diferite cereri de chemare in judecata sa inducă in eroare instanța. Aceștia refuza sistematic, cu toate diligentele recurentului, sa facă toate demersurile in vederea predării posesiei ce le revine, conform cotei stabilite de hotărârile judecătorești invocate.
Niciunul din coproprietari nu este titular exclusiv al unei fracțiuni din bun. Specific proprietății comune este faptul ca același bun, nefractionat in materialitatea sa, aparține concomitent mai multor titulari, fiecare dintre aceștia având numai o cota parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. In speța, recurenta L. N. tinde sa obtina încasarea unor sume reprezentând chirie datorata pentru închirierea unor spatii din imobilul in litigiu, asupra căruia aceștia nu dețin un drept de proprietate exclusiva.
Statul R. este inca proprietar asupra imobilului și doar de la data întocmirii procesului verbal de predare-primire a imobilului recurenta L. N. (împreuna cu fiii acesteia L. M. si L. Romulus) pot afirma ca dețin toate atributele dreptului de proprietate asupra imobilului si ca atare vor putea sa dispună după bunul lor plac asupra acestuia.
Raportat la considerentele mai sus arătate apreciază ca, afirmațiile recurentei sunt nefondate.
Fiii recurentei L. N. au încheiat, dovedindu-si astfel "buna-credinta", fara știrea si acceptul contestatorului, pentru diferite spatii din imobil, contracte de închiriere cu diverse firme.
Pe rolul Judecătoriei C. -N. a fost înregistrat dosarul nr._ având ca obiect nulitatea absoluta a contractelor de închiriere mai sus arătate.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:
În ce privește recursul declarat de contestatorul M. C. -N. ,se apreciază că acesta este parțial fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima critică a recurentului M. C. -N. referitoare la faptul că intimata avea posibilitatea de a formula o simplă notificare pentru achitarea sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecată acordate prin Decizia civila nr.866/R/2012 a T. ului C. nu poate fi primită.
Decizia civilă evocată a fost misă la data de_ iar cererea de executare silită a fost formulată de intimata L. N. la data de_, după un interval de aproape două luni de la momentul emiterii deciziei, răstimp în care creditorul recurent avea posibilitatea de a achita benevol suma stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată în recursul finalizat prin această hotărare irevocabilă.
Așa cum corect a observat și prima instanță, recurentul a avut calitatea de parte în dosarul civil nr._ în care s-a pronunțat decizia amintită, și ca atare a avut posibilitatea de a cunoaște soluția de la data pronunțării acesteia,
inclusiv obligația stabilită în sarcina sa de a achita suma de 500 lei cheltuieli de judecată intimatei.
Știut fiind că hotărarile pronunțate în recurs nu se comunică părților, și avand în vedere prevederile art.129 al.1 C.pr.civ. conform cărora părțile sunt ținute să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, ar excesiv și nerezonabil să se pretindă părții care a caștigat litigiul irevocabil, lipsa notificării adversarului în scopul îndeplinirii de către acesta a obligațiilor statuate în sarcina sa.De altfel, recurentul nu a indicat nici un temei legal care să oblige intimata la o astfel de conduită.
Pasivitatea manifestată de recurent care, timp de două luni de la data pronunțării Deciziei civile nr.866/R/2012 nu a înțeles să își onoreze obligatiile nu poate fi invocată de acesta în favoarea sa, conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans .
Nu este fondată nici susținerea referitoare la inadmisibilitatea întocmirii procedurii de executare silită întrucat dosarul execuțional invocat, nr.944/2012 al BEJ Stolnean M. a fost constituit în temeiul Sentinței civile nr.15615/20112 al J. i C. -N. și vizează obligatîile stabilite în cuprinsul ei, în timp ce dosarul execuțional nr.1187/2012 al aceluiași executor, ce face obiectul prezentei contestații, vizează exclusiv cheltuielile de judecată acordate în faza recursului prin Decizia civila nr.866/R/2012 a T. ului C. .Din această perspectivă este fără relevanță că soluționarea dosarului avand ca obiect contestația la executare împotriva actelor din dosarul execuțional inr.944/2012 al BEJ Stolnean M. a fost suspendată.
În ce privește stabilirea onorariului avocațial la suma de 500 lei ,tribunalul constată că prima instanța a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
T. ul reține, în acord cu instanța de fond, ca in sarcina recurentului M.
C. -N. sunt intrunite conditiile angajării raspunderii civile delictuale conform art. 998-999 C.civ. rap. la art. 274 C.proc.civ.Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a caștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat.
Conform art. 371 1 alin. 3 - "executarea silită are loc [...] până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta precum și a cheltuielilor de executare". Acest principiu, coroborat cu art. 371 7alin. 2 C.pr.civ., care consacră ideea potrivit căreia cheltuielile de executare cad în sarcina debitorului, conduc la premisa că legiuitorul a fost clar cu privire la stabilirea persoanei în sarcina căreia cade obligația plății debitului reprezentând cheltuieli de executare, și anume debitorul.
În același timp prevederile art. 39 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, statuează că "sunt cheltuieli de executare: pct.3. onorariul avocatului, în faza de executare silită";.
Raportat la criteriile de individualizare a culpei procesuale oferite de legiuitorul national, precum si de practica constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, respectiv complexitatea cauzei, volumul de munca depus de avocat, pregatirea/calificarea profesionala a acestuia, solutia instantei de fond cu privire cererile partilor, caracterul rezonabil, dovedit si proportional al cheltuielilor de judecata solicitate de parte, tribunalul retine ca suma de 500 lei, raspunde atat cerintei de a acoperi prejudiciul intimatei, raportat la culpa procesuala a contestatorului, cat si necesitatii de a asigura
proportionalitatea si caracterul rezonabil al cheltuielilor judiciare acordate in raport de culpa procesuala a partii care a pierdut procesul.
De asemenea se impune mentiunea că nu este vorba despre o cauză personală a avocatului, ci acesta a acționat ca reprezentant al intimatei L. N.
.
Critica recurentului nu este fondată nici în ce privește onorariul executorului judecătoresc intrucat, contrar susținerilor din recurs, acesta a fost stabilit corect prin raportare la prevederile art.37 din Legea nr.188/2000 și pct.3 din Ordinul Ministrului justiției nr.2550/C/2006.În acest sens, se reține că cuantumul onorariului executorului a fost calculat la suma 74 lei, diferența reprezentand taxele conform Hotărarii nr.2/2007 privind completarea Statutului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, aspecte ce rezultă cu claritate din cuprinsul procesului-verbal din data de_ emis în dosar execuțional nr.1187/2012.
Onorariul executorului judecătoresc respectă limitele prevăzute de actele normative indicate și în nici un caz nu se poate aprecia că suma de 74 lei stabilită cu acest titlu ar fi nerezonabilă sau excesivă.
Este eronată și susținerea recurentului asupra instituirii prin art.2 din OUG nr.22/2002 a unui termen de 6 luni de la primirea somației pentru onorarea obligațiilor de plată, întrucat această normă legală permite doar amanarea executării obligației în cazul lipsei de fonduri, aspect care nu a fost însă dovedit în cauză de recurent.
T. ul apreciază însă ca fiind întemeiată ultima critică a recurentului, aceea referitoare la soluția primei instante asupra cheltuielilor de judecată.
În mod eronat a reținut instanța că recurentul contestator M. C. -N. nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata, în contextul în care acestea au fost solicitate, așa cum reiese cu claritate din mentiunile de la finalul contestației (f.8 dosar fond). Această cerere a fost reiterată și prin înscrisul depus la data de_ (f.23).
Ca atare, față de admiterea în parte a contestației la executare, în temeiul art.274, art.276 C.pr.civ. se impunea acordrea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată în raport de pretențiile admise.
În acest sens, se constată că contestatorul a efectuat și dovedit doar cheltuieli legate de plata taxei judiicare de timbru și timbru judiciar, care față de pretențiile admise în cuantum de 3000 lei, prin reducerea onorariului avocațial cu această sumă, se ridica la cuantumul de 194,3 lei.
Așa fiind, față de considerentele expuse, în temeiul art. 312, 304 pct.9, art.304 ind.1 C.pr.civ. tribunalul va admite recursul în parte recursul declarat de contestatorul M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 2271 din 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va modifică în parte, în sensul că va obliga intimata să plătească contestatorului suma de 194,3 lei cheltuieli de judecată la fond.
În ce privește recursul declarat de intimata L. N. și care vizează doar aspectul reducerii onorariului avocațial, tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru aceleasi argumente arătate pe larg cu ocazia analizării recursului contestatorului din perspectiva criticilor asupra aceluiași onorariu, ca atare nu se mai impune reiterarea acestora.
Se mai impune doar precizarea că se apreciază ca fiind nerelevante raportat la obiectul cererii deduse judecății, referirile la fondul cauzei care a generat litigiul finalizat prin Decizia civila nr.866/R/2012 a T. ului C. .
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat nici unul din motivele de recurs invocate, tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de intimata și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Raportat la soluția adoptată în recurs, și văzand că părțile au justificat doar cheltuieli legate de plata taxelor aferente declarării recursurilor,văzand de asemenea, că recursul contestatorului a fost admis doar în privința cheltuielilor de judecată de la fond,care nu implică însă plata vreunei taxe, tribunalul, în temeiul art.276 C.pr.civ. va dispune compensarea cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de contestatorul M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 2271 din 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă intimata să plătească contestatorului suma de 194,3 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate .
Respinge recursul declarat de intimata L. N. împotriva aceleiași sentințe.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2013.
Președinte, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, D. T. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 06 Iunie 2013
Red. M. / tehnored. C.H. 3 ex./ 26 iunie 2013
Jud. fond. G. -R. F. -Hîngan- JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA
| ← Decizia civilă nr. 235/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 435/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
