Decizia civilă nr. 323/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 323/A/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul compus din: Președinte O. R. G.
Judecător O. -C. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanții C. D. și C.
F. împotriva Sentinței civile nr. 571/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat D. N., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelanților pârâți C. D. și C. F., avocat G. N. și reprezentanta intimatului reclamant D. N., avocat L. Zăhan, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat, comunicat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, întrucât motivele de apel privesc doar cheltuielile de judecată.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelanților pârâți solicită instanței admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare.
Nu solicită cheltuieli de judecată. Susține oral motivele de apel așa cum au fost formulate în scris.
Reprezentanta intimatului reclamant D. N. solicită instanței respingerea apelului formulat de către apelanți, ca neîntemeiat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată constând din onorariu avocațial conform chitanței depusă la dosar (fila 12 dosar). Susține oral motivele din întâmpinare.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 571
din_ dosar nr._ a Judecătoriei T. ,
s-a admis cererea principala
formulata si ulterior precizata de reclamantul D. N. in contradictoriu cu paratii C. D. si C. F. .
S-a admis cererea reconventionala formulata de paratii C. D. si C.
F. .
S-a stabilit drept linie de hotar care desparte proprietatea reclamantului, proprietate inscrisa in CF 11897 T., A+1, top 3920/1/1 gradina de 650 mp si A+2, top 3920/1/2/2 gradina de 578 mp si in CF 9056 T., A+3, top 3920/1/2/1 gradina de 1432 mp de proprietatea paratului C. D. inscrisa in CF 9055 T., A+2, top 3919/1 gradina de 600 mp si sub A+3, top 3919/2 teren de 2060 mp linia de demarcatiune data de aliniamentul pct 30-29-28-27-26-25-24-31-34-35 la 2,27 m fata de casa paratului conform anexei 3 din expertiza intocmita de expert judiciar Florea F.
Au fost obligați paratii sa lase in deplina posesie si pasnica folosinta reclamantului suprafata de 330 mp, suprafata ce face parte din imobilul inscris in CF 9056 T., A+3, top 3920/1/2/1 gradina de 1432 mp, conform anexei 1 din raportul de expertiza intocmit de expertii judiciari
Gheorghita Tatiana, Morar I., Sicoe C.
Au fost obligați paratii sa ridice anexele gospodaresti, cotete de pasari si animale imprejmuite prin garduri de plasa de sarma in suprafata de 102 mp si afumatoare in suprafata de 8 mp si imprejmuirile la aceste anexe edificate pe suprafata de teren de 330 mp ce face parte din imobilul din CF 9056 T., A+3, top 3920/1/2/1 gradina de 1432 mp in caz contrar, autorizeaza reclamantul a ridica aceste anexe mai sus amintite, pe cheltuiala paratilor.
S-a dispus radierea servitutii de trecere inscrise pe imobilul inscris in CF 9055 T., A+2, top 3919/1, C+2.
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei C. F. Au fost obligați paratii sa plateasca in favoarea reclamantului suma de
3.159,70 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Conform extraselor de carte funciara depuse in probatiune in dosar f.9-23 si sentintei civile nr. 421/24 februarie 1983 pronuntata de Judecatoria T. in dosar civil 4024/1981 (f. 7 dosar), sentintei civile nr. 3783/1 noiembrie 2007 pronuntata de Judecatoria T. in dosar_ modificata prin decizia nr. 1141/R/2008 pronuntata de Tribunalul Cluj (f. 24-28 dosar) rezulta ca reclamantul este unic proprietar al imobilelor inscrise in CF 11897 T., A+1, top 3920/1/1 gradina de 650 mp, A+2, top 3920/1/2/2 gradina de 578 mp si in CF 9056 T., A+3, top 3920/1/2/1 gradina de 1432 mp ( sentinta civile nr. 421/24 februarie 1983 pronuntata de Judecatoria T. in dosar civil 4024/1981, hotarare operata in cartea funciara, sentinta civile nr. 3783/1 noiembrie 2007 pronuntata de Judecatoria T. in dosar_ modificata prin decizia nr. 1141/R/2008 pronuntata de Tribunalul Cluj, sentinta neoperata in regim de carte funciara) iar paratul este proprietar al imobilelor din CF 9055 T., A+2, top 3919/1 gradina de 600 mp si A+3, top 3919/2 teren de 2060 mp.
Acest din urma imobil in temeiul dispozitiilor sentintei civile nr. 421/1983 pronuntata de Judecatoria T. in dosar civil 4024/1981 este grevat de o servitute de trecere pe o lungime de 50 m si o latime de 2,5 m in
favoarea imobilelor cu nr top 3919/2 si 3920/1/2/1 din CF 9055 si 9056
T. .
Cu privire la imprejurarea ca imobilele partilor litigante se invecineaza nu au existat pozitii procesuale contradictorii astfel ca s-a impus administrarea de probatoriu cu privire la lamurirea hotarului, liniei despartitoare dintre aceste imobile si lamurirea ocuparii pe nedrept de catre vrei parte improcesuata a vreunei portiuni de teren din acela al vecinului, aspectele in litigiu in prezentul dosar.
Asadar pentru lamurirea acestor aspecte de fapt au fost incuviintate probe propuse deopotriva de catre partile litigante, probe constand in inscrisuri, interogatorii parti, declaratii martori, expertiza tehnica de specialitate.
Paratii C. D. si C. F. prin raspunsurile la interogatoriile ce le- au fost administrate in cauza si-au mentinut pozitia procesuala exprimata si in scris la dosar in sensul ca imobilele din litigiu se invecineaza neavand insa garduri despartitoare, ca nu ocupa nimic din proprietatea reclamantului anexele gospodaresti in discutie fiind realizate pe proprietatea lor; au mentionat apoi si ca partajarea proprietatilor din litigiu a fost realizata prin sentinta civila nr. 421/1983 pronuntata de Judecatoria
T. in varianta IV a raportului de expertiza avut in vedere cu acea ocazie (f. 129-132 dosar)
De asemenea reclamantul D. N. cu ocazia administrarii probei cu interogatoriul pe seama sa ( f. 149 dosar) a reiterat ca paratii ii ocupa suprafata de teren din imobilul ce ii apartine si ca el personal nu ocupa mai mult decat in se cuvine.
Martora Tatiu Sofia audiata la f. 214 dosar a sustinut ca anexele gospodaresti ce exista in prezent ( cotet porci, cotet gaini si afumatoare ) paratii le-au edificat prin anii 2000 pe portiunea de teren care apartine reclamantului, sotia acestuia afirmand fata de martora ca le-ar fi atras atentia paratilor asupra acestui fapt inca din momentul la care le-au realizat, fara succes insa. Martora a mai afirmat ca inainte de acest anexe de astazi tatal paratului ce a detinut anterior imobilul paratului avea realizate anexe (cotet de porci si cotet de gaini ) anexe ce erau insa edificate pe portiunea de teren a familiei C. .Despre o eventuala linie de demarcatie intre imobilele din litigiu martora a afirmat ca intre acestea exista o carare fara a exista insa si garduri despartitoare
Audiat la f. 215 dosar martorul C. S. V. a sustinut ca in calitatea sa de prieten cu fiii familiei reclamantului in vizitele realizate de-a lungul timpului, a observat in anii 1990 pe locul anexelor gospodaresti de astazi ca exista doar o curte de pasari si un cotet fara platforme betonate (un gard imprejmuitor unui cotet de lemn) iar ulterior s-au realizat anexele din prezent care " cu ochiul liber " se observa ca au fost realizate in partea de proprietate a reclamantului si oricum membrii familiei reclamantului i- au spus ca acestea s-au realizat pe proprietatea lor insa fara acordul lor.
Martorul Nealocos V. M. audiat la f. 216 dosar a aratat aceeasi imprejurare cum ca intre imobilele din litigiu nu exista garda despartitor insa linia de demarcatie este linia data de o alee care imparte partea stanga a imobilului ce apartine reclamantului de partea dreapta a imobilului ce apartine paratilor; despre anexele gospodaresti martorul a afirmat ca acestea se afla pe terenul reclamantului sustinand ca acestea au existat
dintotdeauna aici si ca tot astfel au fost folosite de familia paratilor fara sa fi existat neintelegeri sau discutii cu privire la aceasta imprejurare.
Martora T. I. Ovidia audiata la f. 217 dosar aratand ca nu poate preciza exact pe care imobil sunt edificate anexele gospodaresti din litigiu a sustinut ca acestea s-au folosit doar de catre familia paratului.
Lucrarea de specialitate efectuata in cauza de experta Florea F. a fost in sensul determinarii liniei de demarcatie dintre imobilele din litigiu pe aliniamentul pct 30-29-28-27-26-25-24-31-34-35 la 2,27 m fata de casa paratului (anexa 3, f. 85 dosar) ,linie de hotar ce este identica cu aceea stabilita prin planul de situatie varianta a 4-a intocmita de ing Madaras I (varianta cu care de altfel si paratii s-au declarat de acord la interogatoriile administrate in cauza); raportat la aceasta stare de fapt concluziile aceleiasi lucrari de specialitate au fost in sensul ca paratii ocupa prin constructiile edificate - anexe gospodaresti o suprafata de 110 mp (f. 81, 103, 119 dosar) In cauza s-a mai efectuat o lucrare tehnica de specialitate, lucrare intocmita de expertii Gheorghita Tatiana, Morar I., Sicoe C. care a tinut cont de aceeasi varianta IV si planul de situatie aferent inctocmite de expert Madaras I. in dosarul 4024/1981 al Judecatoriei T., dosar ce a stat la baza inscrierilor in CF a imobilelor in cauza; concluzia astfel retinuta a fost in sensul ca imobilul cu nr top 3920/1/2/1 inscris in CF 9056 prorpietatea tabulara a reclamantului nu se regaseste in totalitate in folosinta acestuia si ca o suprafata de 330 mp (anexa 1, f. 175 dosar) este afectata de anexele gospodaresti imprejmuite cu garda de plasa ale paratilor
C. .
Vazand probatiunea astfel adminsitrata in cauza si prevederile art.
584 Cod civil, s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele din litigiu pe aliniamentul pct 30-29-28-27-26-25-24-31-34-35 la 2,27 m fata de casa paratului conform anexei 3 din expertiza intocmita de expert judiciar Florea F.
Cum potrivit art. 480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, iar actiunea in revendicare reprezinta actiunea in justitie a proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, prin prisma aspectelor de fapt reliefate in cauza, aspecte dovedite cu probele administrate in cauza, s-a admis actiunea formulata si sub acest aspect dovedindu-se ocuparea abuziva de catre parati a unei suprafate de 330 mp din imobilul proprietatea reclamantului.
Totodata in baza art. 1073-1077 Cod civil au fost obligați paratii sa isi ridice anexele gospodaresti in suprafata de 102 mp si afumatoare in suprafata de 8 mp si imprejmuirile aferente de pe suprafata de 330 mp ocupata pe nedrept din imobilul prooprietatea reclamantului in caz contrar, fiind vorba in speta de o obligatie de "a face"; se va autoriza reclamantul a rtidica respectivele anexe pe cheltuiala paratilor .
In sensul celor mai sus mentionate si retinute in ce o priveste pe parata C. F. instanta a retinut ca aceasta justifica în cauza calitatea sa procesuala pasiva, apreciindu-se ca s-a dovedit detentia pe care aceasta o exercita, in calitate de sotie, alaturi de paratul C. D., proprietar tabular, cu privire la imobilul acestuia din urma (petitul de granituire in practica judiciara stabilindu-se ca putand fi realizat si in contradictoriu cu posesorul chiar detentorul imobilului invecinat) si totodata s-a dovedit posesia pe care
aceasta o realizeaza cu privire la anexele gospodaresti din cauza si implicit asupra terenului aferent acestor anexe, teren apartinand reclamantului (raportat la petitul de revendicare si obligatie de " a face"; ); asadar aceasta exceptie a lipsei calitatii procesuale pasive a paratei C. F., exceptie care a fost unita cu fondul la termenul de judecata din data de 1 iunie 2009, se va aprecia drept neintemeiata.
Totodata este de retinut ca asupra imobilului din CF 9055 T., A+2, top 3919/1 sub C +2, in temeiul prevederilor sentintei civile nr. 421/1983 pronuntata de Judecatoria T., s-a dispus inscrierea unei servituti de trecere pe o lungime de 50 m si o latime de 2,5 m in favoarea imobilelor nou create cu nr top_ /1/2/1 din CF 9055 si 9056 T. ; in prezent din expertizele judiciare intocmite in cauza, mai sus mentionate, rezulta ca imobilele cu nr top 3919/2 si 3920/1/2/1 au acelasi proprietar si totodata au acces direct la drumul public inspre strada F., nemaisubzistand astfel situatia exsitenta la momentul inscrierii acestei servituti in cartea funciara.
Asa fiind raportat la preved. art. 770 alin 1 lit g si art. 755 si urm Noul Cod civil, un drept de servitute incetand si in situatia in care utilitatea ei dispare, s-a dispus radierea acestui drept de servitute consecinta fiind admiterea cererii reconventionale formulate in cauza.
In baza art. 274 Cod pr. civila fiind in culpa procesuala, paratii au fost obligati sa plateasca in favoarea reclamantului suma de 3.159,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu expertiza, sume justificate cu chitante doveditoare la dosar, inscrisuri depuse pana la inchiderea dezbaterilor din cauza. In acelasi sens avand in vedere si prevederile art. 275 Cod pr. civila, s-a retinut ca paratii au mentionat ca nu solicita cheltuieli de judecata in cauza daca reclamantul nu se opune pretentiei lor, aceea de radiere drept de servitute, ori pozitia procesuala adoptata in cauza de catre reclamant in acest sens a fost de neopunere la admiterea acestui petit ulterior formulat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, recalificat în apel, pârâții C. D. și C. F.,
solicitând instanței admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare.
În motivare pârâții au arătat că hotărârea atacată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În primul rând, pârâții au solicitat obligarea reclamaților la plata cheltuielilor de judecată cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei, aspect care s-a și consemnat la fila 1 pagina 2 din sentința apelantă.
În al doilea rând, în cauză, petitul principal este un petit de grănițuire care profită ambelor părți. În consecință, cheltuielile de judecată care au fost avansate de către părți pe parcursul procesului trebuie să fie suportate de către ambele părți, și nu doar de către pârâți, iar plățile efectuate cu titlu de avans trebuie să fie compensate.
Conform dispozițiilor art. 584 Cod civil "orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa";; cheltuielile de grănițuire se vor suporta pe jumătate.
Potrivit art. 276 C.pr.civ., când pretențiile fiecăreia dintre părți au fost încuviințate, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Pârâții arată că au solicitat și în fața instanței de fond și solicită și pe calea apelului, obligarea atât a pârâților, cât și na reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, cu consecința compensării acestora, având în vedre că:
cheltuielile de grănițuire se suportă pe jumătate, astfel cum prevede norma legală în materie, mai sus indicată, stabilirea unei linii de hotar profitând ambelor părți;
pârâții au recunoscut pretențiile reclamantului și în consecință, a fost de acord cu admiterea cererii principală astfel cum aceasta a fost precizată;
pârâții au solicitat cheltuieli de judecată, pe parcursul dezbaterilor.
Prin întâmpinare,
intimatul reclamant D. N. a solicitat respingerea apelului formulat de către apelanți, ca neîntemeiat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată constând din onorariu avocațial.
În motivare se arată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
1.în opinia reclamantului, instanța de fond a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art. 274-275 C.pr.civ., care reglementează modul de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând în mod corect faptul că pârâții s-au opus la admiterea acțiunii formulate de către reclamant, încă de la demararea litigiului, schimbându-și brusc poziția doar la ultimul termen de judecată. Ori, în aceste condiții instanța nu a putut face aplicarea art. 275 C.pr.civ., întrucât la momentul la care aceștia au fost de acord cu admiterea pretențiilor reclamantului, depășise momentul primei zile de înfățișare.
Referitor la incidența prevăzută de art. 584 Cod civil invocată de apelanți, solicită a reține pe de o parte că doar unul dintre petitele acțiunii a fost grănițuirea, în afara de acestea fiind și un petit de revendicare și de desființare construcții, toate cele trei petite fiind admise astfel cum au fost formulate și precizate, astfel că cheltuielile acordate de instanță constând în taxă timbru, timbru judiciar și onorariu expertiză au fost suportate și avansate de reclamant pentru toate petitele, iar pe de altă parte acest text legal trebuie aplicat prin coroborare cu dispozițiile art. 274-275 C.pr.civ.
Se poate susține cu succes aplicarea acestui text legal, în măsura în care, în instanță, apelanții ar fi fost de acord încă de la prima zi de
înfățișare cu admiterea cererii de grănițuire și pe parcursul soluționării cauzei și-ar fi suportat cota parte din taxa timbru și onorariu expert. Însă poziția apelanților pârâți a fost de opunere în tot la admiterea acțiunii, situație în care toate cheltuielile au fost avansate de reclamant. Drept urmare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor atrt.274- 275 C.pr.civ., și a acordat cheltuielile suportate de reclamant, reținând că a solicitat obligarea apelanților pârâți la plata acestora.
2.Referitor la solicitarea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor aferente cererii reconvenționale, după care să se facă compensarea acestora solicită a reține pe de o parte faptul că prin întâmpinarea depusă în termen a arătat expres că este de acord cu admiterea cererii reconvenționale, poziție exprimată și cu ocazia concluziilor scrise, astfel că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 275 C.pr.civ., neobligându-se la plata cheltuielilor de judecată, iar pe de altă
parte nici măcar nu s-a invocat care ar fi cuantumul acestor cheltuieli, în condițiile în care apelanții, în probațiune s-au folosit de expertiza întocmită la cererea reclamantului și plătită de acesta.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 C.pr.civ. și art. 274 C.pr.civ.
Analizând apelul declarat, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Deșii apelanții au susținut că au recunoscut pretențiile reclamantului,
T. ul constată că prin întâmpinarea depusă la data de 25 mai 2009 (fila 41, dosar fond), pârâții au arătat că, în principiu, nu se opun grănițuirii, dar solicită respingerea celorlalte capete de cerere ca nefondate.
De asemenea, la interogatoriu (fila 129), pârâtul a arătat că nu recunoaște că ocupă o porțiune din terenul reclamantului.
Așadar, nu poate fi aplicat art. 275 C.pr.civ., potrivit cu care doar atunci când pârâtul recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Față de acest text de lege și a momentului stabilit ca fiind prima zi de înfățișare, la care pârâtul trebuie să recunoască pretențiile reclamantului, pentru a nu fi obligat la cheltuieli de judecată, T. ul reține că, faptul că la cuvântul pe fond reprezentantul pârâților a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii precizată a reclamantului, nu prezintă relevanță sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Dat fiind că cererea în revendicare și cererea de ridicare a anexelor gospodărești au fost găsite ca fiind întemeiate, pârâtul este dator, în temeiul art. 274 C.pr.civ., să suporte cheltuielile de judecată privind aceste două petite: taxe de timbru și timbre judiciare achitate de reclamant, precum și onorariile pentru expertiza întocmită de comisia de 3 experți (achitate de către pârât, conform dovezilor de la filele 136, 137, 138, 198, 199, 200 din dosarul de fond).
În schimb, după formularea cererii reconvenționale la data de_ (fila 253), reclamantul pârât reconvențional a arătat prin întâmpinarea depusă la primul termen după depunerea cererii reconvenționale, că este de acord cu aceasta (fila 259). Deci, în privința cheltuielilor de judecată privind cererea reconvențională, se aplică art. 275 C.pr.civ., astfel că reclamantul - pârât reconvențional nu poate fi obligat la plata acestor cheltuieli.
În consecință, nu poate interveni compensarea, potrivit art. 276 C.pr.civ., astfel cum au solicitat apelanții.
În ceea ce privește cheltuielile de grănițuire, T. ul constată că apelul este fondat.
Din interpretarea dispozițiilor art. 584 Cod civil, în practica instanțelor judecătorești s-a stabilit că, la grănițuire, cheltuielile se împart între proprietarii fondurilor învecinate, inclusiv cheltuielile de judecată, întrucât stabilirea liniei de hotar profită tuturor părților.
Așadar, urmează să se împartă între reclamant și pârâți taxa de timbru 19 lei, timbru judiciar 0,30 lei și onorariul pentru expert Florea F.
, care a întocmit expertiza pentru grănițuire: 500 lei (fila 54) și 1340 lei (fila 92), onorariul de avocat nefiind acordat la fond și nefăcând obiectul apelului.
Astfel, din cheltuielile totale acordate de instanța de fond, de 3159,70 lei, se deduce jumătate din 1859,3 lei, adică 929,65 lei, rezultând suma de 2230,05 lei.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 296 C.pr.civ., T. ul va admite în parte apelul declarat de pârâții C. D. și C. F. împotriva Sentinței civile nr. 571/_ a Judecătoriei T., pe care o va schimba parțial, în sensul obligării pârâților să plătească în favoarea reclamantului suma de 2230,05 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 274 și 276 C.pr.civ., T. ul va obliga pe apelanți să achite intimatului D. N. suma de 175 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând ½ parte din onorariul avocațial justificat prin chitanța depusă la fila 12 din dosar, raportat la măsura în care apelul a fost găsit a fi întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâții C. D. și C. F., împotriva Sentinței civile nr. 571 din_ dosar nr._ a Judecătoriei T., pe care o schimbă parțial, în sensul obligării pârâților să plătească în favoarea reclamantului suma de 2230,05 lei, cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe apelanții C. D. și C. F. să achite intimatului D. N. suma de 175 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte,
O. R. G.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
L. C.
L.C. 27 Iunie 2013 Red.O.R.G./Tehnored. C.H. 5 ex./ 25 iulie 2013.
Jud. fond: C. C. - Jud. T.
| ← Decizia civilă nr. 1145/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 206/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
