Decizia civilă nr. 3238/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3238/R/2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. V. și M.
M., împotriva deciziei civile nr.129/A din 20 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr._, privind și pe reclamanții P. CA. M., P. A. S., B. M., B. M. E., B. SA, B. D. F., F. G., F. E., D. I., D. F., S.
F., S. I., B. F., B. R., M. T. (decedat), M. A.
, R. G., R. A., B. V., B. R., D. R., D. I., G.
R., C. G., V. B. C., V. L., B. M., B. M.
, L. O., L. M., P. D. L., P. D. M., B. C. D. ,
B. G., B. ANA, S. I., S. ANA, M. A., M. M., U. L. J., U. A. A M., M. D., P. I., P. M., Z. E. E., Z. I. I., M. A. -O., M. C. -D., M. G., F. F.
, F. A., U. F., U. S., M. I., M. A., B. C. A. DE Z. A 7-A - C. T. DE N. și SC"B. EST E. "S., având ca
obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul-recurent M.
V., asistat de avocat Chiorean G. și reprezentanta reclamanților- intimați P. C. M., P. A. S., B. M., B. M. E., B. SA, B. D. F., F. G., F. E., D. I., D. F., S.
F., S. I., B. F., B. R., M. T. - Decedat, M. A.
, R. G., R. A., B. V., B. R., D. R., D. I., G.
R., C. G., V. B. C., V. L., B. M., B. M.
, L. O., L. M., P. D. L., P. D. M., B. C. D. ,
B. G., B. Ana, S. I., S. Ana, M. A., M. M., U. L. J., U. A. M., M. D., P. I., P. M., Z. E. E. ,
Z. I. I., M. A. -O., M. C. -D., avocat Dehelean- Rădăcină C. -M., în substituirea doamnei avocat Rădăcină F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat 421,50 lei taxă judiciară de timbru și 5,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 iunie 2013, reclamanții-intimați reprezentați de doamna avocat rădăcină F.
au depus la dosar prin fax, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de azi, reprezentantul pârâților-recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului, potrivit mențiunilor din citație.
R. a reclamanților-intimați depune la dosar întâmpinarea în original, delegația de reprezentare, delegația de substituire, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1500 lei și un bon fiscal prin care se face dovada contravalorii combustibilului pentru transportul la instanță. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului recurenților.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
R. ul pârâților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal anularea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate,l admiterea apelului și în consecință schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii acțiunii principale, constatându-se că pârâții-recurenți au dobândit prin cumpărare un drept de proprietate asupra suprafeței de 13,53 mp la prețul achitat de 1500 lei, sau la prețul din expertiză de 22.012 lei din care mai trebuie achitată suma de 9648 lei, cu referire la dispozițiile art. 312 alin. 3 și art. 304 alin. 9 din Codul de procedură civilă. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, conform dovezii depuse la dosar. Arată că pârâții au fost singurii care au declarat apel împotriva sentinței pronunțată de prima instanță. Apelul a fost admis, însă cu toate acestea au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în apel și unele la fond. Raportat la această situație, se poate observa că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 315 alin. 4 Cod procedură civilă raportat la art. 269 din același cod, încălcându-se astfel principiul non reformatio peius. Cu toate că în apel pârâții-recurenți de azi au solicitat constatarea nulității sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar reprezentantul reclamanților și intervenienților a solicitat același lucru, instanța de apel a reținut cauza în pronunțare numai asupra nulității, s-a admis apelul declarat de pârâți, i-a obligat pe aceștia să permită reclamanților și intervenienților accesul în ghenă, le-a respins cererea reconvențională și i-a obligat la cheltuieli de judecată în fond și apel. Prin urmare pârâții au declarat apel pentru a îndrepta greșeala instanței de fond, și tot ei au fost obligați la cheltuieli de judecată. Având în vedere această situație, apreciază se impune casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, arată că s-a formulat cerere reconvențională pentru că spațiul în litigiu a fost cumpărat de către recurenții de azi cu suma de 1500 lei, întrucât Adunarea Generală a proprietarilor a hotărât scoaterea spre vânzare a spațiilor comune excedentare. Din probele administrate la dosar, rezultă că aceste spații au fost scoase spre vânzare, cu acordul tuturor locatarilor care au semnat procesul-verbal din 22 aprilie 2004. În baza acestui proces-verbal a fost redactat un înscris la mașină, care de asemenea a fost semnat de majoritatea locatarilor, și se referea acordul proprietarilor la vânzarea spațiilor excedentare, respectiv uscătoare, ghene, tobogane, etc. Având în
vedere că s-a exprimat acordul pentru vânzare, iar pârâții-recurenți au plătit prețul stabilit pentru ghenă, au formulat cerere reconvențională întrucât se
impunea constatarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare, întrucât au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 948 Cod civil.
Pentru cele anterior arătate, apreciază că se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată.
R. a reclamanților-intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial și a transportului la instanță. Apreciază că nu este întemeiată critica referitoare la anularea hotărârii atacate, și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Susținerea potrivit căreia instanța de apel a înrăutățit situația pârâților în propria cale de atac nu este nereală întrucât în apel s-a anulat hotărârea instanței de fond și s-a reținut cauza spre rejudecare, iar apoi s-a dispus admiterea acțiunii reclamanților și respingerea cererii reconvenționale. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, apreciază că este inadmisibil, întrucât s-au formulat doar critici de netemeinicie. În mod corect s-a reținut că tabelul întocmit reprezintă doar o hotărâre a membrilor asociației de proprietari de vânzare a unor spații în modalitatea licitației publice și că acesta nu poate constitui un antecontract de vânzare- cumpărare.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1602 din 15 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. C. M., P. A. S., B. M., B. M. E., B.
SA, B. D. F., F. G., F. E., D. I., D. F., S.
F., S. I., B. F., B. R., M. T., M. A., R. G.
, R. A., B. V., B. R., D. R., D. I., G. R., C.
G., V. B. C., V. L., B. M., B. M., L. O.
, L. M., P. D. L., P. D. M., B. C. D., B. G.
, B. Ana, S. I., S. Ana, M. A., M. M., U. L. J., U.
A. M., P. I., P. M., Z. E. E., Z. I. I. în contradictoriu cu pârâții M. V., M. M., M. A. O. și M.
D. .
S-au admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții M. G., F. F. și F. A., U. F. și U. S., M.
I. și M. A., B. C. A. de ziua A 7-A, reprezentată prin P.
I., S.C. B. Est E. S., în contradictoriu cu reclamanții și pârâții.
Au fost obligați pârâții M. V. și M. M. să permită reclamanților și intervenienților accesul în spațiul comun cu destinație gheenă de gunoi situat la parterul blocului nr. 17, sc. A, str. A. M., B.
, și folosirea acestui spațiu de către reclamanți și intervenienți în comun cu pârâții.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții M. V. și
M. M. în contradictoriu cu reclamanții.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții P. C. M., P. A. S., B. M., B. M. E.
, B. SA, B. D. F., F. G., F. E., D. I., D. F.
, S. F., S. I., B. F., B. R., M. T., M. A., R.
G., R. A., B. V., B. R., D. R., D. I., G. R. ,
C. G., V. B. C., V. L., B. M., B. M., L.
O., L. M., P. D. L., P. D. M., B. C. D., B.
G., B. Ana, S. I., S. Ana, M. A., M. M., U. L. J.
, U. A. M., M. D., M. O., P. I., P. M., Z. E.
, Z. I. I., intervenienții M. G., F. F., F. A., U.
, U. S., B. creștina adventista de ziua a 7-a și SC B. Est E. srl și pârâții M. V., M. M., M. A. O. și M. C. D. sunt proprietarii apartamentelor situate în str. A. M., bl. 14, sc. A, deținând totodată în proprietate comună terenul aferent blocului, casa scării, uscătorul, fundațiile, instalațiile electrice, termice, apă,canal, subsol tehnic, pod, acoperiș, hol lift, cameră gunoi, astfel cum rezultă din extrasele de carte funciară depuse la dosar.
Declarațiile martorilor Sucilă Arsente și Siecoban Nastasia, susținerile pârâților din cuprinsul întâmpinării și cererii reconvenționale, precum și răspunsul la interogator dat de pârâtul M. V., au relevat faptul că în perioada 2008-2009 pârâții M. V. și M. M. au renovat spațiul comun cu destinația gheenă de gunoi aflat la parterul scării blocului, împiedicând totodată folosirea spațiului comun menționat de către ceilalți coproprietari.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 230/2007, proprietarul este obligat să mențină proprietatea sa individuală, apartament sau spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, în stare bună, pe propria cheltuială. Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu.
Raportat la starea de fapt reținută și la dispozițiile legale mai sus menționate instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și cererile de intervenție formulate de intervenienți și să oblige pârâții M. V. și M. M. să permită reclamanților și intervenienților accesul în spațiul comun cu destinație gheenă de gunoi situat la parterul blocului nr. 17, sc. A, str. A. M., B., și folosirea acestui spațiu de către reclamanți și intervenienți în comun cu pârâții.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții M.
V. și M. M., instanța a reținut că la data de_, în cadrul adunării generale a proprietarilor, a fost întocmit un tabel nominal prin care numiții P. C., D. F., F. G., B. M., S. F., B. R. ,
P. Ștefan, Blotor G., M. T., M. V., R. G., B. V. ,
D. R., P. Dalia, C. G., M. Rodovica, Marchides Sotiris, L. O.
, P. L., B. C., R. Sorin, B. G., M. I., S. I. ,
Ichim V., M. A., U. L., M. D., U. Florian, P. I. ,
Zoldnegyi I. și Poară A. ndru și-au exprimat acordul pentru vânzarea uscătoarelor și a spațiilor excedentare pentru instalarea interfonului pe scară, prin licitație publică. În urma exprimării acestui acord a fost organizată licitație pentru uscătoarele situate la mansarda scării blocului, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de_ .
Potrivit art. 948 Cod civil, aplicabil raportat la data încheierii tabelului nominal, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un
obiect determinat și o cauză licită, iar potrivit art. 964 Cod civil, obligația trebuie să aibă de obiect un lucru determinat, cel puțin în specia sa.
Analizând condițiile de validitate ca antecontract de vânzare- cumpărare ale înscrisului intitulat tabel nominal instanța a reținut că acesta cuprinde consimțământul persoanelor semnatare privitor la vânzarea uscătoarelor și a spațiilor excedentare, fără a se preciza ce reprezintă aceste spații excedentare. De asemenea, persoanele care și-au exprimat consimțământul la vânzarea acestor spații nu au stabilit un preț pentru spațiile menționate în tabel și nu au stabilit persoana care are calitatea de promitent cumpărător, stabilind doar că vânzarea se va face prin licitație publică. Declarațiile martorilor audiați în cauză în condițiile art. 1191 alin. 3 cod civil privitor la spațiile ce au fost avute în vedere la încheierea tabelului nominal sunt contradictorii, martorii R. I. el Sorin și P. Ștefan arătând că acordul persoanelor semnatare ale tabelului nominal nu a privit gheena de gunoi de la parter, iar martorii Sucilă Arsente și Siecoban Nastasia arătând că gheena de gunoi a fost vândută pârâților M. V. și M. M. . De asemenea, chitanțele depuse la dosar de către pârâți în dovedirea achitării sumei de 1500 lei ca preț al gheenei de gunoi au fost completate și semnate de către pârâtul M. V., astfel că nu reprezintă o dovadă a existenței unei înțelegeri privitoare la vânzarea și prețul spațiului comun reprezentând gheenă de gunoi.
Astfel, raportat la neindicarea spațiilor comune care reprezintă spații excedentare, la neprecizarea prețului acestor spații în cuprinsul actului invocat ca antecontract de vânzare-cumpărare de către pârâți, precum și la contradicțiile existente între declarațiile martorilor audiați referitor la spațiile cu privire la care s-a exprimat acordul de vânzare, instanța a apreciat că înscrisul intitulat tabel nominal încheiat la data de_ nu îndeplinește condițiile de validitate ale unui antecontract de vânzare-cumpărare, nefiind îndeplinită condiția existenței unui obiect determinat, motiv pentru care instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâții M. V. și M. M. în contradictoriu cu reclamanții.
Prin sentința civilă nr. 6709 din 20 iunie 2012, dată de aceeași
instanță în dosarul de mai sus s-a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 1602/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr._ ,
formulată de reclamantul P. C. M. și au fost obligați pârâții M. V. și M. M., la plata în favoarea reclamanților și intervenienților în interes propriu a sumei de 2446,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pârâții au declarat recurs împotriva ambelor sentințe.
La termenul de judecată din 6 decembrie 2012, tribunalul a calificat calea de atac în cauză ca fiind apelul și nu recursul cum greșit s-a indicat de către instanța de fond și s-a declarat de către pârâții reclamanți reconvenționali.
La același termen de judecată, tribunalul a pus în discuție motivul de apel de ordine publică privind nepronunțarea hotărârii în contradictoriu cu toate părțile, respectiv omisiunea privind reclamantul M. D. .
Prin decizia civilă nr. 129/A/_ a Tribunalului B. -Năsăud s- au admis apelurile declarate de pârâții reclamanți reconvenționali M. V. și M. M., împotriva sentințelor civile nr. 1612/_ și nr.6709/_
, ambele pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, au fost anulate hotărârile și a fost reținut procesul spre judecare și în consecință :
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții P. C. M., P. A. S.
, B. M., B. M. E., B. SA, B. D. F., F. G.
, F. E., D. I., D. F., S. F., S. I., B. F., B. R.
, M. A., în nume propriu și în calitate de succesor al reclamantului
M. T., decedat pe parcursul soluționării apelului, R. G., R. A., B. V., B. R., D. R., D. I., G. R., C. G., V. B. C., V. L., B. M., B. M., L. M., P.
D. L., P. D. M., B. C. D., B. G., B. Ana, S.
I., S.
Ana, M.
A. ,
M.
M.
,
U.
L.
J.
, U.
A.
M.
, P.
I., P.
M., Z.
E.
E.
, Z.
I.
I.
, M.
D.
, În
Contradictoriu Cu Pârâții M. V., M. M., M. A. O., și M.
C. D. .
S-au admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții M. G., F. F., F. A., U. F., U. S., M.
I., M. A., B. C. A. de ziua a 7-A, reprezentată prin P.
I., S.C. B. Est E. S. în contradictoriu cu reclamanții și pârâții.
Au fost obligați pârâții M. V. și M. M. să permită reclamanților și intervenienților accesul în spațiul comun cu destinație gheenă de gunoi situat la parterul blocului nr. 14, sc. A, str. A. M., B.
, și folosirea acestui spațiu de către reclamanți și intervenienți în comun cu pârâții.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții M. V. și
M. M. . în contradictoriu cu reclamanții.
Au fost obligați pârâții M. V. și M. M. să plătească în favoarea reclamanților și a intervenienților în interes propriu suma de 2446,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Au fost obligați apelanții să plătească reclamanților și intervenienților intimați suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat față de toate părțile, omițând să soluționeze cererea reclamantului M. D. .
Astfel, acțiunea introductivă a fost formulată atât de reclamanții menționați în dispozitivul sentinței cât și de M. D. și M. O. .
Cum pe parcursul soluționării cauzei s-a stabilit că reclamanta M.
O. a era decedată la data introducerii acțiunii, respectiv din_, prin înscrisul de la fila 150 reclamanții și-au extins acțiunea față de descendenții acesteia M. A. -O. și M. C. -D., soțul supraviețuitor M. D. având deja calitatea de reclamant în cauză. Nu se punea problema continuării acțiunii de către moștenitori, de vreme ce susnumita era decedată la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Reclamantul M. D. s-a și prezentat în fața instanței de fond la termenul de judecată din 9 noiembrie 2011, când a declarat că susține acțiunea și se opune admiterii cererii reconvenționale.
Omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii unuia dintre reclamanți, este un motiv de nulitate absolută a sentinței prin care s-a soluționat cauza, ce se extinde și asupra hotărârii de completare, din moment ce ea face corp comun cu sentința de fond, viciul evocat nefiind remediat cu ocazia procedurii de completare.
Drept consecință, tribunalul în baza prevederilor art. 297 alin.2 teza ultimă din Codul de procedură civilă, a anulat hotărârile atacate și a reținut cauza spre judecare.
Analizând pe fond pretențiile deduse judecății, tribunalul a reținut următoarele:
Acțiunea introductivă și cererile de intervenție în interes propriu formulate în cauză, deși fundamentate pe art. 480 din vechiul Cod civil, vizează reglementarea modalității de folosință a spațiului situat la parterul scării A din blocul cu nr. 14 situata pe strada A. M. a municipiului B.
, care în trecut a avut destinația de ghenă de gunoi, în prezent fiind dezafectată.
În ceea ce privește dreptul real asupra acestui spațiu, reclamanții au susținut că face parte din cotele părți indivize înscrise în cărțile funciare individuale ale fiecărui proprietar, în timp ce pârâții au afirmat că acesta reprezintă proprietatea lor exclusivă, întrucât ei au cumpărat porțiunea dezafectată, conform tabelului depus în copie la fila 233 din dosarul de fond, semnat de proprietarii apartamentelor de pe scară.
Observând conținutul înscrisului invocat, tribunalul a reținut că acesta a fost întocmit la data de_ și a avut în vedere vânzarea uscătoarelor și a spațiilor excedentare prin licitație publică, fără a se face vreo referire la vânzarea prin bună învoială a unor suprafețe. În mod cert uscătoarele au fost vândute în modalitatea convenită, fapt atestat de procesul-verbal de licitație din_, însă cu privire la vânzarea altor spații excedentare nu au fost întocmite înscrisuri constatatoare, în executarea deciziei proprietarilor. O parte a reclamanților, prin răspunsurile date la interogator, au recunoscut că s-au vândut prin înțelegerea intervenită între membrii asociației și mici suprafețe excedentare apartamentelor, acele
"intrânduri";, susțineri care se coroborează cu declarația martorului R. I. el Sorin, care la acea dată era președintele asociației de proprietari, și care a relatat că și el a cumpărat un astfel de spațiu cu prețul de 150-200 lei.
În privința spațiului în litigiu însă, nu s-a probat existența unei astfel de înțelegeri, ci dimpotrivă, martorul R. I. el Sorin și martorul P. Ștefan au confirmat teza susținută de reclamanți și de către intervenienți referitoare la alocarea spațiului situat la parterul scării (și care avea intrare din afara blocului) ca sediul al asociației de proprietari, precum și faptul că pârâtul M.
V. a intrat în folosința lui în calitate de administrator al asociației.
Tribunalul a apreciat că tabelul întocmit la data de_ nu este altceva decât o hotărâre a membrilor asociației de proprietari de vânzarea unor spații, în principal a uscătoarelor, în modalitatea licitației publice, și nu poate constitui un contract de vânzare-cumpărare a acestora, nefiind determinate nici obiectul vânzării și nici, ceea ce este cel mai important, prețul convenit. În privința uscătoarelor, vânzare-cumpărarea s-a materializat în procesul-verbal de licitație din_, fiind arătate cele două elemente precizate anterior.
În schimb, în privința suprafeței pretins cumpărate de către pârâții reclamanți reconvenționali, nu există nici un act care să ateste care este obiectul vândut și care a fost prețul stabilit de părți. Mai mult decât atât, toate înstrăinările ce au avut loc în baza hotărârii amintite s-au realizat în perioada 2004-2005, în timp ce pretinsa vânzare a spațiului către pârâții reclamanți reconvenționali ar fi avut loc în anul 2007 (dacă se ia în considerare data menționată pe chitanțele depuse la filele 347 din dosar), sau în anii 2008-2009, raportat la momentul în care pârâții reclamanți reconvenționali au luat în folosință efectivă și au amenajat fosta ghenă de gunoi de la parterul blocului. Momentul preluării și amenajării acestei
suprafețe nu a fost contestat în cauză, iar declarațiile martorilor concordă în această privință.
Pârâții reclamanți reconvenționali au susținut că au achitat prețul de 1500 lei cu chitanțele din_ și_ (ambele depuse la f.347 și semnate chiar de către pârât în calitatea sa de administrator), însă nu au probat cine și în ce mod a stabilit prețul, precum și plata acestuia în două tranșe, de vreme ce în cazul uscătoarelor s-a convenit plata unor prețuri mult mai mari în termen de 10 zile de la data licitației. Aceasta cu atât mai mult cu cât valoarea spațiului în litigiu a fost stabilită prin expertiza efectuată în fața instanței de fond la 22.102 lei. Chiar dacă s-ar scădea din valoarea actuală îmbunătățirile pe care pârâții reclamanți reconvenționali pretind că i le-au adus, tot valoarea obiectului litigiului ar fi mult mai mare față de cea de 1500 lei, cu care cei din urmă susțin că l-ar fi cumpărat.
În concluzie, tribunalul a reținut că pârâții reclamanți reconvenționali nu au probat intervenirea unei convenții de vânzare cumpărare, în conformitate cu exigențele art. 948, art. 964, art. 1294 și urm. din vechiul Cod civil, cu privire la cotele indivize pe care reclamanții și intervenienții le dețin din spațiul care a avut destinația de ghenă gunoi, în prezent folosit în mod exclusiv de către primii. Drept urmare, primii nu au temei ca să îi împiedice pe ultimii, titulari ai unui drept de coproprietate forțată, să folosească spațiul în comun, atât cererea introductivă cât și cererile de intervenție au fost admise ca întemeiate, cu aplicarea art. 14 din Legea 230/2007, modificată. Corelativ, a fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată.
În privința solicitării apelanților de a achita o diferență de preț, raportat la valoarea stabilită prin expertiza efectuată în cauză, tribunalul a reținut că nu există nici un temei legal care să justifice obligarea reclamanților și intervenienților, pârâți reconvenționali, la înstrăinarea cotelor ce le revin din spațiul în litigiu către pârâții reclamanți reconvenționali, atâta timp cât existența unei promisiuni de vânzare nu este susținută din punct de vedere probator.
Având în vedere faptul că pârâții reclamanți reconvenționali se află în culpă procesuală, aceștia au fost obligați să plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu suma de 2446,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, justificate prin plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar, a onorariului avocațial și a taxelor pentru eliberarea extraselor de carte funciară, precum și la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel (în proporție de 2/3 din onorariul avocațial, având în vedere soluția pronunțată în rejudecare dar și limitele admiterii căii de atac.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții M. V. și M. M., solicitând, în principal, anularea sa și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului în baza art. 312 alin.3, 304 pct 5 și art. 105 Cod proc.civ., iar în subsidiar, modificarea sa în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței prin admiterea cererii reconvenționale și respingerea acțiunii principale, constatându-se dobândirea de către pârâți, prin cumpărare, a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 13,53 mp spațiu la prețul achitat de 1500 lei sau la prețul din expertiză de 22.012 lei, din care mai au de achitat 9684 lei, potrivit art. 312 alin. 3 și 304 pct. 9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului pârâții au invocat încălcarea principiului "non reformatio in peius";, statuat prin art. 296 Cod proc.civ., întrucât au fost singurii care au declarat calea de atac recalificată din recurs în apel, aceasta a fost admisă și cu toate acestea, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în apel și la fond.
Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în apel, în condițiile în care a fost admis apelul promovat de către ei, constituie o agravare a situației în propria cale de atac.
Pe fondul cauzei, pârâții au criticat hotărârea pronunțată, apreciind- o ca fiind greșită, pentru următoarele considerente:
În ședința din_ adunarea generală a hotărât vânzarea uscătoarelor și a spațiilor excedentare, procesul verbal încheiat cu acel prilej fiind semnat de toți locatarii.
Ulterior, în baza acestui proces verbal, s-a încheiat un alt înscris, de asemenea semnat de majoritatea locatarilor, cuprinzând vânzarea spațiilor excedentare - uscătoare, ghene, topogane, etc.
În perioada_ -_ s-au vândut 12 spații și s-a încasat prețul.
Toate familiile care au cumpărat spații le folosesc, nefiind promovată nicio acțiune în evacuare sau rezoluțiune contract, pârâții fiind singurii cărora li s-a solicitat să elibereze spațiul.
Pârâții apreciază că hotărârea adunării generale din_ consemnată în procesul verbal reprezintă consimțământul proprietarilor de a vinde, astfel încât au solicitat pe cale reconvențională constatarea valabilității acestei vânzări.
Procedura de vânzare fără a se recurge la licitație publică a fost acceptată în cazul altor 12 familii, neexistând nicio rațiune pentru care în situația pârâților vânzarea să nu fie valabilă.
Recurenții au făcut referiri la probațiunea testimonială administrată în cauză, însă având în vedere că la termenul de judecată din_ s-a invocat inadmisibilitatea acelor motive de recurs care fac referire la probațiune, tinzând la reaprecierea acesteia, aceste motive nu vor mai fi arătate.
Recurenții apreciază că în temeiul art. 948 C. civil, a avut loc o înstrăinare către ei a spațiului în litigiu.
Prin întâmpinarea formulată (f. 78 -79),
reclamanții și intervenienții în interes propriu au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații au arătat că în condițiile în care atât în fața primei instanțe, cât și în apel, în rejudecare după anularea sentinței judecătoriei, cererea reconvențională a pârâților recurenți a fost respinsă, aceștia nu pot invoca înrăutățirea situației în propria cale de atac.
Referitor la motivele de modificare a deciziei, intimații au arătat că toate sunt de netemeinice, neîncadrându-se în cerința art.304 Cod proc.civ., care limitează admisibilitatea recursului doar la motive de nelegalitate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat în parte.
Așa cum reiese din conținutul deciziei civile nr. 129/A/_, apelul promovat de pârâții M. V. și M. M. a fost admis, hotărârea primei instanțe anulată, pe motiv că aceasta nu s-a pronunțat față de
toate părțile, omițând să soluționeze cererea reclamantului M. D., iar în urma reținerii cauzei spre rejudecare, hotărârea a fost în sensul admiterii acțiunii și a cererilor de intervenție și respingerii cererii reconvenționale, fiind, prin urmare, identică soluției pronunțate pe fond, de către prima instanță.
Apelanții au fost obligați potrivit deciziei pronunțate la plata cheltuielilor de judecată la fond, în favoarea reclamanților și intervenienților și la plata cheltuielilor de judecată parțiale în apel, în cuantum de 1000 lei. Curtea constată că raportat la dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. și la modul de soluționare a apelului exercitat de către pârâți, dispoziția de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată în apel
este nelegală.
Potrivit art.274 alin. 1 Cod proc.civ., obligația de a plăti cheltuielile de judecată o are partea care cade în pretenții, respectiv, partea căreia cererea cu care a investit instanța îi este respinsă.
Or, în prezentul litigiu, apelul declarat de pârâți împotriva hotărârii primei instanțe a fost admis, hotărârea anulată și s-a rejudecat pricina.
Împrejurarea că hotărârea pronunțată de instanța de apel în urma rejudecării cauzei nu este favorabilă pârâților apelanți, nu constituie, în opinia instanței de recurs, un argument suficient de caracterizat care să atragă incidența art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât apelul - respectiv cererea cu care pârâții au investit tribunalul - a fost admis.
Chiar dacă soluția pe fondul litigiului nu le este favorabilă pârâților nici în apel, aceștia nu puteau fi obligați în baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., la plata cheltuielilor de judecată în apel, sens în care, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recursul pârâților va fi admis în parte, în sensul că se va înlătura dispoziția de obligare a lor la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel, în favoarea reclamanților și intervenienților.
În ceea ce privește criticile aduse fondului litigiului, referitoare la greșita soluționare a cererii reconvenționale, în sensul constatării că pârâții au dobândit drept de proprietate exclusivă, prin cumpărare, asupra spațiului comun ghenă de gunoi, situat la parterul imobilului din B., str. A. M. nr. 17, bloc nr. 14, sc. A, pronunțării unei sentințe care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și dispunerii intabulării în CF a dreptului de proprietate, curtea constată următoarele:
Motivele referitoare la probațiunea administrată în cauză, ce tind la reanalizarea și reaprecierea acestora sunt inadmisibile, urmând a fi înlăturate, criticile ce pot fi formulate în recurs limitându-se potrivit art. 304 Cod proc.civ., numai la cele de nelegalitate.
În cauză singurul motiv de nelegalitate la care poate fi raportat modul de soluționare a cererii reconvenționale este cel referitor la încălcarea dispozițiilor art. 948 și urm. C. civil 1865 și art. 1294 și urm. C. civil 1865.
Verificând decizia recurată, prin prisma acestui motiv de nelegalitate, curtea constată că în mod corect a statuat tribunalul că spațiul în litigiu ghenă de gunoi, situat la parterul imobilului din B., str. A. M. nr. 17, bloc nr. 14, sc. A, nu a făcut obiectul unei înstrăinări în favoarea pârâților.
În cadrul Asociației de proprietari B., str. A. M. nr. 17, s-a decis vânzarea uscătoarelor și spațiilor excedentare (fără a se indica explicit
care anume sunt acestea), sens în care s-a încheiat un tabel nominal la data de_, semnat de 32 de locatari ai scării A.
Potrivit procesului-verbal încheiat la_, au făcut obiectul licitației uscătoarele scării, situate la mansarda scării, fiind desemnați adjudecatari a unui număr de 3 uscătoare, numiții D. I. pentru uscătorul nr. 1 și Soară A. ndru pentru uscătoarele 2 și 3.
Nu există nici un înscris care să consemneze un acord de înstrăinare a spațiului în litigiu - ghena de gunoi - de către Asociația de proprietari în favoarea pârâților.
Cele două chitanțe ce atestă încasarea sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea spațiului ghenă de gunoi de la numitul M.
V. (f. 347 vol. II dosar fond), nu pot fi luate în considerare ca făcând dovada acordului de voință intervenit în sensul înstrăinării spațiului în favoarea acestuia, întrucât la data emiterii ambelor chitanțe -_ și _
- pârâtul M. V. în virtutea funcției pe care o deținea în cadrul asociației, deținea chitanțierul și ștampila Asociației de proprietari.
Acestor chitanțe li s-ar putea da valoarea de înscrisuri constatatoare a plății prețului spațiului în litigiu, în situația în care membrii asociației nu ar contesta dreptul pârâtului de a ocupa ghena de gunoi. Or, în condițiile în care acest drept al pârâtului este contestat, o chitanță emisă de pârât, pentru sine, atestând contravaloarea spațiului în litigiu, în lipsa unui înscris constatator care să conțină acordul de voință al asociației, de a înstrăina spațiul pârâtului, nu poate fi luată în considerare, în sensul de a i se da eficiența juridică pretinsă de pârât.
Curtea constată ca fiind pertinente considerentele instanței de apel referitoare la natura juridică a tabelului întocmit la data de_, data pretinsei vânzări a spațiului în litigiu către pârât: ca fiind mult îndepărtată în timp față de data vânzării celorlalte spații comune, absența probelor referitoare la modul de stabilire a prețului și a plății acestuia, diferența mare dintre suma plătită de pârât - 1500 lei - și valoarea spațiului în litigiu stabilită prin expertiză - 22.102 lei - toate conducând la concluzia că pârâții nu au dovedit încheierea unei convenții de vânzare- cumpărare în conformitate cu dispozițiile art. 948 și urm, 1294 și urm. C. civil 1865.
Pentru toate aceste considerente, curtea constată că hotărârea pronunțată de tribunal cu privire la cererea reconvențională este legală, sub acest aspect recursul urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
Cheltuielile ocazionate de soluționarea prezentului recurs sunt următoarele:
Pârâții recurenți: taxă judiciară de timbru și timbru judiciar 426,5 lei (f. 83) aferentă soluționării recursului sub aspectul criticilor aduse modului de soluționare a cererii reconvenționale și onorariu avocat 1500 lei (f.7).
Reclamanții și intervenienții intimați 1500 lei onorariu avocat (f. 82) și cheltuieli de transport 100,03 lei.
Raportat la modul de soluționare a căii de atac, curtea, în baza art. 276 Cod proc.civ., va compensa cheltuielile de judecată ocazionate de părți în recurs până la concurența sumei celei mai mici și în baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., va obliga recurenții să plătească intimaților P. C. M., P.
A.
S.
, B.
M.
, B.
M.
E., B.
SA, B.
D.
F.
,
F.
G.
, F.
E., D.
I.
, D.
F., S.
F., S. I., B.
F.
,
B. R., M. A., R. G., R. A., B. V., B. R. ,
D. R., D. I., G. R., C. G., V. B. C., V. L., B.
M., B. M., L. O., L. M., P. D. L., P. D. M.
, B. C. D., B. G., B. Ana, S. I., S. Ana, M. A. ,
M. M., U. L. J., U. A. M., M. A. -O., M. C. -D.
, M. D., P. I., P. M., Z. E. E. și Z. I. I. suma
de 50 lei cheltuieli de judecată în recurs, stabilite astfel:
Taxa judiciară de timbru achitată de către pârâții recurenți nu va fi acordată acestora, întrucât este aferentă soluționării recursului sub aspectul criticilor aduse modului de soluționare a cererii reconvenționale, în această privință recursul fiind respins.
Rămânând în discuție sumele achitate de părți cu titlu de onorarii avocat și cheltuieli de transport - 1600,03 lei reclamanții și intervenienții și 1500 lei pârâții - suma cea mai mică, până la care va opera compensarea este de 1500 lei.
Rămânând o diferență de 100,03 lei achitată în plus de către reclamanți și intervenienți, raportat la modalitatea de soluționare a recursului prin admiterea sa în parte, în baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., pârâții recurenți vor fi obligați la plata a ½ din această sumă, în favoarea reclamanților și intervenienților, respectiv a sumei de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de pârâții M. V. și M. M. împotriva deciziei civile nr. 129/A din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că
înlătură dispoziția de obligare a pârâților la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Compensează cheltuielile de judecată ocazionate de părți în recurs până la concurența sumei celei mai mici.
Obligă recurenții să plătească intimaților P. CA. M., P. A. S.
, B. M., B. M. E., B. SA, B. D. F., F. G.
, F. E., D. I., D. F., S. F., S. I., B. F., B. R.
, M. A., R. G., R. A., B. V., B. R., D. R. ,
D. I., G. R., C. G., V. B. C., V. L., B. M.
, B. M., L. O., L. M., P. D. L., P. D. M., B.
D., B. G., B. ANA, S. I., S. ANA, M. A., M. M., U. L. J., U. A. A M., M. A. -O., M. C. -D., M.
, P. I., P. M., Z. E. E. și Z. I. I., suma de 50 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
T. D. M.
C. V.
A.
-T.N. M.
L.T.
Red. MV dact. GC 2 ex/_
Jud.Apel: I.Simionescu, C. Nășcuțiu
| ← Încheierea civilă nr. 261/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 970/2013. Prestație tabulară → |
|---|
