Decizia civilă nr. 850/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 850/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ TEMB. 2013 COMPLETUL COMPUS DIN: PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: L. C.
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenta U. V. împotriva Sentinței civile nr. 6465 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat M. C. N. PRIN P., intimat C. LOCAL AL M. C. N. PRIN P., având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 6465/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul M. C. -N. , prin P. . A respins cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta
V.
în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N.
, prin P., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de_, astfel cum a fost precizată în cadrul ședinței publice din data de_, reclamanta U. V., prin avocat O. U., cu împuternicire avocațială la fila 21, a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. C. -N., prin P. :
Să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 10,81/100-a parte din terenul aferent imobilului cu destinația bloc locuințe situat la dresa administrativă din C. -N., B-dul 21 D. 1989, nr. 76, județul C., înscris în CF nr. 2. -C1- U7, nr. top. 4829/1/1
Să se dispună întabularea dreptului de propritate în cartea funciară a imobilului, în cotă parte ideală de 10,81/100-a parte, în favoarea reclamantei,
fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că a devenit proprietar prin adjudecare asupra unui imobil construcție și teren cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 de la stat, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 40619/_, că terenul aferent construcției se obține ope legis, conform Legii nr. 112/1995.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 112/1995. Pârâta M. C. -N., prin P., a depus întâmpinare (filele 27-29),
prin fax, la data de_, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, că reclamanta a dobândit suprafața de 37/342 mp aferentă construcției, iar cota parte de 10,81/100-a parte reprezintă cota indiviză din întreg imobilul construcție, iar nu din teren, că părțile comune din imobilul menționat sunt individualizate în extrasul de carte funciară nr.
2. -C1-U7, nr. top. 4829/1/1 că singurul drept de proprietate asupra terenului aferent construcției este suprafața de 37 mp din cea de 342 mp pe care este edificată construcție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 112/1995
, dispoziții conform cărora "odată cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului, cu excepția suprafețelor ocupate și aferente altor construcții și dotări edilitare realizate, cu aprobări legale, după această dată
".
Legea fondului funciar nr. 18 din 19 februarie 1991 a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, fiind ulterior modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 218/1998; prin Legea nr. 54/1998, abrogată prin Legea nr. 247/2005; prin Legea nr. 218/1998; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 400/2002; prin Legea nr. 545/2001; prin Legea nr. 400/2002; prin Legea nr. 247/2005, cu modificările ulterioare; prin Legea nr. 358/2005; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 263/2006; prin Legea nr. 263/2006, cu modificările ulterioare; prin Legea nr. 341/2006; prin Legea nr. 47/2007 și prin Legea nr. 340/2007.
Potrivit art. 37 din HG nr. 20/1996 republicată care reglementează normele de aplicare ale Legii nr. 112/1995, "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege, potrivit cu care "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului";.
Conform art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, "terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai
locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție".
Conform art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, "atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor".
Instanța a constatat că art. 21 din Legea nr. 112/1995
, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, nu reglementează problema procedurii de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor cumpărate de la Statul Român
, ci numai consacră dreptul persoanelor care au dobândit construcțiile de a obține și proprietatea terenului aferent acestor construcții.
În acest context, instanța a considerat ca fiind aplicabilă dispoziția art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 în ceea ce privește procedura de dobândire a dreptului de proprietate, conform căreia "terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de
locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție".
Astfel, modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor cumpărate de la Statul Român este prevăzută de art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, dispoziție conform căreia atribuirea în proprietate a terenurilor se face prin ordinul prefectului.
Raportat la considerentele de mai sus, instanța a apreciat că pentru dobândirea cotei părți de 10,81/100 din terenul aferent imobilului cu destinația bloc locuințe situat la adresa administrativă din C. -N., B-dul 21 D. 1989, nr. 76, județul C., înscris în CF nr. 2. -C1-U7, nr. top. 4829/1/1 reclamanta are la îndemână procedura prevăzută de legea specială, iar nu cea de drept comun, sens în care a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta U. V., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în mod greșit judecătorul de primă instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului mărginindu-se la constatarea inadmisibilității cererii, raportat la faptul că există o altă procedură legală și fără a administra nici o probă.
Faptul că temeiul de drept al cererii indicat de reclamantă ar fi fost eronat în opinia instanței de fond, nu duce automat la inadmisibilitatea cererii, ci eventual la respingerea acesteia, pentru faptul că nu ar fi fost urmată procedura specială. Este posibilă exercitarea unei acțiuni în constatarea aplicării dispozițiilor legale ( articol 21 din Legea nr. 112/1995), transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilului, întrucât terenul trebuia înstrăinat în baza legii speciale mai sus indicate și nu există nici un text de lege, care să interzică introducerea unei astfel de acțiuni.
De asemenea, arată că dispozițiile considerate aplicabile de instanța de fond, nu au nici o aplicativitate în speță (art. 36 Legea 18/1991), având referire la situația acordării unor măsuri reparatorii foștilor proprietari,
moștenitorilor acestora, sau actualilor proprietari ai unor imobile preluate de la cei expropriați, conform altor acte normative.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 21 din Legea nr. 112/1995, art. 37 din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 112/1995 și art. 111 C.pr.c., solicitând să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 10,81/100-a parte din terenul aferent imobilului cu destinația bloc locuințe, situat la adresa administrativă din C. -N. B-dul 21 D. 1989 nr. 76, având apartamentul 1 proprietatea sa. Terenul este aferent imobilului, dobândit inițial prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 40619/_ înregistrat la C. Local al M. C. - N. și ulterior prin adjudecare de către recurentă prin actul de adjudecare nr. 1141/2011 emis de BEJ Boloș M. .
De asemenea, a invocat cu titlu de jurisprudență decizia nr.1838/2012 a I. Secția civilă.
A mai arătat că terenul aferent construcției se obține ope legis, așa cum prevede Legea nr. 112/1995, iar nu prin vânzare, conform practicii constante a Curților de Apel din România.
Reclamanta a devenit proprietar prin adjudecare, asupra unui imobil construcție și teren cumpărat în baza Legii rir.112/1995 de la stat, reprezentat prin C. Local C. -N., prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 40619/_ . Prin acțiunea ce face obiectul dosarului de fata, reclamanta a solicitat instanței sa constate ca prin intermediul aceluiași contract de vânzare-cumpărare și ulterior actului de adjudecare, a devenit proprietar și asupra terenului aferent în cotă ideală de l0,81/100-a parte.
In conformitate cu art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, republicata în baza HG nr. 11/1997, "în situațiile de vânzare către chiriași (foști proprietari anterior adjudecării) a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege". Art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 prevede ca suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.2. in posesia acestora si care depășesc suprafața aferenta construcțiilor, răman in proprietatea statului.
Din interpretarea logico-juridică a textelor enunțate rezulta ca, o data cu dobândirea dreptului de proprietate in baza Legii nr. 112/1995 asupra construcției, in virtutea legii se dobândește si dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției. Daca terenurile care depășesc suprafața aferenta construcțiilor rămân în proprietatea statului tot in virtutea Legii, respectiv a art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, devine evident faptul ca, per a contrario, cele care nu depășesc aceasta suprafața, respectiv cele care asigura o utilitate normala a construcțiilor, se dobândesc in proprietate in virtutea legii de către cei care cumpăra construcțiile.
Anterior modificării Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 prin HG nr. 11/1997, art. 33 (actualul art. 37) făcea trimitere la art.35 (actualul art.36) din Legea nr. 18/1991 pentru atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriei. Acesta etapă administrativă a fost înlăturata din Norme după modificările aduse prin HG nr. 11/1997, dar trebuie reținut faptul ca si anterior acestor modificări ale legislației in materie terenul aferent construcțiilor cumpărate in baza Legii nr. 112/1995 se dobândea tot cu titlu gratuit.
Prin întâmpinarea formulată intimatul pârât M. C. -N. a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.40619/_ încheiat cu C. local C. -N. numiții JIC. AN EL. . și JIC. AN A. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C. -N., B-dul 21 D. 1989, nr.76, ap.1. În contract se menționează că se vinde și "cota indiviză de 10,81% din suprafața de folosință a imobilului identificat sub nr. topografic 4829/1/I din CF 120564"; și "se atribuie cumpărătorului suprafața de 37/342, aferent construcției cota de 10,81% în proprietate conform Legii nr.18/1991, art.35";.
Prin încheierea nr.79755/_ a OCPI C. s-a înscris în CF 2. -C1- U7 C. -N., nr. CF vechi 1., dreptul de proprietate al reclamantei U. V. asupra imobilului cu nr.topo. 4829/1/I, apartament nr.1 situat în C. -N. ,
B-dul 21 D. 1989, nr.76, asupra cotei părți de 10,81/100 din părțile indivize comune și asupra cotei părți de 37/342 din teren, cu titlu de cumpărare la licitație publică.
De asemenea, s-a înscris în CF 2. C. -N., nr. CF vechi 1., dreptul de proprietate al reclamantei asupra cotei părți de 185.000/1.710.000 din terenul în suprafață de 342 mp cu nr.topo. 4829/1.
Raportat la cele menționate, tribunalul constată că în favoarea reclamantei s-a înscris dreptul de proprietate asupra cotei părți de 185.000/1.710.000 (echivalentă cu cota parte de 10,81/100) din terenul în suprafață de 342 mp cu nr.topo. 4829/1.
În condițiile în care prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei părți de 10,81/100 din terenul descris mai sus, invocând dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.1 situat în C. -N., B-dul 21 D. 1989, nr.76, tribunalul constată că acțiunea este lipsită de obiect, dreptul de proprietate asupra terenului fiind deja înscris în CF în favoarea reclamantei. Este de observat că reclamanta nu a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra unei cote părți de 10,81/100 din terenul în litigiu, în plus față de cota parte deja înscrisă în favoarea.
Raportat la considerentele expuse mai sus, diferite de cele ale instanței de fond, tribunalul consideră nefondate criticile recurentei, urmând ca în baza dispozițiilor art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. să respingă recursul și să mențină sentința atacată.
Întrucât tribunalul a stabilit în sarcina recurentei o diferență de taxă judiciară de timbru de 1546 lei și timbru judiciar de 4,4 lei pentru fond, în baza dispozițiilor art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997 tribunalul va obliga recurenta să plătească suma de 1546 lei taxă judiciară de timbru și suma de 4,4 lei timbru judiciar, pentru fondul cauzei.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U. V. împotriva sentinței civile nr. 6465 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească suma de 1546 lei taxă judiciară de timbru și suma de 4,4 lei timbru judiciar, pentru fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, E. L. | JUDECĂTOR, M. O. -S. | JUDECĂTOR, D. -I. T. |
GREFIER, L. C. |
Red. D.T./E.C./_
Jud. fond: R. -M. P.
| ← Decizia civilă nr. 368/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 1162/2013. Prestație tabulară → |
|---|
