Decizia civilă nr. 3265/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3265/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I.
J. ECĂTOR: A. C.
J. ECĂTOR: A. A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. G. și PALYI G., împotriva deciziei civile nr. 284/A/_ din dosarul nr._ a Tribunalului Maramureș, privind și pe intimata A. C. P., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat B. G. E., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtei intimate, avocat Drăgan C., cu împuternicire avocațială
la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 iunie 2013, s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate A. C. P., note de ședință prin care și-a exprimat punctul de vedere cu privire la înscrisurile depuse la termenul din data de 20 iunie 2013.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are cereri de formulat. Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu are cereri de formulat. Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului, urmând să pună concluzii și cu privire la aspectul dacă motivele de recurs se încadrează în
prevederile art. 304 pct. 9 C.proc. civ..
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C.proc. civ., art. 312 C.proc. civ., art.26- 28, art.33 din Legea nr. 1/2000, art.63 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, pct. 28 din Titlul VI din Legea nr. 247/2005.
Solicită admiterea recursului declarat, modificarea deciziei nr. 284/2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în sensul menținerii sentinței civile nr. 554/2012 ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Instanța de apel nu a ținut cont și nu a combătut prin motivarea deciziei pronunțate toate argumentele de drept invocate în apel în apărare și a pronunțat o hotărâre nelegală, cu greșita aplicare a legii.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Apreciază că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art.304 pct.
9 C. proc. civ.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel sunt nefondate, nu are relevanță momentul emiterii titlurilor de proprietate pe numele asociației Composesorale P.
.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă formulată reclamantele M. G. (nasc.Rady P. B.
) si Palyi G. (nasc.Ghillanyi T. ) au chemat in judecata pe pârâta A. C.
P., solicitând instanței ca prin sentința ce o va da in urma administrării probelor sa oblige pe pârâta ca în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii ce se va da în cauză sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere sa procedeze la înscrierea reclamantelor ca membrii in asociație ca și composesori cu privire la suprafețele de teren cu vegetație forestiera asupra cărora erau proprietare străbunicele reclamantelor Papp Ema căsătorita Munkacsyși Pap căs. Jonas din Composesoratul P., notate la poz.406 si 408 din Registrul de Coposesori.
Prin sentința civilă nr. 554/_ s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele Rady P. B. dr. M. G. și Ghillanyi T. căs. D. Palyi Gyula împotriva pârâtei A. C. P., aceasta fiind obligată ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să procedeze ca înscrierea reclamanților ca membrii în asociația composesorală cu suprafețele asupra căruia au fost trecute antecesoarele petentelor, Papp Emma și Pap I., în poz. 406 și 408 din tabelele privind evidența composesorilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Așa cum rezulta din lista membrilor composesori aflat in arhiva Composesoratului P. si depuse in copie la instanța, antecesoarele reclamantelor respectiv Papp Ema căsătorita Munkacsyși Pap căs. Jonas figurau in registrele din anii 1937 la poz.406, respectiv 408 cu suprafețele de
169 jugăre 204 stânjeni, teren cu vegetație forestiera. Composesoratul P., reînființat prin sent.civ. nr. 1 /2000 este continuatorul persoanei juridice ,fostul Composesorat P. cu cei 819 membrii printre care sunt nominalizați si antecesorii reclamantelor din cauza de față.
De astfel din considerentele sentinței civile nr. 1/2000 se face aceasta mențiune ,in sensul că se autorizează ca persoana juridica pârâtă din cauza de față ca si parte din fostul Composesorat P. cu un număr de 819 membri foști proprietari si moștenitori ai acestuia.
Conform prev. art.5 din Statutul Composesoratului,în registrul composesorilor se trec proprietarii sau moștenitorii acestuia ce dețin drepturi composesorale. Nu pot fi primite susținerile pârâtei in sensul ca reclamantele nu au depus cereri la legile fondului funciar, pârâta din cauza de față si-a reconstituit dreptul de proprietate pe întreaga suprafața avuta in anul 1937, in aceasta suprafața intrând si terenurile antecesorilor reclamanților. In acest sens urmează a fi interpretate si prev.art. 28 a Legii1 /2010 așa cum a fost modificată prin Titlul VI al Legii 247/2005 ,respectiv art. 33 din L. 1/2000 rap.la art.63 din HG890/2005 ce privește regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar.
Instanța, pe de alta parte a verificat in cursul judecații originalul tabelelor cu membrii composesori din anul 1937, susținerile reclamanților ca antecesorii lor au fost trecute la poz.406-408, se confirma.
Pentru motivele de mai sus, instanța a admis acțiunea in sensul ca a obligat pârâta ca sa procedeze la înscrierea reclamantelor ca membrii in A. C. cu suprafețele asupra cărora antecesoarele reclamantelor figurau in poz.406-408.
Cheltuieli de judecată nu s-au acordat nefiind solicitate.
Prin decizia civilă nr. 284/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ s-a admis apelul declarat de apelanta A. C. P., cu sediul în P. nr. 792 împotriva Sentinței Civile nr. 554/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus pe care a schimbat-o în tot în sensul că:
S-a respins acțiunea formulată de reclamantele Rady P. B. - D. M.
G. și Ghillany T. - D. Palyi G. împotriva pârâtei-apelante A. C.
P. .
Au fost obligate intimatele să-i plătească apelantei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosar nr. 1/2000, a fost autorizată A. C. P. cu un nr. de 819 membri, foști proprietari și moștenitori ai acestora, în temeiul art. 28 din Legea 1/2000.
Potrivit art. 28 al. 1 din Legea 1/2000 în forma inițială, în temeiul căruia s- a acordat personalitate juridică Asociației Composesorale P., "în vederea organizării exploatării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege și a determinării responsabilității cu privire la exploatarea lor, persoanele îndreptățite se vor constitui, în baza acestei legi, în formele asociative inițiale de composesorat";, etc.
Art. 26 din Legea 1/2000 menționa că foștilor membri ai formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră..., precum și moștenitorilor acestora, care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza art. 46 din Legea fondului funciar 18/1991 republicată, li se va elibera un singur titlu de proprietate, cu mențiunea la titular "composesorat";.
Așadar, pentru a se putea constitui în forma asociativă în temeiul art. 26 din Legea 1/2000, persoana interesată trebuia să îndeplinească 2 condiții: să fie fost membru composesor al vechii forme asociative de proprietate sau moștenitor al acestuia și să fi formulat cerere de reconstituire în temeiul art. 46 din Legea fondului funciar republicată.
Legea fondului funciar republicată specifică în art. 46 introdus prin Legea 169/1997 (art. 41٨1) că foștii composesori sau, după caz, moștenitorii acestora, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prevăzute la art. 15 pe baza actelor ce le atestă această calitate și în limitele suprafețelor prevăzute în acele acte, în termenul, cu procedura și condițiile prevăzute la art. 9 al. 3-9.
Așadar, A. C. P. s-a constituit raportat la 819 membri - foști composesori sau moștenitori ai acestora care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul, condițiile și cu procedura prev. la art. 9 al. 3-9 din Legea 18/1991 cu modificările aduse de Legea 169/1997 și care au fost înscriși în anexa 54 P. validată prin H.C.J. Maramureș nr. 4 din_ pentru o suprafață de 3831,21 ha teren cu vegetație forestieră.
Conform art. 12 al. 8 din H.G. 131/1991 republicată și completată prin
H.G. 180/2000 în anexa 54 se înscriau foștii membri și moștenitorii acestora din formele asociative cărora li se reconstituie conform prevederilor legale, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.
Intimatele au recunoscut că nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere în composesorat nici în temeiul Legii 18/1991 cu modificările aduse de Legea 169/1997 și nici ale Legii 1/2000, astfel că nu se regăseau în anexa 54 validată prin Hotărârea nr. 4/_ a Comisiei J. ețene Maramureș.
De altminteri, intimatele au dobândit cetățenia română abia la data de _
-Palyi G. și la_ B. Gizella -Manninger G. (f.71 și 72) deci, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 48 din Legea 18/1991, nici nu puteau dobândi dreptul de proprietate prin reconstituire.
Deși nu li s-a validat nici cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii 247/2005, prin acțiunea introdusă în prezentul dosar, intimatele reclamante au solicitat apelantei să le recunoască calitatea de membrii composesori, ca titulare ale cotelor de proprietate moștenite de la stabilirea lor Papp Ema și Papp I. foste membre în forma asociativă existentă în P. înainte de naționalizarea terenurilor forestiere.
Însă, autoarele intimatelor reclamante au fost deposedate de dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră pe care le-au deținut în proprietate indiviză alături de alți membri composesori în urma adoptării Constituției din 1948.
Or, chiar dacă modurile în care, sub imperiul legilor anterioare, a luat naștere dreptul de proprietate al statutului nu sunt corespunzătore prevederilor Constituției, dreptul de proprietate al statului nu este stins ca efect al intrării în vigoare a legii noi.
Prin urmare, pentru a-și readuce bunul în patrimoniu fostul proprietar sau moștenitorii acestuia trebuie să urmeze procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor instituită de legea specială de restituire, până atunci, chiar îndreptățiți fiind la reconstituire, nu au calitatea de proprietar.
Intimatelor reclamante nu le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra cotelor de proprietate ce le-au aparținut autoarelor lor, astfel că solicitarea lor de a fi acceptate ca membri composesori în asociația composesorală apelantă numai în considerarea calității autoarelor lor de membri composesori în fosta formă asociativă de proprietate, este neîntemeiată, căci astfel s-ar eluda prevederile legilor speciale de restituire a proprietății mai sus evocate.
Composesoratul este o formă asociativă de proprietate comună, mai precis proprietate indiviză forțată și perpetuă, membrii composesori sunt titulari ai dreptului de proprietate pe cote părți, iar intimatele nu sunt proprietare.
Pe de altă parte, dobândirea calității de membru asociat pentru cei care nu sunt membri fondatori se poate realiza numai în condițiile prevăzute în art. 5 și 6 din Statutul Composesoratului P., iar câtă vreme asociația apelantă reprezintă un organism privat care s-a constituit și funcționează pe principiul voinței majoritare a membrilor asociați, voința acestora este suverană în această privință și nu poate fi cenzurată de instanța de judecată.
În speță, A. C. P. nu a fost acceptat primirea în rândul membrilor săi a intimatelor pârâte în condițiile solicitate de acestea.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis apelul declarat de apelanta A. C. P. împotriva Sentinței Civile nr. 554/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantele Rady P. B. -
D. M. G. și Ghillany T. - D. Palyi G. împotriva pârâtei-apelante A.
C. P., ca neîntemeiată.
Reținând culpa procesuală a intimatelor, în baza art. 274 Cod procedură civilă, Tribunalul le-a obligat să-i plătească apelantei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele M. G. născută RADY P. B. și PALYI G. născută GHIIANYI T. solicitând modificarea deciziei civile nr. 284/2012 a Tribunalului Maramureș în sensul menținerii sentinței civile nr. 554/2012 ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța de apel nu a ținut cont și nu a combătut prin motivarea deciziei toate argumentele de drept invocate în apel în apărare și a
pronunțat o hotărâre nelegală, cu greșita aplicare a legii, reiterându-se aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată formulată.
S-a apreciat relevant faptul că toate titlurile de proprietate depuse de către
A. C. P. sunt emise în cursul anului 2008, respectiv 2009, cu mult după apariția Legii nr. 247/2005. Nu se poate afirma că reconstituirea a fost efectuată în baza Legii nr. 1/2000 din moment ce comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a fost constituită prin Ordinul Prefectului nr. 348/2005, emițând titlurile de proprietate la propunerea comisiei de lege nr. 247/2005.
Contrar afirmațiilor instanței de apel persoanele fizice moștenitori ai membrilor composesori nu pot formula cereri separate pentru cotele lor deținute în formele asociative de proprietate, neavând deci relevanță dacă petentele au formulat sau nu cereri de reconstituire pe Legea nr. 247/2005 sau pe celelalte legi speciale anterioare, arătându-se că au fost formulate astfel de cereri care se află pe rolul instanțelor de judecată. Cererea de reconstituire se formulează de către reprezentantul legal al formei asociative astfel cu prevede art. 63 alin. 2 din Regulamentul Legii nr. 247/2005 aprobat prin HG nr. 890/2005.
Dreptul intimatelor se naște din calitatea lor de moștenitoare legale ale membrilor composesori, fiind îndreptățite să fie primite ca membri în A. C.
P. cu cotele avute de către antecesoare.
Conform prevederilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 terenurile care au aparținut Composesoratului P. puteau fi solicitate la reconstituire doar de către o persoană juridică care s-a înființat sau era în curs de înființare și care conform art. 28 a redobândit personalitatea juridică a vechii structuri composesorale.
Este eronată și afirmația instanței de apel privind faptul că A. C.
P. nu a acceptat primirea în rândul membrilor săi a recurentelor, în realitate refuzându-se punerea în discuție a acestui aspect cu ocazia adunărilor generale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312, art. 26-28, art. 33 din Legea nr. 1/2000, art. 63 din Regulament aprobat prin HG nr. 890/2005, pct. 28 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, anexate la fila 33 și urm. din dosar.
În apărare, intimata A. C. P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală deoarece hotărârea instanței de fond a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art. 26 și 28 din Legea nr. 1/2000.
În speța de față dreptul de proprietate s-a reconstituit în favoarea Asociației Composesorale P. ca urmare a cererilor formulate de către membrii composesori sau moștenitorii acestora înscriși în anexa nr. 54 P. validată prin HCJ Maramureș nr. 4/2000 pentru suprafața de 3.831,21 ha. pădure cuprinsă în 3 titluri de proprietate eliberate în 2008, respectiv 2009.
Potrivit înscrierilor din CF dar și a mențiunilor din registrul composesorilor la nivelul anului 1937 suprafața deținută de către composesorat era de_ ha. pădure, rezultând că Asociației Composesorale P. nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga întindere.
Recurentele nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, și nici după modificările aduse prin Legea nr. 169/1997, acestea neputându-se deci regăsi în anexa nr. 54 validată prin hotărârea nr. 4/2000 a Comisiei J. ețene.
De altfel recurentele au dobândit cetățenia română doar în cursul an ului 2010 astfel că nu puteau dobândi dreptul de proprietate prin reconstituire.
Singura cerere formulată a fost depusă după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, aceasta nefiind însă validată, emițându-se HCJ nr. 1920/2009, definitivă.
În condițiile în care membrii composesori sau moștenitori ai acestora nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu sau nu s- a recunoscut acest drept aceștia nu pot beneficia de calitatea de membrii composesori.
În cuprinsul Statutului Composesoratului P., la art. 4 se menționează din ce este format patrimoniul composesoratului, acest text neputând fi interpretat decât în sensul că intrarea în composesorat este condiționată de existența și introducerea în composesorat a terenurilor forestiere deținute de foștii membrii sau urmașii acestora, în același sens fiind și prevederile art. 6 pct. 2 din statut.
Referirile pe care recurentele le fac la prevederile art. 28 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 vizează situația de după constituirea formei asociative. Recurentele omit să aibă în vedere diferențele între momentele succesive de modificare a legii în timp care până la momentul apariției Legii nr. 247/2005 condiționau ca reconstituirea să fie făcută la cererea membrilor composesori sau urmașilor acestora.
La data de_ s-au depus la dosar note de ședință prin care intimata și-a exprimat poziția procesuală referitor la înscrisurile depuse de către recurente la termenul de judecată din_ .
Analizând recursul declarat de reclamantele M. G. născută RADY P.
B. și PALYI G. născută GHIIANYI T. împotriva deciziei civile nr. 284/A din_ a Tribunalului Maramureș, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește susținerea recurentelor în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Composesoratului P. nu s-a făcut în temeiul Legii nr.1/2000 ci al Legii nr.247/2005, titlurile de proprietate fiind emise în anii 2008,2009, acestea nu este susținută de actele de la dosar. Astfel, indiferent de data emiterii titlurilor de proprietate, cunoscut fiind că a fost necesară o perioadă lungă de timp în vederea eliberării acestora, relevant sub aspectul cadrului normativ sub imperiul căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate este momentul formulării cererilor de reconstituire. Ori, astfel cum a reținut instanța de apel, stare de fapt care nu mai poate fi schimbată în recurs raportat la prevederile art.304 C.pr.civ. care limitează controlul instanței de recurs numai în ceea ce privește legalitatea hotărârii atacate, terenurile cuprinse în titlurile de proprietate eliberate în favoarea Composesoratului P. au o suprafață totală de 3831,21 ha, reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren făcându-se la cererea unora dintre foștii membri composesori sau a moștenitorilor acestora(printre care nu s-au aflat și recurentele), cereri formulate în temeiul Legii nr.18/1991 republicată, fiind emisă în acest sens H.C.J Maramureș nr.4/_ . Acesta este motivul pentru care în
titlurile de proprietate eliberate în anii 2008, respectiv 2009 nu este cuprinsă întreaga suprafață de teren care a aparținut Composesoratului P., respectiv 5005,3479 ha pădure.
În ceea ce privește argumentul recurenetelor întemeiat pe prevederile pct.28 din titlul VI al Legii nr.247/2005, în sensul că acesta prevede că formelor asociative li se reconstituie în întregime suprafața de teren avută în proprietate,
A. C. P. formulând cerere în acest sens în temeiul Legii nr.247/2005, parțial soluționată prin emiterea celor 3 titluri de proprietate, pentru diferență urmând a se pronunța hotărâri, nefiind deci relevant dacă acestea au formulat sau nu cereri de reconstituire, nici acesta nu este pertinent, astfel cum a argumentat și instanța de apel.
Astfel cum s-a arătat mai sus, în prezent A. C. P. figurează ca titulară a dreptului de proprietate în cele 3 titluri de proprietate depuse la fila
35 și urm. din dosarul de fond, suprafața de teren de 3831,21 ha fiind reconstituită la cererea membrilor composesori sau a a moștenitorilor acestora, cereri formulate în temeiul Legii nr.18/1991 republicate, iar nu la solicitarea reprezentantului legal al composesoratului. Pentru diferența de suprafață de teren care a aparținut Composesoratului P. nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestuia în temeiul Legii nr.247/2005.
Dispozițiile art.26 alin.1 din Legea nr.1/2000 nu pot fi interpretate în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate nu putea fi solicitată decât de către persoana juridică înființată sau în curs de înființare, art.26 alin.1 din Legea nr.1/2000 în forma inițială stipulând că foștilor membri ai formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, precum și moștenitorilor acestora care au formulat cereri de reconstituire în temeiul art.46 din Legea nr.18/1991 republicată li se va elibera un singur titlu de proprietate cu mențiunea la titular "composesorat"; și cu denumirea localității respective, textul de lege fiind clar în sensul că dreptul de proprietate se reconstituie numai în baza unei cereri formulate de către persoanele expres precizate de text.
Faptul că prin Legea nr.247/2005 s-a stipulat că formelor asociative li se reconstituie în întregime suprafața de teren avută în proprietate nu are semnificația învederată de recurente, respectiv aceea că nu trebuia formulată cerere de reconstituire de către acestea, ci numai aceea că nu există o limitare în acest sens, precum aceea prevăzută la alin.2 al Legii nr.1/2000. În temeiul acestei legi nu există dovada s-a formulat cerere de reconstituire de către reprezentantul legal al asociației pentru diferența de suprafață de teren care a aparținut composesoratului, reconstituindu-se dreptul de proprietate.
Important de subliniat este faptul că din prevederile Legii nr.1/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, rezultă că de esența composesoratului este faptul că acestea au fost înființate în vederea exploatării în comun a terenurilor forestiere aflate în proprietatea comună a membrilor composesori. Ori, atâta timp cât în ceea ce privește terenurile care au aparținut antecesorilor reclamantelor recurente nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul vreunei legi de reconstituire(acesta fiind argumentul invocat în cuprinsl cererii de chemare în judecată), acestea nu pot invoca vreun temei pentru a fi primite în composesorat, în calitate de membri composesori. Dreptul acestora nu se naște pur și simplu în temeiul faptului că antecesorii acestora au avut calitatea de membri composesori, aspect necontestat și care rezultă din tabelul membrilor composesori din anul 1937, fiind necesar a se reconstitui dreptul de proprietate ulterior anului 1990 în temeiul uneia dintre legile de reconstituire, legi care au stipulat constant necesitatea formulării unei cereri în acest sens. Atâta timp cât în ceea ce privește aceste terenuri nu s-a reconstituit la cererea lor sau a reprezentantului asociației composesorale dreptul de proprietate, nu se poate considera că li s-ar încălca în vreun fel vreun drept prin respingerea cererii formulate.
În ceea ce privește reținerile instanței de apel în ceea ce privește punerea sau nu în discuție a cererii recurentelor de primire în cadrul Composesoratulu P.
, acestea nu mai prezintă relevanță raportat la obiectul cauzei, poziția constantă exprimată de către pârâtă pe parcursul judecării cauzei și la cele reținute mai sus.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art. 304 pct.9, art.312 alin.1 C.pr.civ va respinge recursul declarat de reclamantele M.
G. născută RADY P. B. și PALYI G. născută GHIIANYI T. împotriva deciziei civile nr. 284/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca legală.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ. instanța va obliga recurentele să plătească intimatei A. C. P. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantele M. G. născută RADY P.
și PALYI G. născută GHIIANYI T. împotriva deciziei civile nr. 284/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentele să plătească intimatei A. C. P. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, J. ECĂTOR, J. ECĂTOR, ANA I. A. C. A. A. C.
G. ,
B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
J. .apel: Stamate-Tămășan A., Giuroiu B.
J. .fond: G. Mariș
| ← Decizia civilă nr. 416/2013. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 166/2013. Obligatie de a face → |
|---|
