Decizia civilă nr. 4/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/A/2013
Ședința publică din data de 17 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. N. JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare, după recalificarea căii de atac, apelul civil declarat de pârâții C. A. și C. (T. ) C. -E. împotriva sentinței civile nr.4474 din_, având ca obiect obligația de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. I. pentru apelanții pârâți C. A. și C. (T. ) C. -E., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 13 și avocat Petra V. pentru intimații reclamanți V. O. -G. și V. P., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 26, lipsă toate părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul intimaților reclamanți, avocat Petra V., arată că susține excepția tardivității formulării apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, sens în care solicită respingerea apelului ca fiind tardiv formulat.
Reprezentantul apelanților pârâți, avocat C. I., solicită respingerea excepției potrivit motivelor arătate prin notele de ședință depuse la dosar, apreciind că termenul curge de la data luării la cunoștință despre hotărârea atacată, iar comunicarea hotărârii s-a făcut la domiciliul pârâților din Austria odată cu somația de executare la data de_, acesta fiind termenul de la care se calculează cele 15 zile pentru formulate și motivarea căii de atac. Depune la dosar decizia civilă nr.137 din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare cu privire la excepția tardivității formulării apelului invocată de către intimați.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.4474/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată la termenul de judecată din data de_, de reclamanții V. O. -G. și V. P., împotriva pârâților C. A. și C. C. -E., ca fiind întemeiată, și în consecință, au fost obligați pârâții să efectueze de urgență la construcția din Prundu Bârgăului, nr. 427 lucrările de consolidare și reparații necesare aducerii apartamentului 2 în starea în care să nu mai afecteze siguranța în exploatare și lucrările de remedieri și reparații constatate în raportul de expertiză efectuat de expert Țăranu Corneliu, iar în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții să le efectueze pe cheltuiala pârâților, au fost obligați pârâții să achite reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 2510,3 lei; s-a respins cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Imobilul în discuție este situat în localitatea Prundu Bârgăului la nr. administrativ 427 și este compus din casă în regim de înălțime D+P+1E existentă pe terenul în suprafață de 200 m.p. identificat prin nr. top. 3.129/b/l/l, 3.130/a/l/l din C.F. 25.058 (provenită din conversia de pe hârtie a
C.F. 1.596) Prundu Bârgăului. Clădirea este compusă din două apartamente, respectiv: apartamentul nr. 1 (demisol și parter, cu garaj la demisol) - înscris în C.F. 25.058-C1-U1 Prundu Bârgăului (provenită din conversia C.F. 1.596/1), nr. top. 3.129/b/l/l/I, 3.130/a/l/l/I - proprietatea reclamanților, și apartamentul nr. 2 (etaj și pod, inclusiv acoperișul) - înscris în C.F. 25.058-C2-U2 Prundu Bârgăului (provenită din conversia C.F. 1.596/11). nr. top. 3.129/b/1/1/_ a/1 /1 /II - proprietatea pârâți lor C. . Deși pârâții C. sunt proprietarii apartamentului nr. 2 încă din anul 1995, acest spațiu este rămas la stadiul "faza de roșu"; fără finisaje ,fără instalații, iar în prezent se află în stare avansată de degradare.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 230/2007 proprietarul este obligat să mențină proprietatea sa individuală, apartament sau spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, în stare bună, pe propria cheltuială. Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu. În conformitate cu disp. art. 35 din același act normativ, în clădirile de locuit cu mai multe locuințe, proprietarul răspunde de asigurarea condițiilor de funcționare normală a locuinței aflate în proprietate exclusivă și a spațiilor aflate în proprietate indiviză
Așa cum reiese din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Țăranu Corneliu V. (f. 38 - 50, 58 - 61), întreținerea necorespunzătoare în special a etajului și acoperișului clădirii, cât și realizarea cu nerespectarea normelor tehnice în vigoare a unei încăperi la etaj în consolă fără stâlp de susținere, au condus la o serie de degradări ale construcției, stabilitatea pe porțiunea nord-vestică a acesteia fiind pusă în pericol.
Potrivit art. 17 din Legea 230/2007, dacă proprietarul unui apartament ori spațiu sau oricare altă persoană care acționează în numele său provoacă daune oricărei părți din proprietatea comună sau unui alt apartament ori spațiu, respectivul proprietar sau respectiva persoană are obligația să repare stricăciunile ori să plătească cheltuielile pentru lucrările de reparații.
Având în vedere dispozițiile mai sus citate, și constatările raportului de expertiză, instanța de fond, constatând că acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanți la termenul de judecată din_ este întemeiată, în parte, i-a obligat pe pârâți să efectueze de urgență la construcția din Prundu Bârgăului, nr. 427 lucrările de consolidare și reparații necesare aducerii apartamentului 2 în starea în care să nu mai afecteze siguranța în exploatare și lucrările de remedieri și reparații constatate în raportul de expertiză efectuat de expert Țăranu Corneliu,constând în: refacerea învelitorii acoperișului cu montarea de jgheaburi și burlane; înlocuirea cu 20% din a șarpantei din lemn acoperiș casă; reparații la astereala învelitorii cu scânduri rășinoase (înlocuire 20% din suprafață); înlocuire 40% din strașina înfundată cu scânduri rășinoase; subzidiri sub elevația terasei din aripa posterioară a clădirii; realizarea unui stâlp din beton armat pe fundație izolată, de susținere a încăperii evazate de la etaj; reparații de tencuieli interioare cu fenomene de igrasie din infiltrații de la parter,apreciate de expertul tehnic la valoarea de 23.015 lei, contravaloarea sumei de 5.441 EURO la data de 15 august 2010, dată la care s-a raportat expertul când a efectuat constatările reținute în expertiza întocmită în cauză, iar ,în caz de refuz, i-a autorizat pe reclamanți să le efectueze pe cheltuiala pârâților.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. pârâții au fost obligați să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de doar 2510,3 lei, instanța considerând exagerat și vădit disproporționat onorariul perceput de reprezentanta reclamantei, în sumă de 4000 lei, așa cum reiese din chitanța depusă la fila 61 din dosar, raportat la natura și complexitatea redusă a pricinii, la volumul de muncă prestată de avocat cât și față de faptul că obiectul pricinii, "obligație de a face";, nu este evaluabil în bani, motiv pentru care a respins cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată. La adoptarea acestei soluții, s-au avut în vedere, în drept, prevederile art.274 alin. 3 din Codul de procedură civilă,potrivit cărora, "judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Împotriva hotărârii expuse au declarat recurs, în termen legal, pârâții C. A. și C. (T. ) C. -E., solicitând admiterea acestuia, în principal, in temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, alin.2, alin 5 raportat la 304 A1 punctul 5, casarea sentinței civile nr.4474/2011 pronunțata de către Judecătoria Bistrița in dosar_ si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. - in subsidiar adminterea recursului, in temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1, alin.2 raportat la 304 A1 punctul 9, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii in parte a cererii formulate de intimați, cu obligarea lor la efectuarea in cota de
1/2 a lucrărilor de remediere si reparații ca urmare a degradării imobilului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii lor recurenții arată că sentința atacata este data cu incălcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art 105 al in. 2 Cod proc civil, respectiv judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului. Arată că sunt cetățeni romani, cu domiciliul in străinătate, fiind stabiliți in Austria, inca din cursul anilor 1990. In anul 1994 au cumpărat cota ideala de 1/2 din
imobilul casa de locuit situat in localitatea Prundul Bargaului la nr. administratuiv 427 ( nr. vechi 370/A, ) inscris in prezent in C.F. 25058 Prundu-Bargaului, provenit din conversia de pe hârtie a CF 15896, nr. top 3129/b/l/l, 3130 /a/l/l. Prin sentința civila 5784/1995 a Judecătoriei B. și-au intabulat dreptul de proprietate asupra spațiului de locuit situat la etaj si podul casei de locuit indentificat ca apartamentul nr.II. Apartamentul nr.I situat la demisol si parter este proprietatea intimaților reclamanți V. O. si P. . Învederează că nu au locuit niciodată in acest imobil si nici în localitatea Prundu- Bargaului, ca de altfel nici reclamanții intimați care domiciliază in municipiul A. I. .
Instanța de fond chiar de la primul termen de judecata a admis citarea lor prin publicitate in condițiile prevăzute de art. 95 Cod proc civ. Reclamanții, in acțiunea introductiva menționează ca nu cunosc domiciliul lor actual desi au efectuat numeroase demersuri.Într-o corectă aplicare a acestor prevederi legale, apreciază ca nu este suficient, ca reclamanții să afirme că nu cunosc domiciliul nostru, ci trebuiau să învedereze împrejurări concrete din care să rezulte că, deși a făcut tot ce i -a stat în putință, nu a reușit să le afle domiciliul, confirmându-și susținerile cu probe corespunzătoare. La dosarul cauzei nu exista nici o proba din care sa rezulte ca reclamanții au efectuat demersuri pentru aflarea domiciliul înaintea promovării acțiunii. Consideră că reclamanții i-au citat cu rea- credința in condițiile art 95 Cod proc civ., nu au făcut nici un demers pentru aflarea domiciliului lor. Aceștia le cunoșteau numărul de telefon, anterior promovării acțiunii in instanța au discutat impreuna despre o eventuala vânzare a apartamentului nr.2 chiar către reclamanții. Unul dintre motivele determinante pentru vânzarea apartamentului lor era faptul ca ei nu au avut si nici nu au acces la locuința, casa a fost astfel construita având un singur acces. Dupa momentul cumpărării cotei de 1/2, aceasta a fost partajata necorespunzator, iar neavand cunoștințe de specialitate, nu li s-a atribuit drept de acces separat in imobil. Nemulțumiți de suma de 15.000 Euro pe care pârâții le-au solicitat-o au introdus acțiunea in instanța indicând ultimul domiciliul al lor in Prundu-Bargaului, reaua credința fiind evidenta. Abia dupa promovarea acțiunii reclamanții au efectuat adresa la Serviciul de Evidenta a Persoanei. Din adresa Serviciului de Evidenta a Persoanei ( f.21 dosar fond) rezulta ca pârâtul C. A. nu figurează in evidentele acestui serviciu insa pârâta C. C. E. are domiciliul in Austria. Arată că, chiar si dupa primirea adresei de la serviciul de evidenta a persoanei din care a rezultat ca ea locuiește in Austria, reclamanții nu am mai făcut nici un demers in sensul aflării domiciliului ei, desi se putea solicita de la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pașapoartelor domicilul lor din strainate. In faza executării silite executorul judecătoresc a procedat la verificarea domiciului lor, iar din adresa nr. II/E/15827/7265 a Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pașapoartelor comunicata executorului judecătoresc reiese care este domiciliul lor actual. Este evident ca si reclamanții puteau obține aceste date dar si instanța putea solicita reclamanților sa efectueze adresa la acest serviciu public pentru a afla date despre domiciliile lor, inainte de a încuviința procedura de citare la usa instanței si prin ziar de circulație naționala.Ulterior la fiecare termen de judecata si la termenul la care s-a judecat cauza in fond arată că au fost citați in mod nelegal, prin publicitate.
Instanța de fond a admis acțiunea formulata de reclamații impotriva lor arătând " ca ambii au ultimul domiciliul cunoscut in localitatea Prund-Bargaului nr.427,, desi ei nu au locuit niciodată acolo. Instanța de fond nu a avut in vedere insa nici probele administrate in cursul judecații. Din probele testimoniale administrate in cauza rezulta in mod cert faptul ca ei pârâții nu au locuit niciodată in localitatea Prundu-Bargaului. Martorul Cioanca I. arata in declarația sa (f. 63 dosar fond) "familia C. nu a locuit niciodată acolo,. Mai arată că au aflat despre acest proces numai in faza executării silite a sentinței civile pronunțate in cauza, cand li s-a comunicat somația si titlu executoriu de către executorul judecătoresc. Astfel ca nici sentința pronunțata nu le-a fost comunicata in mod legal.
Apreciază ca, inclusiv procedura comunicării sentinței instanței de fond este lovita de nulitate raportat la art. 85 și art. 95 alin. 4 Cod proc civ, si întrucât aceasta procedura este viciata nu are aptitudinea de a declanșa în mod valabil curgerea termenului de declarare a recursului. Pârâta T. (fosta C. ) C. arată că a primit la data de_ somația si titlu exectutor- sentința civila, data la care i-a adus la cunoștința si fostului ei sot despre aceasta sentință, astfel incat recursul lor apreciază că este declarat in termen. Arată că au fost citați la fiecare termen de judecata cu rea credința prin publicitate, sentința pronunțata nu le-a fost comunicata in mod legal. Apreciază că prin modul in care s-a desfășurat litigiul in fond li s-a dus o
atingere grava dreptului lor la apărare, incalcandu-se totodată unul dintre principiile de baza ale desfășurării procesului civil acela al contradictorialitatii.
Întrucât a fost încălcate normele legale privind citarea lor cauzandu-ne o vătămare grava a drepturilor procesuale si intrucat vătămarea nu poate fi inlaturata decât prin casarea hotărârii si rejudecare cauzei pe fond, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
In subsidiar, solicita admiterea recursului, in temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1, alin.2 raportat la 304A1 punctul 9, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii in parte a cererii formulate de intimați, cu obligarea lor la suportarea in cota de 1/2 a lucrărilor de remediere si reparații ale degradărilor imobilului, învederând că podul casei include si acoperișul care este evident de utilitatea comuna deservind si "protejând,, si
apartamentul nr. I aflat acum in proprietatea intimaților V. . Nu se poate susține ca acoperișul- invelitoarea din șindrila este o parte a construcției aflata numai in proprietatea pârâților. Potrivit dispozițiilor art 3 din Legea 230/2007 proprietatea comună este definita astfel-,, toate părțile dintr-un condominium (proprietatea imobiliară formată din proprietăți individuale, definite apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuințe, și proprietatea comună indiviză.) care nu sunt apartamente sau spatii cu altă destinație decât aceea de locuință; Astfel, apreciază pârâții ca in mod neintemeiat instanța de fond a dispus obligarea lor in exclusivitate la refacerea invelitorii acoperișului si montarea de jgheaburi si burlane, reparații la astereala invelitorii ( înlocuire 20% din suprafața). Arătat ca acoperișul necesita intradevar reparații pe care sunt de acord sa le efectueze. Insa toate costurile privind refacerea invelitorii acoperișului si montarea de jgheaburi si burlane sunt de acord sa le suporte in cota de 1/2, având in vedere ca acoperișul nu poate fi calificat drept spațiu, in sensul art.3 lit.b din Legea 230/2007 ci este un element de construcție care deservește si protejează atat apartamentul lor cat si apartamentul intimaților. De asemenea instalația de scurgere a apei formata din jgheaburi si burlane este o instalație de utilitate comuna prin urmare costurile montării acesteia ar trebui suportate in comun de proprietarii care beneficiază de aceasta.Instanța de fond a dispus de asemenea obligarea in exclusivitate a lor la lucrări de subzidiri sub elevația terasei din aripa posterioara. Aceste lucrări au apărut ca fiind necesare urmare a constatării prin expertiza tehnica a unor crăpaturi orizontale prin tasarea elevației. In fapt elevația, fundația casei, este prin destinația sa un element de construcție aflat in proprietate comuna, in aceeași măsura in care este si acoperișul unei case. In consecința orice reparații ar fi necesare in vederea menținerii stabilității acesteia ar trebui suportate in cota de ½ de subsemnații iar nu in exclusivitate. Instanța de fond a reținut ca aplicabile dispozițiile art. 17 din Legea 230/2007 ,, Dacă proprietarul unui apartament ori spațiu sau oricare altă persoană care acționează în numele său provoacă daune oricărei părți din proprietatea comună sau unui alt apartament ori spațiu, respectivul proprietar sau respectiva persoană are obligația să repare stricăciunile ori să plătească cheltuielile pentru lucrările de reparații. ") constata astfel ca degradările construcției s-au produs datorita intretinerii necorespunzatoare a etajului si a acoperișului, deci culpei lor a pârâților. In realitate asa cum au arătat mai sus acoperișul este parte comuna a construcției deci revenea ambilor coproprietari obligatia de intretinere a acoperișului. Este real ca ei nu am manifestat maxima diligenta in întreținerea clădirii insa nici intimații reclamanți nu au facut-o. Din declarațiile martorului Cioanca I. ( f.63 dosar fond) rezulta ca aceasta clădire nu a fost locuita niciodată, de la data încheierii vânzării acesteia (din anul 1995), reclamanții având domiciliul in A. -lulia.
Intimații V. O. -G. și V. P., prin mandatarul lor ales, au formulat întâmpinare în cauză (f.24 -25 ), prin care solicită respingerea recursului, în principal ca tardiv formulat, în subsidiar ca neîntemeiat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Consideră că recursul declarat în cauză este tardiv formulat și în lipsa unei cereri de repunere în termen nu se pot discuta aspecte legate de fond ale recursului. Potrivit disp. art. 301 Cod Procedură Civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Potrivit disp. art. 103 Cod Procedură Civilă:"(1) -Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. (2)-în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termende 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi
arătate și motivele împiedicării." Potrivit disp. art. 317 alin.(l) pct. 1 Cod Procedură Civilă: "(l)-Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invovate pe calea apelului sau recursului: -l.-când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii."
Verificând datele din dosar, într-adevăr pârâții au fost citați dintr-un început prin procedura publicității și tot în această modalitate le-a fost comunicate și sentința, astfel că la dosar existând dovada comunicării sentinței prin procedura încuviințată de instanță hotărârea a rămas irevocabilă, împrejurare care de altfel a și permis investirea ei cu formulă executorie. Prin urmare, dacă pârâții susțin că ei nu au avut cunoștință despre această hotărâre în momentul în care au luat cunoștință și au înțeles să atace hotărârea trebuia să facă și o cerere de repunere în termen. Ori, recurenții invocă ca temei juridic disp. art. 103 Cod Procedură Civilă, dar nu formulează nici o cerere de repunere în termen, astfel că recursul este înafara termenului legal.
Nu corespunde adevărului că reclamanții nu ar fi făcut nici un demers pentru a obține adresa pârâților și dovada este răspunsul Serviciului de Evidență a P. ulației B. - Năsăud, de la fila 27 dosar, prin care nu se comunică nici o adresă de domiciliu a pârâților. Tocmai aceasta a fost și împrejurarea care a determinat instanța de fond să încuviințeze citarea pârâților în baza disp. art. 95 Cod Procedură Civilă la ușa instanței.Față de această dispoziție a instanței, acesta a fost și modul de c omunicare a hotărârii în acest sens existând la dosar dovezile de comunicare a sentinței prin afișare la sediul instanței.
In ceea ce privește capătul de cerere subsidiar de obligare doar la cota de l/2p. din suma stabilită de expert de asemenea apreciază că este neîntemeiat deoarece potrivit considerentelor hotărârii atacate, pârâții au fost obligați doar proporțional cu cota lor de proprietate și raportat la lucrările comune, sau personale ce urmau a fi făcute la apartamentul proprietatea lor.
Față de cele mai sus arătate solicită respingerea recursului în întregul său și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Recurenții C. A. si C. E. -C. au formulat note de ședință (f.28-29) cu valențe de răspuns la întâmpinare prin care arată că recursul a fost formulat in termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Legiuitorul a inteles sa instituie un termen maxim de promovarea a cai de atac prin raportare la momentul la care hotărârea este adusa la cunoștința pârtilor. Momentul la care lor li s-a comunicat hotărârea a fost la domicililul lor din Austria odată cu somația de executare. Comunicarea hotărârii s-a făcut la data de_ . Acesta este termenul de la care se calculează cele 15 zile pentru formularea si motivarea recursului. Recursul a fost inregistrat la data de_ . Comunicarea sentinței prin afișare la usa instanței este lovita de nulitate, asa cum au motivat pe larg in cuprinsul recursului, prin urmare nu are aptitudinea de a declanșa în mod valabil curgerea termenului de declarare a recursului. De altfel, legiuitorul aplicând principiul echipolentei, stabilește ca actul comunicării in vederea exercitării cailor de atac este inlocuit cu alte acte echivalente in temeiul art 301, 284 Cod proc civ. Astfel se prevede in mod expres la art. 284 alin.2 Cod proc civ. procedura comunicării hotărârii este inlocuita cu comunicarea hotărârii odată cu somația de executare. Utilitatea si aplicabilitatea acestei dispoziții legale se invedereaza si in prezenta speța. Procedura comunicării hotărârii instanței de fond a fost făcuta cu incalcarea legii, prin afișare la usa instanței, iar o procedura viciata echivalează cu inexistenta ei, pe de alta parte comunicarea hotărârii odată cu somația de executare a fost indeplinita in mod legal, la domicilul lor din Austria, prin urmare numai aceasta din urma procedura de comunicare a declanșat curgerea termenului de recurs de 15 zile. Cu privire la repunerea in termen recurenții arată că premisa analizării unei cereri de repunere în termen este aceea a valabilității actului de procedură de care legea leagă începutul termenului pentru a cărui nerespectare intervine sancțiunea decăderii. Or in speța ei invocă nulitatea actului de comunicare a sentinței prin afișare la usa instanței. Nu pot invoca atat nevalabilitatea procedurii de comunicare cat si repunerea in termenul de recurs care ar presupune constarea faptului ca termenul de recurs a curs de la data afișării la usa instanței, implicit ca s-a indeplinit in mod legal procedura de comunicare a sentinței, iar ei datorita unei cauze exterioare lor nu au formulat recurs in termenul care a curs de la data afișării. Chiar înalta Curte de Justiție si Casație in decizia civilă nr. 137 din 13
ianuarie 2012 concluzionează "Nevalabilitatea actului de procedură al comunicării este incompatibilă cu dispozițiile art. 103 alin. 2 din codul de procedură civilă pentru că, dacă actul de procedură al comunicării hotărârii judecătorești este lovit de nulitate, atunci acesta nu are aptitudinea de a declanșa în mod valabil curgerea termenului de declarare a recursului..."
La termenul de judecată din data de_, după discutarea prealabilă în condiții de contradictorialitate, calea de atac exercitată în cauza a fost calificată apel, pentru considerentele expuse în încheierea ședinței publice, fiind dezbătută prealabil, conform art. 137 Cod proc. Civ. și excepția tardivității promovării ei, concluziile părților fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Excepția tardivității formulării apelului este neîntemeiată, acesta fiind fondat din perspectiva reclamată a judecării pricinii cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod proc. Civ., respectiv neregulata citare a pârâților- apelanți și neconforma comunicare a sentinței date.
Derularea procedurii judiciare în fața primei instanțe a avut loc în circumstanțele reclamării, prin însăși acțiunea promovată, a incidenței art. 95 Cod proc. Civ. ce stipulează că atunci "când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate. Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la ușa instanței. Citația se publică și în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care președintele tribunalului sau completului de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară";. Modalitatea pretinsă de încunoștiințare a pârâților, citarea prin publicitate prin afișare la ușa instanței, a fost încuviințată de instanță la prim termen de judecată, în contextul dovedirii demersului făcut la Serviciul de Evidența Persoanelor B. (f.21) pentru aflarea domiciliului pârâților. S-a procedat concomitent și la publicarea citației pârâților într- un ziar mai răspândit, însă doar pentru următoarele două termene de judecată.
Hotărârea judecătorească prin care s-a finalizat procesul, sentința civilă nr. 4474/2011, a fost comunicată doar reclamanților, cele două exemplare destinate pârâților fiind afișate la ușa instanței la data de_ (f.73-74).
La data de_ pârâții C. A. și T. C. E. (fostă C. ) au declarat prezenta cale de atac împotriva sentinței evocate, în contextul comunicării de către executorul judecătoresc, la domiciliul lor din străinătate descoperit urmare a demersurilor întreprinse la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple -B. -Năsăud, a actelor de executare silită a ei (f.9-12).
Tardivitatea formulării apelului nu poate fi reținută, în cauza pendinte fiind incidentă ipoteza nelegalei citări a pârâților și a nelegalei comunicări a sentinței date. Pe de o parte dovezile cauzei demonstrează neîndeplinirea condiției instituită imperativ de legiuitor în cuprinsul textului art. 95 Cod proc civ înainte citat, aceea a probării că reclamanții au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a afla domiciliul pârâților. Doar consecutiv probării neechivoce de către reclamanți a depunerii tuturor diligențelor obiectiv necesare în vederea identificării domiciliului pârâților era permisă citarea prin publicitate - măsură de excepție justificată de imposibilitatea obiectivă a reclamanților de a afla domiciliul părților adverse . În cauză însă s-a îndeplinit doar formal și cu minime eforturi obligația de diligență, reclamanții adresându-se după promovarea acțiunii Serviciului de Evidență a Persoanelor din cadrul Primăriei municipiului B., ce le-a comunicat că pârâta are domiciliul în Austria, iar pârâtul nu figurează înregistrat. Nu s-a exhibat nicio altă probă care să ateste demersurile concrete și efective întreprinse în sensul arătat. În contextul în care din actele dosarului rezultă că aflarea domiciliului pârâților era la îndemâna oricărei persoane care s-ar fi adresat Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple B. -Năsăud, așa cum a făcut-o executorul judecătoresc îndeplinindu-și corespunzător obligația legală de încunoștiințare a debitorilor în legătură cu procedura executării silite întreprinse, este demonstrat că reclamanții cu rea-credință au solicitat citarea pârâților prin publicitate în procesul promovat contra lor. Prin urmare, nefiind întrunită această condiție a legii, este evidentă antrenarea efectelor art.105 alin. 2 rap. la art. 85 și 95 Cod proc. Civ., ce sancționează cu nulitatea întreaga procedură parcursă neconform prescripțiilor legale. Pe de altă parte procedura comunicării sentinței instanței de fond cu pârâții, în modalitatea afișării hotărârii date la ușa instanței, fiind și ea lovită de nulitate pentru același considerent, nu are aptitudinea de a declanșa în mod valabil curgerea termenului de
declarare a căii de atac, consecința antrenată fiind aceea a excluderii necesității formulării vreunei cereri prealabile de repunere în termenul de exercitare a apelului/recursului.
Invocarea neregularității privind procedura citării, atunci când procesul a fost finalizat de prima instanță în lipsa sa, poate constitui motiv de apel, cum este cazul pendinte. Fiind caracterizat ca fondat, întrucât cei doi pârâți nu au fost legal citați la domiciliul lor în cursul procedurii desfășurate în fața judecătoriei, ei aflând despre hotărâre de la executorul judecătoresc cu ocazia punerii ei în executare silită (f.9-12 apel), pentru considerentele de fapt și drept expuse în temeiul art. 297 alin. 1 teza a treia Cod proc. Civ. apelul declarat va fi admis, sentința atacată anulată și cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe, care o va soluționa încunoștiințând corespunzător litiganții, în acord cu prevederile legale înainte enunțate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării apelului, invocată de intimații V.
O. -G. și V. Pentru, ambii cu domiciliul în loc.A. I., str.O., nr.10, bl.B2, etaj 3, ap.13, județul A. .
Admite apelul declarat de pârâții C. A. și C. C. -E. , ambii cu domiciliile procesuale alese în apel în mun. B., str.A. I., nr.4 A la Cabinet avocat C. I., împotriva sentinței civile nr.4474/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Judecători, G. ier,
C. N. C. I. V. V.
Red.dact. N.C_ Jud fond MNL
| ← Decizia civilă nr. 700/2013. Obligatie de a nu face | Sentința civilă nr. 267/2013. Obligatie de a face → |
|---|
