Decizia civilă nr. 416/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINTA CIVILA NR. 416/2013 ȘED. ȚA PUBLICĂ D_ TEMB. 2013
COMPLETUL CONSTITUIT D.: PREȘEDINTE: D. -I. T. GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe reclamanta J. A. în contradictoriu cu pârât C. L. PENTRU S. D. DE P. P.
A. T., pârât P. M. C. -N., pârât C. J. PENTRU S.
D. DE P. P. A. T., pârât P. J. C., pârât C.
C. PENTRU S. D., D. C. A. N. PENTRU R.
P., având ca obiect, obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă se prezintă reprezentanta reclamantei av. CĂTANĂ CLEOPATRA, în substituirea av. DACIANA PALER GROȘAN, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Tribunalul constată că prin întâmpinarea formulată pârâta C. L. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 C. -N. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. -secția civilă având în vedere natura juridică a cauzei, astfel încât pune în discuție această excepție.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției de necompetență materială a Tribunalului C., deoarece în cererea de chemare în judecată, există petit privind pe pârâta C. C. PENTRU S. D. din cadrul A.N.R.P. B., astfel încât competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului C. .
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării excepției.
TRIBUNALUL
Deliberând reține că prin acțiunea formulată reclamanta J. A. a chemat în judecată pârâții C. L. PENTRU S. D. DE P. P.
A. T. C. -N., P. M. C. -N., C. J. PENTRU S.
DE P. P. A. T. C., P. J. C., C. C. PENTRU S. D., din cadrul A. N. PENTRU R. P.
, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună:
obligarea comisiei locale să soluționeze cererea de reconstituire formulată în baza Legii nr. 247/2005, prin emiterea unei propuneri pe care s-o înainteze spre validare, împreună cu întreaga documentație, Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;
obligarea comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să emită o hotărâre de validare a propunerii Comisiei locale;
în situația în care hotărârea de validare se referă la restituirea în natură să fie obligată Instituția P. ui J. C. să emită Ordin în acest sens;
în situația în care hotărârea de validare se referă la plata de despăgubiri, să fie obligată Instituția P. ui J. C. să înainteze A.
N. pentru restituirea P., respectiv Comisiei Centrale pentru S.
D., întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005;
obligarea C. C. pentru S. D. din cadrul A.N.R.P. să analizeze, să evalueze dosarul precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că imobilul situat în C. -N. ,
"Fânaț sub Dealul Sf. G. ";, înscris în CF 12580 C., cu nr. topo. 16401 a fost proprietatea antecesorilor săi, defuncții Jakab G. și Bertalan Ester, reclamanta formulând cererea de restituire cu nr._ .
Ca urmare a exproprierii prin decret dreptul de proprietate asupra imobilului anterior identificat a fost preluat de către Statul Român, fiind preluat abuziv de către Stat.
La data de_ reclamanta a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005, pentru suprafața de teren de 1144 m.p., cu profilul arător, cerere care nu a fost soluționată până în prezent.
Conform prevederilor HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a loturilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, completată și modificată, C.
L. are obligația de prelua și analiza cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și de a înainta și prezenta cerere spre aprobare și validare comisei județene, situațiile definitive împreună cu documentația necesară.
De asemenea, comisia județeană are obligația să analizeze propunerile primite de la comisia locală și să valideze prin hotărâre sau să invalideze aceste propuneri în termen de 30 de zile de la primire.
Conform prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, se predau pe bază de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Reclamanta a precizat că de la data cererii de restituire pe care a formulat-o au trecut aproape 8 ani, perioadă în care dosarul nu a fost soluționat, rămânând în nelucrare, deși prevederile HG nr.890/2005 și prevederile art.131 și art.16 alin.5 și 7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 obligă la evaluarea bunului și la finalizarea procedurii de restituire în natură sau despăgubire întru-un termen rezonabil, potrivit jurisprudenței CEDO.
Prin întâmpinarea formulată pârâta C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 C. -N. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. . Pârâta a arătat că temeiul de drept al acțiunii este Legea nr.247/2005, litigiul este fond funciar, iar potrivit art.53 din Legea nr.18/1991 se acordă judecătoriilor plenitudinea de jurisdicție în ceea ce privește cererile care vizează fondul funciar.
Analizând excepția necompetenței materiale, în conformitate cu prevederile art.129 și următoarele C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.95 pct.1 C.proc.civ. tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Conform art. 94 pct.1 lit.h C.proc.civ. judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat
instanței să dispună obligarea pârâtelor să își îndeplinească atribuțiile stabilite prin legile fondului funciar și prin Legea nr.247/2005, privind soluționarea cererii pe care a formulat-o în anul 2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului menționat mai sus, astfel încât capetele de cerere privesc obligații de a face neevaluabile în bani, care nu sunt date prin nici o dispoziție legală în competența unor anumite instanțe.
Referitor la ultimul capăt de cerere, tribunalul că nu incidente dispozițiile art.20 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, conform cărora
"competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru S. D. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul";. Astfel, în privința pârâtei C. C. pentru S. D. reclamanta nu a invocat refuzul de a emite decizia, ci a solicitat ca după primirea de către această pârâtă a documentației privind acordarea de despăgubiri, și doar în cazul în care se impune luarea acestei măsuri și nu restituirea în natură, pârâta să fie obligată să emită decizia. De asemenea, acest petit este unul accesoriu, în condițiile în care soluționarea lui depinde de soluția dată primelor capete de cerere
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.53 și 54 din Legea nr.18/1991
"hotararile comisiei judetene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesati prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Impotriva hotararii comisiei judetene se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Dispozitiile art. 53 alin. (1) se aplica si in cazul in care plangerea este indreptata impotriva ordinului prefectului sau oricarui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, in conditiile prevazute in cap. III. Dispozitiile art. 53 alin.
(2) raman aplicabile";.
Deși în speță cererile reclamantei nu vizează o hotărâre a comisiei județene sau un ordin al prefectului, în condițiile în care aceasta invocă refuzul instituțiilor implicate în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de a soluționa cererea sa, tribunalul apreciază că instanța este investită cu analizarea îndreptățirii reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate la fel ca și în situația în care s-ar ataca o hotărâre a comisiei județene de respingere a cererii, fapt ce atrage competența de soluționare în favoarea judecătoriei.
În acest sens, tribunalul reține că în mod similar, în aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, prin Decizia în interesul Legii nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea
în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, reținându-se că "într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime";. Ulterior pronunțării acestei decizii secțiile civile ale tribunalelor au soluționat atât contestațiile prevăzute de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, cât și acțiunile prin care s-a invocat refuzul unității deținătoare de a răspunde la notificare.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art.132 C.proc.civ. tribunalul urmează să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei C. -
N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale și în consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta
J. A., în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU S. D. DE
P. A. T. C. -N., P. MUNICIPIULUI C. -N., C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C., P. J. C., C.
C. PENTRU S. D., în favoarea Judecătoriei C. -N. . Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE,
-I. T.
GREFIER,
C.
Red. D.T./E.C./ _
| ← Sentința civilă nr. 267/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 3265/2013. Obligatie de a face → |
|---|
