Decizia civilă nr. 3269/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3269/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții V. F., V.
S. și V. M. împotriva deciziei civile nr. 40/A din 3 aprilie 2013 a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații V. N. și A. A., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat Dehelean Rădăcină C. M., în substituirea avocatei titulare Rădăcină F., care depune delegație de substituire la dosar, reprezentanta pârâtului intimat A. A., avocat Petra E. G., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 18 iunie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat A. A., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamanților recurenți.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, aspect față de care la acest termen recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită în temeiul art. 312 pct. 3 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii hotărârii instanței de fond ca legale și temeinice în ceea ce privește dispozițiile privind respingerea excepției autorității de lucru judecat și cea referitoare la rectificarea liniei de mejdie dintre reclamanți și pârâți, cu cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.
Susține că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu poate fi vorba de identitate de cauză juridică întrucât este vorba de un alt temei al dobândirii dreptului de proprietate, recurenții au invocat o convenție de vânare cumpărare, iar temeiul corect al dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului- atribuirea prin ordinul prefectului în baza legii 18/1991.
Având caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi, acțiunea în stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți poate fi exercitată ori de câte ori intervin modificări în ce privește întinderea dreptului de proprietate.
Consideră că în prezenta cauză nu există autoritatea de lucru judecat, și, pe cale de consecință, acțiunea formulată, de modificare, de rectificare a
liniei de mejdie este pe deplin întemeiată și, în mod corect, prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat și a admis acțiunea.
Reprezentanta pârâtului intimat A. A. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Arată că temeiul juridic invocat de recurenți, respectiv dispozițiile art.
304 pct. 8 C. proc. civ., se referă la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și nu a dobândirii dreptului de proprietate de către una din părți cu privire la terenul supus grănițuirii.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria B., reclamanții V. N., V. Florea, V. S. și V. M. L. l-au chemat în judecată pe pârâtul A. A., solicitând instanței să stabilească linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților și cel proprietatea pârâtului, ținând cont de dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de către reclamanți prin Ordinul prefectului nr. 506/_ .
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 11489/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul A. A. .
A fost admisă ca fiind fondată acțiunea civilă formulată de reclamantul V.
N., decedat pe parcursul procesului, acțiune continuată de reclamanții V. F.
, V. S. și V. M. L., în contradictoriu cu pârâtul A. A., și, în consecință:
S-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr. 512 U., nr. top. 1257/1/b și 1257/2/a și cel al pârâtului, înscris în CF nr. 723 U., nr. topo 1257/1/b, pe aliniamentul descris în planul de ansamblu - Planșa nr. 4 și schița de detaliu - Planșa nr. 5, ce fac parte din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P. V., acte ce fac parte
integrantă din prezenta hotărâre.
Soluția asupra excepției autorității de lucru judecat
Art. 137 al. 1 Cod procedură civilă instituie cu caracter imperativ în sarcina instanței de judecată sesizată cu soluționarea unei cereri obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond ori de procedură care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.
În cauza pendinte, prin încheierea de ședință din data de_, excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârât a fost unită cu fondul cauzei în raport de prevederile art. 137 al. 2 Cod procedură civilă, aspect în considerarea căreia prima chestiune ce se impune a fi analizată este temeinicia acestei excepții.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 163 (1) Cod procedură civilă "nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe"; și că în conformitate cu dispozițiile art. 1202 cod civil vechi "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate";.
În speță, s-a invocat de către pârâtul A. A. această excepție, în raport de statuările Sentinței civile nr. 916/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în
dosarul civil nr._, conform cărora: "s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamantului, înscrise în CF nr. 723 U. nr. top. 1257/1/b, casă de locuit, curte și grădină în intravilan, de 594 mp și imobilul proprietatea pârâților V. S. și V. M. L., aflat în imediata vecinătate, constând în casă, curte și grădină în suprafață de 700 mp, înscris în CF nr. 521
U., nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a, pe aliniamentul A-B din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Petre Ion, stabilit prin schița atașată acesteia cu culoarea roșie pe o distanță de 24 mp, situată în spatele casei reclamantului, respectiv o fâșie pe lățime de 1,2 ml și pe o lungime de 20 ml, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre";; au fost obligați pârâții- reconvenționali să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren ocupată din cel proprietatea sa, de 24 mp, teren marcat cu roșu pe schița raportului de expertiză tehnică întocmită de expertul Petre Ion și să-și retragă posesia și folosința pe aliniamentul stabilit prin expertiza tehnică întocmită în cauză de acesta, mai sus menționat, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre";; a fost respinsă cererea reconvențională precizată și formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali V. N., V. S.
, V. M. L. Și V. F. ";, cererea care, din considerente, rezultă că a avut ca obiect constatarea dobândirii unui drept de proprietate, prin uzucapiune, ulterior precizată, ca mod de dobândire a dreptului, prin contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de_, asupra fâșiei de teren cu dimensiunea de 1 m lățime și 23 m lungime, teren situat între proprietățile reclamantului și pârâților și pe care s-a construit gardul despărțitor și să se dispună ieșirea din indiviziune a pârâților față de reclamanți.
Este real că grănițuirea este întemeiată direct pe dreptul de proprietate și se valorifică printr-o acțiune ce are ca obiect delimitarea proprietății, definindu-se ca o acțiune petitorie reală - imobiliară, având un caracter imprescriptibil, întrucât apără un drept de proprietate, atribute ce au evident, relevanță și în prezenta cauză, cum au avut, de altfel, și în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ .
Dacă, însă, în cauza ce a format obiectul dosarului de mai sus, s-a invocat, în ceea ce îi privește pe pârâții-reclamanți reconvenționali - reclamanții din prezenta cauză, temei al dobândirii dreptului de proprietate, convenția de vânzare-cumpărare, care evident nu a fost valorificată prin sentința mai sus citată din lipsa unui probatoriu administrat în acest sens și din lipsă de cunoștință juridice, în prezenta cauză reclamanții au invocat ca temei al dobândirii dreptului de proprietate înscris în CF nr. 521 U., nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a, în suprafață de 700 mp, de cel al pârâtului înscris în CF nr. 723 U., nr. top. 1257/1/b, în suprafață de 594 mp, atribuirea în proprietate în temeiul art. 36 alin. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, conform ordinului de atribuire al terenului în litigiu nr. 506/_ , fără a se contesta dreptul înscris în CF nr. 723 U., nr. top. 1257/1/b, în suprafață de 594 mp, în favoarea pârâtului.
Prin urmare, nu poate fi vorba de identitate de cauză juridică, izvor de drept, în ce privește dobândirea dreptului de proprietate înscris în CF în favoarea reclamanților, în sensul textelor legale mai sus citate.
Fără a face abstracție de caracterul declarativ al acțiunii în grănițuire și nu constitutiv, astfel cum se tinde a se afirma prin apărările formulate, din analiza probatoriului administrat în cauză, precum și al dosarului atașat nr._, este în afara oricărei discuții faptul că la pronunțarea sentinței civile nr. 916/2009 a Judecătoriei B. au fost avute în vedere schița și extrasul de CF referitor la proprietatea, respectiv limitele proprietății reclamantului, pârât în prezenta cauză, fără a fi avute în vedere ordinul despre care s-a făcut vorbire mai
sus, respectiv expertiza ce a stat la baza emiterii lui, incluzând schița terenului din litigiu aflat în proprietatea, respectiv folosința reclamanților (filele 4-6), care corespunde situației reale vizând întinderea dreptului atribuit în favoarea reclamantului V. N. .
Starea de fapt mai sus reținută este atestată și prin identificările și concluziile efectuate prin raportul de expertiză întocmit de expertul P. V., care arată că în dosarul nr._ expertul Petre Ion nu a avut în vedere schița terenului atribuit în proprietate reclamantului V. N., întrucât nu a consultat baza de date O.C.P.I. B. -Năsăud, iar în ce privește proprietatea pârâtului A.
a întocmit schița luând în considerare schița ce i-a fost pusă la dispoziție de către acesta, referitoare la "intabulare inițială";, precum și de punerile în posesie și întabulările loturilor din spatele acestei proprietăți, care descriu limita de punere în posesie peste limita folosințelor actuale și implicit cea propusă de expert.
Prin urmare, judecătoria a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil vechi și ale art. 163 al. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care a fost respinsă excepția invocată.
Starea de fapt
Pe fondul cauzei, în baza probatoriului administrat, cu relevanță în cauză fiind expertiza tehnică topografică întocmită de expert P. V., instanța a reținut că imobilele terenuri și construcții se află situate în intravilanul loc. U., mun.
, str. Slătiniței, nr. adm. 175 - reclamanți și 174 - pârât, fiind înscris în CF nr. 521 U., nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a, în suprafață de 700 mp, proprietatea, respectiv uzufructul viager, al reclamanților, respectiv în CF nr. 723
U., nr. top. 1257/1/b, în suprafață de 594 mp, proprietatea pârâtului, imobile învecinate.
Lotul reclamanților este compus din teren și construcții, este descris în Planșa nr. 6, fiind împrejmuit pe latura de nord, sud și vest și parțial pe latura estică, iar lotul pârâtului este compus din curți - construcții, delimitată pe planșa nr. 7 având ca proprietar pârâtul, meta dintre cele două loturi este dată de punctele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-L-M, descrise pe planul de ansamblu, Planșa nr. 4, schița de detaliu - Planșa nr. 5.
Totodată, instanța a concluzionat că suprafața nr. top. 1257/1/b din CF nr. 723 U. este mai mare, propunându-se rectificarea acesteia de la 594 mp la 598 mp, precum și faptul că o porțiune din terenul folosit de pârât se suprapune cu terenul numitului U. a I., respectiv intabulat în favoarea acestuia, față de care pârâtul nu a înțeles să formuleze cererea de chemare în judecată și nici cerere reconvențională cu petit de rectificare conform concluziilor expertizei, deși aceasta i-a fost comunicată.
Așa fiind, prima instanță, în considerarea dispozițiilor art. 584 Cod civil, a admis acțiunea, în sensul în care a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților, înscris în CF nr. 512 U., nr. top. 1257/1/b și 1257/2/a și cel al pârâtului, înscris în CF nr. 723 U., nr. top. 1257/1/b, pe aliniamentul descris în planul de ansamblu - Planșa nr. 4 și schița de detaliu - Planșa nr. 5, ce fac parte din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul
P. V. .
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu au fost acordate, acestea nefiind solicitate.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 40/A/_ a Tribunalului B. -Năsăud, a fost admis apelul declarat de pârâtul A. A. împotriva sentinței civile nr.11489/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, ce a fost
schimbată sentința atacată în sensul că a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și, în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul V. N., decedat pe parcursul procesului, acțiune continuată de reclamanții V. F., V. S. și V. M. L. în contradictoriu cu pârâtul A. A., pentru că există autoritate de lucru judecat.
A fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de reclamanții V. F.
, V. S. și V. M. L. .
Au fost obligați intimații reclamanți V. F., V. S. și V. M. L., în solidar, să plătească apelantului pârât A. A. suma de 309,65 lei cheltuieli de judecată în apel.
Considerente
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prin acțiunea formulată în cauză, reclamanții au chemat în judecată pe pârâtul A. A., solicitând instanței să stabilească linia de hotar dintre imobilul teren proprietatea reclamanților V. S. și V. M. L., identificat în CF nr. 521 U., nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a în suprafață de 700 mp, de cel al pârâtului înscris în CF nr. 723 U., nr. top. 1257/1/b, în suprafață de 594 mp, ținând cont de modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului din CF nr. 512 U. nr. top. 1257/1/a și 1527/2/a, de către V. N. - prin Ordinul Prefectului nr. 506/_ .
În motivarea acțiunii, au arătat că reclamantul V. N. a dobândit, în temeiul Legii nr. 18/1991, prin constituire, dreptul de proprietate asupra imobilului teren identificat în CF nr. 521 U., nr. top. 1257/1/a, 1257/2/a, în suprafață de 700 mp, astfel cum rezultă din Ordinul Prefectului nr. 506/_ . Au mai reliefat, printre altele, că prin Sentința civila nr. 916/2009 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., s-a dispus grănițuirea terenului proprietatea paratului de terenul proprietatea reclamanților, ocazie cu care reclamanții nu au înțeles să invoce temeiul dobândirii dreptului de proprietate, mulțumindu-se să-și facă apărări străine de situația de drept reală, necunoscând importanța juridică a titlului în baza căruia și-au înscris dreptul în C.F.
Mai mult, reclamanții susțin că nu au conștientizat că acest act reprezintă un titlu de proprietate, motiv pentru care nu l-au adus la cunoștința avocatului lor și, implicit, instanței care a judecat respectiva cauza. Profitând de aceasta eroare în care s-au aflat, expertul topograf numit în cauză a făcut expertiza bazându-se doar pe afirmațiile reclamantului din dosarul susmenționat și pe susținerile reclamanților, fără a consulta schițele care au stat la baza intabulării, atât a reclamanților, cât și a pârâtului A. A. . Față de cele expuse anterior, reclamanții au considerat ca se impune rectificarea mejdiei stabilite în dosarul nr._, pentru a pune de acord situația reală din cartea funciara cu starea de fapt reținută de instanță și că nu se poate invoca autoritatea lucrului judecat, având în vedere că acțiunea în grănițuire este o acțiune cu caracter declarativ de drepturi și nu constitutiv, astfel încât aceștia sunt în drept să solicite o nouă stabilire a limitei dintre proprietățile părților. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 584 Cod civil.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, situație în care reclamanții au depus note scrise prin care au arătat că acțiunea formulată nu constituie o acțiune clasică în grănițuire, ci o acțiune în rectificarea liniei de mejdă stabilită prin Sentința civila nr. 916/2009 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., unde nu s-a avut în vedere baza înscrierii dreptului de proprietate.
Tribunalul a mai constatat că, prin sentința civilă nr. 916/2009, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, a fost admisă acțiunea civilă extinsă formulată de reclamantul A. A. împotriva pârâților V.
N., V. F., V. S. și V. M. L., și, în consecință, s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamantului, înscrise în CF nr. 723 U. nr. top. 1257/1/b, casă de locuit, curte și grădină în intravilan, de 594 mp și
imobilul proprietatea pârâților V. S. și V. M. L., aflat în imediata vecinătate, constând în casă, curte și grădină în suprafață de 700 mp, înscris în CF nr. 521 U., nr. top. 1257/1/a și 1257/2/a, pe aliniamentul A-B din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Petre Ion, stabilit prin schița atașată acesteia cu culoarea roșie pe o distanță de 24 mp, situată în spatele casei reclamantului, respectiv o fâșie pe lățime de 1,2 ml și pe o lungime de 20 ml, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; au fost obligați pârâții- reconvenționali să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren ocupată din cel proprietatea sa, de 24 mp, teren marcat cu roșu pe schița raportului de expertiză tehnică întocmită de expertul Petre Ion și să-și retragă posesia și folosința pe aliniamentul stabilit prin expertiza tehnică întocmită în cauză de acesta, mai sus menționat, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre";. S-a respins cererea reconvențională precizată și formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali V. N., V. S., V. M.
L. și V. F. împotriva pârâtului reconvențional.
Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.279/R/2009 a Tribunalului B. Năsăud, prin care s-a constatat nulitatea recursului declarat de pârâții V. N., V. S., V. M. L. și V. F. .
Examinând excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, față de situația anterior reliefată, tribunalul a apreciat că se impune admiterea acesteia și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul, pentru că există autoritate de lucru judecat, potrivit următoarelor argumente.
Potrivit art. 163 (1) Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe. Conform art. 1201 Cod civil vechi, aplicabil în cauză raportat la data introducerii acțiunii, este lucru judecat atunci când a doua cerere în
judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Excepția autorității de judecat este incidentă atunci când există tripla identitate de părți, obiect și cauză. Această excepție a fost reglementată în vederea asigurării securității raporturilor juridice și respectării celor dezlegate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind nepermis ca, după ce între aceleași părți s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă, partea nemulțumită să sesizeze din nou cu aceleași pretenții și având aceleași temeiuri o altă instanță, care nu mai poate să infirme cele stabilite în primul proces.
În speță, este de necontestat faptul că există identitate de părți, atât în acest dosar, cât și în dosarul civil nr._, au fost părți litigante aceleași persoane, chiar dacă au avut calități inverse.
În ce privește identitatea de obiect, tribunalul a considerat că reclamanții au formulat aceleași pretenții ce au fost soluționate irevocabil prin sentința civilă nr. 916/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, respectiv reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre terenurile părților litigante, ceea ce s-a dezlegat irevocabil prin sentința indicată anterior.
Contrar susținerilor intimaților reclamanți, tribunalul nu a putut reține că ar fi vorba de un alt obiect în acest dosar, în sensul invocat de intimați, că aceștia ar fi formulat acțiune în rectificarea liniei de mejdă stabilită prin sentința civila nr. 916/2009, fiindcă esențial este ceea ce urmăresc practic reclamanții, adică modificarea liniei de hotar stabilite inițial și irevocabil prin sentința anterior reliefată. Sub acest aspect, tribunalul a arătat că exisă identitate de obiect chiar dacă în al doilea dosar se reformulează pretențiile față de cele soluționate în
primul dosar, respectiv reclamanții au precizat că cer rectificarea liniei de hotar în loc de stabilirea liniei de hotar, fiindcă esențială este finalitatea urmărită prin demersul judiciar declanșat în al doilea proces de reclamanți, ori în speță scopul acestora era tocmai stabilirea liniei de hotar între aceleași imobile proprietatea părților litigante, dar pe un alt aliniament decât cel din primul dosar.
Contrar celor reținute de prima instanță, tribunalul a arătat că există și identitate de cauză. Astfel, trebuie reliefat că prin cauză se înțelege temeiul juridic al cererii și fundamentul raportului juridic dedus judecății. Așa fiind, în speță, temeiul juridic în ce privește stabilirea liniei de hotar este același, respectiv art. 584 Cod civil anterior ce prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Faptul că în dosarul inițial reclamanții nu au indicat în mod expres că au dobândit dreptul de proprietate prin ordin al prefectului și că nu au depus schița aferentă avută în vedere la emiterea acestui ordin al prefectului, nu înseamnă că s-a schimbat cauza juridică, nefiind diferit fundamentul raporturilor juridice litigioase dintre părți, esențial fiind vorba că în ambele procese s-a urmărit grănițuirea imobilelor proprietatea părților litigante, neavând importanță modul de dobândire al proprietății, ci fundamentală era doar calitatea de proprietar al părților litigante asupra terenurilor învecinate.
Celelalte aspecte invocate de reclamanți privind neștiința acestora și neregularitățile comise de expertul Petre I. în primul proces nu constituie elemente care să schimbe obiectul sau cauza cererii formulate de reclamanți, ci constituie apărări ce puteau și trebuiau invocate în calea de atac exercitată împotriva Sentinței civile nr. 916/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, fiind nepermis să fie reanalizate din nou pe fond aceleași pretenții între aceleași părți. Dacă reclamanții consideră că expertul
Petre I. prin modul de efectuare al expertizei a comis vreo infracțiune pot sesiza organele de urmărire penală, iar dacă procesul penal se va finaliza cu condamnarea expertului pot solicita revizuirea sentinței civile nr. 916/2009 în baza art.322 pct.4 Cod procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, reținând că există tripla identitate de părți, obiect și cauză, caz în care potrivit art. 163 Cod procedură civilă trebuie admisă excepția autorității de lucru judecat, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de pârât, a schimbat sentința atacată în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și în consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul V. N., decedat pa parcursul procesului, acțiune continuată de reclamanții V. F., V. S. și V. M. L., în contradictoriu cu pârâtul
A. A., pentru că există autoritate de lucru judecat. Față de această soluție, nu se mai nu se mai impune analizarea fondului cauzei prin prisma apărărilor invocate de părțile litigante.
Tribunalul, față de soluția anterior adoptată, respectiv admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și respingerea acțiunii civile formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul, pentru că există autoritate de lucru judecat, a constatat că reclamanții se află în culpă procesuală în prima instanță, situație în care aceștia nu sunt îndreptățiți la acordarea cheltuielilor de judecate solicitate reprezentând onorariu avocațial achitat, taxă de timbru și onorariu expert, ținând cont în acest sens de prevederile art. 274 Cod procedură civilă. Așa fiind, tribunalul a respins, în temeiul art. 293 Cod procedură civilă, cererea de aderare la apel formulată de reclamanții ca nefondată, deoarece aceștia nu sunt îndreptățiți să primească cheltuieli de judecată în primă instanță.
În temeiul art. 274 și art. 277 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că intimații reclamanți se află în culpă procesuală față de soluția admiterii
apelului, și reținând că au un interes juridic comun, tribunalul i-a obligat pe intimații reclamanți V. F., V. S. și V. M. L., în solidar, să plătească apelantului pârât A. A. suma de 309,65 lei cheltuieli de judecată în apel, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar, iar suma de 9,65 lei constă în taxa
judiciară de timbru și timbru judiciar achitate aferente apelului. Fiind în culpă procesuală, intimaților nu li se pot acorda cheltuieli de judecată în apel.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului declarat de pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că în mod greșit a apreciat instanța de apel că există autoritate de lucru judecat, lipsind, în realitate, așa cum corect a reținut judecătoria, identitatea de cauză juridică, fiind vorba de un alt temei al dobândirii dreptului de proprietate, întrucât, în primul dosar, reclamanții au invocat o convenție de vânzare-cumpărare, în timp ce, în prezenta cauză, au invocat un alt mod de dobândire, respectiv atribuirea prin Ordinul prefectului, în temeiul Legii nr. 18/1991.
Având un caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi, acțiunea în grănițuire poate fi exercitată ori de câte ori devin modificări în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate.
În situația dată, chiar dacă ordinul prefectului a fost anterior exercitării primei acțiuni de grănițuire, reprezintă o modificarea a întinderii dreptului de proprietate al reclamanților, aspect ce nu poate fi ignorat de instanță, cu atât mai mult cu cât acest drept a fost înscris în cartea funciară și de această înscriere nu s-a ținut seama în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. expert Petre Ion, motiv pentru care reclamanții au și depus plângere penală împotriva acestuia, soluționată prin rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță în mod greșit nu s-a pronunțat asupra lor, deși acestea au fost solicitate de reclamanți încă prin cererea de chemare în judecată, cuantumul lor fiind dovedit prin chitanțele depuse la dosar.
Întâmpinarea din recurs
Pârâtul A. A., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în primul rând pentru că temeiul juridic invocat, art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., este greșit, acesta referindu-se la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și nu a temeiului dobândirii dreptului de proprietate de către vreuna dintre părți.
Subzistă autoritatea de lucru judecat, pentru că fâșia de teren în discuție a făcut obiectul cererii reconvenționale a reclamanților în primul dosar, aceștia fiind obligați să recunoască dreptului de proprietate al reclamantului asupra ei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea
apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Obiectul recursului îl constituie modul în care instanța de apel a soluționat excepția autorității de lucru judecat, motivul de recurs încadrându- se, astfel, în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. și nu în cele ale art. 304 pct. 8 Cod proc. civ. indicate de reclamanții recurenți.
Nu se pune problema interpretării actului juridic dedus judecății, ci a modului în care instanța de apel a analizat noțiunea de cauză din cuprinsul excepției autorității de lucru judecat, necontestându-se de către vreuna dintre părți identitatea de părți și obiect.
În ceea ce privește cauza acțiunii, aceasta nu este doar temeiul juridic, respectiv art. 584 Cod proc. civ., pentru că acesta este identic în cele două cauze aflate pe rolul instanțelor, ci este și titlul de care se prevalează părțile, acțiunea în grănițuire fiind o acțiune reală, pentru apărarea dreptului de proprietate. Ceea ce susțin reclamanții este că și-au apărat dreptul de proprietate, și în primul proces, și în al doilea, însă întinderea acestuia diferă, datorită faptului că se invocă un alt titlu ce stă la baza dobândirii dreptului, în primul proces invocându-se un contract de vânzare-cumpărare, în timp ce în prezenta cauză se invocă un ordin al prefectului.
În măsura în care titlul sau temeiul nou al dobândirii dreptului de proprietate ar fi fost unul ulterior primei cauze, în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă asupra grănițuirii dintre cele două proprietăți vecine, nu ar subzista autoritatea de lucru judecat, pentru că, ulterior unei astfel de hotărâri, a intervenit o împrejurare nouă.
În realitate, antecesorul reclamanților (Vînca N. ) avea emis în favoarea sa ordinul prefectului de care reclamanții se prevalează în prezenta cauză încă la data când împotriva sa a fost formulată prima acțiune în grănițuire (în acel proces, pârâtul din prezentul proces fiind reclamant și antecesorul reclamanților din prezentul proces fiind pârât). Antecesorul reclamanților, însă, nu a probat în primul proces dreptul său de proprietate asupra unei porțiuni de teren, deși acesta exista la acel moment, cel puțin conform ordinului emis în favoarea sa.
Faptul că într-un proces nu s-a probat o stare de fapt nu permite repunerea acesteia în discuție, în cadrul unei noi acțiuni, prin invocarea unor probe ce existau sau ce au fost procurate ulterior, neputând înlătura autoritatea de lucru judecat a hotărârii. Se poate, eventual, pune problema exercitării unei căi extraordinare de atac de retractare, respectiv a revizuirii, în măsura în care ar fi vorba de un înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., ceea ce nu este cazul.
Din toate aceste considerente, instanța de apel a soluționat corect excepția autorității de lucru judecat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul reclamanților va fi respins ca nefondat, față de soluționarea excepției nemaipunându-se problema analizării cheltuielilor de judecată avansate de reclamanți, în condițiile în care aceștia s-au dovedit în final a fi în culpă procesuală.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și 274 Cod proc. civ., reclamanții vor fi obligați să-i plătească intimatului A. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, dovedit prin chitanța de la fila 15.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții V. S., V. F. și V. M. L. împotriva deciziei civile nr. 40/A din 3 aprilie 2013 a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatului A. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI GREFIER | ||
ANA I. A. | C. | A. | A. C. C. B. plecată în C.O., semnează |
plecată în C.O., semnează | |||
Vicepreședinte, jud. A. I. A. | grefier șef, M. T. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: R.I. Berari, M.L. B.
| ← Decizia civilă nr. 4030/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 560/2013. Grănițuire → |
|---|
