Decizia civilă nr. 385/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 385/A/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. -C. T. Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant P. V., apelant P. M. și pe intimat C. T., intimat C. M., intimat P. E., având ca obiect grănițuire
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanții reclamanți av. C. G., apelantul P. V. prezent personal, iar pentru intimații pârâți av. MIREL IO. CU.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de 28 iunie 2013 s-a depus răspunsul solicitat de la Primăria Baciu referitor la solicitarea instanței formulată prin adresa instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 196 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelanților-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului reclamanților așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea în totalitate a acțiunii introductive de instanță și pe cale de consecință, să se stabilească linia de hotar dintre imobilul-proprietatea subsemnaților situat în sat P. nr.75 și imobilul-proprietatea paratei situat în sat
P. nr.76 cu obligarea paratei la respectarea dreptului de proprietate și posesie asupra porțiunii de teren în suprafața de 300 mp, pe care parata o ocupa în mod abuziv. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Reprezentantul intimaților, având cuvântul, solicită respingerea apelului promovat de reclamanți . Cu cheltuieli de judecată în apel.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.18782/2012 din data de_ pronunțată în dosarul civil nr._ a fost respins în integralitate acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții P. V. și P. M., împotriva pârâtei P. E., ca neîntemeiată; a fost încuviințată onorariul definitiv de expert în favoarea D-nei expert Petric Natalia M. în cuantum de 2310 lei; a fost obligați reclamanții, în solidar, la plata către expert Petric Natalia M. a diferenței de onorariu de expert în cuantum de 1810 lei; a fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată; au fost obligați reclamanții, în solidar, la plata către pârâta a sumei de 1500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța reține următoarele:
Potrivit colii de CF nr. 673 P. reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilele cu nr. topo 1260 în suprafață de 2877 mp și nr. topo 1261/2 în suprafață de 250 mp.
Potrivit colii de CF nr. 641 P., pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor cu nr. topo 1261/1 teren în suprafață de 1400 mp și teren plus casa cu nr. topo 300/2/2 în suprafață de 3539 mp.
Conform raportului de expertiza topografica întocmit în cauza (f. 147-161) suprafața deținuta de reclamanți în urma măsurătorilor este de 4221 mp, mai mult cu 1094 mp față de suprafața de 3127 mp înscrisă în CF, iar suprafața deținuta de pârâta este de 4832 mp, mai puțin cu 107 mp decât cei 3939 mp, înscriși în CF. În regim de carte funciara terenul reclamanților se identifica cu terenul cu nr topo 1260 și nr. topo 1261/2, iar terenul pârâților cu nr. topo 1261/1 și 1262. Expertul a mai arătat că linia de separare a celor două proprietăți nu a fost contestată de către părți, iar conform planului cadastral vizat de Primăria Com. Baciu și adeverința nr. 429/_ drumul care trece prin fața parcelei reclamanților este drum de utilitate publica, fiind calificat ca drum sătesc - Ds 585, conform situației de dinainte de 1985. Expertul a concluzionat că, raportat la nemodificarea în timp a liniei de separare și a împrejmuirilor celor două proprietăți și datelor tehnice privitoare la natura drumului de acces, pârâta nu ocupa vreo suprafață de teren din terenul reclamanților.
Instanța apreciază fundamentate concluziile expertului topograf, raportat la măsurătorile efectuate, datele rezultate din înscrierile din CF și celelalte probe administrate în cauza. Astfel, reclamanții nu au justificat dreptul de proprietate pretins asupra suprafeței de teren de până la 0,45 ha, cu care aceștia sunt înscriși în Registrul Agricol, cf. adeverinței nr. 507/I/_ emisă de Primăria Comunei Baciu (f. 155), susținerea acestora în sensul în care terenul pretins a fi folosit de pârâta, ar fi fost dobândit în temeiul Legii nr. 18/1991 nefiind susținuta din punct de vedere probator. Mai mult, reclamanții au arătat că împrejmuirile nu au fost modificate în timp, actualul gard fiind edificat pe vechiul amplasament al gardului de spini (răspunsurile la interogatorii, întrebarea 2). Acest aspect este confirmat și prin declarațiile tuturor martorilor audiați în cauza, care au arătat că împrejmuirile, în special linia despărțitoare dintre proprietăți nu a fost modificată în timp. Declarațiile martorilor sunt divergente însă, în ceea ce privește natura drumului de acces către terenul pârâtei și întinderea tuturor trenurilor din zona până la drumul principal, incluzând și zona abrupta (identificata de săteni ca fiind
"razor";). Astfel, deși martorul Dragan S. a arătat că terenurile locuitorilor se întindeau până la drumul principal, unii dintre acestia edificându-și căi directe de acces dinspre drumul principal, iar martorul Drăgan I. a arătat că accesul pârâtei se făcea pe terenul reclamanților și nu a fost considerat niciodata drum sătesc, declarațiile acestora sunt contrazise de declarațiile martorului C. N. (f. 105) care locuieste la nr. administrativ 79 și care a arătat că drumul de acces s-ar întinde pâna la acest număr, martorul Ignat P. (f. 134) declarând că drumul de acces trecea prin fața proprietății fam. P. și nu a fost niciodata îngrădit de reclamanți sau antecesorii lor. Ori, declarațiile acestor susțin o folosință îndelungata (peste 50 de ani) și notorie a acestuia drum ca și drum sătesc, confirmată și de evidențele tehnice ale primăriei Comunei Baciu cu privire la existența drumului sătesc Ds 585, explicabila, datorita configurației speciale a zonei.
Pentru toate aceste motive, instanța apreciază că acțiunea reclamanților este în integralitate neîntemeiată, urmând a fi respinsa ca atare.
În ceea ce privește onorariul definitiv de expert, instanța apreciază că onorariul propus conform notei de evaluare este proporțional cu munca depusă și obiectivele lucrării, nefiind criterii suficiente pentru reducerea acestuia, sens în care va încuviințat onorariul propus în cuantum total de 2310 lei, punând în sarcina reclamanților obligativitate achitării diferenței de 1810 lei către expertul desemnat.
Raportat la dispozițiile art. 274 C.pr.civ. instanța a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și corelativ, va
obliga reclamanții, în solidar, la plata către pârâta a sumei de 1500 de lei, reprezentând onorariul de avocat achitat cf. Chitanței nr. 241/_ .
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P. V. și P.
, solicitând instanței admiterea apelului formulat de reclamanți și pe cale de consecința :
Să fie schimbată în totalitate sentința pronunțata de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ în sensul admiterii acțiunii introductive de instanța și consecutiv, sa se stabilească linia de hotar dintre imobilul-proprietatea subsemnaților situat în sat P. nr.75 și imobilul-proprietatea paratei situat în sat
P. nr.76 cu obligarea paratei la respectarea dreptului de proprietate și posesie asupra porțiunii de teren în suprafața de 300 mp, pe care parata o ocupa în mod abuziv.
să fie obligată parata-intimata la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocațial pentru ambele instanțe, taxa de timbru) în conformitate cu înscrisurile justificative depuse la dosar.
Prin sentința civila nr. 18782 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ în dosar nr._, a fost respinsa acțiunea civila formulata de reclamanți ca fiind neîntemeiata.
Consideră sentința pronunțata de instanța fondului ca esentialmente netemeinica, fiind data cu totala nesocotire a probatiunii administrate în cauza, asa cum va rezulta fara echivoc din cele expuse în continuare.
P. a administrata în cauza de apelanți a fost vădit nesocotita, omisa, instanța fondului răstălmăcind probele testimoniale în scopul favorizării paratei P.
.
Astfel, în cauza au fost propuși patru martori (cate doi pentru fiecare), respectiv apelanții, martorii Dregan I. domiciliat în sat P. nr. 70 și Dragan S. domiciliat în sat P. nr. 78, iar parata a propus martorii: C. N. sat P. nr. 79 și Ignat P. sat P. nr.102 . La cererea paratei martorul Ignat P. a fost schimbat cu martorul Dragan S. sat P. nr. 180.
Instanța fondului inversează martorii propuși, retine ca declarațiile acestora sunt divergente și cu toate acestea concluzia reținuta de instanța este ca terenul solicitat de apelanți este drum sătesc .
Greșit, deoarece martorul Dragan S. arata ca toți vecinii din zona au intinderea terenurilor pana la drumul principal al satului-incluzând și zona numita "răzor" și ca din totdeauna terenul a fost al antecesorilor reclamanților, iar accesul la proprietatea paratei s-a făcut anterior anilor 1990 din acest drum principal al satului și nu pe acest teren prin fata casei noastre.
Martorul Dregan I. confirma cele relatate de martorul Dregan S., arătând ca parata și-a creat un drum de acces pentru vite și utilaje agricole pe terenul nostru prin fata casei, de asemenea cunoaște ca terenul a fost al antecesorilor reclamanților. Martorul mai relatează ca știe ca subsemnații am solicitat terenul din litigiu Comisiei de Fond Funciar care confirma prin adeverința depusa la dosarul cauzei ca este inscris în registrul agricol la poziția noastră.
Din păcate, aceste declarații de martori ce se coroborează în totalitate, au fost nesocotite discreționar de către instanța fondului care în schimb a dat preeminenta declarației martorului propus de parata.
Aspectul pe care instanța fondului 1-a socotit decisiv din conținutul declarației martorului C. N. 1-a reprezentat faptul ca drumul de acces se întinde pana la nr. 79 unde locuiește martorul. Se mai arata de instanța fondului ca martorul Ignat P. susține ca drumul de acces trecea prin fata casei fam . P. și nu a fost niciodată ingradit de aceștia s-au de antecesori lor. Acest martor nu a fost audiat în instanța, parata a cerut în mai multe rânduri amânarea audierii pe motive medicale, iar apoi renunțarea .
În aceste condiții, care a fost raționamentul instanței de a aprecia ca declarațiile martorilor reclamanților sunt divergente și singura declarație convingătoare este aceea a martorului paratei.
Cat privește probele tehnice, apelanții arată că au efectuat o expertiza tehnica extrajudiciara intocmita de dl.exp. D. Martin, expertiza respinsa de instanța .
Expertiza dispusa în cauza se refera la un act (adeverința depusa de parata, Nr.429/2009 emisa de Primăria Baciu) și un plan cadastral avizat de Primărie din care ar rezulta ca terenul din litigiu este drum sătesc. Aceste inscrisuri nu reflectat realitatea deoarece, în planul cârtii funciare, în planul zonal și planul topografic nu exista vreun drum sătesc, decât drumul principal comunal . Daca Primăria susține ca terenul este drum sătesc, prin ce modalitate terenul a trecut în proprietatea publica a Primăriei și când Apoi cum se explica ca totuși terenul este trecut în registrul agricol în favoarea apelanților, mai mult au formulat cerere la Legea 18/1991, fiind emisa adeverința nr. 507/2009.
Referitor la răspunsurile la interogator, intr-adevar apelanții au susținut ca imprejmuirile dintre proprietatea lor și aceea a paratei nu au fost modificate, dar s- a inteles greșit de către instanța deoarece ei s-au referit la gardul despărțitor din spatele casei și terenul paratei. Or, terenul din litigiu ( care este în fata casei apelanților) nu a fost imprejmuit nicicând, au existat doar semne de delimitare pe care parata nu le-a respectat circulând cu utilajele și animalele pe acest teren chiar prin fata casei noastre.
În acest context, solicitam instanței de control reconsiderarea și reaprecierea în totalitate a probelor administrate, suplimentar apreciem ca o contraexpertiza tehnica de specialitate ar clarifica indubitabil situația de drept și de fapt al terenului din litigiu.
Intimații pârâți C. T., C. M., P. E. au formulat întâmpinare la apelul declarat de către apelanți, solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Apelul astfel cum este declarat și motivat nu corespunde cerințelor prev . de art. 294 și urm. din codul de procedură civilă.
In esență nu se face decât o repetare a motivelor acțiunii principale susținând în continuare o acțiune lipsită de orice temei, în special cu privire la suprafața de 300 mp pe care aceștia- în mod total eronat- susțin că o ocupă abuziv, teren care le-ar aparține lor fără cel puțin a se critica motivarea sentinței atacate.
In dosar au fost admise probe testimoniale și expertize tehnice care infirmă toate susținerile lor. Martorii C. N. și Ignat P. au arătat că este vorba de un drum de acces care trece prin fața proprietății familie P. și nicodata nu a fost îngrădit de reclamanți sau antecesorii lor., amândoi declarând ca și notorie situația acestui drum sătesc, ceea ce este confirmat și de către evidențele tehnice ale comunei Bacău cu privire la existența drumului sătesc Ds 585.
Expertiza topografică ordonată în cauză a constata chiar faptul că reclamanții dețin chiar mai mult decât în cartea funciară, iar cea deținută de către pârâți mai mică. Se mai arată că linia despărțitoare dintre cele doua părți nu a fost contestată de către reclamanți, iar drumul care trece prin fața parcelei reclamanților este drum de utilitate publică., fiind calificat ca și drum sătesc.
Concluzia a fost firească și anume aceea că pârâții nu ocupă vreo suprafața de teren din cel al reclamanților.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că a fost pronunțată cu totala nesocotire a probațiunii administrate în cauză, nu poate fi reținută ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce motiv a găsit bună o probă și nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare este o obligație esențială, pe deplin îndeplinită de către judecătorul fondului.
Astfel, contrar opiniei apelanților, potrivit cărora instanța de fond a interpretat și analizat în mod discreționar depozițiile martorilor Dregan S. și Dregan I., tribunalul constată că judecătorul fondului a purces la o analiză
judicioasă a întregii probațiuni administrate în cauză și, ca o consecință a acestei analize a înlăturat depozițiile martorilor anterior evocați, statuând în mod corect că declarațiile celorlalți martori, C. N. (fila 105 din dosarul de fond), respectiv Drăgan S. (fila 134 din dosarul de fond) urmează a fi avute în considerare la pronunțarea soluției, întrucât relevă o folosință îndelungată și notorie a drumului ca drum sătesc, coroborându-se cu alte probe din dosar, respectiv expertiza tehnică în specialitatea topografie precum evidențele tehnice ale comunei Baciu cu privire la existența drumului sătesc Ds 585.
Și alte probe administrate în fața instanței de apel confirmă soluția la care s- a oprit judecătorul fondului din perspectiva statuării calității de drum sătesc a drumului în litigiu.
Astfel, în fața instanței de apel Primăria Comunei Baciu a precizat prin adresa nr.1136/_ că drumul ce apare în planul de situație de la fila 153 din dosarul de fond nu este inclus nici în Titlul de proprietate a lui P. V. și nici în Titlul de proprietate a lui C. T., relevând că pe harta din intravilan de la OCPI figurează ca "Ds"; drum de servitute cu nr. topo 585 în suprafață de 1245 mp(fila 22 din dosarul de apel).
De asemenea Primăria Comunei Baciu a mai precizat prin adresa nr.1395/_ că drumul anterior evocat are destinația de drum sătesc și este trecut în proprietatea comunei Baciu conform anexei nr.12 din_ din Monitorul Oficial nr.684 bis și însușit de Consiliul local Baciu prin Hotărârea nr.41/_ ( fila 80 din dosarul de apel).
A doua critică formulată de către apelanți referitoare la expertiza efectuată în fața primei instanțe nu poate fi primită ca fiind fondată, întrucât apelanții nu au respectat dispozițiile art.212 alin 2 C pr civ potrivit cărora expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării, așa cum se desprinde din cuprinsul încheierilor de ședință din data de 12 iunie 2012 și 25 septembrie 2012.
De altfel, la ultimul termen de judecată în fața instanței de apel reprezentanta apelanților nu a mai susținut efectuarea unei noi expertize în specialitatea topografie, în virtutea efectului devolutiv în integralitate a apelului.
În aceste condiții, tribunalul, în concordanță cu judecătorul fondului, va reține că, potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie efectuat în fața primei instanțe, linia de separare a celor două proprietăți nu este contestată de părți și continuă să rămână cea actuală, astfel că, pe cale de consecință, pârâta nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea reclamanților.
În fine, ultima critică adusă sentinței apelate, în sensul că s-au înțeles în mod greșit răspunsurile la interogatorii ale apelanților nu poate fi reținută ca fiind pertinentă în condițiile în care, prin răspunsurile la întrebările nr.1și 2 din interogatorii (filele 98-103 din dosar), reclamanții au precizat fără echivoc că împrejmuirile nu au fost modificate în timp, actualul gard fiind edificat pe vechiul amplasament al gardului de spini.
Raportat la toate aceste aspecte, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții P. V., și P. M., împotriva Sentinței civile nr. 18782/2012 din data de_ pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de către intimați va fi respinsă ca neîntemeiată întrucât aceștia nu au făcut dovada cheltuielilor suportate în faza procesuală a apelului.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții P. V., și P. M., împotriva Sentinței civile nr. 18782/2012 din data de_ pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Respinge cererea intimatelor de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
C. -G. H.
C.H. 12 Septembrie 2013 Jud. fond. P. ESCU A. Red AD/tehn CH/ 7 ex 09 octombrie 2013
| ← Decizia civilă nr. 37/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 418/2013. Grănițuire → |
|---|
