Decizia civilă nr. 1733/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1733/R/2013
Ședința publică din 4 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul D. M. împotriva deciziei civile nr. 536 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimații M. D.
D. ȘI M. M. T., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă intimata M. M. T., persoanal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimaților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă mandatarul pârâtului recurent, care arată că este fiul pârâtului recurent.
Curtea, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea mandatarului pârâtului recurent de a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 45,11 lei și 1,8 lei.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă intimata M. M. T., persoanal, lipsă fiind celelalte părți.
Se constată că la a doua strigare a cauzei nu s-a mai prezentat mandatarul pârâtului recurent pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția intimatei excepția nelegalei timbrări a recursului precum și excepția nulității acestuia.
Intimata M. M. T. solicită anularea recursului ca netimbrat, iar în subsidiar admiterea excepției nulității recursului, fără cheltuieli de judecată.
Notă: După luarea cauzei se prezintă mandatarul pârâtului recurent care depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar și i se aduce la cunoștință excepția invocată în ceea ce privește inadmisibilitatea recursului raportat la prevederile art. 304 C.proc. civ.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 19583/2011 pronunțată în data de_ de Judecătoria
C. N. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de
reclamanții M. D. și M. D. D., în contradictoriu cu pârâtul D. M., și în consecință:
S-a stabilit linia de hotar care desparte proprietatea reclamanților, situata in sat
B. jud. C., înscrisă in CF nr 50080 sub nr. cad 163, de proprietatea paratului, situata in localitatea B., nr. 22, comuna Căianu, jud. C., conform Raportului de Expertiză Tehnică judiciară efectuat în cauză de expert tehnic Gheorghiță Tatiana, respectiv pe punctele: A-5-B.
A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 222 mp., având lățimea de 4,19 m. și lungimea de 52,14 m, marcată de expert, proprietatea reclamanților.
A fost obligat paratul la desființarea gardului construit ilegal si care împiedica accesul pe terenul proprietatea reclamanților, iar in caz de refuz autorizează reclamanții să execute aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtului.
A fost obliga pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1377 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Conform extrasului de carte funciară anexat la dosarul cauzei la fila 10,
proprietari tabulari asupra imobilului înscris în CF nr. 50080, sub nr. cad. 163, în suprafață de 3000 mp. arabil, aflat in intravilanul localității B. comuna Caianu, jud. C., sunt reclamanții: M. D. și M. D. D., în întregime, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare.
Astfel, reclamanții au dobândit proprietatea asupra imobilului mai sus
identificat prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. sub nr. 5546 din data de_ .
Deopotrivă, prin Titlul de proprietate nr. 5284/154 eliberat la data de 06 iulie 1994 de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor C.: f. 23, s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr 18/1991 asupra unei suprafețe de teren de 1600 mp. situată în intravilanul localității B., tarla 16, parcela 490, învecinată cu imobilul aparținând reclamanților, în favoarea pârâtului D. M. .
La dosarul cauzei pârâtul D. M. a anexat și un antecontract de vânzare- cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 15. mai 1978, prin care numiții
M. Ion și M. M. au promis înstrăinarea în favoarea pârâtului a suprafeței de teren de 0,16 ha Grădină, ce a constituit temei al reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul anterior menționat, fapt confirmat și de martorul: Pălăcian I.: care arată că el a fost de față la momentul semnării acestui antecontract - fiind cel care l-a scris și a măsurat terenul - însă mai mult a făcut parte din comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 la momentul titlului de proprietate aparținând pârâtului. Martora M. M. audiată în cauză: nu recunoaște că ar fi încheiat vreun antecontract de vânzare cumpărare cu pârâtul ci dosar o înțelegere verbală, fapt lipsit de relevanță juridică în cauză față de împrejurarea că titlul de proprietate
aparținând pârâtului este în ființă, neexistând vreo cerere de anulare a acestuia.
Prin concluziile Raportului de Expertiză Tehnică Judiciară efectuat în cauză de expert topo Gheorghiță Tatiana: s-a reținut că, având in vedere: toate inadvertențele constatate pentru terenurile in cauza, intre limitele clare existente in teren si limitele marcate pe planul de amplasament din documentația cadastrala, între limitele din documentația cadastrala si cele de pe planul de punere in posesie - pentru terenul reclamanților - precum și toate inadvertențele reținute pentru terenul pârâtului, intre suprafața din act de 1600 m.p. si limitele marcate pe planul de punere in posesie
pentru parcela 490 ce nu corespund actului de proprietate, singura informație clara care se desprinde din toate documentele: din titlul de proprietate nr. 28843/435 ( ca parcela 489/2 are ca vecin la est drumul); din documentația cadastrala ; din planul de punere in posesie ( notat anexa 4 ) ; din adresa Primăriei Căianu ( anexata ) este că parcela reclamanților cu nr. cadastral 163 are ieșire la drumul comunal pe o latime de 4,19 ml.
Pentru aceste argumente si considerente, expertul a propus ca linia de mejdă despărțitoare dintre cele două proprietăți să fie dată de pct. A-5.
Prin aceleași concluzii expertul a arătat că suprafața ocupata de pârât din terenul reclamantului este de 222 m.p. și că, având in vedere toate inadvertențele, apreciază ca aceasta propunere de stabilire a mejdiei este rezonabila, iar diferența de suprafața a pârâtului adică 1497 m.p. fata de 1600 m.p. cit i-a fost înscris in T.P. - fara o măsurătoare riguroasa a terenului si fara a marca aceasta suprafața pe planul de punere in posesie - este de datoria Comisiei Locale Căianu sa o lămurească.
Pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1377 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Prin decizia civilă nr. 536/A/_ a T. ului C. a fost respins apelul declarat de pârâtul D. M. împotriva sentinței civile nr. 19583/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit titlului de proprietate nr. 5284/154 emis la data de_ de Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. în favoarea pârâtului D. M., parcela 490 din tarlaua 16 cu destinația curți construcții, situată în intravilanul satului B., se învecinează la sud cu numitul Feurdean T., iar la vest cu M. I.
Instanța a apreciat ca fiind logică explicația furnizată de apelant, potrivit căreia, dacă drumul de acces înspre parcela lui M. I. nu ar fi cuprins în parcela 490, vecinul la sud al parcelei ar fi M. I. și nu Feurdean T., care are teren dincolo de drumul de acces.
Cu toate acestea, din harta de punere în posesie întocmită de Comisia locală, vizată de OCPI, depusă la fila 18 ca anexă a raportului de expertiză, rezultă că drumul de acces face parte din parcela 489/2 din titlul de proprietate a lui M. I. și nu din parcela 490 având destinația curți construcții cuprinsă în titlul de proprietate a lui D. M. .
În cuprinsul raportului de expertiză, d-na expert Gheorghiță Tatiana a arătat că din Registrul parcelelor corespunzător planului 1:2000, aflat in arhiva O.C.P.I, a constat că parcela 490 din tarlaua 16 figurează cu suprafața 949 m.p iar parcela 489 tarlaua 16 înscrisă în titlul de proprietate titlul de proprietate a lui M. I. figurează cu suprafața de 4189 m.p.
În condițiile în care există inadvertențe importante între situația parcelei 490 cuprinsă în titlul de proprietate al pârâtului și cea care rezultă din planul de punere în posesie, instanța apreciază că în mod corect judecătoria a acordat prevalență situației ce rezultă din planul de punere în posesie, care este actul încheiat anterior titlului de proprietate.
Or, potrivit planului de punere în posesie oficial, vizat de OCPI, așa cum a arătat, drumul este cuprins în parcela lui M. I., cumpărată ulterior de reclamanți.
Câtă vreme pârâtul nu a invocat obiecțiuni referitoare la greșita individualizare a parcelei cu destinația de drum, altele decât cea la care ne-am referit mai sus, dispoziția obligării pârâtului la eliberarea suprafeței ocupate din parcela reclamanților este temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâtul Debețeni M.
, care a arătat că decizia atacată este nelegală și netemeinică, deoarece starea de fapt este contradictorie, expertiza nu este legală, că solicită o nouă expertiză pentru că vecinătățile nu corespund titlului de proprietate.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod proc.civ.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Decizia civilă nr. 536/A/_ a T. ului C. a fost comunicată recurentului în data de_, recursul fiind înregistrat la data de_ în termenul legal prevăzut de art.3011Cod proc.civ.
Conform disp. art. 303 alin. 1 Cod proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. 2 din același text, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Conform art. 306 pct. 1 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
A motiva recursul, înseamnă a arăta motivele pentru care recurentul este nemulțumit de hotărârea pronunțată, arătarea motivelor de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc.civ., dar și dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Chiar în cazul indicării greșite a motivelor de recurs, instanța este obligată la o încadrare a acestora în condițiile art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., obligație care nu există însă în situația în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În cauză recurentul nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 3021și art.
304 Cod proc.civ., întrucât în declarația de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Singura precizare pe care o face recurentul în declarația de recurs este aceea că decizia atacată este nelegală și netemeinică, deoarece starea de fapt este contradictorie, expertiza nu este legală, că solicită o nouă expertiză pentru că vecinătățile nu corespund titlului de proprietate.
Afirmația generală conform căreia decizia atacată este nelegală și netemeinică, fără arătarea motivelor de casare sau modificare și dezvoltarea lor, așa cum cere art. 303 alin. 3 Cod proc. civ., nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului. Simpla exprimare a nemulțumirii față de soluția pronunțată și invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 Cod proc. civ., fără a arăta motivele care se încadrează în dispozițiile acestui text de lege, nu permit instanței de recurs o cenzurare a deciziei pronunțată de instanța de apel, nefiind posibilă o încadrare în dispozițiile art. 304 Cod proc.civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a căii de atac, sancțiunea care se impune fiind aceea a nulității recursului.
În consecință, având în vedere că dispozițiile imperative ale legii mai sus reținute nu au fost îndeplinite, că în cauză nu sunt motive de ordine publică susceptibile de a
fi puse în discuția părților din oficiu, în baza art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va constata nulitatea recursului declarat de pârâtul D. M. împotriva decizia civile nr. 536 din_ a T. ului C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul D. M. împotriva decizia civile nr. 536 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
C. A. A. C. ANA I. C. B.
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: M.T., V. Balint
| ← Decizia civilă nr. 634/2013. Grănițuire | Încheierea civilă nr. 83/2013. Grănițuire → |
|---|
