Decizia civilă nr. 3309/2013. Grănițuire

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 3309/R/2013

Ședința publică din 28 iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTORI: I. -D. C.

A. -A. P.

GREFIER: A. -A. M.

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta N. F. și, respectiv, de pârâții M. C. și M. M., împotriva deciziei civile nr. 7/A din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr._, având ca obiect grănițuire - rejudecare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de doamna avocat Ș. L., a cărui împuternicire avocațială pentru redactarea și motivarea recursului, precum și pentru reprezentare, se află la f. 21 din dosar, și pârâtul recurent M. C., asistat de domnul avocat M. L. D., a cărui împuternicire avocațială pentru redactarea și motivarea recursului, precum și pentru reprezentare, se află la f. 15 din dosar, lipsă fiind celelalte părți personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Ambele recursuri se află la primul termen de judecată, au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților adverse și nu au fost legal timbrate la data înregistrării lor.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 111 lei și timbre judiciare în valoare de 3,15 lei.

Curtea constată că recursul declarat de reclamantă este legal timbrat.

Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 63,50 lei și timbre judiciare în valoare de 3,15 lei.

Curtea constată că recursul declarat de pârâți este legal timbrat.

De asemenea, Curtea constată că la data de_, reclamanta N. F.

, prin intermediul doamnei avocat Ș. L., a formulat și a înregistrat la dosar o întâmpinare la recursul formulat de pârâții M. C. și M. M., în 2 exemplare, prin care solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Reprezentantul pârâților recurenți arată că în această dimineață a ridicat de la dosar un exemplar din întâmpinarea anterior menționată.

Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Reprezentantul pârâților recurenți, cu privire la recursul declarat de reclamantă, invocă inadmisibilitatea motivelor de recurs care se referă la

netemeinicia hotărârii atacate, în opinia sa recursul reclamantei fiind aproape în întregime inadmisibil pentru netemeinicie.

Curtea aduce la cunoștința reprezentanților părților că aceeași excepție, de inadmisibilitate a motivelor de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, dorea și Curtea să o invoce din oficiu, însă, atât cu privire la recursul declarat de reclamantă, cât și cu privire la recursul declarat de pârâți.

Cu privire la ambele recursuri, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reiterarea și reanalizarea stării de fapt și prin reaprecierea probelor administrate în cauză, având în vedere că aceste motive de recurs de netemeinicie se circumscriu dispozițiilor art. art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., care au fost abrogate prin art. I pct. 111¹și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

În ceea ce privește recursul pârâților recurenți, Curtea arată că motivele de recurs în care se vorbește de netemeinicia hotărârii recurate sunt menționate de la pag. 9 alin. 5, până la pag. 10 primul aliniat din memoriul de recurs.

În ceea ce privește recursul reclamantei, Curtea constată că singurul motiv de recurs de nelegalitate a deciziei recurate este cel referitor la greșita aplicare de către instanța de apel a prevederilor art. 25 din Legea nr. 7/1996.

Totodată, constată că, deși formal s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 584 C.civ. și art. 480 C.civ., dezvoltarea motivelor de recurs nu a permis încadrarea acestor motive de recurs în prevederile legale menționate.

Curtea pune în discuția reprezentantului pârâților recurenți încadrarea juridică a motivului de recurs cuprins în fraza din pag. 10, alin. 1, teza finală din memoriul de recurs, respectiv cea în care se spun următoarele: "Susținem că instanța de apel a motivat scriptic în sensul respectării normelor de drept incidente care acordau preferință titlului invocat de subsemnații și practic a admis pretențiile reclamantei în baza titlului nepreferabil invocat de aceasta";.

Reprezentantul pârâților recurenți arată că din punctul său de vedere, motivul de recurs pus în discuție de către instanță se încadrează în prevederile art. 304 pct. 6 C.pr.civ. și, totodată, arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora să se refere și la excepțiile invocate, din oficiu, de către Curte.

Reprezentanta reclamantei recurente apreciază că recursul reclamantei este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., având în vedere greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 25 din Legea nr. 7/1996 de către instanța de apel.

Apreciază că, raportat la circumstanțele de fapt, instanța de apel a făcut o greșită interpretare a prevederilor legale anterior menționate și s-a referit la preferabilitatea titlului pârâților, având în vedere anterioritatea întabulării dreptului de proprietate al pârâților înainte cu două luni de întabularea dreptului de proprietate al reclamantei.

De asemenea, arată că titlul de proprietate al reclamantei a fost eliberat în anul 1993, iar terenul reclamantei se învecina cu parcela de teren, proprietatea numitului S. Pavel, în mai multe puncte.

Curtea amintește reprezentantei reclamantei recurente împrejurarea că instanța, anterior închiderii dezbaterilor, a invocat excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii recurate, sens în care adresează reprezentantei reclamantei recurente invitația de a nu susține motivele

de recurs de netemeinice, prin care se reiterează starea de fapt a acuzei și . totodată, adresează acesteia întrebarea referitoare la împrejurarea dacă în recurs se poate reanaliza starea de fapt.

Reprezentanta reclamantei recurente arată că în recurs, instanța nu mai poate analiza starea de fapt, însă pentru a explica motivele de nelegalitate a hotărârii recurate trebuia să se refere și la starea de fapt.

De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că art. 25 din Legea nr. 7/1996 prevede următoarele:

"Dacă mai multe persoane și-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urma îndreptățit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive o data cu aceea a dreptului sau, dovedind prin înscrisuri originale întreg șirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile.";, deci opozabilitatea titlului unui proprietar are loc la data la care s-a făcut înscrierea în C.F.

Totodată, arată că în speță s-a dovedit că titlul pârâților a suferit modificări, pentru că din terenul pârâților s-a făcut un drum de acces, astfel încât, în cauză devin incidente prevederile art. 32 din Legea nr. 7/1996 care prevăd următoarele:

"Înscrierea provizorie devine opozabilă terților cu rangul determinat de cererea de înscriere, sub condiție și în măsura justificării ei.

Justificarea unei înscrieri provizorii își întinde efectul asupra tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea ei; nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage, la cererea celui interesat, radierea ei și a tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea acesteia.";, iar opozabilitatea nu poate fi pusă în discuție.

Curtea învederează reprezentantei reclamantei recurente împrejurarea că prin memoriul de recurs promovat în termen legal reclamanta recurentă nu a invocat prevederile art. 32 din Legea nr. 7/1996, ci doar dispozițiile art. 25 din aceeași lege, astfel că, este de discutat dacă invocarea unui nou temei juridic în susținerea recursului, și care nu este de ordine publică, poate sau nu să fie făcută după împlinirea termenului legal de motivare a recursului.

Reprezentanta reclamantei recurente arată că invocarea acestui temei juridic nou, respectiv a art. 32 din Legea nr. 7/1996, a fost făcută doar ca un argument în susținerea recursului.

Reprezentanta reclamantei recurente apreciază că decizia atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 25 din Legea nr. 7/1996 și s-a dat preferabilitate titlului pârâților, deși aceștia s-au întabulat doar cu două luni înainte de reclamantă, iar în opinia sa, acest fapt nu este important, având în vedere că dreptul de proprietate al reclamantei nu a putut fi înscris în C.F. datorită unor probleme.

În concluzie, reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2670/_ a Judecătoriei B. și schimbării acesteia în sensul admiterii acțiunii și stabilirii liniei de hotar între terenul proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. 6931 B.

, nr. top. 5793/1/5/2/171/3 și imobilul teren proprietatea pârâților M. C. și

M. M. înscris în C.F. nr. 13338/N B., nr. cad. 7451, potrivit variantei VI, planșa 8, din completarea la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P.

V. în apel, fila 78, pe aliniamentul N-V, obligarea pârâților să predea reclamantei suprafața de 113 mp, teren ce îl ocupă cu încălcarea liniei de hotar astfel stabilită, obligarea pârâților să mute gardul ce desparte terenul reclamantei de cel al pârâților pe aliniamentul N-V, din schița mai sus menționată, iar în caz

de refuz, să fie autorizată reclamanta să efectueze această lucrare, pe cheltuiala pârâților, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.

Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar chitanța nr. 15/_

, care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 1.000 lei, aferent redactării și susținerii recursului reclamantei, și chitanța nr. 18/_, care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 500 lei, aferent redactării și susținerii întâmpinării la recursul pârâților.

Reprezentantul pârâților recurenți M. C. și M. M., solicită admiterea recursului pârâților așa cum a fost formulat, modificarea în întregime a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta N. F. împotriva sentinței civile nr. 2670/2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar și menținerea acestei sentințe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâților M. C. și M. M. solicită a se verifica dacă în speță sunt îndeplinite dispozițiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ., respectiv dacă instanța de apel nu a dat mai mult decât s-a cerut, având în vedere că niciodată pe parcursul procesului reclamanta nu a criticat sub nici o formă înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în C.F. și, totodată, face referire la art. 23 din Legea nr. 7/1996.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului pârâților recurenți că prin recursul pe care l-a formulat, acesta nu a invocat art. 23 din Legea nr.7/1996 astfel că, este de discutat dacă invocarea unui nou temei juridic în susținerea recursului, și care nu este de ordine publică, poate sau nu să fie făcută după împlinirea termenului legal de motivare a recursului.

Reprezentantul pârâților M. C. și M. M. arată că în memoriul de recurs a făcut referire în mod expres la planul și schița imobilului în litigiu.

Totodată, arată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 25 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora "Dacă mai multe persoane și-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptățit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive o data cu aceea a dreptului sau, dovedind prin înscrisuri originale întreg șirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile.";, coroborate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora "Înscrierea provizorie în cartea funciară se face în cazul dobândirii unor drepturi afectate de o condiție suspensivă sau dacă hotărârea judecătoreasca pe care se întemeiază nu este definitiva și irevocabilă.";

De asemenea, reprezentantul pârâților M. C. și M. M. arată că instanța trebuie să constate că nefiind atacat titlul pârâților, acesta trebuie aplicat așa cum este.

Totodată, arată că reclamanta recurentă trebuia să verifice dacă planul pârâților, așa cum a fost el depus la dosar, a fost sau nu modificat de către instanțele anterioare și în acest sens solicită a se avea în vedere motivele de recurs cu privire la care Curtea a invocat excepția inadmisibilității, întrucât se referă la netemeinicia hotărârii atacate.

Curtea adresează reprezentantului reclamantei recurente aceeași întrebare ca și reprezentantei reclamantei recurente, respectiv dacă, în faza de judecată a recursului, instanța de recurs poate reanaliza starea de fapt a cauzei și dacă poate reaprecia probele administrate în cauză.

Reprezentantul pârâților recurenți arată că în recurs nu se pot reanaliza starea de fapt și probele administrate în cauză, dar se întreabă cum va putea Curtea să verifice susținerile pârâților recurenți, referitoare la incidența motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc. Civ., dacă nu va reanaliza și

reaprecia starea de fapt a cauzei, în opinia sa, analizarea acestui motiv de recurs putând fi făcută doar prin reanalizarea stării de fapt a cauzei.

Totodată, reprezentantul pârâților recurenți arată că motivele de recurs referitoare la interpretarea probelor sunt inadmisibile în recurs.

De asemenea, reprezentantul pârâților recurenți arată că nu s-a formulat un capăt de cerere privind rectificarea cărții funciare, iar coordonatele din planul imobilului nu au fost modificate de către instanța de apel, fără ca reclamanta să fi formulat un astfel de capăt de cerere.

Totodată, arată că doar verificând actele dosarului, instanța poate verifica susținerile pârâților recurenți. Mai arată că trebuie să se stabilească dacă prin decizia recurată s-a modificat sau nu planul și schița imobilului pârâților, respectiv dacă parcela de teren, proprietatea pârâților a fost translatată sau nu, iar dacă se va avea în vedere că din proprietatea pârâților s-au luat 6,2 m, iar din proprietatea vecinilor doar 2,5 m, se va observa aplicarea corectă a prevederilor art. 25 din Legea nr. 7/1996 și de ce titlul pârâților este preferabil și, de asemenea, se va constata că linia de mejdie corectă este cea arătată de către pârâți.

În concluzie, reprezentantul pârâților recurenți, solicită admiterea recursu- lui declarat de pârâți, așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.

Curtea acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente cu privire la recursul pârâților.

Reprezentanta reclamantei recurente arată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ. nu este prezent în speță, iar instanța trebuia să dispună rectificarea C.F. 13338 B. nr. cad. 7451.

Totodată, arată că motivul de recurs referitor la modificarea planului parcelar, dacă s-ar interpreta conform susținerilor pârâților, s-ar ajunge la concluzia că nu a greșit Consiliul Local al mun. B., iar greșeala trebuie să fie imputată reclamantei, deși în cauză s-a dovedit nevinovăția reclamantei.

În concluzie, reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâți și, în parte, ca inadmisibil, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, achitat conform chitanțelor depuse la dosar.

La solicitarea instanței, reprezentanta reclamantei recurente arată că onorariul de avocat achitat conform chitanței nr. 15/_ este pentru recurs, iar onorariul de avocat achitat conform chitanței nr. 18/_ este pentru redactarea și susținerea întâmpinării la recursul pârâților.

Curtea acordă cuvântul reprezentantului pârâților recurenți cu privire la recursul reclamantei.

Reprezentantul pârâților recurenți solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Arată că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 25 din Legea nr. 7/1996, iar în recursul declarat de reclamantă s-au menționat aspecte care se solicită a fi din nou analizate de către instanța de recurs.

Apreciază că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt în totalitate inadmisibile, iar în subsidiar arată că motivele de recurs sunt neîntemeiate.

De asemenea, arată că reclamanta a solicitat înscrierea în C.F. a unui anumit rang, având în vedere identificarea aspectelor cu privire la care o înscriere ar fi ajuns să fie ulterioară alteia, însă unde legea nu distinge, judecătorul nu poate dispune altfel.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1712/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița,

pronunț ată în dos ar nr._ , s-a admis excepția autorității de lucru judecat, referitor la petitul de revendicare invocată de către pârâții M. C. și M. M.

, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta N. F. împotriva pârâților menționați și în consecință s-a dispus grănițuirea imobilului teren identificat în c.f.6931 B. nr.top.5793/1/5/2/1/1/2 de terenul proprietatea pârâților identificat în c.f. 6846 B. nr.top.5783/1, conform variantei a II-a din raportul de expertiză, anexa I, efectuată de către experta Chendrean Constanța. S-a respins cererea de revendicare formulată de către reclamantă împotriva pârâților, cu privire la terenul în suprafață de 106 m.p. din terenul proprietatea sa și de a se abțină pe viitor de la orice act de tulburare a dreptului său de proprietate, precum și petitul de obligare a pârâților să monteze gardul pe aliniamentul stabilit de către expertă în varianta I, ca neîntemeiate. S-a admis în parte, cererea reclamantei cu privire la plata cheltuielilor de judecată, s- au compensat cheltuielile de judecată pentru petitul de grănițuire și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 100 lei cu acest titlu.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:

"Reclamanta este proprietara unui teren arabil în suprafață de 848 mp, identificat în CF 6931 B., nr. top. 5793/1/5/2/1/1/3, dobândit cu titlu de cumpărare și înscris conform încheierii nr. 2091/2002, așa cum rezultă din extrasul de CF atașat la fila 7 din dosar. Pârâții sunt proprietari asupra unui teren, învecinat cu cel al reclamantei, de natură intravilan, în suprafață de 1131 mp, înscris în CF 6846 B., nr. top. 5783/1, dobândit de asemenea prin cumpărare, dar anterior celui cumpărat de către reclamantă, fiind intabulat conform încheierii de CF nr. 1896/1998, fapt ce reiese din extrasul de CF anexat la fila 8 din dosar.

Reclamanta a cumpărat de la Moșneguțiu Titus, o suprafață de 1800 mp. Anterior, diferitele expertize efectuate au arătat faptul că inițial, P. Domnița, deși pe titlu avea doar suprafața de 2900 mp, în realitate folosea 2937mp ( 1800+1131 mp= 2931 mp).

În cauză s-a întocmit un raport de expertiză tehnică de către experta Chendrean Constanța (atașat la filele 89-93), precum și un supliment de expertiză (f.107), în care se indică faptul că terenul pârâților respectă extrasul din PUZ B. - certificat de urbanism 15.636/_, care nu a fost atacat de reclamantă. Totodată arată că reclamanta împreună cu Leahu Cristian și G. folosesc 1800 mp, adică ce au cumpărat ( 952+848=1800, în realitate exact 1797 mp). Acest calcul reiese din măsurătorile efectuate de expertă la terenul reclamantei, adică: lungimea medie este de 105,71 m, lățimea este de 17 m, deci 105,7x 17 m= 1797 mp. Mai reține experta că schițele de intabulare nu au respectat dimensiunile din schița de punere în posesie a numitei P. Domnița, antecesoarea numitului Moșneguțu Titus, în sensul că P. Domnița avea reconstituită printre alte suprafețe și pe cea de 2900 mp, în tarlaua 30 parcela 4, însă însumându-se cele trei suprafețe scriptice, cea a reclamantei, a pârâților și a numiților Leahu (848+1131 mp+952) ar rezulta o suprafață de 2931 mp față de cea din care s-au cumpărat aceste terenuri (de 2900 mp aparținând primei proprietare P. Domnița).

Cu toate acestea prima instanță a concluzionat că pârâții fiind intabulați anterior reclamantei, prevalează titlul acestora, adică înscrierea în cartea funciară efectuată în favoarea sa în anul 1998, față de a reclamantei, din anul

2002 și oricum pentru grănițuire instanța trebuie să aibă în vedere suprafețele scriptice intabulate în cartea funciară ale părților pentru a se pronunța asupra grănițuirii solicitate în cauză.

Pe de altă parte, în dosarul civil nr. 4567/2002 al Judecătoriei B. s-a statuat cu putere de lucru judecat, raportat la măsurătorile efectuate în acea cauză, că pârâtul are în fapt un deficit de teren față de suprafața scriptică, cedând în plus o suprafață de 45 mp domeniului public pentru strada nou creată

M. E., fapt ce reiese din certificatul de urbanism nr. 15636/_ eliberat primei vânzătoare P. Domnița, prin care s-a aprobat planul de situație în care se consemnează că pe latura de Nord a parcelei este prevăzut un drum cu lățimea de 9 ml, ce va face parte din domeniul public, iar proprietarul va dona această suprafață. În această cauză experta Chendrean Constanța a concluzionat că față de suprafața intabulată, pârâtul are un deficit de 76 mp.

Conform autorizației de construcție nr. 364/7953 din_, având ca obiect "construire împrejmuire pe limita de proprietate"; rămasă după trasarea străzii M. E., act administrativ ce nu a fost atacat în termen de către reclamantă, pârâții au edificat gardul actual împrejmuitor, care constituie limita reală, chiar dacă pârâtul are un deficit de teren, așa cum a arătat și experta Chendrean Constanța, în urma măsurătorilor efectuate în prezenta cauză.

Martorii audiați în cauză de instanța de fond nu au putut preciza cu exactitate dacă părțile folosesc aceeași suprafață scriptică sau dețin actualmente altă suprafață decât cea cumpărată și înscrisă în CF.

Potrivit art. 584 C.civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.

Coroborând probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că cererea reclamantei referitoare la grănițuire este justificată, având în vedere și poziția pârâților față de acest petit (de admitere), astfel că raportat la textul de lege mai sus citat, instanța a dispus grănițuirea imobilului teren proprietatea reclamantei, identificat în CF 6931 B., nr. top. 5793/1/5/2/1/1/2 de terenul proprietatea pârâților, identificat în CF 6846 B., nr. top. 5783/1, conform variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către experta Chendrean Constanța, întrucât această variantă (a II-a), respectă aliniamentul pe care se află deja montat gardul dintre proprietăți, fiind în deplină concordanță cu starea de fapt expusă mai sus.

În ceea ce privește cererea reclamantei cu privire la revendicare, întrucât instanța a unit excepția autorității lucrului judecat invocată de către pârâți cu fondul, prima instanță, analizând actele dosarului și probele administrate în cauză sub acest aspect raportat la sentința civilă nr. 4761/2004 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 4567/2002, a admis excepția ca fiind întemeiată,și pe cale de consecință a respins acest petit pentru existența identității de părți, obiect și cauză, potrivit argumentelor expuse în continuare.

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr. 4567/2002, ulterior precizată, reclamanta N. F. a chemat în judecată pe pârâtul M.

C., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligat pârâtul să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren identificat în CF 6931 B., nr. top. 5793/1/5/2/1/1/2, proprietatea reclamantei în suprafață măsurată de expertul tehnic Târlă Pavel, de 117 mp și să fie obligat să-i lase reclamantei liberă folosința imobilului în cauză, precum și să se abțină de la orice acte de natură să-i atingă dreptul său de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 4761/2004, rămasă irevocabilă, pronunțată în dosarul mai sus amintit, s-a respins acțiunea civilă precizată având ca obiect revendicare, ca neîntemeiată.

Prin prezenta acțiune civilă, aceeași reclamantă a chemat în judecată pe același pârât, revendicându-și același imobil de la acesta, teren care are aceleași date de carte funciară, fiind astfel identitate de părți, obiect și de cauză, deoarece în speță nu s-au indicat alte împrejurări care să nu fi fost avute în vedere de către instanța care a pronunțat hotărârea cu putere de lucru judecat.

Ca atare, instanța de fond a respins ca nereală și fără nici un suport juridic susținerea reclamantei potrivit căreia nu există autoritate de lucru judecat în materia revendicării, deoarece prima acțiune s-ar fi respins motivat de faptul că instanța nu a putut stabili în concret care este limita imobilului teren și că atâta timp cât pot apărea modificări de la o zi la alta, acțiunea ar trebui admisă.

Conform art. 1200 pct. 4 cod civil sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat, iar în condițiile art. 1200 al. 1 " prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută";. O hotărâre judecătorească dobândește autoritate de lucru judecat, indiferent dacă este pronunțată într-o acțiune în realizare, sau într-o acțiune în constatare, ori conține o soluție de respingere a acțiunii.

Pe de altă parte,prima instanță a avut în vedere la pronunțarea acestei soluții asupra excepției și probele administrate în cauză, respectiv declarațiile de martori și expertiza tehnică topografică efectuată în cauză de către experta Chendrean Constanța, în varianta a II-a, în care se respectă întocmai limitele proprietăților părților.

Cu privire la obligarea pârâților de a monta gardul ce a fost proprietatea reclamantei, instanța de fond având în vedere soluția propusă cu privire la grănițuire, a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, noul gard montat de către pârâți respectând linia de hotar reală dintre proprietatea lor și a reclamantei.

Conform art. 276, 277 Cod procedură civilă, având în vedere atât soluția de admitere în parte a acțiunii, precum și faptul că pentru petitul de grănițuire cheltuielile legate de expertiza tehnică efectuată în cauză se suportă în mod egal de către părțile interesate,prima instanță a compensat cheltuielile de judecată, urmând ca pârâții să achite reclamantei suma de 100 lei, reprezentând ½ - a parte din costul acestei expertize";.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe, în ter men leg al, s -a f or mul at de c ătre recl aman tă

apel, c ale a de atac f iind c al if ic ată de tr ibun al l a ter menul de judec ată d in 2 4ianuarie 2008, ca fiind recursul, raportat la valoarea imobilului pretins revendicat situată sub 100.000 lei, în baza art.282/1 Cod procedură civilă, solicitându-se prin calea de atac modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată inițial.

În motivarea căii de atac s-a arătat că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în speță fiind vorba de o acțiune în grănițuire și nu de transmiterea unui drept de proprietate, atunci când a reținut că reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate în c.f. în anul 2002, spre deosebire de pârâți, care și-au înscris dreptul de proprietate în anul 1998, prevalând astfel dreptul lor prin înscrierea anterioară.

Se mai arată în motivarea recursului că certificatul de urbanism 15636/1997 nu a fost atacat de reclamantă, însă acest lucru nu este de natura a înlătura concluziile expertei în ce privește modul corect și legal de efectuare a

grănițuirii din care s-a menționat că terenul proprietatea reclamantei este clar delimitat, are un front la stradă de o lățime de 10 m și că reclamanta folosește cu 113 m mai puțin decât suprafața întabulată de 848 mp, ca urmare a faptului că 7 mp sunt lipsă datorită unei greșite poziționări a gardului, iar restul de 106 mp se află in posesia pârâților.

In ce privește terenul proprietatea pârâților, s-a arătat că prin crearea str.

M. E., din terenul acestora s-a luat o porțiune lată de 10 m pe toată lățimea lotului, astfel încât terenul pârâților s-a fracționat, 35 m a rămas dincolo de strada nou creată, așa după cum se arată în schița anexa expertizei întocmite. Se susține că, argumentul primei instanțe conform căreia a admis varianta de grănițuire prin care se respectă aliniamentul pe care se află deja gardul dintre proprietăți este lipsit de orice temei și logică juridică și încalcă principiul constituțional al garantării proprietății.

Referitor la capătul de cerere privitor la revendicare, se arată că în prima instanță în mod greșit a admis excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârât și a respins cererea în revendicare, întrucât prin sentința civilă nr.4761/2004 nu s-a efectuat grănițuirea celor două proprietăți și instanța nu a putut stabili în concret limita ce le desparte, doar a concluzionat că nu se poate admite acțiunea în revendicare, întrucât nu se cunosc punctele care despart cele două proprietăți.

În drept, s-a invocat disp.art.299 și urm. Cod procedură civilă.

Recursul declarat a fost legal timbrat cu taxă de timbru și timbru judiciar anulate la dosar.

P âr âț ii M. C. și M. M., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat în baza art.312 Cod procedură civilă să fie respins recursul declarat de reclamantă ca fiind nefondat, cu menținerea în totalitate a sentinței atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În motivarea întâmpinării se arată in esență că recurenta-reclamantă a cumpărat de la numitul Moșneguțiu Titus o suprafață de teren de 1800 mp, pe care ulterior a împărțit-o în două loturi, înzestrându-și fiica G., iar anterior

P. Domnița titulara inițială a titlului de proprietate în ce privește suprafața de 2900 mp, folosea de fapt 2931 mp.

S-a mai arătat că recurenta nu a ținut seama de schițele de întabulare care nu au respectat dimensiunile din schița de punere în posesie și că P. Domnița deși avea doar 2900 mp a vândut mai mult, respectiv 2931 mp. Reclamanta s-a întabulat în anul 2002, iar pârâtul în 1997, astfel că în favoarea sa operează privilegiul primului întabulat în cartea funciară. Expertiza efectuată în dosarul 4567/2002 a Judecătoriei B. a arătat că pârâtul-intimat are un deficit de teren față de suprafața scriptică chiar și în situația în care a cedat 45 mp domeniului public. Conform autorizației de construire 364/2002 având ca obiect

"construire, împrejmuire"; pe limita de proprietate rămasă după trasarea str. M.

E. - act administrativ neatacat în termen, s-a edificat gardul despărțitor care constituia linia de hotar reală chiar și în prezența unui deficit de teren proprietatea pârâtului.

În ce privește petitul de revendicare, pârâții intimați arată că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat, deoarece acest petit este formulat de reclamanta a doua oară, fiind incidente disp.art.166 Cod procedură civilă, rap. la art.1021 Cod civil, menționând că practica judiciară a statuat că o hotărâre judecătorească dobândește putere de lucru judecat, indiferent dacă este pronunțată într-o acțiune în realizare sau constatare, sau conține o soluție de respingere a acțiunii.

T ribun alul B is tr iț a N ăs ăud, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 47/R/_, pronunț ată îndosar nr._ , a admis recursul declarat de reclamanta N. F. împotriva sentinței civile nr.1712/28 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, pe care a casat-o, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în considerentele deciziei sale, următoarele:

"Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că această sentință este nelegală, motiv pentru care va fi admis recursul declarat, va casa hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare către prima instanță pentru considerentele ce vor fi reliefate în continuare.

Potrivit art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este făcută între aceleași părți și în aceeași calitate, această putere ce lege acordă autorității lucrului judecat constituind o prezumție legală conform art.1200 pct.4 din același cod. Excepția autorității lucrului judecat este de natură a asigura stabilitatea circuitului civil și a conferi autoritate hotărârilor judecătorești irevocabile. Această excepție este una peremtorie ce trebuie soluționată cu precădere și în principiu nu poate fi unită cu fondul cauzei .

Pentru a fi admisibilă excepția autorității lucrului judecat este însă necesar ca să fie realizate anumite condiții, respectiv prima hotărâre judecătorească raportat la care se invocă excepția autorității lucrului judecat să fie o hotărâre civilă care a soluționat irevocabil, pe fond, în materie contencioasă raportul juridic dedus judecății și să nu existe o schimbare esențială a împrejurărilor faptice avute în vedere la data primei judecăți, la data judecării celei de-a doua acțiuni.

În cauza de față, tribunalul constată că prin sentința civilă nr.4761/2004 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul civil nr.4567/2002 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta N. F. împotriva pârâților M. C. și M. M. având ca obiect revendicare. Se constată că prin acțiunea introductivă în dosarul menționat anterior, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâților să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren identificat în c.f.6931 B. nr.top.5793/1/5/2/1/1/2 în suprafață de circa 117 m.p. și să îi lase liberă folosința imobilului mai sus arătat, abținându-se pe viitor de la orice act de natură a-i aduce atingere dreptului de proprietate.

În considerentele sentinței mai sus menționate, s-a reținut de către prima instanță că nu se poate stabili fără echivoc faptul dacă pârâții ocupă vreo suprafață de teren din cel al reclamantei. S-a mai reținut că din concluziile raportului de expertiză tehnică reiese că în situația în care s-ar delimita parcelele reclamantei și ale numiților Leahu de la limita vestică actuală, respectiv de la gardul comun cu str. L. B. și s-ar poziționa hotarul estic al reclamantei la 105,88 m.p., ar rezulta că pârâtul folosește din terenul reclamantei o parcelă cu lungimea de 6,7 m, iar dacă s-ar delimita parcela pârâtului de la limita estică, gard cu str. M. E. și s-ar poziționa hotarul la 64 m, ar rezulta că reclamanta folosește din terenul acestuia o parcelă cu lungimea de 2,5 m pe care este amplasată parțial casa reclamantei.

Tribunalul având în vedere modul de soluționare a acțiunii civile introductive având ca obiect revendicare în dosarul nr.4567/2002 al Judecătoriei

B., prin care deși s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâților prin care revendica suprafața de 117 m.p. din

terenul individualizat anterior, se observă că prin această hotărâre irevocabilă, prin neatacare, nu s-a soluționat în mod definitiv fondul litigios, în sensul că nu s-a stabilit cert,prin probele administrate, dacă pârâții ocupă sau dimpotrivă nu ocupă, vreo suprafață din terenul proprietatea reclamantului, ci soluția de respingere a acțiunii a avut ca temei un dubiu asupra acestei împrejurări, interpretat în favoarea pârâților.

Așa fiind, întrucât dispozitivul sentinței civile nr.4761/2004 a Judecătoriei

B., trebuie completat în mod armonios și să facă corp comun cu considerentele acestei hotărâri privind modul de soluționare al acțiunii civile, tribunalul statuează că această hotărâre nu a soluționat fondul cauzei și în consecință nu putea fi avută în vedere de către prima instanță la admiterea excepției autorității de lucru judecat referitor la petitul de revendicare invocată de către pârâții M. C. și M. M. .

Așadar în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 1201 Cod civil și art. 166 Cod procedură civilă, s-a admis această excepție, ce se impunea a fi respinsă potrivit celor reliefate anterior, și pe cale de consecință nu s-a cercetat fondul acestui capăt de cerere privind revendicarea terenului în suprafață de 106 m.p.

Având în vedere această situație, tribunalul urmează ca în temeiul art.312 al.1, 5 Cod procedură civilă, să admită ca fiind fondat recursul declarat și întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului privitor la petitul de revendicare, va casa în întregime sentința recurată cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.

Cu ocazia rejudecării prima instanță va trebui să soluționeze pe fond capătul de cerere privind revendicarea terenului de 106 m.p. identificat în c.f.6931 B. nr.top.579/1/5/2/1/1/2 prin administrarea de probe utile raportat la natura acestei pretenții, respectiv completarea raportului de expertiză tehnică sau efectuarea unei noi expertize, prin care să se stabilească cu certitudine dacă pârâții ocupă sau nu vreo porțiune din terenul reclamantei, și eventual probe testimoniale. În funcție de modul de soluționare a petitului privind revendicarea, urmează ca instanța să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind grănițuirea celor două imobile teren, întrucât acest petit este în strânsă legătură cu cel privind revendicarea, urmând de asemenea a hotărî și-n privința celorlalte capete de cerere accesorii";.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. _

.

Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 2670/2011, pronunț ată de Judec ător ia B is tr iț a î n

dosarul nr._ , s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta N. F.

, împotriva pârâților M. C. Și M. M. .

S-a dispus grănițuirea imobilului teren proprietatea reclamantei, identificat în CF6931 B. nr. topo 5793/1/5/2/1/1/2 de terenul proprietatea pârâților, identificat în CF 6846 B., nr. top 5783/1, conform variantei II din raportul de expertiză anexa 1, efectuat experta Chendrean Constanța, conform folosinței actuale; a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind revendicarea și obligarea la mutarea gardului.

S-a admis în parte cererea reclamantei cu privire la plata cheltuielilor de judecată, compensează cheltuielile de judecată pentru capătul de grănițuirea.

Au fost obligați pârâții să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:

În temeiul Legii 18/1991 prin Titlul de proprietate nr.8403/1997, numitei

P. Domnica și celorlalți moștenitori ai defunctului B. Iosif, li s-a reconstituit

dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5 ha2000mp ,din care în urma unui partaj voluntar între aceștia, i-a revenit lui P. Domnița și suprafața de 2900 mp identificată în tarla 30,parcela 4/1 .

La data de_ P. Domnica vinde numiților Moșneguțu Titus și Rău G. suprafața de 1800mp identificată în tarla 30,parcela 4 ,teren identificat în CF1914,B. ,nr topo 5793/1/5 conform raportului de expertiză întocmit de expertul Iacoviță T. ,în dos.3376/1997 al Judecătoriei B. ,raport prin care s-a stabilit lățimea la stradă a terenului ca fiind de 17 ml.

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1998 Moșneguțu Titus și Rău G. vând reclamantei N. F. și numiților Leahu Florin Cristian, Leahu A. terenul de mai sus ,reclamanta întabulându-și dreptul de proprietate asupra suprafeței 848 mp în anul 2002.

La data de_ se încheie între P. Domnica și pârâtul M. C. o convenție sub semnătură privată având ca obiect suprafața de teren de 1131 mp identificată în tarla 67/1 parcela 4 ,convenție care prin sentința civilă 993/1998 dată în dosarul 8986/1997 al Judecătoriei B. ,a fost validată,dispunându-se și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară având la bază rapoartele de expertiză întocmite de expertul Vlad Dumitru care a stabilit lățimea la stradă a terenului de 17,25 ml.

Ulterior pârâtul M. C. a cedat domeniului public conform declarației autentificate suprafața de 42,5 mp pentru amenajarea actualei străzi M. E.

.

In primul ciclu procesual în cauză s-a întocmit un raport de expertiză de către experta Chendrean Constanța, precum și un supliment de expertiză

,reținându-se că terenul pârâților respectă extrasul din PUZ B. -certificatul de urbanism 15.636/_, că schițele de întabulare nu au respectat dimensiunile din schița de punere în posesie a numitei P. Domnița ,însă însumând cele trei suprafețe scriptice, cea a reclamantei ,a pârâților și a numiților Leahu (848+1131+952)ar rezulta o suprafață de 2931 mp față de cea din care s-au cumpărat aceste terenuri, respectiv de 2900mp.Din declarațiile martorului P.

T. M. (fila 110 ) rezultă că terenul nu a fost măsurat cu ocazia partajului încheiat între moștenitorii defunctului B. Iosif.

În rejudecare a fost încuviințată efectuarea unei noi expertize, expertul P.

V. concluzionând că reclamanta deține faptic în prezent suprafața de 735 mp, iar pârâții suprafața de 1056 mp. Coroborând aceste concluzii cu faptul că pârâtul M. C. a cedat domeniului public conform declarației autentificate suprafața de 42,5 mp pentru amenajarea actualei străzi M. E. rezultă că suprafața faptic deținută de pârât a fost de 1098,5 mp.

Este de evidențiat și faptul că reclamanta a obținut în anul 2002 autorizarea de construire a unei case pe acest teren .În memoriu tehnic executat de SC Ami Proiect SRL.(fila 169 și urm din dos) și care a stat la baza eliberării autorizației rezultă că obiectivul casă se va alinia cu fațada principală la 6 m de la limita de proprietate cu Leahu Cristian și la 0,50m de la împrejmuirea dinspre nord ,iar suprafața afectată de construcție din teren va fi de 140 mp,motiv pentru care a și primit aviz de scoatere din circuitul agricol a suprafeței de 150mp(fila 182).

Din expertiza întocmită atât de P. V. cât și de către Chendrean Constanța suprafața afectată de construcție este de 245 mp. Concluzia este că nu gardul despărțitor a fost mutat de pârât ci construcția edificată de reclamantă a fost extinsă până la gardul despărțitor existent.

Cum, acțiunea în revendicare este definită ca acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la

posesorul neproprietar și cum titlul exhibat de pârâți în contraprobă este o sentință judecătorească în temeiul căreia s-a făcut întabularea în cartea funciară în anul 1998, față de a reclamantei, din anul 2002, raportat la art.25 din Legea 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare prin care s-a introdus principiul priorității înscrierii în cartea funciară pentru efectul de opozabilitate față de terți, întabularea pârâților având rang superior, fiind opozabilă reclamanților instanța urmează să respingă petitul de revendicare formulat ca neîntemeiat.

Cu privire la grănițuire instanța reține că potrivit disp. art. 584, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.

Față de cele ce preced instanța constată că cererea de grănițuire este justificată,având în vedere și poziția pârâților față de acest petit astfel că va dispune grănițuirea imobilului teren proprietatea reclamantei de terenul proprietatea pârâților, conform variantei II din raportul de expertiză întocmit de experta Chendrean Constanța, această variantă respectă aliniamentul pe care deja se află montat gardul dintre proprietăți, fiind în deplină concordanță cu starea de fapt evidențiată mai sus.

Cu privire la obligarea pârâților de a monta gardul ce a fost proprietatea reclamantei ,având în vedere că noul gard montat de către pârâți respectă linia de hotar reală dintre proprietăți va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Având în vedere dispozițiile art.276,277 Cod pr. civilă instanța având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii, cât și de varianta de expertiză aleasă cu privire la petitul grănițuirii, va compensa cheltuielile de judecată urmând ca pârâții să achite reclamantei suma de 100 lei, reprezentând cota parte aferentă din costul acestei expertize";.

Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs reclamanta N. F.

, c ale de atac rec al if icată c a f iind apel, în șed inț a publ ic ă d in_ având în vedere obiectul acțiunii, grănițuirea terenurilor limitrofe, obiect neevaluabil în bani.

Prin apelul declarat reclamanta a solicitat schimbarea sentinței și admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată și precizată și pe cale de consecință să se dispună grănițuirea imobilului proprietatea reclamantei, identificat în C.F. 6931 B. cu nr. top. 5793/1/5/2/1/1/2, de cel proprietatea pârâților identificat în C.F. 6846 B. nr. top. 583/1, pe aliniamentul A-B varianta I din raportul inițial de expertiză întocmit în dosarul de rejudecare de către expertul P. V. ; să fie obligați pârâții să îi recunoască dreptul de proprietate asupra porțiunii de 113 m.p. teren ocupat fără drept și indicat în planșa 2 a raportului de expertiză a expertului P. V. și să îi lase liniștită posesia și folosința acesteia; să fie obligați pârâții să-și mute gardul despărțitor dintre proprietățile limitrofe pe aliniamentul A-B din varianta I a raportului inițial de expertiză a expertului P. V., iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să o facă pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.

Se critică sentința atacată susținând că, în mod greșit, instanța de fond a stabilit mejdia între proprietăți potrivit folosinței actuale, întrucât această folosință nu corespunde întabulării din cartea funciară.

Se arată că atât terenul reclamantei cât și terenul pârâților provin de la aceleași proprietar și că lotul reclamantei de 1800 m.p. a fost primul întabulat și nu cel al pârâților și că varianta de grănițuire care corespunde întabulării reclamantei este ce în care mejdia este stabilită pe aliniamentul A-B din varianta I din raportul inițial de expertiză întocmit în dosarul de rejudecare de către expertul P. V. ; să fie obligați pârâții să îi recunoască dreptul de proprietate

asupra porțiunii de 113 m.p. teren ocupat fără drept și indicat în planșa 2 a raportului de expertiză a expertului P. V. .

Astfel apelanta arată că, în urma aplicării Legii 18/1991 și a unui partaj voluntar intervenit între beneficiarii reconstituirii, numita P. Domnița a dobândit dreptul de proprietate asupra unei porțiuni de teren de 2.900 m.p. situat în intravilanul municipiului B. și identificat cu titlul de proprietate nr. 7055/1993, tarlaua 30, parcela 471.

Numiții Moșneguțiu Titus G. și Rău G., în urma cumpărării de la beneficiara reconstituirii a suprafeței de 1.800 m.p. din cei 2.900 m.p., au promovat acțiune judecătorească pentru validarea convenției de vânzare- cumpărare în dosarul Judecătoriei B. nr. 3376/1997, în care acțiunea a fost admisă și s-a pronunțat sentința civilă nr. 5943/1997. În acest dosar s-a întocmit pentru prima dată un raport de expertiză de către expertul Iacoviță T. prin care s-a stabilit că terenul în discuție se identifică în cartea funciară 1914 B. nr. topo. 5793/1/5 cu suprafața de 29.719 m.p. având ca proprietar statul român.

În acest număr topografic se localizează pentru prima dată cei 1.800 m.p. cu un front la stradă de 17 m.p. cu o lungime de 105,88 și aceeași lățime de 17

m.p. iar diferența de teren până la 2.900 este lăsată pe vechiul proprietar, statul român. În cadrul acestei suprafețe de 1.800 m.p. se dezmembrează în continuare numărul topografic în două loturi de 952 m.p. pentru Moșneguțiu Titus G. și 848 m.p. pentru Rău G. . Aceste loturi au fost întabulate în cartea funciară, împrejmuite de către cei doi proprietari frați și folosite de ei până la înstrăinarea lor către reclamantă conform contractului autentificat de Biroul Notarului P. B.

M. sub nr. 5323/_ . Este de remarcat că acest lot de 1.800 m.p., proprietatea reclamantei, este poziționat cu frontul de 1 7 m.p. la str. L. B., stradă veche poate de sute de ani (stradă ce merge la Năsăud din DN 17), care nu a suferit modificări în lățime decât modernizarea asfaltului.

Apoi, după localizarea și întabularea terenului de 1.800 m.p. proprietatea reclamantei, P. Domnița a vândut diferența de 1.100 m.p. pârâților M. C. și

M. printr-un script de mână în care se consemnează că se vinde suprafața de

1.131 m.p. deși vânzătoarea, juridicește, nu avea decât 1.100 m.p. Cumpărătorii solicită validarea acestui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată în dosarul Judecătoriei B. nr._ în care nu cheamă în judecată și pe ceilalți proprietari ai porțiunii de" 1.800m.p., ci doar statul român.

Expertiza este întocmită de un expert ce nu era expert judiciar și de specialitatea topometrie (Vlad Dumitru) și acțiunea este admisă pentru suprafața de 1.131 m.p.. deși vânzătoarea, nu putea să vândă decât 1.100 m.p.

Având în vedere că la acea dată nu exista str. M. E. . cumpărătorii, pârâții M. C. și M. nu și-au pus problema întinderii terenului lor, ei extinzându-și folosința pe întreaga viitoare stradă M. E. . Odată cu trasarea și concretizarea acestei străzi, pârâții, pentru a le permite edificarea casei dau o declarație notarială că sunt de acord să cedeze pentru strada M. E., care se preconiza să aibă o lățime de 5 ml, pe întreaga lățime a lotului lor de 17 m o porțiune de 2,5 m, respectiv 42,5 m.p. In realitate, așa cum arată experta Chendrean Constanța. S. M. E. are o lățime de 10 m.p., astfel că pârâții au cedat nu 2,5 m cât au declarat, ci cel puțin 5 m din terenul lor, adică suprafața de 85 m.p. De altfel, experta arată că studiind schițele de la punerea în posesie și cele de întabularea pârâților a constatat că terenul pârâților se întindea peste strada M. E. și chiar peste proprietatea de vis-a-vis de pârâți încă 2,10 ml respectiv 35 m.p. (2,1 xl7= 35m.p.)

Prin urmare, pârâții, din capul locului și-au intabulat o suprafață mai mare cu 31 m.p. decât cea posibil juridic să o cumpere, deoarece reclamanta nu avea în acte decât 1.100 m.p. și nu 1.131 cât din eroare s-a transmis.

Intimații M. C. și M. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefiind fondat și menținerea sentinței atacate

Intimații arată că susținerile apelantei în sensul că terenul pe care-l deține în prezent reclamanta a fost primul întabulat nu sunt întemeiate, ci, dimpotrivă potrivit înscrierilor din cartea funciare cei care au fost primii întabulați au fost pârâții, astfel că, potrivit art. 25 din legea 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare înscrierea pârâților este opozabilă reclamantei. În acest sens este de observat că c.f. 6848 B. a fost înființată anterior c.f. 6931 B., astfel că întabularea pârâților are rang superior, fiind opozabilă reclamantei, în timp ce întabularea ulterioară a reclamantei, cu rang inferior, nu le este opozabilă pârâților. Conform expertizelor efectuate în cauză, folosința faptică a pârâților este conformă cu situația scriptică.

Nu sunt date motive de schimbare a linie de mejdie, întrucât adică s-a stabili o altă linie de mejdie s-a ajunge să se realizeze o rectificare a întabulării pârâților intimați ceea ce nu este admisibilă pe calea unui acțiuni în grănițuire.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin decizia civilă nr. 7/A/_, pronunțată în dosar nr._ , a admis, ca fiind fondat, apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 2670/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, care a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că:

- s-a stabilit linia de hotar între imobilul teren proprietatea reclamantei N.

1. , localizat administrativ în municipiul B., strada L. B., nr.38, identificat cu date cadastrale în c.f. nr.6931 B., nr. top. 5793/1/5/2/171/3 și imobilul teren proprietatea pârâților M. C. și M. M., localizat administrativ în municipiul B., strada M. E., nr. 25, județul B. - Năsăud, identificat cu date cadastrale în c.f. nr. 13338/N B., nr. cadastral 7451 (înscris inițial în c.f. nr. 6846 B., nr. top.5783/1, c.f. nr. 6846 fiind sistată la_ ), conform variantei I, planșa II, din completarea la raportul de expertiză tehnică întocmită de expertul P. V. în apel, fila 72, pe aliniamentul A-B, în care punctul "A"; este situat pe latura cu vecinul R. G., la o distanță de 2,17 m față de punctul ce delimitează folosința actuală a reclamantei și punctul "B"; este situat pe latura pe latura cu vecinul G. D., la o distanță de 2,33 m față de punctul ce delimitează folosința actuală a reclamantei;

   • au fost obligați pârâții M. C. și M. M. să recunoască dreptul de proprietate al reclamatei asupra terenului situat între linia ce reprezintă folosința actuală a reclamantei și linia de hotar stabilită, respectiv linia A-B, din schița ce materializează varianta I din completarea la raportul de expertiză tehnică, planșa 2, fila 72 dosar apel, teren în suprafață de 38 m.p. și să lase reclamantei liniștita posesie și folosință a acestuia;

   • au fost obligați pârâții M. C. și M. M. să mute gardul ce desparte terenul reclamantei de cel al pârâților(care, în prezent, este situat pe linia ce unește punctele 19 și 41) pe aliniamentul A-B din schița anterior arătată iar în caz de refuz, autorizează reclamanta să facă această lucrare, pe cheltuiala pârâților.

   • au fost obligați pârâții M. C. și M. M., ambii domiciliați în municipiul B., strada M. E., nr. 25, județul Bistriț -Năsăud, să plătească reclamantei suma totală de 2.416 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fond și căile de atac.

Motivând decizia pronunțată, Tribunalul a reținut în considerentele acesteia, următoarele:

"Tribunalul a dispus completarea raportului de expertiză tehnică, solicitând expertului să întocmească mai mulate variante pentru linia de hotar dintre terenurile limitrofe, completarea la raportul de expertiză fiind depusă la dosar la filele(f.66-78), procesele verbale de recepție emise de OCPI BN fiind atașate la dosar la filele 143-186.De asemenea a fost efectuată și o cercetare la fața locului, cele constate de tribunal fiind consemnate în procesul verbal atașat la filele 41- 42.

Prin concluziile formulate, la închiderea dezbaterilor, apelanta a solicitat schimbarea sentinței atacate și stabilirea linie de hotar reclamanta apelantă a solicitat stabilirea liniei de hotar potrivit variantei VI, planșa 8, aliniamentul U-V, fila 78, din completarea la raportul de expertiză întocmită de expertul P. V., în care lungimea terenului reclamantei este ed 105,35 m determinată de la o distanță de 8 m de la axul DN 17C; obligarea pârâților să le recunoască dreptul de proprietate, asupra terenului ocupat din cel care constituie proprietatea ei; obligarea pârâților să mute gardul despărțitor al proprietăților pe aliniamentul U- V, variantei VI, planșa 8, fila 78 iar în caz de refuz, să fie autorizată reclamanta să facă această lucrare, pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.

Intimații, prin concluziile formulate la dezbaterea în fond a apelului, au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate și după efectuarea completării raportului de expertiză în apel, reiterând apărările formulate inițial în sensul că intimații sunt primii întabulați în cartea funciară și titlul lor este opozabil apelantei, că ei au cumpărat 2/5 părți din lungimea lotului de 168 m, adică un teren cu lungimea de 67,2 m, că din acesta teren ei au cedat o porțiune cu dimensiunea de 2,5 m din lungimea inițială astfel că le-a rămas terenul cu lungime de 64,7 m iar conform raportului de expertiză tehnică întocmit de experta Chendrean Constanță terenul lor are lungimea laturilor de 61,69 și respectiv de 61,57 m, aspect confirmat și de expertul P. V., deci mai puțin decât sunt îndreptățiți cu 3 m în timp ce reclamanta folosește în lungime mai puțin doar cu 1 m în condițiile în care terenul acestuia a fost îngrădit mai înspre interiorul proprietății cu 1 m la limita cu DN 17 C.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate având în vedere și probele noi administrate în apel, tribunalul reține următoarele:

Atât apelanta reclamantă cât și pârâții intimați sunt proprietari asupra a două parcele de teren situate limitrof, parcele care provin de la același autor inițial, proprietar care a dobândit terenul prin reconstituire în temeiul Legii nr.18/1991 și apoi partaj și care, la data vânzării terenul avut în proprietate, nu era întabulat în cartea funciară, fiecare cumpărător întabulându-se, ulterior în baza unor sentințe judecătorești care țin loc de acte autentice de vânzare cumpărare.

În aceste condiții, pentru stabilirea linie de hotar dintre cele două terenuri limitrofe, se pornește de la următoarele premise:

1. Obiectul vânzării de către beneficiara reconstituirii l-a constituit terenul pe care aceasta îl avea în proprietate la data vânzării, așa cum acesta a fost determinat prin schița de punere în posesie și de partaj, în privința următoarelor caracteristici: amplasament, formă, dimensiune laturi, vecinătăți și suprafață, în măsura în care suprafața determinată conform dimensiunilor laturilor terenului, menționate în schița întocmită corespunde cu cea menționată în actul de proprietate.

2. Respectarea principiului opozabilității întabulării în cartea funciară, prevăzut de art.25 din Legea nr.7/1996, opozabilitate care are efect de la data înregistrării cererii de întabulare la biroul de carte funciară (în prezent redenumit

   biroul de cadastru și publicitate imobiliară) potrivit căruia întabularea efectuată în cartea funciară este opozabilă terților, astfel că prin întabulările ulterioare nu trebuie să se încalce dreptul anterior întabulat în cartea funciară în ceea ce privește amplasamentul, forma, dimensiunile terenului( mai puțin în privința suprafeței terenului, destinație, categoriei de folosință, valorii sau altor asemenea aspecte, în privința cărora efectul de opozabilitate al înscrierii în cartea funciară este inoperant, potrivit art.32 alinl1 litera a din Legea nr.7/1996).

   În ce privește principiul opozabilității se vor avea în vedere dispozițiile art. 50 alin.5 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data efectuării întabulării fiecărui cumpărător, conform cărora înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

3. Respectarea eventualelor semne vechi de hotar, în măsura în care acestea au existat.

Astfel, în temeiul Legii nr.18/1991 numitei P. Domnica, alături de alți 4 moștenitori ai numitului B. Iosif, li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 5900 m.p. situat în intravilanul municipiului

B. în ridul Șesul de sus, teren amplasat pe partea dreaptă a DN 17 C, pe porțiune cuprinsă între intersecția acestui drum cu DN 17 și calea ferată B.

-Livezile.

Se constată că, inițial, a fost eliberat beneficiarilor reconstituirii titlul de proprietate nr.7055/_ (f.7 dosar nr.3376/1997 al Judecătoriei B., atașat), în care terenul este identificat în tarlaua 30 parcela 4, menționată pe titlul de proprietate ca fiind în extravilan.

În baza acestui titlu de proprietate, beneficiarii reconstituirii și-au partajat terenul prin act autentic de partaj, autentificat de notarul public B. M., în baza unui raport de expertiză întocmit de expertul Vlad Dumitru la data de_ (f.10 verte același dosar atașat), raport de expertiză ce cuprinde schița de partaj în privința parcelei 4, din tarlaua 30, întocmită de expertul Vlad Dumitru, în baza planului parcelar de punere în posesie existent la Comisia municipală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. (f.9 același dosar atașat).

Potrivit partajului, din parcela 4, tarlaua 30, numitei P. Domnica i-a revenit parcela 4/1 în suprafață de 2900 m.p., parcelă care, potrivit schiței întocmită de expert, avea lungimea de 168 m și lățimea de 17,25, formă geometrică a cărei arie determinată în funcție de dimensiuni este de 2898 mp.

Din titlul de proprietate eliberat în anul 1993 rezultă că pe latura opusă laturii limitrofe DN 17C (adică înspre nord) terenul se învecinează cu numitul Socaci Pavel, ceea ce presupune că cele două parcele erau alipite.

Prin urmare între cele două parcele, nr.4 și cea atribuită numitului Socaci Pavel, nu exista drum de exploatare la data eliberării titlului de proprietate din anul 1993.

Cum partajul s-a efectuat abia în luna noiembrie 1996, expertul a atașat raportului de expertiză întocmit planul parcelar existent la dispoziția comisiei municipale, la data partajului (1996), plan parcelar, în care, între parcela 4 și parcela atribuită în proprietate numitului Socaci Pavel, apare o porțiune de 2m (având în vedere scara de 1/2000 a planului parcelar), porțiune care se continuă și între celelalte parcele și din planurile parcelare întocmite ulterior, depuse de intimați în apel, atașate la filele 18 și 19, precum și din schița de partajare și cea de întabulare a intimaților aflate la filele 18 și 60 în dosarul atașat nr.8987/1997 al Judecătoriei B., reiese că această porțiune avea destinația de drum de exploatare.

Așa fiind, tribunalul constată că, în timp, în privința terenurilor din ridul Șesul de Sus, Comisia municipală B. a întocmit mai multe planuri parcelare, care nu sunt identice, existând diferențe atât între mențiunile din titlu de proprietate și primul plan parcelar întocmit cât și între acesta și planul parcelar din anul 2004(f.18 dosar apel) în care suprafața pacelei 4, este mai mică cu 10

m.p. decât cea indicată în titlul de proprietate, fiind de doar 5470 m.p., cu un drum de exploatare între parcela 4 și parcela lui Socaci Pavel, cu lățimea de 2 m și cu lățimea parcelei 4 modificată în sensul majorării dimensiunii de la 34 m la 34,32 la limita cu DN1 17C și la 34,62 m la limita cu drumul de exploatare.

Totodată se constată că, din toate expertizele întocmite în prezentul dosar, atât la fondul cauzei, cât și în apel, în prezent, între terenul folosit de pârâții M. și terenul care inițial a fost atribuit numitului Socaci Pavel, există modificări față de situația de la data punerii în posesie în sensul că, între fostele parcele alipite, în prezent, este amenajată o stradă, strada M. E., a cărei lățime faptică este de 8,66 m (f.67 dosar apel), cu mențiunea că, în privința corectitudinii datelor din completarea raportului de expertiză tehnică efectuată în apel de expertul P. V., au fost de acord atât expertul asistent desemnat de apelantă(f.88-90) cât și expertul asistent desemnat de intimați (f.91-93), concluziile celor doi experți asistenți fiind diferite doar în ce privește modul de stabilire a liniei de hotar (operațiune care este în competența instanței). Potrivit PUZ, lățimea străzii M. E. este de 9 m și, la construirea gardului înspre această stradă, intimaților li s-a impus ca gardul să fie amplasat la 4,5 m față de axul străzii M. E. (f.86 dosar nr.4567/2002 atașat) .

În consecință în privința terenului reconstituit în parcela 4, tarlaua actuală 67/1 tribunalul reține că singurul reper fix față de care se poate stabili amplasamentul acestui teren este axul DN 17C, care a rămas neschimbat.

Atât în planul parcelar de la data întabulării cât și în schița de partaj, precum și în cele două schițe de întabulare, cea întocmită de expertul Vlad Dumitru pentru terenul pârâților intimați și cea întocmită de expertul Iacoviță T. pentru numiții Moșneguțiu și Rău, localizează limita terenului din parcela 4 tarlaua 67/1 la o distanță de 8 m față de axul DN 17C, aspect confirmat de expertul P. V. (f.67), precum și de experții asistenți cât și de experta Chendrean Constanța, în primul ciclu procesual.

Apar astfel ca nejustificate, lămuririle pe care expertul Vlad Dumitru, le-a dat pârâtului, cu ocazia determinării suprafeței cumpărate de acesta(menționate și în declarația dată în fața instanței, f.167 dosar nr.4567/2002, atașat) în sensul că terenul cu suprafața de 2900 m.p. și cu lungimea de 168 m, ar cuprinde și canalul situat lângă DN 17C, în condițiile în care chiar el a indicat în schița întocmită anterior că terenul începe de la o distanță de 8 m față de axul DN 17C iar canalul situat lângă acest drum este cuprins în această lățime.

În privința lungimii terenului din parcela 4, toți experții au concluzionat că aceasta este de 168 m. Inclusiv părțile au susținut că lungimea terenului a fost de 168 m.

În privința lățimii parcelei revenită în urma partajului numitei P. Domnica experții (cu excepția expertului Vlad Dumitru, care indică aceeași lățime atât înspre sud cât și înspre nord de 17,25 m) au concluzionat că lățimea terenului are dimensiunea la limita cu DN 17 C de 17 m și nu de 17,25 iar la limita cu actuala stradă M. E. are dimensiunea se 17,27 m-conform expertului P. V.

, f.71 dosar apel, 17,22 m-conform expertei Chendrean Constanța, f.91 dosar fond inițial, 17,34 m, conform expertului Talpoș M., f.142, dosar nr.4567/2002 atașat.

Se poate lesne observa că, existând neconcordanțe între lățimea terenului reconstituit beneficiarilor reconstituirii și revenit apoi în proprietate numitei vânzătoare P. Domnica, și cel întabulat în favoarea pârâților M., rezultă și neconcordanțe între suprafața totală a terenului întabulat în favoarea acestora și suprafața reală cumpărată.

Pe de altă parte, cum lungimea totală a lotului de 2900 m.p. este de 168 m, calculată de la o distanță de 8 m față de axul DN 17C, suma lungimii celor două loturi de teren formate din această suprafață, prin vânzare către proprietari diferiți, trebuie să fie tot de 168 m.

În speță, suma celor două lungimi a loturilor formate este mai mare de 168 m, astfel că instanța trebuie să verifice în ce măsură terenurile întabulate în favoarea pârâților, pe de o parte, și cel întabulat în favoarea reclamantei apelante, pe de altă parte, se suprapun, care titlu este mai calificat și respectiv care proprietar figurează întabulat cu o suprafață mai mare sau mai mică decât cea la care este îndreptățit.

Așadar, instanța fiind chemată să stabilească linia de hotar dintre cele două terenuri, linie care împarte lungimea de 168 m în două lungimi, trebuie să aibă în vedere faptul că suma celor două lungimi a terenurilor trebuie să reprezinte 168 m, urmând să fie determinată și suprafața folosită în plus sau în minus față de cea întabulată fiind posibil ca, prin stabilirea liniei de hotar, în folosința fiecărui proprietar limitrof, să revină o suprafață de teren egală cu cea întabulată în cartea funciară.

Cum, intimații și-au întabulat dreptul de proprietate în anul 1997 iar proprietarii anterior ai reclamantei apelante în anul 1998 (urmând ca succesiunea întabulărilor să fi fie descrisă mai jos), în privința stabilirii amplasamentului lotului intimaților(primii întabulați) tribunalul va avea în vedere schița terenul care a stat la baza întabulării pârâților intimați M., întocmită potrivit schiței de partaj a terenului înscris în titlul de proprietate și a planului parcelar, existent la data eliberării titlului de proprietate.

Se notează de tribunal și faptul că ulterior partajării terenului, beneficiarilor reconstituirii li s-a eliberat un nou titlu de proprietate, cel cu nr. 8403/_ (f.5 dosar nr.8986/1997 al Judecătoriei B., atașat), care, în privința parcelei nr. 4 diferă față de titlul anterior doar în ceea ce privește numărul atribuit tarlalei, respectiv în loc de tarlaua 30 înscrisă în titlul inițial s-a înscris tarlaua 67/1, iar terenul a fost înscris ca fiind în intravilan, fiind menținută suprafața de 5800 m.p. și categoria de folosință, aceea de arabil, cel mai probabil noul titlu fiind emis urmare a includerii terenului în intravilan și renumerotării tarlalelor, diferențele dintre cele două titluri fiind doar cele referitoare la situarea terenurilor din fosta tarla 30 parcelele 4 și 6 și 20, care au fost trecute în intravilan și renumerotată tarlaua în privința parcelelor 4 și 6.

Că între beneficiarii reconstituirii a intervenit partajul voluntar anterior eliberării noului titlu de proprietate și anterior înstrăinărilor efectuate de numita

P. Domnica, rezultă și din conținutul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat de P. Domnica în calitate de vânzătoare cu numiții Rău G. și Moșneguțiu Titus G., antecontract încheiat la_, aflat în copie la fila 6 în dosarul nr.3376/1997, dosar în care acțiunea a fost promovată la_, anterior eliberării titlului de proprietate din_ și anexat acțiunii reclamanții promitenți cumpărători au depus vechiul titlu de proprietate, cel din_ .

După eliberarea noului titlu de proprietate a fost autentificat un nou act de partaj voluntar de către același notar public, la data de_ (f.9 dosar nr.8986/11997) care are la bază un raport de expertiză a aceluiași expert Vlad

Dumitru, cu același conținut ca și cel din anul 1996, fiind modificată doar data întocmirii lui și numărul titlului de proprietate(f.10-23 același dosar).

Partajul având efect declarativ iar dreptul de proprietate al coproprietarului asupra lotului dobândit prin partaj se consolidează retroactiv, de la data dobândirii titlului de proprietate în indiviziune, tribunalul reține că eliberarea noului titlu de proprietate și întocmirea actului de partaj voluntar din anul 1997 nu au nicio influență asupra dreptului de proprietate dobândit de numita P. Domnica, din parcela 4, respectiv lotul de 2900 m.p., din care provin terenurile a căror grănițuire se solicită în prezentul dosar.

Prin partaj, parcela 4 din tarlaua 67/1, în suprafață totală de 5800 m.p. a fost partajată în două loturi, fiecare cu suprafața de 2900 m.p. din care un lot, de 2900 m.p., a revenit numitei P. Domnica, schița de partajare aflându-se la fila 106 în dosarul de fond, la fila 8 în dosarul nr.3376/1997 și la fila 18 în dosarul nr.8986/1997, ambele ale Judecătoriei B., atașate la prezentul dosar. Această schiță de partaj a fost întocmită în baza schiței de punere în posesie care a fost întocmită anterior eliberării titlului de proprietate și care

corespundea stării de fapt de la data punerii în posesie.

Cum, anterior s-a reținut, potrivit titlului de proprietate, în ambele variante, atât cel inițial din 1993 cât și cel din 1997, în partea de nord terenul era limitrof cu terenului numitului Socaci Pavel, astfel că drumul menționat pe planul parcelar existent în anul 1996, la data intervenirii primului act de partaj voluntar, cu lățimea de 2 m a fost menționat ulterior eliberării titlului de proprietate și punerii în posesie, prin diminuarea terenurilor limitrofe, revenind instanței să stabilească în ce măsură drumul de exploatare a fost constituit prin diminuarea lungimii terenului din parcela 4 sau diminuarea a vizat, parcela limitrofă sau, dimpotrivă, diminuarea s-a efectuat atât în privința terenului din parcela 4 cât și în privința suprafeței terenului din parcela limitrofă, a numitului Socaci Pavel.

Deși, potrivit titlului de proprietate și actului de partaj, doar numita P. Domnica, era proprietară asupra terenului de 2900 m.p., ca urmare a unei înțelegeri intervenită între aceasta și ceilalți 4 frați ai săi, care nu au formulat cerere de reconstituire, terenul urma să fie vândut în întregime și, fiecăruia, să-i revină o cotă de 1/5 părți, așa cum reiese din declarația martorului P. T.

M. ( fratele numitei P. Domnica) a cărui declarație se află la fila 110 dosar fond rejudecare,aspect confirmat și de pârâtul M. C., cu ocazia efectuării cercetării la fața locului(f.41-42 dosar apel), precum și de fiul numitei P. Domnica, martorul P. R. ,declarația acestuia aflându-se la fila 165 dosar nr.4567/2002. .

Astfel, la data de 0_, a fost înstrăinată o porțiune de teren ce ar fi trebuit să reprezinte cota a doi frați, fiind încheiat antecontractului de vânzare cumpărare cu pârâții M., în calitate de cumpărători și vânzătoare P. Domnica, pentru suprafața de 1131 m.p., fiind întocmit înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 6 din dosarul nr. 8986/1997, atașat, (suprafață care este mai mică de cât cea corespunzătoare cotei de 2/5 părți din 2900 m.p.(1160 m.p.).

La data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare terenul nu era delimitat cu gard decât pe lungimea dinspre est, limitrofă cu terenul de 2900

m.p. revenit prin partaj, numitei G. (B. anterior căsătoriei) D., conform declarației fiului vânzătoarei P. Domnica, f.165 dosar atașat nr.4567/2002. Din declarația aceluiași martor reiese că spre nord, drumul de acces urma să se amenajeze și părțile contractului au stabilit că suprafața de 1131 m.p. se determină începând da la limita nordică(dinspre Socaci Pavel). Determinarea suprafeței terenului și stabilirea limitei până la care se întinde suprafața de 1131

m.p. a fost efectuată de același expert care a efectuat și schița de partaj, Vlad Dumitru, la care au apelat cumpărătorii. Expertul a fost cel care a comunicat cumpărătorului că terenul de 1131 m.p. are lungimea de 65,57 m de la limita nordică înspre DN 17 C,apoi a fost măsurată această lungime și au fost bătuți tăruși din lemn, nefiind edificat gard.

La determinarea faptică a lungimii terenului de 1131 m pârâtul și expertul au pornit de la limita drumului de exploatare existent la acea dată limitrof terenului înspre nord, drum de exploatare, care potrivit susținerilor pârâtului M., cu ocazia cercetării locale ,ar fi avut o lățime de 4 m deși, apoi, în schița de întabulare a pârâților același expert, menționează faptul că o porțiune din drumul de exploatare existent la acea dată face parte din terenul reconstituit numitei P. Domnica și apoi cumpărat de pârâți.

După delimitarea terenului în modalitatea arătată, nu s-a efectuat, imediat, un gard despărțitor chiar și provizoriu care să delimiteze terenul cumpărat față de restul terenului rămas în proprietatea vânzătoarei.

În înscrisul încheiat de părți se face mențiunea că terenul a fost predat cumpărătorilor la data încheierii actului.

Se notează că atât terenul numitei P. Domnica cât și terenurile limitrofe aveau categoria de folosință arabil și niciun proprietar al terenurilor limitrofe nu aveau locuințe construite pe aceste terenuri și nu locuia acolo, deplasarea la terenuri efectuându-se doar cu ocazia muncilor agricole, a vânzării lor și a construirii împrejmuirilor.

Imediat, la doar o lună, la data de_, proprietara P. Domnica a înstrăinat numiților Moșneguțiu Titus G. și Rău G., suprafața de 1800 m.p., suprafață ce trebuia să reprezinte partea nevândută și care trebuia să corespundă unei cote de 3/5 părți, fiind încheiat un antecontract de vânzare cumpărare consemnat în înscrisul sub semnătură privată antecontractul de vânzare înscrisul sub semnătură privată existent în dosarul nr.3376/1997, fila 6, în care se menționează suprafața de 1800 m.p. deși, la data încheierii acestei convenții, având în vedere convenția anterioară din data de 0_, vânzătoarea nu putea vinde o suprafață de 1800 m.p. ci cel mult suprafața ce i-a rămas după prima vânzare (2900 m.p.-1131 m.p.).

În înscrisul încheiat nu se face nicio mențiune cu privire la predarea terenului iar din probele administrate, atât în prezentul dosar cât și în acele atașate, se poate stabili că cei doi ultimi cumpărători și-au delimitat lungimea terenului doar după efectuarea măsurătorilor de către expertul Iacoviță T., în dosarul de întabulare, când au montat la limita cu terenul limitrof un gard provizoriu din stâlpi de beton și sârmă (spalier), delimitare efectuată în lipsa pârâților M. .

Cum promitenta vânzătoare nu era întabulată în cartea funciară, fiecare promitent cumpărător a promovat acțiune în instanță în vederea pronunțării unei sentințe care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, procesele derulându-se aproape simultan însă fără ca promitenta vânzătoare să încunoștințeze promitenții cumpărătorii despre existența celeilalte acțiuni și, în fiecare dosar, s-a efectuat expertiză de identificare în funcție de datele menționate în antecontractul de vânzare cumpărare a fiecărui cumpărător.

Atât cumpărătorii M. cât și cumpărătorii Moșneguțiu și Rău au depus în susținerea cererilor lor copia titlului de proprietate și actul de partaj (Mosneguțiu și Rău pe cele inițiale și M. pe cele din anul 2007) identice, cu schița de partaj întocmită de expertul Vlad Dumitru.

Primii care au formulat acțiunea au fost, într-adevăr, cumpărătorii Moșneguțiu și Rău, la data de_, dosarul nr. 3376/1997 al Judecătoriei B.

(atașat), sentința fiind pronunțată la data de 7 octombrie 1997, devenită definitivă ulterior, în timp ce cumpărătorii M. au înregistrat acțiunea la data de 10 octombrie 1997, sentința fiind pronunțată la data de 25 februarie 1998.

Cu toate că sentința care ține loc de act autentic de vânzare cumpărare și prin care s-a dispus întabularea numiților Moșneguțiu și Rău pentru terenul în suprafață de 1800 m.p., conform raportului de expertiză întocmit de expertul Iacoviță T., în care terenul avea o lungime de 105,88 m și o lățime de 17 m (f.40 dosar 3376/1997) este prima care a rămas definitivă, cum ceilalți cumpărători, M. C. și M., nu au fost părți în acel proces, sentința nu le este opozabilă, dreptul de proprietate al cumpărătorilor Moșneguțiu și Rău devenind opozabil față de terți, conform art.25 din Legea nr. 7/1996, doar de la data înregistrării cererii de întabulare și bineînțeles dacă, în baza respectivei cereri, întabularea a fost efectuată.

Însă întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor Rău și Moșneguțiu nu s-a putut efectua în baza sentinței respective, datorită unor neconcordanțe dintre raportul de expertiză și sentință, pe de o parte, și situația de carte funciară, pe de altă parte.

Întabularea acestor cumpărători a fost efectuată ulterior, în baza cererii din_, în baza unei alte sentințe ulterioare, prin care s-a dispus întabularea în baza unui nou raport de expertiză, respectiv sentința civilă nr.2579/1998, dată în dosarul nr.3582/1998 al Judecătoriei B. și raportului de expertiză din acest dosar întocmit tot de expertul Iacoviță T., în care schița de întabulare se află la fila 6 și, este identică în privința dimensiunilor și amplasamentului cu cea din dosarul nr. .3376/1997 al Judecătoriei B. (f.32 și f. 35 verte, dosar apel), terenul în suprafață de 952 m.p. din cel de 1800 m.p. fiind întabulat în favoarea lui Moșneguțiu Titus G. în c.f. 6931, fiind adus din c.f. nr.1914 B. (f.32 dosar apel) și terenul de 848 m.p. a fost întabulat în c.f. nr.6932 B., în favoarea numitei Rău G. (f.32 verte dosar apel).

În dosarul nr.8986/1997, privind pe cumpărătorii M. expertiza a fost efectuată de expertul Vlad Dumitru, iar schița terenului care a stat la baza întabulării acestora se află la fila 60 din acel dosar, întocmită de expert având în vedere schița de partaj, întocmită tot de el, anterior, în care terenul de 2900 m.p. avea lungimea de 168 m, calculată de la o distanță de 8 m față de axul DN 17 C..

Pe schița terenul cumpărat de pârâții M., cu suprafața de 1131 m.p. expertul face mențiunea că terenul acestor cumpărători are lungimea de 65,57 m calculată de la limita nordică a terenului de 2900 m.p. (opusă DN 17C) și lățimea de 17,25 m (aria corespunzătoare acestor dimensiuni fiind de 1131 m.p.) și se notează că schița este la scara 1/500, ceea ce ar presupune ca lungimea schiței să fie de 13,1 mm pentru a fi corespunzătoare unei lungimi faptice de 65,57 m, în timp ce lungimea laturii din schița întocmită este de doar 12,3 mm.

Indiferent de criticile aduse de ceilalți experți, cu privire la specializarea expertului Vlad Dumitru și cu privire la lipsa de rigurozitate în întocmirea schiței, conform exigențelor experților topometriști, instanța reține că atâta timp cât la data întocmirii expertizei, dispozițiile legale permiteau acestui expert să efectueze expertize topometrice și cât timp schița prezintă date suficiente pentru determinarea formei și amplasamentului terenului și se prevede expres care este lungimea și care este lățimea reală a terenului, faptul că schița nu respectă exigențele impuse de scara 1/500, raportat la dimensiunile reale măsurate de expert, nu constituie aspecte care să determine imposibilitatea determinării dimensiunilor reale și amplasamentul terenului de 1131 m.p., astfel că criticile aduse de experți nu vor fi luat în considerare de tribunal.

Tribunalul reține că terenul de 1131 m.p. determinat ca fiind cel cumpărat de pârâții M. are lungimea de 65,57 m, determinată de la limita nordică a terenului vânzătoarei așa cum acest teren a fost determinat conform titlului de proprietate, în care nu apare niciun drum și lățimea reală de 17,25 m.

Totodată, tribunalul constată că pe schița terenului cu suprafața de 1131 m.p., în limita suprafeței cumpărate, adică în interiorul dreptunghiului cu lungimea de 65,57 m, expertul trasează o linie punctată și menționează că această linie punctată delimitează o altă categorie de folosință a terenului astfel delimitat, față de restul terenului, respectiv prin linia punctată a fost delimitată o parte din terenul propus a fi întabulat pe cumpărătorii M., care avea destinația de drum de exploatare.

Astfel, cu certitudine, la data delimitării terenului cumpărat de pârâții M.

, o parte din terenul cumpărat, era ocupată de drumul de exploatare, ceea ce nu poate fi determinat cu certitudine din schița de întabulare fiind doar întinderea exactă a suprafeței ce avea destinația de drum din terenul cumpărat de pârâții M.

.

Dacă se pornește de la premisa că schița a cărei lungime este de 12,3 mm corespunde unei lungimi reale de 65,57 m, iar partea cu destinația de drum are pe schiță de dimensiunea 8 mm, atunci, la data întocmirii schiței terenului în vederea întabulării, din lungimea reală a terenului de 65,57 m, o porțiune cu dimensiunea reală de 4,26 m(ce corespunde a 8 mm din schița expertului), avea destinația de drum de exploatare.

Prin metode tehnice de specialitate, expertul P. V., a stabilit că terenul determinat de expertul Vlad Dumitru, cu lungimea de 65,57 m, cumpărat de pârâții M., amplasat începând de la limita nordică a lungimii de 168 m( determinată pornind de la o distanță de 8 m de axul DN 17C), în prezent, ocupă din actuala strada Mihai E., o porțiune cu dimensiunea de 6,22 m(f.72 dosar apel).

În această dimensiune, de 6,22 m este inclusă și dimensiunea de 2,5 m a terenului pe care pârâții l-au cedat, ulterior întabulării, pentru amenajarea străzii astfel că, este cert că, la data întabulării pârâților, din lungimea terenului de 65,57 m, o porțiune cu dimensiunea certă de 3,72 m, pe toată lățimea terenului pârâților M. avea destinația de drum de exploatare.

Se reține, astfel, că pârâții M. au fost în eroare și sunt în eroare cu privire la limita nordică a terenului pe care ei l-au dobândit prin cumpărare și, la determinarea faptică a terenului cu lungimea de 65,57 m, au pornit doar de la limita drumului de exploatare or, așa cum s-a arătat de tribunal, cea mai mare parte a lățimii drumului de exploatare de la acea dată, adică 3,72 m (din cea de 4 m apreciată de pârâtul M. ca fiind lățimea drumului la data cumpărării) făcea parte din suprafața terenului asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate și care a revenit prin partaj numitei pop Domnica .

În consecință și țărușii din lemn aplicați de pârâți au fost aplicați pe o lungime mai mare decât cea la care erau îndreptățiți potrivit schiței de întabulare și folosința faptică actuală nu corespunde lungimii terenului înscris în cartea funciară în favoarea pârâților M. .

Chiar dacă sentința care ține loc de act autentic de înstrăinare și prin care se dispune întabularea pârâților M. a fost pronunțată la data de 25 februarie 1997, ulterior pronunțării sentinței privind terenul cumpărat de Rău și Moșneguțiu( sentință care sub aspectul întabulării în cartea funciară nu a avut eficiență, neputând fi întabulată), prima înscriere în cartea funciară este cea efectuată în favoarea pârâților M., întabularea acestora fiind efectuată urmare a cererii depuse la data de_ (f.37 verte dosar apel). Terenul pârâților a fost

inițial întabulat în c.f. nr.6846 B., sub nr. top. 5783/1 și apoi, la data de _

, cu ocazia localizării construcțiilor, terenul a fost înscris într-o nouă carte funciară, cu nr.13338/N B. și i-a fost atribuit număr cadastral nou, 7451(f.30 dosar apel) iar cea dintâi c.f. a fost sistată..

Cum pârâții M. C. și M. sunt cei dintâi întabulați în cartea funciară, cu terenul în suprafață de 1131 m.p. în privința dreptului de proprietate asupra acestui teren, sub aspectul amplasamentului acestuia și dimensiunea lungimii, determinată în modalitatea anterior arătată, de la punctul limită al lungimii din partea de nord la lungimii de 168 m., în prezent punct situat la o distanță de 6,22 m. de colțul gardului ce delimitează în fapt terenul folosit de pârâții M. față de strada M. E. (f.72 dosar apel) întabularea este opozabilă dobânditorilor terenului limitrof ce a aparținut numitei P. Domnica, adică numiților Rău și Moșneguțiu, precum și succesorilor acestora în drepturi, respectiv apelantei.

Potrivit schiței de întabulare a apelantei, terenul acesteia are lungimea ambelor laturi de 105,88 m calculată de la o distanță de 8 m față de axul DN 17C.

Având în vedere că, anterior, în cartea funciară au fost întabulați pârâții cu lotul a cărui lungime calculată din sens opus este de 65,57 m și cum lungimea totală a terenului avut în proprietate de vânzătoarea comună era de doar 168 m, porțiunea din terenul întabulat în prezent în favoarea apelantei, ce se suprapune cu terenul întabulat anterior în favoarea pârâților, pe toată lățimea lotului apelantei are dimensiunea de 3,45 m din lungimea terenului.

Terenul proprietatea apelantei și a numiților Leahu, care nu se suprapune cu terenul întabulat în favoarea pârâților are lungimea de 102,43 m( după deducerea lungimii de 3,45 m ).

Așa fiind reclamanta apelantă este întabulat cu o suprafață mai mare de teren decât ce ape care proprietara inițială a avut-o în proprietate la data vânzării., pe o porțiune din terenul de 2900 m.p al fostei proprietare P. Domnica

, fiind întabulați în prezent atât pârâții cât și reclamanta.

Așadar susținerile apelantei în sensul că autorii ei în drepturi au fost primii întabulați nu sunt întemeiate astfel că nu este întemeiată nici susținerea conform căreia lotul reclamantei trebuie să aibă lungimea de 105,33 m( lungime care nu corespunde cu schița de întabulare, fiind mai mică cu 0,55 m, diminuarea rezultată ca urmare a acceptării de către reclamantă a lățimii determinate potrivit folosinței, care este mai mare decât cea din schița de întabulare, crescând de la 17 m la 17,06 și respectiv 17,08).

În schimb, în privința anteriorității întabulării pârâților, sunt întemeiate susținerile acestora, însă, susținerile acestora nu sunt întemeiate cu privire la amplasamentul și dimensiunea lungimii terenului proprietatea lor, respectiv că lungimea terenului lor este de 67,2 m, că din această lungime doar 2,5 m este ocupat de stradă și lotul reclamantei ar avea doar lungimea de 100,8 m(168 - 67,2), sub aceste aspecte urmând să fie avute în vedere statuările anterioare ale tribunalului și nu susținerile pârâților.

Prin urmare, cu privire la terenul care se suprapune, în privința căruia ambele părți au exibat titluri de proprietate, care provin de la același proprietar, tribunalul acordă preferință titlului pârâților față de titlul reclamantei apelante, având în vedere anterioritatea întabulării pârâților M. care a devenit opozabilă autorilor reclamantei și acesteia, urmare a înstrăinărilor succesive intervenite.

Nu este lipsit de importanță nici faptul că pârâții au intrat în posesie terenului, anterior autorilor reclamatei, terenul pârâților a fost determinat faptic la data încheierii antecontractului de către cumpărătorii Rău și Moșneguțiu

(chiar dacă pe o lungime care nu corespunde întabulării) și drept urmare aceștia au putut dobândi prin cumpărare doar suprafața de teren pe care promitenta vânzătoare o mai avea în proprietate urmare a vânzării anterioare și întabulării cumpărătorilor în cartea funciară.

Apelanta a dobândit terenul de 848 m.p., asupra căruia s-a întabulat inițial numita Rău G. care, la data de_, l-a vândut către SC Import Export "Meleș Comercial"; SRL, societate care, la aceeași dată, a cumpărat și terenul de 952 m.p. ce a aparținut lui Moșneguțiu Titus G. și apoi, la_, a vândut apelantei N. F., lotul de 848 m.p. și numiților Leahu Florin Constantin și Leahu A. Minodora lotul de 952 m.p., rămânând neschimbat amplasamentul celor două loturi, stabilit cu ocazia întabulării proprietarilor inițial întabulați, potrivit schiței de la fila 6, din dosarul nr.3582/1998 al Judecătoriei B., atașat.

Între cele două terenuri limitrofe neexistând semne vizibile de hotar anterior partajării și înstrăinării de către proprietarul inițial( numita P. Domnica), delimitarea loturilor s-a efectuat unilateral de către fiecare proprietar limitrof, în lipsa celuilalt. Inițial, au fost aplicați țăruși din lemn de către pârâți(delimitare care nu corespundea întabulării), apoi, autorii reclamantei au montat între loturi un gard provizoriu (spalier), amplasarea fiind efectuată la o distanță de 105,88 m de la limita sudică a terenului, și nici această delimitare nu era conformă cu proprietatea apelantei, având în vedere principiul opozabilității întabulării pârâților. Apoi a fost edificat de către pârâți alt gard, existent și în prezent. Discuțiile cu privire la insuficiența suprafeței înscrisă în cele două antecontracte ed vânzare cumpărare au apărut imediat după încheierea celei de-a doua convenție, când cumpărătorii au constatat că suprafața totală este de doar 2900 m.p. iar cea vândută este mai mare(1131 +1800) și pe de altă, și ca urmare a localizării eronate de către pârâți a terenului cumpărat de ei.

Drept consecință, tribunalul va stabili linia de hotar având în vedere lungimea terenurilor, potrivit schițelor de întabulare, cu mențiunea că lungimea terenului apelantei va fi mai mică decât cea stabilită potrivit schiței de întabulare, cu 3,45 m, cât se suprapune cu terenul pârâților.

În funcție de aceste elemente tribunalul va stabili linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei, localizat administrativ în municipiul B., strada L. B., nr.38, identificat cu date cadastrale în c.f. nr.6931 B., nr. top.5793/1/5/2/171/3 și imobilul teren proprietatea pârâților M. C. și M.

M., localizat administrativ în municipiul B., strada M. E., nr. 25, județul B. -Năsăud, identificat cu date cadastrale în c.f. nr.13338/N B., nr. cadastral 7451(înscris inițial în c.f. nr.6846 B., nr. top.5783/1, c.f. nr.6846 fiind sistată la_ ), conform variantei I, planșa II, din completarea la raportul de expertiză tehnică întocmită de expertul P. V. în apel, fila 72, pe aliniamentul A-B, în care punctul "A"; este situat pe latura cu vecinul R. G., la o distanță de 2,17 m față de punctul ce delimitează folosința actuală a reclamantei și punctul "B"; este situat pe latura pe latura cu vecinul G. D., la o distanță de 2,33 m față de punctul ce delimitează folosința actuală a reclamantei.

Se reține că, potrivit acestei linii de hotar, din lungimea totală a terenului pârâților, o porțiune de 6,22 m se întinde dincolo de gardul ce delimitează folosința pârâților de strada M. E. și având în vedere această dimensiune și lățimea lotului folosit de pârâți, rezultă că o suprafață de 108 m.p. din terenul întabulat în favoarea părților(fără ca această suprafață să fie una certă, întrucât dacă se are în vedere lățimea de la întabulare de 17,25 m rezultă o suprafață puțin mai mare de 108 m.p., însă acest aspect nu constituie element care să

influențeze aliniamentul ce constituie linia de hotar) are destinația de drum public, fiind ocupată de strada M. E. și din suprafața folosită în prezent, de 1054 m.p., suprafața cuprinsă între linia de hotar, determinată mai sus și gardul ce delimitează folosința actuală a părților, de 38 m.p., revine reclamantei apelante. Această suprafață rezultă atât din determinarea ariei în funcție de laturile terenului situat în gardul actual și linia de hotar stabilită cât și din schițele întocmite de expertul P. V. în apel(f.71-78), schițe în care terenul cuprins între linia de hotar stabilită (f.72 dosar apel) și limita terenului întabulat în favoarea pârâților( inclusiv terenul de 108 m.p., ocupat de strada M. E. ), este de 1124 m.p.. Din această suprafață, scăzându-se terenul de 108 m.p., rămâne suprafața de 1016 m.p., care este cuprinsă între linia de hotar A-B și gardul de la limita cu strada M. u E., suprafață care este mai mică cu 38

m.p. decât cea pe care pârâții o folosesc efectiv, în prezent. Această suprafață, de 38 m.p. este situată între linia A-B și actualul gard despărțitor situat lângă casa apelantei.

Față de suprafața întabulată, de 1131 m.p.,din care se scade suprafața ocupată de stradă de 108 m.p. rezultă că pârâții dețin mai puțin cu 7 m.p., diferență rezultată din neconcordanța dintre lățimea terenului indicată de expertul Vlad Dumitru la întabularea pârâților, de 17,25 m și lățimea efectivă a terenului folosit de pârâți(care scade treptat de la 17,27 m la nivelul străzii M.

E. până la 17,08 m la nivelul linie de hotar A-B(f.72 dosar apel).

Aspectele legate de folosința terenului cu lățimea de 6,22 m proprietatea tabulară a pârâților, ocupat de strada M. E., vor fi rezolvate de aceștia cu municipiul B. titularul domeniului public al municipiului, domeniu care cuprinde și drumurile publice.

La rândul lor, loturile reclamantei și al numiților Leahu, împreună, urmare a opozabilității întabulării pârâților și ineficienței întabulării apelantei față de pârâți, cu privire la porțiunea de teren cu dimensiunea de 3,45 m(din lungime), trebuie să aibă suprafața de 1741,35 m.p. iar suprafața ce urmează să o aibă în folosință urmare a liniei de hotar stabilite, va fi de 1750 m.p., din care suprafața de 15 m.p. se află situată între gardul împrejmuitor situat la limita cu strada L.

B. (DN 17C), suprafața de 960 mp se află în folosința numiților Leahu, suprafața de 737 m.p se află în folosința apelantei iar suprafața de 38 m.p. se află în folosința pârâților. Diferența dintre 1750 m.p. astfel determinată și cea stabilită anterior ca fiind întabulată în favoarea apelantei și numiților Leahu, fără să se suprapună cu terenul pârâților, de 1741,35 m.p, deci suprafața în plus aflată în folosința apelantei și numiților Leahu, de 8,65 m.p.,rezultă din folosirea unei lățimi mai mari decât cea din schița de întabulare, schiță conform căreia lățimea terenului este egală la ambele limite, fiind de 17 m, în timp ce lățimea terenului folosit ,crește discret de la 17 m la 17,06 m, la limita gardului actual și la 17,08 m la limita liniei de hotar A-B(f.72 dosar apel).

Aspectele legate de lipsa terenului ca urmare a suprapunerii unei porțiuni din terenul cumpărat de ea cu terenul pârâților reclamanta le va lămuri cu proprietara vânzătoare de la acare aceasta a dobândit terenul.

Întrucât vecinii terenurilor laturilor dinspre est și dinspre vest nu sunt părți în proces, tribunalul a stabilit linia de hotar având în vedere exclusiv lungimea terenului inițial de 168 m și lungimea fiecărui lot vândut de numita P. Domnica, fără să rețină că lățimea actuală a fiecărui lot și suprafața fiecărui lot rezultat după grănițuire sunt conforme cu întabulările din cartea funciară.

În consecință va fi admisă și acțiunea în revendicare formulată de reclamantă și vor fi obligați pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamatei asupra terenului situat între linia ce reprezintă folosința actuală a

reclamantei și linia de hotar stabilită, respectiv linia A-B, din schița ce materializează varianta I din completarea la raportul de expertiză tehnică, planșa 2, fila 72 dosar apel, teren în suprafață de 38 m.p. și să lase reclamantei liniștita posesie și folosință a acestuia.

De asemenea se impune obligarea pârâților să-și mute gardul ce desparte terenul reclamantei de cel al pârâților(care, în prezent, este situat pe linia ce unește punctele 19 și 41) pe aliniamentul A-B din schița anterior arătată iar în caz de refuz, autorizează reclamanta să facă această lucrare, pe cheltuiala pârâților.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, în baza art.296 C. pr. civ., apelul va fi admis și sentința va fi schimbată în parte în sensul celor anterior arătate.

Totodată, în limitele admiterii acțiunii reclamantei, precum și a apelului formulat, conform art. 274 și art.276 C.pr.civ., pârâții intimați M. C. și M.

M. vor fi obligați să plătească reclamantei apelante suma totală 2.416 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fond și toate căile de atac, din care suma de 734 lei reprezintă onorariu avocațial (2/3 din cel total de 1100 lei, f.27 dosar Tribunalul BN inițial, f.8 dosar fond rejudecare, f.8 dosar apel)), suma de 1.200 lei reprezintă ½ din onorariu de expert(în cel total de 2400 lei, achitat pentru exp. Chendrean Constanța și expert .P. V., f.20 dosar fond inițial, f.17 și f.38 dosar rejudecare, f.50 și f.86 prezentul dosar) și suma de 482 lei, reprezintă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, atât pentru fond cât și în căile de atac, cu mențiunea că din taxa judiciară achitată de reclamanta apelantă, s-a acordat doar taxa de timbru pentru grănițuire, și obligația de a face la fond și apel și la valoare a terenului de 38 m.p. cât s-a admis acțiunea în revendicare(293 lei pentru fond și 146,5 pentru apel, și 4 lei sumă fiică pentru prima cale de atac.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, atât reclamantaN. F., c ât ș i p âr âț ii M. C. ș i M. M. .

Prin propriul recurs, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, in sensul admiterii apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2670/_ a Judecătoriei B. si a schimbării acesteia, in sensul admiterii acțiunii si a stabilirii liniei de hotar intre terenul proprietatea reclamantei înscris in CF nr.6931 B., nr. top 5793/1/5/2/171/3 si imobilul teren proprietatea paraților M. C. si M. M. înscris in CF nr.l3338/N B., nr. cad. 745 potrivit variantei VI, planșa 8, din completarea la raportul de expertiza tehnica întocmit de expertul P. V. in apel fila 78, pe aliniamentul N-V; obligarea paraților sa predea reclamantei suprafața de 113 mp., teren ce îl ocupa cu încălcarea liniei de hotar astfel stabilita; obligarea paraților sa mute gardul ce desparte terenul reclamantei de cel al paraților pe aliniamentul N-V, din schița mai sus menționata, iar in caz de refuz, sa fie autorizata reclamanta sa efectueze aceasta lucrare, pe cheltuiala paraților; obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata in fond si recurs.

În motivarea recursului s-a reprodus dispozitivul sentinței civile nr. 2670/2011 a Judecătoriei B. ; în esență, motivele de apel din apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe; dispozitivul deciziei civile nr. 7/A/_ a Tribunalului B. Năsăud, în esență, considerentele deciziei din apel, apreciindu-se că decizia recurată este nelegala, fiind data cu interpretarea si aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ.

Atât soluția data stabilirii liniei de hotar intre terenul proprietatea reclamantei, înscris in CF 6931 B., nr. top 5793/1/5/2/171/3, si terenul proprietatea paraților, înscris in CF 13338/N B., nr. cod 7451, cat implicit

petitului privind revendicarea, sunt consecința greșitei aplicări a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 7/1996, raportat la dispozițiile art. 584 si 480 Cod Civil.

Reclamanta recurentă menționează ca nu înțelege sa solicite o reapreciere a amplei probațiuni administrate in cauza, starea de fapt reținuta fiind corecta.

Compararea titlurilor părților si aprecierea că titlul paraților este mai bine caracterizat, având in vedere anterioritatea întabularii, este consecința greșitei aplicări a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 7/1996 la cazul in speța.

Încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare la interval de o luna in anul 1997, obținerea titlului in vederea intabulării in dosarul numărul 3376/1997 al Judecătoriei B., la data de_, de către cumpărătorii Rau si Moșneguțiu, anterior celui al paraților M., in data de_, dar mai ales faptul ca neintabularea anterioara a titlului antecesorilor in drepturi ai reclamantei nu s-a datorat culpei acesteia, ar fi trebuit sa conducă la concluzia ca titlul reclamantei este cel puțin la fel de bine caracterizat cu titlul paraților.

Aceasta statuare se impunea raportat la considerentele din decizie si anume ca "Intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor, Rau si Moșneguțiu, nu s-a putut efectua in baza sentinței respective, datorita unor neconcordante dintre raportul de expertiza si sentința, pe de-o parte si situației de carte funciara, pe de alta parte.

Intabularea acestor cumpărători a fost efectuata ulterior, in baza cererii din_, in baza unei alte sentințe ulterioare prin care s-a dispus intabularea in baza unui nou raport de expertiza, respectiv sentința civila nr. 2579/1998, data in dosarul nr. 3582/1998, al Judecătoriei B. si raportul de expertiza in acest dosar întocmit tot de expertul Iacoviță T., in care schița de intabularea se afla la fila 6 si este identica in privința dimensiunilor si amplasamentului, cu cea din dosarul nr. 3376/1997 al Judecătoriei B. ." (fila 19 din decizie).

Din aceste statuari ale instanței de apel se poate concluziona ca impedimentul întabularii cu prioritate al titlului cumpărătorilor Moșneguțiu si Rau l-a constituit de fapt sentința din 7 octombrie 1997 a Judecătoriei B., pronunțata in dosar nr. 3376/1997.

Constatând existenta acestei stări de fapt in situația celor doua imobile provenind de la un autor comun, ca intabularea in CF a dreptului numiților Moșneguțiu si Rau in_, la doua luni după intabularea paraților, din motive neimputabile acestora, instanța de apel, in aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 7/1996 in spiritul acestora, iar nu in litera lor, putea statua ca titlurile pârtilor sunt la fel de bine caracterizate.

Aceasta cu atât mai mult cu cat instanța retine ca parații M. au fost si sunt in eroare cu privire la limita nordica a terenului dobândit, ca doar in privința terenului paraților au avut loc modificări prin ocuparea unei porțiuni de aproximativ 108 mp de strada M. E. .

Având in vedere ca titlul apelantei, respectiv al antecesorilor in drepturi ai acesteia a fost intabulat in iunie 1998, ca in privința conformației si dimensiunilor lotului acesteia, cat si a folosinței lotului delimitat înspre proprietatea paraților cu un gard pana in anul 2002, parații l-au recunoscut, se impunea, in aplicarea disp. art. 584 si 480 Cod Civil, admiterea acțiunii reclamantei astfel cum a fost formulata.

Prin propriul recurs, pârâții M. C. și M. M. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 312, art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta N. F. împotriva sentinței nr. 2670/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar, și menținerea acestei sentințe ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., iar Tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, motiv de modificare prev. de art. 304 pct. 6 cod proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 25 din Legea nr. 7/1996, iar Tribunalul a modificat cartea funciară 13338/N B. nr. cad 7451 (inițial în c.f. 6846 B. nr. top 5783/1), în care este înscris dreptul de proprietate al pârâților, fără ca părțile să fi cerut instanței să se pronunțe în acest sens, fiind încălcat principiul disponibilității în procesul civil.

Prin acțiunea inițială formulată de reclamanta N. F., aceasta a investit instanța de judecată cu 3 capete de cerere distincte: unul în grănițuire, unul în revendicare și unul în obligația de a face (desființare gard). Reclamanta nu a investit instanțele de judecată cu o cerere în rectificarea sau modificarea

C.F. nr. 13338/N B. nr. cad 7451 (inițial în c.f. 6846 B. nr. top 5783/1) în care este înscris dreptul de proprietate al pârâților.

Prin raportare la data înscrierilor drepturilor părților în C.F. și data formulării acțiunii, în speța de față sunt aplicabile dispozițiile vechiului Codului civil și ale Legii nr. 7/1996.

Art. 25 din legea 7/1996 a instituit principiul opozabilității întabulării în cartea funciară, potrivit căruia întabularea efectuată în cartea funciară este opozabilă terților, astfel că prin întabulările ulterioare nu trebuie să se încalce dreptul anterior intabulat în C.F. în ce privește amplasamentul, forma și dimensiunile terenului (efectul opozabilității fiind inoperant cu privire la suprafață, destinație, categorie de folosință, valoare sau alte asemenea aspecte - excepție cu interpretare strictă și limitativă introdusă prin art. 31 al. 1 lit. a din lege).

Potrivit disp. art. 33 al. 1 din legea 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. Art. 34 și 35 din lege definesc temeiurile de fapt și procedura acțiunii în rectificare.

Prin decizia atacată, instanța de apel, deși scriptic și teoretic reține incidența acestor norme de drept și prevalenta titlului pârâților, practic și faptic a modificat expres planul imobilului cu vecinătățile și inventarul de coordonate al amplasamentului terenului proprietatea subsemnaților, părți ale cărții funciare, conform art. 19 al. 1 pct. A lit. c din Legea nr. 7/1996, fără ca reclamantul să formuleze cerere în acest sens.

In acest sens, instanța de apel face o interpretare exhaustivă a probelor dosarului, bazându-se probabil pe faptul că această interpretare proprie nu mai poate fi criticată în recurs. In fapt, deși instanța de apel pleacă de la schița expertului Vlad Dumitru, ce a stat la baza întabulării pârâților, nu observă faptul că pe această schiță era deja figurată existența drumului de exploatare ce constituie în prezent axul străzii M. E. .

Și pe schița întocmită de același expert, ce a stat la baza partajării notariale în baza căreia P. Domnica, antecesoarea în drepturi a ambelor părți, și-a delimitat dreptul său de proprietate, este figurată existența acelui drum de exploatare.

Această schiță se coroborează cu declarația pe proprie răspundere a pârâților prin care se arată "cedăm aceeași porțiune de 2,5 m din terenul nostru pentru stradă";, dar și cu declarația autentificată a vecinului de vis-a-vis, P. I., care, la rândul său, a cedat cei 2,5 m lățime din terenul său pentru stradă. Observând planșa nr. 2 varianta nr. I, acordată de instanța de apel, se constată că pârâții ar fi cedat 6,22 m pentru stradă, că vecinul nu ar fi cedat 2,5 m, ci doar 2,34 m (8,56 - 6,22) și că acolo nu ar fi existat niciodată un drum de exploatare, în ciuda schiței de la fila 106 dosar fond (schița întocmită de expert Vlad Dumitru cu ocazia partajului notarial în baza căreia, anterior oricărei vânzări, P. Domnica a obținut parcela 4/2) și în ciuda planului de situație întocmit de Comisia Locală de Aplicare a legii 18/1991 pentru ridul Șesul de. Sus, recepționat de OCPI BN, din care, de asemenea, rezultă preexistenta drumului de exploatare. Astfel, ceea ce a cedat la stradă P. I. (2,5 m lățime), plus drumul de exploatare vechi (4 m lățime), plus ce hotărăște instanța de apel că se află în drum din terenul pârâților (6,22 m lățime), rezultă că strada M. E. ar avea 12,72 m lățime, deși, măsurată de experți, are doar 8,52 m lățime.

Aceasta este cea mai simplă dovadă a faptului că, deși scriptic instanța de apel s-a angajat să respecte amplasamentul terenului pârâților ca întabulare cu rang preferabil, instanța a modificat acest amplasament, translatându-l cu totul înspre strada M. E. cu cei 2,33 m lățime, pentru care a dispus mutarea gardului.

In acest fel, s-au modificat și dimensiunile lotului proprietatea pârâților, menținându-se dimensiunile lotului proprietatea reclamantei. Cu alte cuvinte, susțin pârâții recurenți, instanța de apel a motivat scriptic, în sensul respectării normelor de drept incidente, care acordau preferință titlului invocat de pârâți și practic a admis pretențiile reclamantei, în baza titlului nepreferabil invocat de aceasta.

Pârâții recurenți apreciază că, raportat la limitele investirii sale, instanța de apel, văzând că titlurile invocate de părți nu sunt contestate și prin urmare nu pot fi modificate, trebuia să le compare pur și simplu prin prisma disp. art. 25 din Legea nr. 7/1996.

Văzând data solicitării înscrierii în cartea funciară, instanțele aveau obligația de a statua că titlul pârâților este prioritar față de cel al reclamantei. Pornind de la această statuare legală, instanța avea obligația legală de a respecta această întabulare, cu consecința respingerii atât a cererii de revendicare, cât și a celei de ridicare a gardului, și a stabilirii liniei de mejdie conform folosinței actuale, așa cum corect, temeinic și legal a statuat instanța de

fond.

Prin decizia atacată s-a ajuns în situația în care s-a admis capătul de cerere în revendicare și ridicarea gardului, astfel că pârâții, deși folosesc întocmai potrivit întabulării preferențiale neatacate, sunt obligați să predea reclamantei un teren pe care aceasta îl pretinde în baza unui titlu de proprietate neopozabil pârâților.

Față de nelegalitatea deciziei și sentinței atacate, pârâții solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată, recl aman ta N. F. a solicitat respingerea recursului pârâților ca nefondat.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că primul dintre motivele de nelegalitate a deciziei, invocat de parați, prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ privește încălcarea si aplicarea greșita a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 7/1996.

Acest text reglementează opozabilitatea fata de terți a înscrierilor in cartea funciara, respectiv data de la care se produc efectele de opozabilitate.

Făcând aplicarea acestor dispoziții, instanța de apel, văzând ca intabularea paraților M. s-a efectuat la_, iar intabularea antecesorilor in drepturi ai reclamantei s-a efectuat la_, a acordat preferința titlului paraților, fata de titlul reclamantei, având in vedere anterioritatea întabularii.

In recursul formulat, reclamanta a invocat greșita aplicare a aceluiași text de lege, apreciind ca, deși impedimentul întabularii titlului antecesorilor reclamantei 1-a constituit o eroare de judecata in dosarul nr. 3376/1997 al Judecătoriei B., s-a apreciat totuși ca titlul paraților este preferabil.

Din dezvoltarea acestui motiv de recurs reiese ca parații pretind ca instanța de apel ar fi dispus rectificarea CF 1338/N/B., nr. cad. 7451 in care este înscris dreptul lor de proprietate.

Nici o dispoziție din cuprinsul dispozitivului deciziei atacate nu se refera la rectificarea CF 13338/N/ B., astfel ca susținerea paraților recurenți, ca instanța ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând principiul disponibilității, este nefondata.

Dispozițiile art. 33 din Legea nr. 7/1996 privesc rectificarea sau modificarea cuprinsului cârtii funciare, iar cele ale art. 34 si 35 reglementează acțiunea in rectificare, insa aceste dispoziții nu sunt aplicabile spetei si deci nu se poate invoca greșita interpretare si aplicare a lor.

Criticile prin care se invoca faptul ca instanța de apel a nesocotit schițele întocmite, declarațiile paraților si ale numitului P. I., care atesta preexistenta drumului de exploatare si dimensiunile acestuia, nu pot fi primite, fiind inadmisibile, văzând ca tind la reaprecierea probelor si stabilirea unei alte stări de fapt.

Pentru aceste considerente reclamanta solicita respingerea recursului declarat de parați ca nefondat.

Recursurile sunt nefondate.

Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie, din ambele recursuri.

Cu privire la acele motive de recurs, din ambele recursuri, care vizează netemeinicia deciziei recurate, Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din data de_, a invocat excepția inadmisibilității, excepție care urmează să fie admisă, în temeiul art. 316 C. proc. civ., rap. la art. 137 alin. 1 C. proc. civ., motivat pe următoarele considerente:

Departe de a cuprinde doar critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriile de recurs conțin și motive de netemeinicie, fără să facă o analiză doar a nelegalității deciziei instanței de apel, referindu-se la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate și o expunere a relațiilor litigioase și faptice, de vecinătate, dintre părți.

Curtea constată, însă, că din perspectiva motivelor de netemeinicie recursurile intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât aceste motive se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., abrogate la data formulării recursurilor pendinte.

Astfel, textul art. 304 pct. 11 C.pr.civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din

O.U.G. nr. 138/2000.

Anterior abrogării sale, pct. 11 al art. 304 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.

Prin urmare, modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele administrate nu mai poate fi cenzurată de către instanța de recurs, dat fiind că o

atare cenzură, ca urmare a abrogării pct. 11 al art. 304 C.pr.civ., este inadmisibilă în actuala reglementare legală a recursului.

Reclamanta recurentă a arătat că starea de fapt a cauzei a fost corect stabilită de către instanța de apel, dar, totuși, a procedat, prin motivele de recurs, la o reiterare a acesteia, în timp ce pârâții au invocat o "interpretare exhaustivă";, de către instanța de apel, "a probelor dosarului, bazându-se probabil pe faptul că această interpretare proprie nu mai poate fi criticată în recurs";.

Curtea constată că nu se neagă de către nici una dintre părți faptul că instanțe de apel a făcut o analiză laborioasă a stării de fapt a cauzei, însă, se apreciază de către acestea că nelegalitatea soluției recurate ar decurge tocmai din modalitatea în care instanța de apel a interpretat probele.

Curtea constată însă, că prin prisma art. 295 alin. 1 și 2 C.pr.civ. raportat la art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. instanța de apel era în drept să administreze orice probe pe care le considera îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, respectiv, era îndreptățită să facă aprecierea acestor probe potrivit propriei convingeri, fără însă, ca modalitatea concretă în care instanța de apel a apreciat probațiunea administrată, să constituie un motiv de nelegalitate a deciziei recurate, susceptibil de a afecta legalitatea acesteia.

În ceea ce privește acele motive de recurs, din ambele recursuri, prin care se face trimitere concretă la anumite probe, respectiv, planșe topografice, raportul de expertiză întocmit de expert P. V., completarea la acest raport de expertiză, schițe cadastrale, antecontracte de vânzare-cumpărare, schița expertului Vlad Dumitru, plan de situație întocmit de Comisa de aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru Ridul Șesul de Sus, recepționat de Oficiul de Cadastru și P. itate Imobiliară, copia schiței de întabulare întocmită de expertul Vlad Dumitru, și care a stat la baza parcelării inițiale pe cale notarială, precum și copia schiței de întabulare a pârâților, întocmită de același expert în dosarul nr. 8986/1997, copia declarației notariale a vecinului P. I., schița de întabulare întocmită în dosar nr. 3376/1997 al Judecătoriei B., cererea din_ pentru întabularea cumpărătorilor în CF, raportul de expertiză întocmit de expert Iacoviță T. în dosar nr. 3582/98 al Judecătoriei B., schița de întabulare aflată la fila 6 din dosar, etc., Curtea constată că aceste motive se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 C.pr.civ., în prezent abrogate prin art. I pct. 111¹din

O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.

Anterior abrogării sale, art. 304 pct. 10 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., instanța de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficiență uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reținute de instanța de fond ori de instanța de apel, și nici nu poate să verifice modalitatea în care instanța de apel a apreciat probațiunea administrată în cauză.

Toate motivele de recurs, din ambele recursuri, referitoare la: reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 111¹din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de către instanță, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs, din ambele recursuri, care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, prin care se reiterează starea de fapt a cauzei și se tinde la reaprecierea probațiunii administrate, în scopul stabilirii unei alte stări de fapt.

Cu privire la motivul de recurs, din recursul reclamantei, întemeiat pe

d ispoz iț iile ar t. 304 pc t. 9 C.pr.c iv., pr in c are se invoc ă greș ita apl ic are de c ătre

ins tanț a de apel a d ispoz iț iilo r ar t. 25 d in Lege a nr. 7/1996, rap. l a ar t. 584 ș i ar t.

480 C.c iv., respec tiv, cu pr iv ire l a mo tivul de recurs, d in recurs ul p âr âț ilor, în te me iat

pe d ispoz iț iile ar t. 3 04 pc t. 9 C.pr.c iv., ș i pr in c are se invo c ă greș ita apl ic are a

d ispoz iț iilor ar t. 25, ar t. 31 al in. 1 l it. a, ar t. 33 al in. 1 ș i 3, ar t. 34, ar t. 35 ș i ar t. 1 9

alin. 1 pct. A lit. c din Legea nr. 7/1996.

Atât reclamanta, cât și pârâții, au susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 7/1996, dispoziții care, în opinia reclamantei, recurente, au fost interpretate în spiritul lor, iar nu în litera lor, instanța de apel dând prioritate titlului pârâților, deși putea statua că titlurile părților sunt la fel de bine caracterizate.

La rândul lor, pârâții recurenți au arătat că, raportat la data înscrierii drepturilor părților în CF și la data formulării acțiunii, în speța de față sunt aplicabile dispozițiile vechiului C.civ. și ale Legii nr. 7/1996, această din urmă lege instituind, prin art. 25, principiul opozabilității întabulării în cartea funciară, potrivit căruia, întabularea efectuată în cartea funciară este opozabilă terților, astfel că, prin întabulările ulterioare nu trebuie să se încalce dreptul anterior întabulat în CF.

În conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrări cererilor, iar ordinea înregistrări cererilor va determina rangul înscrierii.

Spre deosebire de sistemul vechilor cărți funciare, în sistemul Legii nr. 7/1996, republicată, drepturile reale se transmit, se dobândesc sau se modifică fără înscrierea în cartea funciară, adică de la data săvârșirii actului sau faptului juridic de care legea leagă nașterea, transmiterea ori modificarea acestor drepturi. Cu alte cuvinte, înscrierile în cărțile funciare au doar un efect limitat, și anume, de a face ca drepturile reale imobiliare să devină opozabile față de terți și, când este cazul, să stabilească și rangul acestora, în raport cu alte drepturi similare, relativ compatibile (cum ar fi, de pildă, cazul drepturilor reale de

garanție).

Prin urmare, întabularea este înscrierea prin care dreptul real imobiliar, dobândit, sau, după caz, modificat, în mod valabil, devine opozabil față de terți, cu titlu definitiv, de la data înregistrării cererii de înscriere, așa cum dispun, de altfel, dispozițiile art. 20 alin. 1, art. 21 și art. 27 din Legea nr. 7/1996.

Față de terți, dreptul real imobiliar, produce, așadar, efecte numai de la data întabulării în cartea funciară, neputând fi opus terților achizitori de drepturi reale, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare, respectiv, terților dobânditori cu titlu oneros, și de bună-credință, și nici creditorilor ipotecari sau privilegiați, înscriși anterior în cartea funciară.

Așadar, dobândirea sau modificarea unui drept tabular produce efecte numai între părțile contractante și succesorii lor, iar nu și față de alte persoane interesate, față de terți, dreptul întabulat în cartea funciară devenind opozabil, cu titlu definitiv, de la data înregistrării cererii de înscriere (art. 20, art. 21 și art. 27 din Legea nr. 7/1996).

Starea de fapt reținută de instanța de apel, și care nu mai poate fi schimbată în instanța de recurs, relevă faptul că atât reclamanta, cât și pârâții sunt proprietari asupra a două parcele de teren limitrofe, care provin de la un autor comun, acesta din urmă dobândind dreptul de proprietate prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, și partaj, la data vânzării terenului autorul inițial nefiind întabulat în cartea funciară, fiecare cumpărător întabulându-se ulterior, în baza unor hotărâri judecătorești care țin loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Starea de fapt reținută de Tribunal a evidențiat faptul că reclamanta recurentă a dobândit terenul de 848 m.p., asupra căruia s-a întabulat inițial numita Rău G., care, la data de_, l-a vândut către SC Import Export

"Meleș Comercial"; SRL, societate care, la aceeași dată, a cumpărat și terenul de 952 m.p., ce a aparținut lui Moșneguțiu Titus G. și apoi, la_, a vândut apelantei N. F., lotul de 848 m.p. și numiților Leahu Florin Constantin și Leahu A. Minodora lotul de 952 m.p., rămânând neschimbat amplasamentul celor două loturi, stabilit cu ocazia întabulării proprietarilor inițial întabulați, potrivit schiței de la fila 6, din dosarul nr. 3582/1998 al Judecătoriei B., atașat.

Însă întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor Rău și Moșneguțiu nu s-a putut efectua în baza sentinței respective, datorită unor neconcordanțe dintre raportul de expertiză și sentință, pe de o parte, și situația de carte funciară, pe de altă parte.

Întabularea acestor cumpărători a fost efectuată ulterior, în baza cererii din_, în baza unei alte sentințe ulterioare, prin care s-a dispus întabularea în baza unui nou raport de expertiză, respectiv sentința civilă nr.2579/1998, dată în dosarul nr.3582/1998 al Judecătoriei B. și raportului de expertiză din acest dosar întocmit tot de expertul Iacoviță T., în care schița de întabulare se află la fila 6 și, este identică în privința dimensiunilor și amplasamentului cu cea din dosarul nr. 3376/1997 al Judecătoriei B. (f.32 și f. 35 dosar apel), terenul în suprafață de 952 m.p. din cel de 1800 m.p. fiind întabulat în favoarea lui Moșneguțiu Titus G. în C.F. 6931, fiind adus din C.F. nr.1914 B. (f.32 dosar apel) și terenul de 848 m.p. a fost întabulat în C.F. nr.6932 B., în favoarea numitei Rău G. (f.32 dosar apel).

Chiar dacă sentința care ține loc de act autentic de înstrăinare, și prin care se dispune întabularea pârâților M. a fost pronunțată la data de 25 februarie 1997, ulterior pronunțării sentinței privind terenul cumpărat de Rău și Moșneguțiu (sentință care sub aspectul întabulării în cartea funciară nu a avut eficiență, neputând fi întabulată), prima înscriere în cartea funciară este cea

efectuată în favoarea pârâților M., întabularea acestora fiind efectuată urmare a cererii depuse la data de_ (f.37 dosar apel).

Terenul pârâților a fost inițial întabulat în C.F. nr. 6846 B., sub nr. top. 5783/1 și apoi, la data de_, cu ocazia localizării construcțiilor, terenul a fost înscris într-o nouă carte funciară, cu nr. 13338/N B. și i-a fost atribuit număr cadastral nou, 7451 (f.30 dosar apel) iar cea dintâi C.F. a fost sistată..

Rezultă așadar, din starea de fapt reținută de instanța de apel că pârâții

1. C. și M. sunt cei dintâi întabulați în cartea funciară, cu terenul în suprafață de 1131 m.p..

   S-a reținut, totodată, că dreptul de proprietate al pârâților este preferabil, dat fiind că cererea de întabulare a acestora era anterioară întabulării reclamantei, situație în care în cauză devin incidente dispozițiile art. 25 din Legea nr. 7/1996, text legal care împiedică faptul ca prin întabulări ulterioare să se încalce un drept anterior întabulat în cartea funciară, în ceea ce privește amplasamentul, forma și dimensiunile terenului.

   Desigur, prin textul art. 32 alin. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996 s-a introdus și o excepție, în sensul că efectul de opozabilitate al înscrierii în cartea funciară este inoperant în privința suprafeței terenului, a destinației, a categoriei de folosință, a valorii sau a altor asemenea aspecte.

   Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 25 din legea nr. 7/1996, Curtea constată că, în ceea ce privește terenul care se suprapune și în privința căruia ambele părți au invocat și exibat titluri de proprietate care provin de la același proprietar - fiecare dintre părți susținând preferabilitatea titlului propriu -, în mod corect tribunalul a acordat preferință titlului pârâților, față de titlul reclamantei apelante, având în vedere anterioritatea întabulării pârâților M., întabulare care a devenit opozabilă atât autorilor reclamantei, cât și acesteia, dat fiind că a fost prima operată în CF.

   Dispozițiile art. 25 din Legea nr. 7/1996 trebuie coroborate cu prevederile art. 50 alin. 5 din aceiași lege, în redactarea în vigoare la data efectuării întabulării fiecăruia dintre cumpărători, text legal care prevede că înscrierea făcută în temeiul unei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la Biroul Teritorial.

   Art. 50 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, în redactarea în vigoare la data întabulării fiecăruia dintre cumpărători și care reglementa "Procedura de înscriere în cartea funciară";, prevedea că: " Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial";.

   Se constată, astfel, de către Curte, că nu se poate reține greșita aplicare a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 7/1996, câtă vreme, acordarea preferinței titlului pârâților, în raport de titlul reclamantei, a fost făcută de către instanța de apel, tocmai în considerarea dispozițiilor art. 25 alin. 1, conform cărora, înscrierile în cartea funciară vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor, ordinea înregistrării cererilor fiind cea care va determina însuși rangul înscrierii.

   Împrejurarea că (reclamanta) cumpărătorii Moșneguțiu și Rău nu și-au putut întabula în CF hotărârea judecătorească din motive neimputabile acestora, respectiv, că exista o neconcordanță între raportul de expertiză și sentință, pe de o parte, iar pe de altă parte, o neconcordanță a situației de carte funciară, în niciun caz nu este în măsură să conducă la înlăturarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 7/1996, respectiv, să îi confere titlului reclamantei un caracter preferabil titlului pârâților, câtă vreme pârâții sunt cei

   care și-au întabulat pentru prima dată dreptul de proprietate în CF, această întabulare prioritară făcând ca înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în cartea funciară să își producă efectele de opozabilitate față de terți, deci inclusiv față de reclamantă, de la data înregistrării cererii lor.

   În raport de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 7/1996, nu poate fi împărtășită susținerea reclamantei recurente, în sensul că i-ar fi fost încălcat dreptul de proprietate consacrat de art. 480 C.civ., cu trimitere la art. 584 C.civ.

   Invocarea de către pârâții recurenți a dispozițiilor art. 33 alin. 1 și 3, art. 34, art. 35 și art. 19 alin. 1 pct. A lit. c din Legea nr. 7/1996, în fundamentarea susțineri acestora că prin hotărârea instanței de apel s-ar fi produs o modificare a cărții funciare, prin aceea că s-a modificat expres planul imobilului cu vecinătățile și inventarul de coordonate al amplasamentului terenului proprietatea pârâților, apare ca fiind nefondată, în condițiile în care, prin dispozitivul deciziei recurate nu s-a dispus nicio rectificare ori modificare a cărților funciare, și în condițiile în care, trimiterile din considerentele deciziei, cu privire la vecinătățile imobilelor, la amplasamentul și coordonatele acestuia, s-au făcut doar pentru a argumenta alegerea de către instanța de apel a variantei de grănițuire nr. I, pe aliniamentul A-B, planșa II, la completarea la raportul de expertiză întocmită de expert P. V. .

   Drept urmare, Curtea constată că motivul de recurs, din ambele recursuri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., și prin care se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor din Legea nr. 7/1996, este nefondat, impunându-se a fi respins ca atare.

   Cu pr iv ire l a mo tivul de recurs, d in recurs ul p âr âț ilor, în te me iat pe d ispoz iț iile

   art. 304 pct. 6 C.pr.civ.

   Pârâții recurenți au susținut că Tribunalul Bistrița Năsăud a pronunțat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, respectiv, a modificat cartea funciară nr. 13338/N B., nr. cad. 7451 (CF inițial 6846 B., nr. top 5783/1), în care este înscris dreptul de proprietate al pârâților, fără ca părțile să fi cerut instanței să se pronunțe în acest sens, fiind încălcat astfel principiul disponibilității în procesul civil, mai ales în condițiile în care reclamanta a învestit instanța doar cu trei capete de cerere distincte, unul în grănițuire, unul în revendicare și unul în obligație de a face.

   Curtea constată că acest motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ., rap. la art. 129 alin. final C.pr.civ., este nefondat, întrucât, dispozitivul decizie recurate nu cuprinde nicio dispoziție de modificare ori de rectificare a cărții funciare, iar trimiterile din considerentele aceleiași decizii, referitoare la amplasamentele și coordonatele terenurilor, au fost făcute doar pentru a argumenta varianta de grănițuire pentru care a optat instanța de apel.

   Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ambele recursuri.

   În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., pârâții M., față de căderea lor în pretenții în raport cu reclamanta, ca urmare a respingerii recursului pârâților, vor fi obligați să îi plătească reclamantei N. F. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 4/_, pentru redactarea și susținerea întâmpinării, sumă justificată prin chitanța de plată nr. 18/_ (f. 29, 21, 22).

   PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

   D E C I D E:

   Respinge recursul declarat de reclamanta N. F., precum și recursul declarat de pârâții M. C. și M. M., împotriva deciziei civile nr. 7/A din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

   Obligă pe intimații M. C. și M. M. să plătească recurentei N. F. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

   Decizia este irevocabilă.

   Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

   	PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
   C.	-M. CONȚ	I. -D.	C.	A. -A. P.

   Plecat în C.O., semnează Președintele Curții de Apel C. Judecător V. M.

   GREFIER

   1. A. M.

Red.CMC/dact.MS 2 ex./_

Jud.fond: L.M.T. Jud.apel: R.I.Berari/I.S.B.

← Decizia civilă nr. 113/2013. Grănițuire		Decizia civilă nr. 121/2013. Grănițuire →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 649/2013. Grănițuire Decizia civilă nr. 1088/2013. Grănițuire Decizia civilă nr. 11/2013. Grănițuire Decizia civilă nr. 113/2013. Grănițuire Decizia civilă nr. 121/2013. Grănițuire Decizia civilă nr. 102/2013. Grănițuire Decizia civilă nr. 1045/2013. Grănițuire Decizia civilă nr. 53/2013. Grănițuire