Decizia civilă nr. 188/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 188/R
Ședința publică din data de_ Instanța constituită din: Președinte: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
J. ecător: Ț. D.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta S.
S. M., domiciliată în B. M., B-dul D., bl. 3, sc. B, ap. 37, județul M. și în B. M., str. V. B., bl. 66, ap. 10, județul M., împotriva sentinței civile nr. 3281 din data de 29 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din_, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T. ,
Deliberând asupra recursului civil de fata, constată următoarele:
Prin Sentința civila nr. 3281 pronunțată la data de 29 martie 2012 de Judecătoria Baia Mare in dosarul nr._ a fost admisa în parte acțiunea precizată formulată de contestatoarea SS M. în contradictoriu cu intimații A. F. P. A MUNICIPIULUI B. M. și S. F. .
De asemenea, a fost admisa cererea reconvențională formulată de intimata A. F. P. a Municipiului B. M. în contradictoriu cu contestatoarea intimată SS M. și intimatul S. F., s-a constatat că sub durata căsătoriei contestatoarea SS M. și intimatul S. F. au dobândit în cote de 1/2 parte fiecare imobilul apartament situat în B. M., B-dul D. bl 3, ap 37, etaj IV, județul M., în valoare de 84.218 lei si s-a dispus sistarea stării de devălmășie prin atribuirea apartamentului situat în B. M., B-dul D. bl 3, ap 37, etaj IV, județul M., contestatoarei SS M. și obligarea acesteia la plata sultei către intimat.
Prin aceeași hotărâre a fost obligată contestatoarea SS M. la plata către intimatul S. F. a sumei de 42109 lei constatându-se dreptul de creanță al contestatoarei față de intimatul S. F. pentru suma de 11.306 lei.
In privința excepției de tardivitate a formulării contestației la executare, excepție invocată de intimata A. F. P. a Municipiului B. M. aceasta excepție a fost respinsa.
A fost respinsa ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea SS M. în contradictoriu cu intimații S. F. și A.
F. P. a Municipiului B. M. împotriva actelor de executare efectuate în dosar de executare nr. 5/2010 cu privire la imobilul apartament situat în B. M.
, B-dul D. bl 3, ap 37, etaj IV, județul M., iar intimatul S. F. a fost obligat să plătească suma de 1835 lei cu titlu de cheltuieli de judecată contestatoarei SS M. .
Pentru a decide astfel s-a reținut de instanța de judecata faptul ca din înscrisurile depuse la dosar rezultă ca bunul imobil apartament situat în B. M.
, B-dul D. nr. 3, bl R4/80, scara B nr. 37, înscris în CF nr. 1. -C1-U7 B.
M. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 9222) se află în proprietatea devălmașă a contestatoarei SS M. și a intimatului S. F., drept obținut în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1233/2003.
Prin sentința civilă nr. 4652 din 08 octombrie 2007, irevocabilă la data de_, pronunțată în dosar nr._ a fost desfăcută căsătoria dintre contestatoarea SS M. și intimatul S. F. .
Împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare (art. 400 ind. 1 C.proc.civ.).
Prin cererea formulată contestatoarea a solicitat împărțirea imobilului bun comun având în vedere cote de contribuție inegale la dobândirea bunului.
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită (art. 30 alin 1 și 3 cod familiei). Cota de contribuție prezumată a soților la dobândirea bunurilor comune este de ½ parte fiecare, iar această cotă privește toate bunurile dobândite de soți pe durata căsătoriei și nu fiecare bun ce face parte din masa bunurilor de împărțit. Soții pot dovedi că pe parcursul căsătoriei au avut o cotă de participare diferită la dobândirea bunurilor comune.
Pentru dovedirea contribuției soților la dobândirea apartamentului supus partajului instanța a administrat proba cu înscrisuri si proba testimoniala.
Bunul imobil ce face obiectul partajului a fost cumpărat la data de 11 aprilie 2003 prin act autentic încheiat între SC Cobra Communication SRL în calitate de vânzător și S. F. în calitate de cumpărător. Conform contractului prețul apartamentului a fost de 200.586.400 ROL, preț achitat la data de 25 martie 2003 cu OP 1.
Contestatoarea a susținut că apartamentul a fost cumpărat cu bani primiți de aceasta de la părinți, bani proveniți din vânzarea unui imobil situat în localitatea Corabia. Instanța de fond a reținut că potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1643 din data de 20 mai 1999 s-a vândut de către Costan Steliana un imobil situat în localitatea Corabia cu suma de
10.000.000 ROL.
Instanța a arătat că declarațiile martorilor audiați deși susțin poziția procesuală a contestatoarei, nu sunt concludente pentru stabilirea cotei diferențiate de participare. Pe baza declarațiilor martorilor audiați nu s-a reușit a se forma convingerea instanței că părțile au avut o cotă de participare diferită la dobândirea bunului. Ambii martori au oferit aceleași date despre prețul apartamentului și împrejurările în care a fost cumpărat acel apartament, fără a da certitudinea că cele declarate corespund unei situații de fapt reale: martora Costan D. V., afin al contestatoarei, nu cunoaște adresa apartamentului dar cunoaște prețul cu care a fost cumpărat. Nu cunoaște anul în care a fost cumpărat apartamentul, dar cunoaște faptul că toți banii cu care a fost cumpărat acel apartament sunt bani primiți de la părinții contestatoarei. Nu cunoaște veniturile obținute de părți în perioada căsătoriei, dar afirmă că părinții contestatoarei l-au ajutat financiar pe intimat să înființeze o societate comercială (fără să poată preciza în concret în ce a constat acest ajutor). În același sens a declarat și martora Birișan C. ia care a relatat că toți banii pentru cumpărarea apartamentului au fost primiți de contestatoare de la părinții acesteia.
S-a mai arătat ca martorii audiați nu au perceput în mod direct cele relatate, toate informațiile fiind desprinse din discuții cu părinții contestatoarei, lucru greu de crezut în privința martorei Costan D. V., cumnata contestatoarei, care în baza relațiilor de familie ar fi trebuit să confere mai multă credibilitate datelor furnizate. Ambele martore au declarat același lucru nelăsând impresia unor declarații spontane, bazate exclusiv pe ceea ce martorii au cunoscut sau puteau cunoaște despre situația reală. Coroborat cu faptul că cele declarate sunt cunoscute indirect, de la părinții contestatoarei, nu se va ține seama de declarația martorei Costan D. la stabilirea cotei de contribuție a părților la dobândirea apartamentului și nici de declarația martorei Birișan C. ia referitoare la împrejurările în care a fost cumpărat apartamentul și contribuția părinților contestatoarei. S-a mai reținut din declarația martorei Birișan C. ia faptul că ambele părți au obținut venituri în perioada în care apartamentul a fost cumpărat și faptul că după divorțul părților contestatoarea a efectuat îmbunătățiri la apartament, datele referitoare la îmbunătățiri putând fi coroborate cu datele conținute în expertiza tehnică de specialitate.
De asemenea, cu privire la suma de 10.000.000 ROL, bani primiți de contestatoare de la părinți în urma vânzării imobilului din localitatea Corabia, s-a arătat că este greu de crezut că abia după patru ani de la vânzare, părinții contestatoarei au dat acei bani fiicei lor.
In considerentele hotărârii s-a mai arătat că intimatul S. F. a obținut venituri consistente pe parcursul căsătoriei rezultă din actele din dosarul de executare: declarația privind veniturile estimate din cedarea folosinței bunurilor, decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2006, declarația rectificativă privind veniturile estimate din cedarea folosinței bunurilor, contract de subînchiriere.
Intimatul S. F. a declarat că nu se opune partajării bunul imobil în cota solicitată de contestatoare, în mod general intimatul indică faptul că părinții contestatoarei i-au ajutat la dobândirea bunului, recunoaște îmbunătățirile efectuate de contestatoare în apartament după desfacerea căsătoriei, nu contestă valoarea bunului și nici cotele solicitate.
Potrivit art. 36 cod familiei la desfacerea căsătoriei bunurile comune ale soților se împart conform învoielii acestora. Reiterând argumentul în conformitate cu care cota de contribuție a soților se stabilește raportat la toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei și nu pentru fiecare bun în parte, acordul intimatului cu privire la cota de contribuție pentru un singur bun, s-a considerat că nu poate fi valorificat în condițiile art. 36 cod familiei.
Prin urmare, s-a constatat că în prezenta cauză prezumția de participare a părților în cote egale la dobândirea apartamentului nu a fost răsturnată. Pe cale de consecință, s-a constatat că această contribuție este de ½ parte, urmând ca apartamentul să fie împărțit conform acestor cote.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea de circulație a apartamentului este de 84.218 lei, iar valoarea îmbunătățirilor efectuate după anul 2007, data desfacerii căsătoriei, de către contestatoare este de 11.306 lei.
Reținându-se incidenta prevederilor art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă bunul supus partajului a fost atribuit în natură contestatoarei arătându-se ca a fost analizat acordul intimatului, îmbunătățirile aduse de contestatoare după desfacerea căsătoriei, faptul că aceasta locuiește în apartament împreună cu fiica minoră a părților, iar în temeiul art. 673 ind. 5 alin 2 C.proc.civ. contestatoarea a fost obligată la plata sultei către intimat în sumă de 42109 lei (jumătate din valoarea apartamentului).
În temeiul art. 673 ind. 5 alin 1 cod procedură civilă s-a constatat existența unei creanțe deținute de contestatoarea SS împotriva intimatului
S. F. în sumă de 11306 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor la apartament (valoare inclusă în valoarea de circulație a bunului).
Asupra excepției de tardivitate a contestației la executare instanța a arătat ca termenul de formulare a contestației la executare este de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod (art. 173 alin 1 lit. a Cod procedură fiscală).
În prezenta cauză s-a constatat că, s-a contestat instituirea sechestrului asupra bunul imobil apartament situat în B. M., B-dul D. bl 3/37. Din
înscrisurile din dosarul de executare rezultă că procesul verbal de sechestru pentru bunurile imobile nr. 6265 din 01 martie 2010 și procesul verbal de instituire administrator sechestru nr. 6444 din 02 martie 2010 nu au putut fi comunicate conform art. 44 alin 2 lit. a - c) din OG 92/2003 (prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia), fiind comunicate prin afișare. Din actele din dosarul de executare rezultă că s-a efectuat o corespondență cu intimatul la adresa din B. M., str. Dr. V. B. nr. 66/10, județul M. .
Din extrasul de carte funciară pentru informare rezultă că la data de 24 martie 2010 contestatoarea a formulat o cerere pentru eliberarea acestui extras. Prezumând că la această dată contestatoarea a luat la cunoștința de măsura sechestrului asupra bunului imobil, în raport de această dată contestația la executare a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 173 alin 1 lit. a Cod procedură fiscală, motiv pentru care excepția de tardivitate a formulării contestației a fost respinsă.
In privința contestației la executare instanța a reținut ca prin cererea formulata s-a contestat instituirea sechestrului asupra unui bun aflat în proprietate devălmașă în condițiile în care contestatoarea nu are datorii față de intimata A. F. P. A MUNICIPIULUI B. M. . Instituirea sechestrului asupra bunului comun s-a apreciat ca s-a făcut în mod legal de către intimată.
Pentru recuperarea sumelor datorate de intimatul debitor S. F., intimata creditoare A. F. P. A MUNICIPIULUI B. M. avea posibilitatea instituirii sechestrului asupra bunurilor imobile proprietatea debitorului urmărit conform art. 154 cod procedură fiscală. Instituirea sechestrului asupra bunului proprietate devălmașă nu aduce atingere dreptului de proprietate al contestatoarei asupra imobilului, executarea silită urmând a fi efectuată asupra cotei părți din bun ce revine debitorului coproprietar. Astfel, contestația formulată împotriva procesului verbal de sechestru a fost considerata neîntemeiata sens in care aceasta a fost respinsă.
În temeiul art. 274 alin 1 și art. 276 C.proc.civ. intimatul S. F. a fost obligat să plătească în favoarea contestatoarei SS M. suma de 1835 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (jumătate din taxa judiciară de timbru achitată pentru cererea de împărțire a bunului comun și onorariul expert), suma de 194 lei - taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate pentru contestația la executare urmând a fi suportată de contestatoare.
Împotriva acestei hotărâri, in termenul legal a fost declarat recurs de contestatoarea SS M. solicitând admiterea recursului si modificarea
sentinței atacate in sensul de a se admite in totalitate acțiunea astfel cum aceasta a fost formulata.
S-a arătat în cuprinsul memoriului de recurs faptul ca instanța de fond a apreciat ca prezumția de participare a părților in cote egale la dobândirea apartamentului nu a fost răsturnată. Bunul a fost cumpărat la data de 11 aprilie 2003 prin act autentic încheiat intre SC Cobra Comunication SRL in calitate de vânzător si S. F. in calitate de cumpărător, prețul apartamentului in sumă de 200.586.400 ROL fiind achitat cu OP 1din_ .
S-a mai susținut ca bani folosiți pentru cumpărarea apartamentului au provenit din vânzarea unui imobil situat in Corabia, sens in care au fost propuși martorii audiați de instanța la fond. Mai mult decât atât, intimatul a recunoscut faptul ca părinții contestatoarei i-au ajutat pe soți la cumpărarea apartamentului si a recunoscut faptul ca au fost efectuate de către contestatoare îmbunătățirile arătate. Nu au fost contestate nici cotele si nici valorile îmbunătățirilor efectuate.
În drept recursul nu a fost motivat.
La data de 10 septembrie 2012, prin registratura instanței la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea Direcției generale a F. P.
M., în cuprinsul căreia s-a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta SS M., arătându-se că Sentința atacată este legală și temeinică. Intimatul S. F. deși legal citat nu și-a exprimat poziția procesuală asupra recursului declarat, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat
întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin recursul declarat de contestatoarea SS M. a fost criticată Sentința nr. 3281 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ doar sub aspectul constatării că sub durata căsătoriei contestatoarea SS
M. și intimatul S. F. au dobândit în cote de ½ parte fiecare imobilul apartament situat în B. M. B-dul D. nr.3 ap.37 etaj IV jud. M. .
Astfel, s-a susținut că instanța nu a avut în vedere contribuția mai mare a recurentei-contestatoare la dobândirea bunului, deși din probele administrate rezultă acest fapt. Mai mult decât atât intimatul S. F. a recunoscut faptul că părinții contestatoarei i-au ajutat la dobândirea bunului, iar în privința îmbunătățirilor aduse apartamentului după desfacerea căsătoriei existența și valoarea acestora nu au fost contestate de intimat.
În ceea ce privește îmbunătățirile aduse apartamentului se reține că efectuarea unor astfel de cheltuieli, ulterior momentului dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului nu poate conduce la stabilirea unei cote mai mari sau mai mici a dreptului de proprietate. Efectuarea ulterioară a unor îmbunătățiri sau amenajarea bunului, în condițiile în care se cunoaște faptul că bunul nu este integral în proprietatea celui care realizează îmbunătățirile poate duce, cel mult, la stabilirea unui drept de creanță. Cota parte de proprietate pe
care o dețin părțile se stabilește la momentul dobândirii dreptului de proprietate.
Așadar, chiar dacă s-au realizat astfel de îmbunătățiri acestea nu pot constitui temei pentru a constata o cotă de proprietate mai mare în favoarea recurentei. În măsura în care aceasta solicită de la coproprietarul apartamentului, cota parte din aceste îmbunătățiri are deschisă calea acțiunii în justiție pentru a i se constata dreptul și pentru a-și realiza creanța.
În prezenta cauză instanța de fond a stabilit în baza probelor administrate un astfel de drept de creanță al recurentei-contestatoare, drept care-l are ca și debitor pe intimatul S. F. . Valoarea acestui drept de creanță astfel cum rezultă din cuprinsul dispozitivului hotărârii este de 11306 lei.
Valoarea îmbunătățirilor efectuate de recurenta-contestatoare ulterior anului 2007, a fost evaluată în raportul de expertiză efectuat de expert ing. Țapu
M. Liviu (f.193-200 din dosarul de fond). În privința expertizei efectuate părțile la termenul din data de 6 octombrie 2011 au arătat că nu au obiecțiuni de formulat. Din acest punct de vedere se consideră că în mod corect, instanța de fond a avut în vedere această valoare.
Având în vedere aspectele reținute mai sus, instanța consideră că apărările formulate în ceea ce privește majorarea cotei de proprietate deoarece au fost efectuate îmbunătățiri ale bunului aflat în coproprietatea părților nu sunt întemeiate, astfel că nu vor fi avute în vedere de instanță.
În privința analizei probelor administrate, instanța reține că aceste critici pot fi analizate în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sau în baza art. 3041 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește aceste critici, instanța reține într-adevăr că și intimatul recunoaște faptul că părinții contestatoarei i-au ajutat pe soți la achiziționarea apartamentului respectiv. Acest fapt rezultă și din cuprinsul declarațiilor martorilor.
Totuși se consideră că în mod corect instanța de fond a înlăturat aceste probe care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.
Se constată că valoarea apartamentului achiziționat de S. F. căsătorit cu SS este de 200.586.400 lei (fila 128 din dosarul de fond). Contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat sub nr. 1233 la_ de BNP Corpadea
C. Raluca-Vâcla C. M. .
Susținerea contestatoarei că o parte din sumele de bani achitați cu titlu de preț a fost dată de părinții contestatoarei aceștia înstrăinând proprietatea din Corabia nu va fi avută în vedere. Pe de o parte se constată că valoarea bunului înstrăinat de părinții contestatoarei (Costan Steliana) este de 10.000.000 lei vechi, iar vânzarea acestuia s-a realizat în cursul anului 1999, cu aproximativ 4 ani anterior (contractul depus la fila 150 este autentificat de BNP Gheorghe Țînța la data de_ sub nr. 1643). Contractul încheiat de Costan V. (tatăl contestatoarei) prin care a înstrăinat bunuri situate în localitatea Roșiori, jud. Satu M. cu suma de 32.000 lei a fost încheiat în anul 2008, la aproximativ 5
ani de la data achiziționării bunului. Din acest punct de vedere se consideră că nici unul dintre contractele invocate de recurenta-contestatoare și depuse la dosarul cauzei nu pot fi avute în vedere pentru a susține starea de fapt invocată de aceasta.
Din cuprinsul notelor de ședință depuse la filele 154-155 din dosarul de fond se constată că pârâtul-intimat S. F. a arătat că părinții fostei soții i-au ajutat pe soți la momentul cumpărării imobilului. După cum în mod corect a reținut și instanța de fond intimatul S. F. a obținut venituri consistente în timpul căsătoriei, tocmai neplata impozitului aferent veniturilor obținute de intimat în timpul căsătoriei constituind temeiul emiterii titlurilor executorii care fac obiectul executării silite.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că martorele audiate în cauză nu au perceput starea de fapt relatată la momentul audierii prin propriile simțuri, cunoscând aspectele menționate din discuțiile pe care le-au avut cu părinții recurentei-contestatoare (Costan D. V. -cumnata recurentei- contestatoare știe din relatările părinților contestatoarei-fila 209 din dosarul de fond, iar martora Birișan C. ia din relatările mamei contestatoarei cu care este prietenă-fila 210 din dosar). Depoziția martorului este declarația făcută în fața instanței, sub prestare de jurământ, cu privire la un fapt legat de pricina care se judecă, fapt de care martorul are cunoștință personală.
De asemenea se consideră că în mod corect instanța a stabilit cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea apartamentului bun comun ca fiind de
½ pentru fiecare dintre aceștia, făcând aplicarea prevederilor art. 30 C.fam.
Reținând aceste aspecte, având în vedere și prevederile art.312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., respectiv art. 3041C.proc.civ., instanța va respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare SS M., acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SS M. domiciliată în B.
M. B-dul D. bl.3 ap.37 jud. M. și reședința în B. M. str. V. B. bl. 66 ap.10 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3281 pronunțată la data de 29 martie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 3 aprilie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
P. M. | B. P. G. | G. | , Ț. | D. | O. | V. |
Red./dact./M.B.P./_ 2ex.
Verificat _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
MINU TĂ:
Pentru motivele ce se vor vedea la redactarea Deciziei civile nr. 188/R/_ ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SS M. domiciliată în B.
M. B-dul D. bl.3 ap.37 jud. M. și reședința în B. M. str. V. B. bl. 66 ap.10 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3281 pronunțată la data de 29 martie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
s.s.indescifrabil s.s.indescifrabil, s.s.indescifrabil
| ← Decizia civilă nr. 791/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 202/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
