Decizia civilă nr. 3362/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3362/R/2013
Ședința publică din data de 4 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. A. -G., împotriva deciziei civile nr. 208/A din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâții S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. și A. N. PENTRU R. P. ,
având ca obiect pretenții.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului-recurent L. A. -G., avocat Cociș A., lipsă fiind reprezentanții pârâților-intimați S. Român prin MFP -D. C. și ANRP.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 iulie 2013, pârâtul-intimat S. Român prin MFP-D. C. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
Se constată de asemenea că la data de 30 august 2013, pârâta-intimată ANRP a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Se comunică câte un exemplar din fiecare întâmpinare reprezentantei reclamantului-recurent și se lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea acesteia de a lua la cunoștință conținutul lor.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului-recurent L. A. -G., avocat Cociș A., lipsă fiind reprezentanții pârâților-intimați S. Român prin MFP -D. C. și ANRP.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Cutea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii în tot a apelului declarat de reclamant și în consecință schimbarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât validează conduita unui debitor care a intervenit asupra cuantumului creanței pe care o datorează, prin introducerea unui factor pur arbitrar, de care avea pe deplin
cunoștință, nu doar asupra existenței sale, dar și asupra efectelor pe care le determină. Recurentului i s-a eliberat un titlu de conversie care valorificat prin acțiuni încorporează un drept de creanță al acestuia asupra S. ui Român. Apreciază că acest drept de creanță, chiar dacă este valorificat prin intermediul Fondului "Proprietatea"; în cadrul operațiunilor de plasament prin bursă, îi este garantat reclamantului așa cum s-a stabilit prin titlul de despăgubire, respectiv pentru suma de 613.566,23 lei, adică este garantat ca echivalent al unui drept de proprietate și reprezintă suma minimă pe care trebuie să o primească efectiv. Valorificarea acțiunilor la o valoare sub cea pe care statul o garantează, constituie prin prisma dreptului de creanță, doar o plată parțială, contrară dispozițiilor art. 1100 și 1101 Cod civil, iar în raport de dreptul de proprietate a cărui restabilire trebuia să-i fie asigurată pe deplin, se face o nouă încălcare.
Raportat la aceste aspecte, instanța de fond și apel trebuiau să observe faptul că reclamantul se află într-o situație de vădită discriminare, atât față de cei cărora le-au fost restituite proprietățile în natură cât și față de cei care au primit acțiuni de la Fondul Proprietatea după data de 2 mai 2011.
Apreciază că prin modalitatea de acordare a titlurilor de valoare și a posibilităților de valorificare efectivă a acțiunilor la Fondul Proprietatea, reclamantul a fost discriminat față de alte persoane aflate într-o situație identică și pentru care regimul juridic a fost diferit tocmai ca urmare a constatărilor făcute de către S. Român, respectiv faptul că pe piața liberă acțiunile nu valorează suma estimată de către reprezentanții statului.
Prin urmare, pentru persoanele ale căror titluri de conversie au fost transformate în acțiuni după listarea la Bursă nu a intervenit o simplă schimbare de procedură așa cum afirmă instanța de fond, ci această schimbare este echivalentă acceptării din partea S. ui a propriei culpe în stabilirea unei valori exagerate și nerealiste pentru acțiunile Fondului înainte de listarea la Bursă.
Având în vedere cele anterior arătate, apreciază că se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.17.410/14 iunie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.19._ al Judecătoriei C. -N.
, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. N., ca neîntemeiată.
Totodată, a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a M. ui F. P. pentru S. Român, ca neîntemeiată și respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
De asemenea, a fost respinsă acțiunea civilă formulata de reclamantul L.
A. G., în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și
A. N. Pentru R. P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.
-N., invocata de ambele pârâte, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că procedura prevăzuta de Legea nr. 10/2001 și Legea nr.247/2005 privind emiterea titlului de conversie a fost finalizată prin emiterea Deciziei nr. 2714/_, decizie ce a fost executată, iar reclamantul a înțeles să-și întemeieze cererea pe dispozițiile art. 480 cod civil si art.1 Protocolul
1 din Convenția Europeana a drepturilor omului privind repararea integrală a dreptul de proprietate, acțiunea acestuia fiind o veritabila acțiune civila în
pretenții, supusă normelor de competență prevăzute de art. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Norma de competență prevăzuta de art. 19 din Titlul VII al Legea nr. 247/2005 - invocata de pârâți - fiind una de excepție, de strictă interpretare, natura de contencios administrativ privind doar acele litigii care au ca obiect contestarea în justiție a deciziilor Comisiei Centrale în ceea ce privește refuzul emiterii deciziei, persoana îndreptățită și cuantumul despăgubirii, neputând fi extinsă asupra unor litigii care privesc nu decizia în sine, ci obligații ulterioare emiterii si executării deciziei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a M. ui F.
P., pentru S. Român, instanța a apreciat că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, raportat la dispozițiile art.25 din Decretul nr.31/1954 și calificarea acțiunii ca fiind o acțiune civila în pretenții.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, justificata de pârât prin argumentul incidenței, în speță, a dispozițiilor Deciziei RIL nr. 27/2011, instanța a constatat că situația de fapt invocată de reclamant nu corespunde situației de fapt pentru a cărei lămurire s-a pronunțat Î. Curte de C. si Justiție prin Decizia nr. 27/_ .
Astfel, prin decizia menționata s-a lămurit problema acțiunilor în despăgubiri formulate de foștii proprietari în cadrul Legea nr.10/2001 ca alternativa a acțiunilor privind restituirea in natura a bunului, cereri care au fost apreciate ca inadmisibile, părțile fiind obligate să urmeze procedura prevăzuta de Legea nr.247/2005.
Ori, acțiunea reclamantului este o acțiune în pretenții justificată pe principiul reparației integrale a dreptului de proprietate, de care este răspunzător
R., ca si singur răspunzător de evicțiunea dreptului de proprietate al fostului proprietar.
Față de obiectul cererii, astfel cum a fost conturat de către reclamant, calitatea procesuală pasiva a S. ui Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice este justificata, excepția a fost respinsa ca neîntemeiată.
Pe fondul cererii, instanța a reținut că reclamantului, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 i s-a eliberat Titlul de despăgubire pentru 613.566,
23 lei, de către Comisia Centrala de Stabilire a Despăgubirilor prin Decizia nr.8407/_ .
Reclamantul a optat pentru valorificarea titlului de despăgubire și i s-a emis Titlul de Conversie nr.2814/_ în cuantum de 613.566,23 lei, reprezentând un număr total de 613.566 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pe fiecare acțiune, aceste acțiuni fiind supuse operațiunilor de bursa, în condițiile art.12 alin.3 din Legea nr. 247/2005, în urma listării la bursa, reclamantul obținând suma de 3. lei, corespunzătoare unei valori de 0,16 lei pe acțiune, deși Decizia nr. 8407/_ i-a garantat valoarea de 1 leu/acțiune.
Reclamantul a invocat principiul reparării integrale a dreptului de proprietate garantat constituțional și prin dispozițiile art.1 Protocolul 1 din CEDO, în general, și în particular, prin dispozițiile Legii nr.247/2005, al cărui garant este S. R., însă - astfel cum a susținut și pârâtul ANRP - optând pentru conversia despăgubirilor în acțiuni si pentru listarea acestora la bursă, reclamantul a acceptat caracterul speculativ al operațiunilor la bursa, în care valoare acțiunilor se poate modifica, fie în sens pozitiv, fie în sens negativ.
Imputarea pierderilor suferite de către reclamant S. ui R. contravine caracterului speculativ, aleatoriu, care este de esența operațiunilor la bursa.
Dispozițiile art.18 din Cap. V1din Legea nr.247/2005 au prevăzut modalități alternative de valorificare a titlurilor de despăgubire, fie prin conversia
acestora în acțiuni, fie prin acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte numerar, fiind opțiunea titularului titlului de a opta pentru una sau alta.
Reclamantul a reclamat faptul că S. i-a asigurat valoarea minima de 613.566,23 lei ca echivalent al dreptului său de proprietate, însă acesta argument contravine tocmai mecanismului specific al operațiunilor bursiere.
R. are obligația de a garanta creșterea acestei sume prin operațiuni bursiere favorabile reclamantului, obligația acestuia fiind una de diligența si nu de rezultat.
Mai mult, reclamantul este cel care ales momentul valorificării acțiunilor la bursa, deși acesta putea să le valorifice în termenul prevăzute de art. 184.
Față de dispozițiile art.18 din Cap. V1din Legea nr.247/2005 reclamantul își putea asigura recuperarea parțială a sumei prin plata în numerar și diferența de peste 500.000 de lei acțiuni.
le-au primit în funcție de media lor de tranzacționare și
nu la valoarea nominală standard
de 1 leu, astfel că după data de_ foștii
proprietari au primit un număr mai mare de acțiuni
Astfel, nu se poate vorbi de o discriminare - interzisa de art. 14 din CEDO - în raport de foștii proprietari ce au primit acțiuni la Fondul Proprietatea după listarea Fondului, care
despăgubirilor, întrucât situațiile nu sunt identice.
pentru aceleași valori ale
Prin urmare, reclamantul a primit un titlu de despăgubire pentru 613.566,23 lei, convertit într-un număr total de 613.566 acțiuni, la valoarea 1 leu pe acțiune.
Se putea vorbi de discriminare între persoanele - precum reclamantul - care au primit pentru titlul de despăgubiri acțiuni la valoare de 1 leu si între cei care au primit pentru titlul de despăgubiri, acțiuni la o alta valoare de tranzacționare, precum cea de după listarea la bursa a Fondului după data de_ .
În acest sens s-ar putea înțelege discriminarea statuată de Curtea de la Strasbourg în Cauza Buchen și alții vs. Cehia, unde s-a arătat că "stabilirea unui alt regim juridic pentru persoane aflate în aceeași situație, dar ale căror proceduri administrative sunt întârziate contravine principiului interdicției discriminării, stabilit în articolul 1 din Protocolul 12 la Convenție".
Ori, situația reclamantului fiind total diferita, întrucât privește procedura ulterioara conversiei Titlului de despăgubiri în acțiuni, respectiv aceea de valorificare efectiva a acțiunilor prin operațiuni bursiere în urma cărora valoarea lor tranzacționarea a fost mai mica decât valoarea lor de conversie.
Problema în cauza de față este aceea a valorificării despăgubirii deja obținute la un nivel inferior decât cel nominal - și care, după cum s-a arătat, nu este imputabila ca și pierdere S. ui R. - și nu stabilirea unor modalități diferite de acordare a despăgubirilor titularilor dreptului la despăgubire, situație în care s-ar pune problema încălcării principiului reparației integrale a dreptului de proprietate consacrat de jurisprudența CEDO și a principiului nediscriminării, însa pe calea altui demers decât cel de față
Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat cererea reclamantului ca fiind neîntemeiată, raportat la motivele de fapt si de drept invocate, motiv pentru care a fost respinsă ca atare.
Prin decizia civilă nr. 208/A/_ a T. ului C.
a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul L. A. G. în contra sentinței civile nr.17.410/14 Iunie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.19._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere că dreptul de proprietate este un drept care beneficiază de protecție și este garantat atât prin prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și prin
legislația internă iar prin prisma acestei garanții, expres asumată de stat, trebuie constatat faptul că pierderea de valoare pe care a suferit-o reclamantul, reprezintă o încălcare a dreptului său de proprietate, ce trebuie imputată S. ui Român, nu poate fi primită ca fiind fondată având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel potrivit art.18¹ alin 4 din cap. V¹ din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea".
În conformitate cu art.12 alin 3 din capitolul II din Titlul VII al Legii nr.247/2005 capitalul social inițial al Fondului «Proprietatea» este împărțit în acțiuni deținute de Ministerul Finanțelor Publice. O parte dintre acestea pot fi vândute de către Ministerul Finanțelor Publice prin operațiuni bursiere autorizate de reglementările operatorului de piață sau legislația aplicabilă, iar cealaltă parte va fi distribuită titularilor titlurilor de despăgubire sau ai titlurilor de conversie, după caz, în condițiile legii. Acțiunile vor fi distribuite persoanelor menționate în acest articol prin transformarea titlurilor de despăgubire sau a titlurilor de conversie, după caz, în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea», conform mecanismului prevăzut la cap. V^1. Realizarea conversiei acestor titluri în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» determină stingerea creanțelor constatate prin aceste titluri.
În speța de față, așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, reclamantul a optat pentru conversia despăgubirilor în acțiuni și pentru listarea acestora la bursă, acesta asumându-și în mod neechivoc caracterul speculativ al operațiunilor la bursă, în care valoarea acțiunilor tranzacționate poate fi fluctuantă.
În aceste condiții, contrar aspectelor susținute de către apelant, statului nu i se poate imputa o culpă în diminuarea valorii acțiunilor stabilite prin Titlul de Conversie nr. 2814/_, întrucât acest aspect al contraveni caracterului speculativ, pur aleatoriu al operațiunilor bursiere.
ul a conchis că statului nu i se poate reține obligația de a garanta suma stabilită prin titlul de conversie sau creșterea acestei sume ca urmare a operațiunilor bursiere, întrucât această obligație este una de diligență și nu de rezultat, așa cum în mod pertinent a remarcat și prima instanță.
De asemenea nu poate fi primită ca fiind pertinentă susținerea apelantului potrivit căruia pentru acțiunile listate la Fondul "Proprietatea"; s-a stabilit o valoarea artificială de 1 leu pentru o acțiune, această valoare neavând nici un suport real, în condițiile în care potrivit art.9 alin 1 din Actul Constitutiv al Societății Comerciale "Fondul Proprietatea" - S.A., așa cum se desprinde din cuprinsul Hotărârii nr. 1.481 din 24 noiembrie 2005 privind înființarea Societății Comerciale "Fondul Proprietatea" - S.A., acțiunile Fondului Proprietatea sunt nominative, de valori egale, emise în formă dematerializată, evidențiate prin înscriere în cont, și acordă drepturi egale titularilor lor în condițiile prevăzute la art. 11 iar în alin 2 se statuează explicit că valoarea nominală a unei acțiuni este de 1 leu.
În același timp nu poate fi reținută ca fiind fondată critica circumscrisă punctului 2 al memoriului de apel, în sensul existenței unei discriminări a apelantului.
În speță nu se poate reține incidența discriminării prevăzute de art.14 din CEDO, între apelantul-reclamant și persoanele care au primit acțiuni la Fondul Proprietatea, după listarea la bursă a Fondului, întrucât nu este vorba de situații identice.
Astfel, așa cum în mod pertinent a reținut prima instanță, reclamantul a primit un titlu de despăgubire de 613566,23 lei, convertit într-un număr de 613566 acțiuni, la valoarea de 1 leu per acțiune, or, alta este situația persoanelor care au primit pentru titlu de despăgubiri, acțiuni la o altă valoare de tranzacționare, valoare rezultată după listarea la bursă a Fondului, respectiv după data de_ .
În mod corect prima instanță a remarcat că, în speță, în privința apelantului este incidentă situația valorificării despăgubirii deja obținute la un nivel inferior decât cel nominal, or, pentru a ne situa în ipoteza unei discriminări în înțelesul art.14 din CEDO, ar fi trebuit să existe modalități diferite de acordare a despăgubirilor titularilor dreptului la despăgubire, fiind singura ipoteză în care s-ar pune problema încălcării principiului reparației integrale a dreptului de proprietate și a principiului nediscriminării.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul,
solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii în tot a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 17410/_ și schimbarea acestei hotărâri în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și totodată, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesului.
În motivarea recursului reclamantul a invocat următoarele argumente:
Instanța de apel a respins cererea de chemare în judecată, având în vedere următoarele considerente: pierderea de valoare a acțiunilor ce i-au fost atribuite în baza titlurilor de conversie, nu este imputabilă S. ui Român, această pierdere de valoare și-a asumat-o reclamantul în mod neechivoc, odată ce a acceptat reconstituirea dreptului său sub formă de acțiuni, deci titluri de valoare valorificabile prin bursă, cu caracter speculativ, iar, pe de altă parte, neputându- se vorbi de discriminare între situația sa și cea a persoanelor ce au primit titlul de despăgubiri după listarea la bursă a Fondului, nefiind vorba de situații identice.
Învederează recurentul că dreptul de proprietate este un drept care beneficiază de protecție și este garantat atât prin prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și prin legislația internă iar prin prisma acestei garanții, expres asumată de stat, trebuie constatat faptul că pierderea de valoare pe care a suferit-o, reprezintă o încălcare a dreptului său de proprietate, ce trebuie imputată S. ui Român.
Ceea ce a criticat cu privire la conduita S. ui Român este faptul că a stabilit pentru acțiunile listate la Fondul "Proprietatea"; o valoare artificială de 1 leu pentru o acțiune, iar această valoare nu are și nici nu a avut vreodată un suport real, fiind vădit faptul că pentru a stabili valoarea de 1 leu/acțiune, S. Român a acționat în această manieră ca și un profesionist, având la îndemână toate datele de piață și o posibilitate de apreciere a tranzacțiilor bursiere ce depășesc cu mult orice posibilități similare ale sale.
De la prima ședință de tranzacționare și până la data promovării recursului, la nicio ședință de tranzacționare acțiunile nu au fost tranzacționate la valoarea de 1 leu pe acțiune, ci mult sub această valoare.
Culpa statului constă în faptul că prin organele sale subordonate putea și trebuia să aprecieze în mod corect viabilitatea Fondului "Proprietatea"; la data
listării sale la bursă.
În schimb, S. a stabilit în mod artificial o valoare a acțiunilor, lăsând a se înțelege pentru persoanele despăgubite că Fondul "proprietatea"; are toate
șansele de a funcționa în mod corespunzător și să mențină în piața liberă o valoare a acțiunilor cel puțin egală cu 1 leu/acțiune, valoare cu care le-a fost convertită și garantată fiecare acțiune.
Prin acordarea acțiunilor, S. trebuia să le ofere echivalentul dreptului lor de proprietate asupra imobilului ce nu le-a fost restituit în natură.
Odată cu acordarea și eliberarea titlului de conversie chiar pârâtul este cel care a stabilit că valoarea patrimonială care i se cuvine reclamantului este în cuantum de 613.566,23 lei, astfel că aceasta este suma pe care el însuși și-a asumat-o cu titlu de compensație, fiind obligat să o asigure reclamantului efectiv, cu titlu de despăgubire.
În acest sens, este nelegală atât hotărârea instanței de fond, cât și a celei de apel, care validează practic conduita unui debitor de a interveni asupra cuantumului creanței pe care o datorează prin introducerea unui factor pur arbitrar de care avea pe deplin cunoștință nu doar asupra existenței sale dar și asupra efectelor pe care le determină.
Reclamantul, invocând prevederile art. 3 lit. i din Legea nr. 247/2005, arată că titlul de conversie eliberat și valorificat prin acțiuni, încorporează un drept de creanță al reclamantului față de S. Român. Chiar dacă dreptul de creanță este valorificat în cadrul operațiunilor de plasament prin bursă, suma de 613.566,23 lei îi este garantată, ca echivalent al dreptului său de proprietate. În opinia reclamantului caracterul speculativ al operațiunilor de bursă poate fi avut în vedere numai peste valoarea minimă de 1 lei pe acțiune, atât timp cât statul însuși a evaluat proprietatea de care a fost deposedat la suma de 613.566,23 lei, aceasta fiind suma minimă pe care este îndreptățit să o primească efectiv.
Valorificarea acțiunilor prin intermediul Fondului "Proprietatea"; la valoarea de 0,61 lei, sub cea pe care statul i-a garantat-o, constituie prin prisma dreptului de creanță, doar o plată parțială, contrară dispozițiilor art.1100 și art.1101 Cod civil, iar în raport de dreptul de proprietate a cărui restabilire trebuia să-i fie asigurată pe deplin, o nouă încălcare a acestuia și, prin urmare, solicită plata despăgubirii ce i se cuvine pentru realizarea integrală a valorii de 613.566,23 lei, așa cum s-a stabilit prin Titlul de despăgubire - Decizia nr.8407/2010, în condițiile în care dreptul său de proprietate este grav afectat de caracterul speculativ pe care statul l-a imprimat procedurii de valorificare a titlurilor de conversie transformate în acțiuni valorificabile prin bursă.
O altă critică vizează discriminarea la care a fost supus reclamantul, derivând din împrejurarea că după data de 2 mai 2011, respectiv după reluarea procedurii de conversie a titlurilor de despăgubire în acțiuni la Fondul " Proprietatea";, prețul unei acțiuni la acest fond acordat cu titlu de despăgubire este prețul mediu din ultimele luni de tranzacționare.
Problema discriminării constă și în aceea că s-au stabilit modalități diferite de acordare a despăgubirilor, pe de o parte, aceea că despăgubirile cuvenite trebuie să acopere contravaloarea dreptului de proprietate, așa cum acest drept de proprietate a fost restabilit celor care și-au primit bunurile în natură iar, apoi se impunea a se analiza discriminarea și față de persoanele care au primit acțiuni la Fondul Proprietatea după data de 02 mai 2011, aceștia primind un număr mai mare de acțiuni pentru aceleași valori ale despăgubirilor, iar această discriminare între cele două categorii de foștii proprietari naționalizați ori urmașii acestora, fiind interzisă atât de legislația internă, cât și de legislația comunitară.
Această discriminare între cele două categorii de foști proprietari este
interzisă, atât prin Constituție, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.
Prin modalitatea de acordare a titlurilor de valoare și a posibilităților de valorificare efectivă a acțiunilor la Fondul "Proprietatea";, reclamantul a fost
discriminat față de alte persoane aflate într-o situație identică și pentru care regimul juridic a fost diferit, tocmai ca urmare a constatărilor făcute de către S. Român, respectiv faptul că pe piață acțiunile nu valorează suma estimată de către reprezentanții statului.
Prin întâmpinările formulate, intimații S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice (f.12) și A. N. pentru R. P. (f. 13-19) au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 8407/_ (f. 5-7 dosar fond), Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a decis emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 613.566,23 RON în favoarea reclamantului.
Ulterior emiterii acestui titlu, în baza opțiunii personale formulată și înregistrată la ANRP sub nr. 21859/_, această instituție a emis decizia nr. 2814/_, în baza căreia s-a emis titlul de conversie în cuantum de 613.566,23 lei, reprezentând un număr total de 613.566 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune, în favoarea reclamantului.
Potrivit art. 181alin. 3 din Cap. V1al Legii nr. 247/2005, dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă ce depășește 500.000 lei, titularul are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa: a. să solicite primirea exclusiv de acțiuni emisă de Fondul Proprietatea, b. să solicite primirea de titluri de plată până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul Proprietatea.
Conform art. 18 alin.1 din Legea nr. 247/2005,după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. N. pentru R. P. va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de
30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Potrivit art. 18^2, titularul titlului de despăgubire care optează pentru valorificarea titlului de despăgubire exclusiv prin conversia acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la A. N. pentru R. P., care în baza solicitării exprese a persoanei despăgubite și după reținerea titlului de despăgubire în original, dispune realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" și instructează depozitarul central al acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea" să înregistreze persoana despăgubită în registrul acționarilor Fondului "Proprietatea".
Având în vedere aceste prevederi, în vigoare la momentul valorificării acțiunilor de către reclamant -_ ( în prezent abrogate în baza art. 50 din Legea nr. 165/2013) precum și cele două decizii menționate anterior, este evident că reclamantul a optat pentru titluri de conversie.
Potrivit prevederilor art. 188din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ( în prezent abrogat), este relevantă data emiterii titlului de conversie, iar în vederea calculării prețului de tranzacționare, este relevantă data depunerii cererii de opțiune.
În baza opțiunii personale exprimate de către reclamant, acesta a intrat în posesia titlului de conversie, tot el alegând momentul valorificării acestui titlu.
Afirmația potrivit căreia pârâtul avea obligația să îi garanteze suma de 613.566,23 lei cu titlu de compensație a dreptului său de proprietate, iar
caracterul speculativ al operațiunilor la bursă poate fi avut în vedere numai în ce privește suma ce depășește valoarea de 1 leu pe acțiune, este nefondată.
Așa cum corect au reținut instanțele de fond, operațiunile la bursă au caracter speculativ, valoarea acțiunilor tranzacționate putându-se modifica fie în sensul creșterii, fie în sensul scăderii valorii.
Titularul unei acțiuni tranzacționate la bursă, nu poate solicita tragerea la răspundere a emitentului acțiunii, în situația în care valoarea acesteia scade sub cea la care a achiziționat-o sau, după caz, sub valoarea menționată în conținutul acțiunii.
Aceasta este și situația reclamantului, care a tranzacționat la bursă titlul de conversie în cuantum de 613.566,23 lei, obținând efectiv în urma vânzării suma de 374.235 lei (f.10 dosar fond).
Optând pentru această categorie de titluri de despăgubiri tranzacționabile la bursă, reclamantul și-a asumat caracterul aleatoriu și speculativ al pieței bursiere, respectiv riscul de a-și vinde acțiunile sub valoarea menționată în conținutul titlului de despăgubire, după cum tot în baza caracterului speculativ, ar fi putut avea șansa de a le valorifica la un preț superior celui menționat în titlul de despăgubire.
Cel de al doilea motiv vizând discriminarea în raport de persoanele care au primit acțiuni la Fondul Proprietatea după data de 2 mai 2011, nici acesta nu este fondat.
În acord cu principiile enunțate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauzele Hoffmann v. Austria, Fredin V. Suedia, Stubbings ș.a. v. U.K.), diferența de tratament devine discriminare când se induc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens este și art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, care prevede că pentru a exista o situație de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile, în care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Situația reclamantului nu este comparabilă cu a celor care au primit acțiuni la Fondul Proprietatea după data de 2 mai 2011, întrucât el a optat să valorifice acțiunile anterior acestei date, respectiv la_ .
Însuși reclamantul în baza opțiunii înregistrate la ANRP sub nr. 21859/_ a optat pentru obținerea titlului de conversie, respectiv a unui număr total de
613.566 acțiuni, pe care le-a și valorificat la data de_, în condițiile în care, potrivit art. 181alin. 4 din Cap. V1al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, avea posibilitatea să valorifice acțiunile la Fondul Proprietatea dobândite în baza deciziei nr. 8407/_ în termen de 3 ani de la emitere.
Prin urmare, exercitându-și dreptul de opțiune în sensul valorificării acțiunilor primite în baza titlului de conversie anterior datei de 2 mai 2011, situația sa este diferită de a celor care au optat pentru acțiuni emise de Fondul Proprietatea, după data de 2 mai 2011.
Neexistând situații comparabile între cea a reclamantului și cea a persoanelor care au optat pentru acțiuni emise de Fondul Proprietatea, după data de 2 mai 2011, incidența unei eventuale discriminări nu poate fi pusă în discuție.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. A. -G. împotriva deciziei civile nr. 208/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
T.
D. M.
C.
V.
A.
-T. N.
GREFIER
M. -L. T.
Red. M.V. dact. GC 2 ex/_
Jud.apel: A.F.Doica, O.C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 17/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 4477/2013. Pretenții → |
|---|
