Decizia civilă nr. 1240/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1240
Ședința publică din 20 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. | I. | D., judecător |
C. | N. | C., judecător |
C. | D. | , judecător |
V. | V. | , grefier |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. | R. CRISTIAN și C. | |
M. | LUCIAN, domiciliați în localitatea P., nr.364, | jud.Sălaj, împotriva |
sentinței civile nr.655 din 29 mai 2013 pronunțată de J. Șimleu Silvaniei, în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților-pârâți, av.P. Miahela cu împuternicire avocațială depusă la dosar (f.5) și reprezentantul intimatului-reclamant, av. P. Mircea cu împuternicire avocațială depusă la dosar (f.16), lipsă fiind recurenții-pârâți și intimatul- reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că reprezentantul intimatului-reclamant nu a depus la dosar actele solicitate.
Reprezentanta recurenților-pârâți, av. P. M. depune la dosar copia chitanței nr.7/_ în sumă de 300 lei reprezentând onorar avocațial (f.24).
Reprezentantul intimatului-reclamant, av. P. Mircea depune la dosar actul pe care l-a prezentat la termenul anterior, arătând că îl va comunică și cu reprezentanta recurenților-pârâți în cel mai scurt timp (f.25-26).
Menționează faptul că înscrisul pe care l-a depus la dosar și la prezentat la termenul anterior este de fapt o scrisoare pe care dl.P. T. a trimis-o furnizorului autoturismului din Germania, neavând nicio legătură cu cauza de față, înscrisurile de care înțelege să se folosească sunt cele de la filele 18 și 19 depuse la dosarul instanței de fond. Comunică cu reprezentanta recurenților- reclamanți un înscris provenind de la SC Autoland Hosu.
Reprezentantul intimatului-reclamant, menționează că de înscrisul depus în limba germană și traducerea lui nu se folosește de el, neavând importanță în dezlegarea cauzei, depune însă în probațiune o ofertă de preț emisă de Autoland Hosu cu care înțelege să dovedească valoarea anvelopelor. (f.27).
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Instanța încuviințează în probațiune înscrisul privind oferta de preț acordând cuvântul părților asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurenților-pârâți, av.P. M. solicită instanței admiterea recursului declarat și a se dispune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, având în vedere faptul că prin această hotărâre s-a cauzat pârâților o mare nedreptate. Susține faptul că pârâții au fost obligați să plătească un prejudiciu pe care nu l-au cauzat și care nu a fost dovedit, arătând că este vorba de 4 cauciucuri apreciate de reclamant ca valorând 1200 lei, despre care se pretinde că au fost montate pe un autoturism preluat din Germania de pârâți la înțelegere cu reclamantul pentru a fi transportat în țară. Este vorba de un contract de mandat verbal prin care pârâții au fost mandatați să transporte acest autoturism în țară, iar reclamantul nu a făcut dovada că acele cauciucuri montate pe autoturism ar fi fost noi, nu a pretins acest lucru nici prin cererea de chemare în judecată și nici ulterior. Din înscrisul tradus din limba germană depus la dosar de reclamant se constată că firma de la care s-a cumpărat acel autoturism spune că avea montate 4 cauciucuri noi și încă 4 în portbagaj, însă chiar martorul reclamantului care a asistat la tranzacția efectuată între firma germană și reclamant, numitul Dimeny în declarația dată în fața instanței de fond a arătat că a asistat la discuție, a văzut mașina în momentul preluării fiind specialist auto și susține fără putere de tăgadă că cele 4 cauciucuri nu erau noi, însă erau în stare foarte bună. Consideră că era foarte important a se dovedi că acele 4 cauciucuri a căror contravaloare este pretinsă de la pârâți erau noi, că erau montate pe autoturism și că nu au fost predate reclamantului la momentul predării autoturismului. Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă acest fapt, și totuși instanța de fond a obligat pârâții la plata contravalorii acestor cauciucuri.
Prin urmare solicită admiterea recursului, și a se avea în vedere declarațiile martorului Dimeny Alexandru care nu confirmă susținerile reclamantului, faptul că la dosar nu există niciun act din care să rezulte ce marcă erau acele cauciucuri care au fost montate, ce valoare aveau acele cauciucuri, o ofertă de preț depusă azi la dosar nu poate face dovada că acele cauciucuri au valorat suma de 1200 lei așa cum a pretins reclamantul, și prin urmare respingerea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Reprezentantul intimatului-reclamant av. P. Mircea, solicită respingerea recursului, susținând că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este temeinică și legală și că instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză. În primul rând a constatat că la data de 13 septembrie 2012 reclamantul a achiziționat un autoturism din Germania în acest sens fiind depus la dosar contractul de vânzare - cumpărare în limba germană și tradus în limba română, a fost de necontestat faptul că acest autoturism a fost adus în țară de pârât lucru pe care acesta l-a și recunoscut, și de asemenea rezultă că din actul trimis de către firma furnizoare a acelui autoturism faptul că pe acel autoturism erau montate cauciucuri noi și că în portbagajul autoturismului se afla al doilea set de cauciucuri cu o uzură de aproximativ 60%.
Mai arată că martorul Dimeny Alexandru nu a declarat ceea ce pârâtul susține prin reprezentant, ci a declarat cu totul altceva, respectiv că acele cauciucuri care erau montate pe autoturism în momentul cumpărării, erau într-o stare foarte bună, că era imposibil ca pe un drum de Germania - România să se uzeze într-un asemenea grad și că erau foarte murdare de noroi în momentul în care autoturismul a fost predat de către pârât reclamantului, deși afară era vreme frumoasă. Mai arată că au existat discuții cu privire la acele anvelope, că reclamantul și-a manifestat nemulțumirea față de pârât pentru faptul că anvelopele de pe autovehicul erau foarte uzate și au fost schimbate cu cele pe care vânzătorul autoturismului din Germania a livrat autoturismul către reclamant și există un act din partea furnizorului German din care rezultă că pe autoturism erau montate cauciucuri noi. Aprecierea martorului Dimeny Alexandru că acele cauciucuri erau în stare foarte bună și că probabil nu erau noi nu are nicio importanță, nefăcând decât să confirme susținerile reclamantului. Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată conform facturii pe care o va depune la dosar.
În replică, reprezentanta recurenților-pârâți, av. P. M. arată faptul că la fila 25 este declarația martorului C. Andrei Daniel din care rezultă că discuția care s-a purtat în momentul predării autoturismului a fost asistată și de către acest martor, și spune clar că a asistat la discuțiile din Crasna de la locuința lui Dimeny și toate părțile au fost mulțumite, contractul de mandat verbal încheiat între părți a fost încheiat, părțile s-au socotit, și-au achitat cheltuielile, obiecțiunile erau cu privire la noroiul de pe cauciucuri și nu cu privire la uzură. Susține că prejudiciul nu a fost dovedit, și pârâții au fost obligați pe nedrept la plata acestor sume. Mai arată că înscrisul sub semnătură privată nu este o declarație autentică și nu este o declarație dată în fața instanței, este un simplu înscris emanat din partea unei terțe persoane.
În replică reprezentantul intimatului-reclamant, av. P. Mircea arată că prejudiciul a fost dovedit, aspect ce rezultă și din interogatoriile de la fila (24 și
30) din dosar. Înscrisul depus la dosar sub semnătură privată este un înscris emanat tocmai de către proprietarul autoturismului care a menționat faptul că pe autoturism erau montate cauciucuri noi și nu uzate.
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.655 din 29 mai 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei s- a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P. T. în contradictoriu cu pârâții C. M., C. R. .
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 1200 lei reprezentând despăgubiri civile.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 110 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței se arată că pârâții nu au dovedit faptul că aceste anvelopele s-au uzat ca urmare a transportului Germania-România, atitudinea procesuală a acestora fiind contradictorie.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții C. R. Cristian și C.
M. Lucian solicitând instanței admiterea acestuia și în consecință fie să se
dispună casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, fie să se modifice sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului se arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică și prin admiterea acțiunii reclamantului s-a cauzat o nedreptate, nu a înlocuit nici o anvelopă, predându-i autoturismul exact în starea în care le-a fost predat pentru a -l transporta în țară. Se mai arată că au fost plătiți de reclamant în momentul predării autoturismului întocmai cu suma la care s-au înțeles.
Recursul pârâților C. R. Cristian și C. M. Lucian nu este fondat pentru motivele care succed :
În mod corect și legal instanța de fond a admis acțiunea reclamantului P. T. și i-a obligat pe pârâții C. R. Cristian și C. M. Lucian în solidar la plata sumei de 1200 lei reprezentând despăgubiri civile.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că faptul că reclamantul a achitat totuși contravaloarea transportului către pârât, nu înseamnă că acesta nu ar mai putea invoca ulterior pretenții proprii în legătură cu prejudiciul creat ca urmare a atitudinii a unei fapte ilicite a pârâților. Este vorba de două raporturi juridice distincte, unul rezultând din contractul dintre părți iar al doilea rezultând din răspunderea civilă delictuală a pârâților pentru faptele lor proprii.
Din înscrisul sub semnătură privată provenit de la firma germană KFZ MKUMBER din orașul Laupheim rezultă că anvelopele montate pe autoturismul reclamantului P. T. erau noi, contravaloarea acestora fiind de 1200 lei.
Totodată martorul Dimeny Alexandru arată în depoziția sa că anvelopele montate pe autoturismul adus din Germania de către pârâți se aflau într-o stare foarte bună, iar la predarea autoturismului către reclamant de către pârâți, acestea erau murdare de noroi, în pofida faptului că afară era vreme frumoasă. Același martor arată în continuare că după 4 zile a văzut anvelopele de pe autoturismul reclamantului într-o stare de uzură foarte avansată, improprie circulației pe drumurile publice
De altfel, și pârâtul C. R. Cristian recunoaște în răspunsurile la interogatoriu că au existat discuții între el și reclamant referitor la anvelope, care erau într-o stare foarte uzată, în contradicție cu anvelopele noi care au fost montate pe autoturism în Germania (f.30 dosar fond).
Simplele afirmații ale pârâților făcute în motivarea recursului acestora, potrivit cărora există neconcordanță între susținerile reclamantului și probatoriul administrat în cauză, nu sunt de natură a forma convingerea instanței că recursul pârâților este fondat, câtă vreme nu sunt dublate de probe.
Față de cele ce preced, urmează ca instanța, în baza dispozițiilor stipulate de art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâți.
În baza art.274 Cod procedură civilă vechi, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată, deoarece acestea nu au fost justificate prin chitanță avocațială în original.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții C. R. CRISTIAN și C.
M. LUCIAN împotriva sentinței civile nr. 655/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatului P. T. de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 decembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
H. | I. D. | C. N. | C. C. | D. | V. | V. |
Red. CNC/_
Dact.VV/_ /2ex Jud. fond M. A. D.
| ← Decizia civilă nr. 16/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 207/2013. Pretenții → |
|---|
