Decizia civilă nr. 344/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 344/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător O. R. G. Judecător A. -F. D. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către pârâta A. R.
C. C. S. în contra Sentinței civile nr. 10760 din_ pronunțată în prezentul dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata reclamantă F. A. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul recurentei, avocat Gligor M. care depune împuternicirea la dosar precum și reprezentanta intimatei, avocat Petcu Olga V. isia, cu împuternicirea la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
T. ul acordă cuvântul avocat Gligor M., pentru recurent.
R. ul recurentei arată că a fost angajat în cursul zilei de ieri a studiat azi dosarul, nu s-a comunicat hotărârea, intr-adevăr procedura de citare există la dosar, dar nu figurează comunicarea sentinței.
T. ul învederează părții că se menționează în cuprinsul dovezii de îndeplinire procedurii de citare faptul că s-a comunicat un exemplar al sentinței.
R. ul recurentei arată că nu a intrat în posesia sa sentința de fond, se obligă ca în termen scurt să intre în posesia înscrisului.
T. ul solicită reprezentantului recurentei să arate dacă ar fi motive de ordine publică.
R. ul recurentei arată că ar fi solicitarea de repunere în termenul de recurs pe toată lipsa de procedură în fața instanței de fond cu recurentul.
T. ul, raportat la faptul comunicării sentinței de fond cu recurenta la data de 26 februarie 2013 la sediul invederat, solicită reprezentantului recurentei să arate dacă are motive de ordine publică, raportat la faptul că nu a motivat recursul raportat la prevederile art. 306 alin. 2 C.pr.civ.
R. a intimatei arată că înțelege să invoce prevederile art. 306 si 102 alin. 1 C.pr. civ., motive de ordine publică nu sunt iar potrivit art. 102 alin. 2 C.pr.civ. pârâta a făcut recurs în 11 septembrie 2012 deci avea cunoștință de hotărârea pronunțată la fond. Pentru că nu exista dovada comunicării sentinței cu recurenta, s-a solicitat comunicarea în ședința publică din data de 13 februarie 2013, sentința s-a comunicat. Făcând aplicația prevederilor legale, în 15 zile pârâta trebuia să își motiveze recursul, nu l-a motivat deci este nul.
T. ul, raportat la prevederile art. 306 alin. 2 C.pr.civ., invocă excepția nelegalei citări a pârâtei raportat la judecata care s-a desfășurat în fața judecătoriei și solicită părților să își exprime poziția.
R. ul recurentei arată că își însușește poziția instanței, solicită a dispune în consecință.
R. a intimatei arată că își menține poziția față de nulitatea recursului iar la solicitarea instanței de a exprima poziția față de excepția invocată din oficiu, solicită instanței a respinge excepția ridicată de instanță.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării, atât pe excepția nulității cât și pe excepția nelegalei citări a recurentei.
R. a intimatei depune la dosar, în copie semnată pentru conformitate, factura și bonul fiscal onorariu avocațial pentru cheltuieli, în situația în care instanța se va pronunța pe respingere.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului declarat împotriva Sentinței civile nr.
10760/_
constată următoarele:
Reține că prin Sentința civilă nr. 10760/_ pronunțată în dosarul nr._ de
Judecătoria Cluj-Napoca, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. A. I. ,
cu sediul în C. N., str.I., nr.6, ap.1, jud.C., împotriva pârâtei A. R.
C. C. S., cu sediul în C. -N., str.E., nr.34, ap.10, jud.C. și în consecință :
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei cele 200 scaune tapițate de culoare maro, predate pe baza procesului verbal din data de_, iar în cazul în care restituirea în natură a scaunelor este imposibilă, obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei valoarea scaunelor în sumă de 10.598,14 lei.
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 752 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru și suma de 496 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
La data de_, între reclamantă și SC TRAFFIC CHAIRS SRL s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare înregistrat sub nr.43, prin care reclamanta a cumpărat de la SC TRAFFIC CHAIRS SRL, conform anexei nr.1 la contract, 200 scaune RIO/CN - textil de culoare maro C08, în valoare de 10.598,14 lei ( f 4-6).
La data de_, pe baza unui proces verbal de predare-primire, reclamanta, în calitate de proprietar a 200 scaune tapițate de culoare maro a predat pârâtei aceste bunuri pentru întrebuințarea lor în sala Râul Vieții de la adresa din C. -N., str.C-tin Brâncuși, nr.160, jud.C. . Prin acest proces verbal, părțile au convenit că scaunele vor fi folosite de către pârâtă doar la adresa anterior menționată unde se vor desfășura activități cu caracter spiritual moral creștin și că mutarea sau schimbarea locației scaunelor de către pârâtă, de la adresa prevăzută în acest act, se va putea face doar cu acordul prealabil dat în scris de către proprietarul scaunelor (f 7).
Întrucât deși legal citat în vederea administrării probei cu interogatoriul, reprezentantul pârâtei a lipsit în mod nejustificat, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 20, în temeiul dispozițiilor art.225 din codul de procedură civilă și în ansamblul celorlalte probe administrate în cauză, instanța va conferi acestei atitudini
procesuale valoarea unei mărturisiri depline a pârâtei sub aspectul pretențiilor reclamantei.
Prin prisma art.1560 din Codul civil conform căruia comodatul este un contract prin care cineva împrumută altuia un lucru spre a se servi de dânsul, cu îndatorire de a-l înapoia, instanța a reținut că procesul verbal din data de_ atestă încheierea între părți a unui contract de comodat, având ca obiect cele 200 scaune cumpărate de reclamantă de la SC TRAFFIC CHAIRS SRL.
Pentru că reclamanta și-a îndeplinit obligația contractuală de predare a scaunelor, pârâta avea la rândul său obligația de a le înapoia, obligație intrinsecă acestui tip de contract.
Potrivit art.1572 din Codul civil, comodantul nu poate să ia îndărăt lucrul împrumutat înainte de trecerea termenului convenit sau în lipsă de convenție, înainte de a fi servit la trebuința pentru care s-a dat cu împrumut.
Întrucât în speță părțile nu au stabilit prin contract un termen pentru restituirea scaunelor date în comodat, instanța a apreciat că intervalul scurs de la data încheierii procesului verbal de predare primire,_ și până în prezent este un interval rezonabil în interiorul căruia bunurile date în comodat au putut fi folosite, chiar de mai multe ori, în scopul pentru care au fost date, respectiv desfășurarea de activități cu caracter spiritual, moral, creștin în sala Râul Vieții de la adresa din C. -N., str.C-tin Brâncuși, nr.160, jud.C. .
În consecință, instanța apreciază că obligația pârâtei de restituire a scaunelor primite de la reclamantă cu titlu de comodat a devenit scadentă.
Dispozițiile art.1564-1569 din Codul civil instituie răspunderea comodatarului pentru lucrul luat în comodat, dar pentru că reclamanta nu a dovedit imposibilitatea executării în natură a obligației caracteristice contractului de comodat de restituire a bunului dat în comodat, instanța reține că pârâta poate fi obligată la plata valorii scaunelor, obiect al contractului de comodat din litigiu, doar în cazul imposibilității restituirii lor
în natură.
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept anterior menționate, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtei și în consecință, a obligat pârâta să restituie reclamantei cele 200 scaune tapițate de culoare maro, predate pe baza procesului verbal din data de_, iar în cazul în care restituirea în natură a scaunelor este imposibilă, va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei valoarea scaunelor în sumă de 10.598,14 lei, așa cum au fost ele prețuite de părți în anexa nr.I la contract, cu ocazia încheierii contractului de comodat ( f 6).
Potrivit dispozițiile articolului 274, aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere că în această cauză cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost admisă, instanța a reținut culpa procesuală a pârâtei care a căzut în pretenții. Pentru că reclamanta a dovedit că a cheltuit pentru acest proces suma de 752 Ron, pentru taxe de timbru și suma de 496 lei, pentru plata onorariului de avocat conform facturii nr.462/_ emisă de Cabinet Av. Petcu Olga V. isia și bonului fiscal de la fila 25, instanța a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 752 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru și suma de 496 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs pârâtul fără a depune la dosar motivele de recurs.
Prin întâmpinarea formulată de reclamant a solicitat instanței
să constate nulitatea recursului formulat de pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În speță sunt incidente prevederile art. 306 C.pr.civ. raportat la faptul că recurentul nu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de lege.
Acesta se limitează la a declarat recurs împotriva sentinței civile susmenționate însă nu invocă nici un motiv de nelegalitate al hotărârii, astfel că sancțiunea prevăzută de lege este nulitatea acestuia.
În drept s-a invocat art. 115 C.pr.civ., art. 306 C.pr.civ., și art. 274 C.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul, cu opinie majoritară, constată următoarele:
În ceea ce privește excepția de ordine publică privind nelegala citare a recurentei pârâte A. R. C. C. S. în fața instanței de fond tribunalul urmează a o respinge ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Normele privitoare la citare au un caracter dispozitiv întrucât ocrotesc interesul părții citate, care este înștiințată astfel de existența, de locul și data procesului.
Astfel, este imperios necesar să se facă distincție între caracterul imperativ al normelor care obligă instanța să citeze în mod legal părțile, și caracterul dispozitiv al normelor care reglementează citarea ca atare.
În aceste condiții tribunalul statuează că motivul de casare invocat, referitor la nelegalitatea procedurii de citare a recurentei pârâte A. R.
C. C. S. pentru termenul de judecată când s-a pronunțat sentința recurată, nu constituie un motiv de ordine publică, care să poată fi invocat și din oficiu de către instanța de recurs.
Un motiv de casare întemeiat pe o nulitate relativă, așa cum se întâmplă în speța de față, întrucât noma privitoare la citare protejează un interes particular al pârâtei-recurente, nu poate fi invocat din oficiu de instanța de recurs.
Odată statuat asupra acestui aspect, tribunalul urmează a analiza excepția nulității recursului, excepție invocată de intimată și pe care o găsește întemeiată având în vedere următoarele argumente:
Potrivit art.306 alin 1 C pr civ recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin 2.
În conformitate cu art.303 alin C pr civ recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs iar potrivit alin
2 al aceluiași text normativ termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Or, în prezenta speță sentința civilă nr. 10760 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care face obiectul prezentului control judiciar, a fost comunicată recurentei la data de 26 februarie 2013 astfel cum se desprinde din cuprinsul procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 25 din dosarul de recurs.
În condițiile în care nici după această dată, anterior evocată, 26 februarie 2013, recurenta-pârâtă nu înțeles să depună motivele de recurs, în speță devine pe deplin incidentă ipoteza prevăzută de art.306 alin 1 C pr civ, sens în care tribunalul va admite excepția nulității recursului și pe cale de consecință va constata nulitatea recursului declarat de pârâta A. R.
C. C. S. în contra Sentinței civile nr. 10760 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu opinie majoritară:
Respinge excepția de ordine publică privind nelegala citare a recurentei pârâte A. R. C. C. S. în fața instanței de fond.
Admite excepția nulității recursului.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâta A. R. C.
C. S. în contra Sentinței civile nr. 10760 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Cu opinie minoritară în sensul admiterii excepției de ordine publică privind nelegala citare a recurentei A. R. C. C. S. în fața
instanței de fond și pe cale de consecință admiterea recursului declarat de pârâta A. R. C. C. S. în contra Sentinței civile nr. 10760 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., casării în totalitate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Cluj-Napoca.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, O. R. G. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, G. P. |
G.P. 28 Martie 2013 Red AD/tehn LC
04 aprilie 2013 /2 ex
M. IVAREA OPINIEI SEPARATE
Potrivit art. 306 alin. 2 C.pr.civ. motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
În literatura de specialitate s-a apreciat că motivele de ordine publică se referă la încălcarea normelor de drept substanțial și a celor procedurale imperative.
În prezenta speță, citarea pârâtei s-a realizat la fond la o altă adresă decât cea la care se află în realitate sediul său, aspect constatat cu ocazia soluționării recursului ca urmare a unei script depus de către persoana care locuiește la adresa respectivă, străină de prezenta cauză.
Drept urmare, raportat la finalitatea citării și anume, aceea de a încunoștința părțile despre litigiu pentru respectarea dreptului la apărare și al contradictorialității, și având în vedere și susținerile recurentei în sensul că nu a primit însțiințare în privința acestui dosar, din oficiu, a fost invocată această neregularitate în condițiile în care recurentul nu a înțeles să își motiveze în termen recursul.
Din perspectiva celor arătate apreciez că normele privind citarea părților, respectiv art. 85 coroborat cu art.107 C.pr.civ. conform cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea ori înfățișarea părților afară numai dacă legea nu dispune altfel, cauza urmând a fi amânată dacă partea nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sunt imperative, opinie care se desprinde de asemenea, și din literatura de specialitate.
De asemenea, s-a considerat că nelegala citare poate fi invocată de oricare dintre părți, de procuror sau instanță din oficiu ceea ce este specific normelor de ordine publică.
În practica judiciară, într-adevăr, s-a reținut că o parte nu poate invoca în căile de atac nelegala citare a celeilalte părți, însă aceasta strict din din perspectiva interesului, folosului practic urmărit prin promovarea căii de atac, pentru că neregularitatea procedurală a adversarului nu se răsfrânge asupra apelantului, interesul nefiind astfel personal în condițiile în care adversarul a câștigat procesul.
Față de cele ce preced apreciez că se impune casarea sentinței.
Președinte,
O. -C. T.
G.P. 28 Martie 2013 OT/GP 18 Aprilie 2013
| ← Decizia civilă nr. 145/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 38/2013. Pretenții → |
|---|
