Decizia civilă nr. 1198/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1198
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: L. M.
Grefier: M. L. -M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta C. M., prin mandatar C. L., cu domiciliul procesual ales în Z.
, str. Sfânta V., nr. 6 C, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1966/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 1966/21 iunie 2013 Judecătoria Zalău a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei C. M. împotriva pârâtului C. I. .
S-a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii formulate de C. M. prin mandatar C. L. împotriva pârâților Ț. M. și Ț. D. .
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că reclamanta Cozma M. a virat în contul deschis la BCR, titular C. I., diferite sume de bani în perioada_ -_, titular C. I., astfel cum reiese din cuprinsul extraselor bancare depuse la dosar, declarațiilor pârâților Ț. M. și Ț. D. și din înscrisul sub semnătură privată intitulat "declarație";, întocmit de angajatorul reclamantei, Dragomir M. .
Între reclamantă și pârât au existat, în perioada în care au fost virate aceste sume, relații de concubinaj, astfel cum reiese din declarațiile pârâților Ț. M. și Ț. D., ca urmare a interogatoriilor administrate.
Din cuprinsul facturii nr. 3606/15.XI.2010 reiese faptul că reclamanta a achiziționat obiecte electrocasnice în valoare de 4.551 lei, însă proveniența acestei sume de bani, respectiv dacă aparținea exclusiv reclamantei sau era deținută împreună cu pârâtul, având în vedere relațiile dintre părți la acea dată, nu a fost probată în cauză.
Din administrarea probei cu interogatoriul pârâților Ț. M. și Ț. D., cu privire la voința părților la momentul la care s-au virat sumele de bani în contul
pârâtului, s-au achiziționat bunuri și s-au trimis pentru pârâtul C. I., pârâtului Ț.
M., sume de bani prin poștă, reies cel puțin indicii legate de faptul că reclamanta a avansat pârâtului C. I. sumele de bani în litigiu - în considerarea relației de concubinaj dintre cei doi - în vederea folosirii în comun a bunurilor achiziționate și a locuinței în curs de amenajare.
În privința restituirii prețului obiectelor electrocasnice achiziționate conform facturii nr. 3606/15.XI.2010, se arată faptul că reclamanta nu a invocat un temei juridic cum ar fi dreptul de proprietate, revendicând bunurile mobile în cauză de la posesor și probând cine este în prezent posesorul acestora sau solicitând contravaloarea acestora în baza unui alt temei juridic, ci a solicitat restituirea în baza raportului de împrumut ale căror elemente esențiale nu au fost probate, factura fiscală depusă la dosar nefăcând proba faptului că suma înscrisă a fost acordată pârâtului C. I. cu titlu de împrumut. În plus, așa cum s-a arătat mai sus nu s-a probat faptul că suma înscrisă în factură a fost achitată din resursele financiare proprii ale reclamantei și nici titlul cu care acestea au fost remise pârâtului dacă acestea se află în prezent în locuința acestuia, în cauză, astfel cum se desprinde din probatoriul administrat, putând fi vorba și despre un dar manual, având în vedere raporturile dintre părți.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs reclamanta C. M.
, solicitând admiterea acesteia și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivul de recurs invocat reclamanta arată că singurul aspect reținut, parțial corect, de prima instanță, este faptul că, în perioada_ -_, a virat în contul pârâtului diferite sume de bani, care însă nu au fost precizate de instanță deși cuantumul lor este de 2400 euro, iar în privința facturii nr. 3606/_, în valoare de 4551 lei contravaloarea obiectelor electrocasnice, se constată că factura, fiind emisă pe sumele reclamantei, indică, fără nici un dubiu, că plata bunurilor s-a făcut în exclusivitate de către reclamantă.
Mai arată reclamanta că prin întâmpinarea depusă de pârât nu s-a contestat existența unor raporturi de împrumut, ci faptul că, la data depunerii de reclamantă a sumelor în contul său, casa pentru care au fost depuse aceste sume era deja terminată, beneficiari ai construcției erau cei doi pârâți pentru care s-a solicitat extinderea acțiunii, el nu avea cont deschis la B.C.R., a devenit proprietar al casei împreună cu soția sa abia în anul 2012 și susține că niciodată nu a intrat în posesia bunurilor mobile, iar din interogatoriul luat celor doi pârâți rezultă că, în perioada martie - septembrie 2010, reclamanta a depus în contul pârâtului C. I. suma de 2400 euro, pentru a finaliza casa din Z., str. S. nr. 57 și această sumă a fost ridicată din contul pârâtului C. I. și că reclamantul a mai trimis prin poștă o sumă de aproximativ 2800 lei, fapt confirmat de pârâtul Ț. M. la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, reclamanta a cumpărat bunurile electrocasnice din factură și au fost transportate la domiciliul pârâtului.
Se mai arată că concubinajul nu creează părților un statut similar relațiilor de căsătorie și nici bunurile dobândite în timpul concubinajului, calitatea de bunuri comune și într-o astfel de relație bunurile aparțin părții care le procură, fiind nelegală concluzia instanței că sumele de bani depuse în contul pârâtului a fost aceea de folosire în comun a bunurilor în care au fost investite, mai ales că pârâtul nu a contestat împrumutul acordat de reclamantă, ci a negat doar faptul că bunurile
din factură nu au intrat niciodată în posesia sa, fapt contrazis de interogatoriul luat surorii sale și cumnatului acestuia, pârâți în cauză. Apoi nu se poate reține că ar fi vorba despre un dar manual, întrucât din nicio probă din dosar nu rezultă că ar fi în situația unei tradițiuni prin dar manual, iar tradițiunea prin dar manual are efect translativ de proprietate numai în condiția în care aceasta rezultă fără echivoc atât din voința înstrăinătorului cât și a acceptantului, iar consimțământul pârâtului de a primi darul manual trebuie dovedit cel puțin prin manifestarea unei gratitudini față de darul primit, însă prin întâmpinarea depusă acesta nu-și exprimă gratitudinea, dar susține că nici măcar nu au intrat bunurile în posesia sa.
Recursul reclamantei C. M. nu este întemeiat.
În perioada_ -_ reclamanta a virat în contul deschis la B.C.R., titular C. I. "diferite sume de bani";, conform extraselor bancare anexate (f. 36- 39 - dosar fond). Totodată, din ordinele de plată aflate la dosar, reiese faptul că, în perioada sus-arătată, din acest cont s-au eliberat mai multe sume de bani pârâtului Ț. M. N. (f. 44-46 - dosar fond).
Între reclamantă și pârât erau relații de concubinaj în perioada în care au fost virate aceste sume de bani, așa cum rezultă din interogatoriile pârâților Ț. M. și Ț. D. (f. 40-43 - dosar fond).
Reclamanta susține că a virat pârâtului suma de 2400 euro cu titlu de împrumut. Dar nu există nicio probă la dosarul cauzei care să facă dovada existenței unor raporturi de împrumut între părți.
Desigur că probele administrate la instanța de fond atestă depunerea unor sume de bani în contul pârâtului, dar nu atestă destinația acestor sume. Reclamanta nu a făcut dovada că respectivele sume au fost depuse în cont pentru a fi folosite la edificarea unei case în Z., str. S. nr. 57.
La dosarul cauzei s-a depus și o declarație extrajudiciară, dată la_ de către numitul Dragomir M., în cuprinsul căreia se arată că acesta a efectuat 3 viramente de câte 800 euro în contul pârâtului C. I., dechis la B.C.R., sume ce ar reprezenta salariul reclamantei C. M. (fila 48 - dosar fond).
Prin acest înscris, reclamanta dorește să dovedească faptul că a virat suma de 2400 euro în contul pârâtului C. I., prin intermediul firmei la care aceasta era angajată.
Numai că, în această declarație nu este nominalizată firma condusă de numitul Dragomir M. cu nici un element de identificare a firmei - precum funcția celui în cauză în cadrul firmei - și nu s-a depus contractul individual de muncă al reclamantei sau alte înscrisuri care emană de la societate, din care să rezulte că recurenta era într-adevăr angajata acestuia, precum și a firmei acestuia.
Se mai arată în cuprinsul acțiunii că sumele au fost virate în contul pârâtului la B.C.R. - Sucursala Z., în vederea edificării casei de locuit din Z., str. S., nr. 57. Deci destinația pretinsului împrumut era edificarea acestei case.
Numai că din întâmpinarea și înscrisurile depuse de către pârât, reiese că susținerile reclamantei - că i-a împrumutat suma de 2700 euro în anul 2010 pentru edificarea casei din Z., str. S. nr. 57 - sunt neîntemeiate, întrucât acest imobil a fost finalizat încă din anul 2009, iar pârâtul a intrat în posesia acestuia în anul 2012 prin contract de vânzare-cumpărare.
În privința contravalorii produselor electrocasnice achiziționate cu factura nr. 3606/_, reiese din cuprinsul acestui înscris că reclamanta a achiziționat
aceste produse în valoare de 4.551 lei, însă proveniența acestei sume de bani, respectiv dacă aparținea exclusiv reclamantei sau era deținută împreună cu pârâtul, nu a fost probată în cauză. Susținerile reclamantei că aceste produse s-ar afla în casa pârâtului nu sunt dovedite, întrucât în anul 2010, când au fost achiziționate, pârâtul nu era proprietarul casei din Z., str. S., nr. 57 și nu sunt probe că aceste bunuri au intrat în posesia pârâtului.
Din administrarea probei cu interogatoriul pârâților Ț. M. și Ț. D. rezultă indicii legate de faptul că reclamanta a avansat pârâtului C. I. sumele de bani în litigiu, în considerarea relației de concubinaj dintre cei doi, pentru folosirea în comun a bunurilor achiziționate și a locuinței în curs de amenajare.
De altfel, cauza predării sumelor de bani nu a fost aceea a folosirii acestora de către pârât și a restituirii la un anumit termen, ci de a folosi în comun bunurile în care au fost investiți banii respectivi.
Este de reținut faptul că la dosar nu există nicio probă care să facă dovada existenței unor raporturi de împrumut între părți.
Desigur că probele administrate în primă instanță atestă depunerea unor sume de bani în contul deschis pe numele pârâtului C. I., dar nu atestă destinația acestor sume.
Reclamanta nu a făcut dovada că respectivele sume ar fi fost depuse în cont pentru a fi folosite la edificarea casei din Z., str. S., nr. 57.
Așa încât, în mod justificat, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei împotriva pârâtului pentru pretenții.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. M., prin mandatar C.
L., împotriva sentinței civile nr. 1966 din 21 iunie 2013 a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. M. prin mandatar C. L. împotriva sentinței civile nr. 1966 din 21 iunie 2013 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
D. G. | K. | M. L. | M. | M. | L. | M. |
Red.D.G./_ | /Dact.M.V./_ | /ex.2 |
Jud. fond - D. | P. |
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 115/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 52/2013. Pretenții → |
|---|
