Decizia civilă nr. 176/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.176/R/2013 Ședința publică din data de 9 aprilie 2013
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: M. N., președinte tribunal JUDECĂTOR: B. I. S.
JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: E. M. -M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de reclamanta B. L. și pârâtul B. G., împotriva sentinței civile nr. 435/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul civil nr._ având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 22 martie 2013 în prezența reprezentantului pârâtului P. L., al reclamantei-reconvenționale P. L. și al intervenientei U. S., avocat S. M. al reclamantei-reconvenționale P.
L. și al intervenientei U. S., avocat S. M., concluziile acestuia fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată :
Prin Sentința civilă nr.435/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții P. L. și P. Laurențiu, în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta P. A., admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta U. S., s-a luat act de renunțarea la judecată a succesoarei reclamantei B. L., s-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de către această succesoare și în consecință:
- S-a constatata că, soții S. L. si S. Nastasia au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței totale de 392 mp din imobilul înscris in CF vechi 1608 ( CF nou 25029) M. I. nr. top nou 526/2/1/2 si conform identificărilor si dezmembrărilor din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert
R. I. .
- S-a constatat că, masa succesorală rămasă după defuncta S. Nastasia decedată la data de 25 aprilie 2000 cu ultimul domiciliu in comuna M. I. se compune din suprafața corespunzătoare de 393/7992 părți din imobilul înscris in CF
1336 M. I. nr. top. 526/2/2, a cotei de 15604/172800 părți din imobilul înscris in CF 1110 M. I. nr. top. 526/1 si cota de ½ părți din terenul uzucapat cu datele de identificare anterior redate si implicit prin sistarea comunității matrimoniale de bunuri (cealaltă cotă de ½ părți din acest imobil uzucapat revenindu-i soțului supraviețuitor S. L. ).
- S-a constatat că, la această masă succesorală au vocație succesorală legală, pârâții P. L., B. S., G. Ana, S. T. si intervenienta U. S. in calitate de descendenți direcți (fiice si fiu) in cotă de ¾ părți împreună si pârâtul S.
L. in calitate de soț supraviețuitor in cotă de ¼ părți.
S-a constatat că, validitatea antecontractului (contractului) de vânzare- cumpărare intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la data de 29 septembrie 2009 între pârâții P. L., B. S., G. Ana, S. T. si U.
S. in calitate de descendenți direcți (fiice si fiu), pârâtul S. L. in calitate de soț supraviețuitor si respectiv pârâtul P. L. - toți in calitate de promitenți - vânzători și intervenienta P. A. în calitate de promitentă-cumpărătoare, având ca obiect imobilele terenuri in suprafață totală de 1846 mp. înscrise in CF 25029 M. I. nr. top. nou 526/2/1/2, CF 1336 M. I. nr. top. 526/2/2, CF 1110 M. I. nr. top. nou 526/1/1 având număr cadastral provizoriu acordat 71. și imobilele construcții casă de locuit P+l, si anexă gospodărească si respectiv prețul de 2000 lei.
- Au fost obligați pârâții P. L., B. S., G. Ana, S. T. si U.
S., S. L., P. L., să-i predea intervenientei act apt de intabulare strict numai pentru imobilele terenuri, iar în caz de refuz prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu mențiunea respingerii ca neîntemeiat a petitului ce vizează predare act apt de intabulare pentru transmisiunea construcțiilor.
s-a dispus partajarea judecătorească a imobilelor din litigiu, conform modului de folosință, cotelor de coproprietate, cotelor legale de moștenire și prin efectul transmisiunii imobiliare survenite, astfel:
- S-a atribuit intervenientei P. A. :
-imobilele terenuri in suprafață totală de 1846 mp.
înscrise in CF 25029 M. I. nr. top. nou 526/2/1/2, CF 1336 M. I. nr. top. 526/2/2, CF 1110 M. I. nr. top. nou 526/1/1 având număr cadastral provizoriu acordat 71.
- S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele intervenientei
A. cu mențiunea că lotul nr.1 în suprafață de 1039 mp. din imobilul cu nr. top. 526/2/1/1, având numărul cadastral provizoriu acordat 70,le-a revenit soților B. G. si B. L., și în conformitate cu tabelul de mișcare parcelară - varianta nr.1, conform modului actual de folosință din raportul de expertiză tehnică -întocmit de expertul R. I., cu titlu de cumpărare bun propriu și cu completarea instanței pentru natura bunului si calitatea.
S-a dispus ca restul suprafeței de teren (10813 mp) din imobilul cu nr. top. nou 526/1/2 i va rămâne înscrisă pe vechii proprietari de CF.
A fost obligată reclamanta-succesoare B. L. să le plătească pârâților- reclamanți P. L. și P. L. suma de 700 lei și intervenientei U. S., suma de 500 lei, cu titlu cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
imobilele din litigiu, identificate prin raportul de expertiză, au ca posesori faptici pe B. L., B. G. și P. A., fiind stabilit prin același raport de expertiză că terenurile se identifică cu nr. top526/2/1; 526/2/2 și respectiv o parte din top 526/1,
fiind efectuate, astfel, dezmembrările corespunzătoare ale imobilului, în raport de modul de folosință, fiind reținut de instanță, în raport de identificările făcute, că posesorii sus arătați folosesc un lot în suprafață de 1.848 m.p. ce se identifică cu nr. top nou526/2.
În privința posesiilor s-a arătat că, din probațiunea testimonială administrată, a rezultat că acestea, în privința suprafeței de 392 de m.p. au început cu certitudine în perioada anilor 1936-1939 în perioada defuncților S. T. și S., care ulterior au transmis-o la S. L. și soția acestuia, în jurul anilor 1956 și au fost utile în sensul că au fost publice, pașnice și sub nume de proprietar.
S-a apreciat de instanță că, prin funcționarea posesiilor celor două categorii de posesori a fost îndeplinit termenul prescripției achizitive de 30 de ani, prevăzute de Codul civil austriac.
În privința folosinței, posesorilor a fost relevat, cu evidențierea probațiunii administrate, că folosința acestora nu a fost modificată în timp, chiar începând cu anul 1936, în raport de familia numitului Mici I. n.
S-a reținut că masa succesorală după defuncta S. Nastasia se compune din cota de 393/7992 părți din imobilul înscris în CF 1336 M. I., nr.top.526/2/2, cota de 15604/172800 părți din imobilul înscris în CF 1110 M. I., nr.top 526/1 și din suprafața de 392m.p. corespunzătoare folosinței.
S-a constatat că la această masă succesorală au vocație succesorală legatară pârâții P. L., B. Silvica, G. Ana, S. T. și intervenienta U. S., în calitate de descendenți în cote de 3/4 împreună și pârâtul S. L. în cotă de 1/4 părți.
S-a apreciat în privința antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâții P. L., S. T., U. S. și P. L., în calitate de promitenți vânzători și intervenineta P. A. în calitate de promitentă cumpărătoare, cu privire la suprafața de 1.846 m.p. înscrisă în CF 2. M. I., top 526/1/2, CF 1336 M. I. top 526/2/2, CF 1110 M. I. top 526/1/1, că au fost dovedite cerințele de validitate a convențiilor prin înscrisurile depuse la dosar cu reținerea că, imobilele ce au făcut obiectul antecontractului au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
În drept au fost reținute de instanță, în privința constatării privind validitatea antecontractului, disp.art.22 din D.L.115/1938, disp.art.1,2,5 al.2 din titlul X al Legii nr.247/2005, subliniindu-se că pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului este necesară forma autentică a actului civil de transfer al proprietății, formă ce nu este necesară pentru transmiterea proprietății construcțiilor.
S-a apreciat de instanță că declarația de renunțare la judecată a reclamantei B.
îndeplinește toate cerințele legale, pentru a se lua act de ea.
Instanța a analizat și excepțiile ridicate de reclamanta B. L., prin prisma cererii reconvenționale promovată de reclamanta P. L. și P. L. pe care le-a respins arătând următoarele:
în privința excepției lipsei de calitate procesuală activă în invocarea uzucapiunii, s-a arătat că a fost invocat dreptul și interesul în promovarea cererilor incidente.
în privința excepției uzucapiunii, s-a arătat că relevant este momentul începerii prescripției achizitive, care este decisiv pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
referitor la excepția autorității de lucru judecat, s-a arătat, că asupra ei s-a pronunțat printr-o încheiere de ședință anterioară, în sensul neîndeplinirii cerințelor art.1201 Cod civil.
în privința excepției lipsei calității procesuale a moștenitorilor, s-a arătat că ea se justifică prin prisma calității de continuatoare a ersoanei antecesorilor lor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs B. L. și B. G., solicitând admiterea acesteia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reconvenționale a pârâților P. L. și P. L., precum și a cererilor de intervenție în interes propriu ale intervenientei P. A. și U. S. .
În drept au fost invocate încălcarea disp.art.261 pct.7 Cod pr.civ., art.19 și art.120, art.166 Cod pr.civ., art.1201 Cod civil, art.974 cod civil și art.1843 din același cod precum și dispozițiile Codului civil austriac.
S-a arătat că au fost invocate disp.art.304 pct.5 și 9 din Cod pr.civ. Prin motivele de recurs, s-a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:
-în privința încălcării disp.art.261 pct.7 din Cod pr.civ. se arată că nu fost menționată în dispozitivul hotărârii calea de atac împotriva acesteia hotărârea fiind astfel lovită de nulitate absolută.
-referitor la încălcarea dispozițiilor art.119-120 Cod pr.civ., s-a arătat că în mod greșit la inițiativa pârâtei P. L. a, au fost introduse în cauză mai multe persoane și datorită posibilității formulării unor cereri de intervenție în interes propriu de către alte persoane.
S-a concluzionat în cadrul criticii că în mod greșit a fost extins cadrul procesual, prin introducerea în cauză a unor persoane în afara cereri introductive.
-în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat în privința acțiunii promovate de P. L. de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către pârâtul Sităriță L., asupra suprafeței de 370 mp din CF1336
I., top 526/2/1, precum și în privința cererii promovate pe cale de excepție în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către Sităriță L. în cadrul dosarului nr.57/2004 a C.A.C. .
În dezvoltarea criticii s-a arătat că prin Decizia nr._ a C.A.C. pronunțată în dosar nr.57/2004 și ulterior prin Decizia civilă nr.1329/R/2005 a aceleași curți, a fost respins apelul respectiv recursul declarat de Sităriță L., P. L. și P. L. declarat împotriva Sentinței civile nr.2046/2003 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr.1244/2002 hotărâre prin care s-a dispus asupra partajării imobilului înscris în CF 1336 M. I. nr.top 526/2.
Se arată că excepția autorității de lucru judecat operează întrucât există tripla identitate: de obiect, cauză și părți, în privința cererii constatării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către Sităriță L. asupra suprafeței de 370 mp din CF 1336 M. I. .
S-a apreciat că este lipsit de relevanță că P. L. și alte părți nu au fost părți în dosar nr.57/2004 al C.A.C. în condițiile în care în prezentul dosar P. L. solicită uzucapiunea în numele lui Sităriță L. căruia acțiunea în uzucapiune ia fost respinsă prin deciziile C.A.C., mai sus menționate.
Tot fără relevanță, în privința îndeplinirii cerințelor art.1201 Cod civil a fost apreciat faptul că cererea de uzucapiune, a fost soluționată pe cale de excepție și nu pe cale de acțiune principală, întrucât excepția invocată, a determinat analiza pe fond a condițiilor uzucapiunii.
-greșit s-a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele art.974 din Cod civil privind promovarea acțiunii oblice de P. L., în numele pârâtului Sităriță L. pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 370 mp din CF 1336 M. I., întrucât în cauză nu a fost dovedită pasivitatea lui Sităriță L. în promovarea acțiunii în uzucapiune, ei dimpotrivă este dovedit că acesta a avut diligențe în dobândirea dreptului în dosar nr.57/2004 al C.A. C. .
În cadrul criticii s-a mai apreciat că P. L. nu a justificat interesul legitim în promovarea acțiunii.
-aprecierea greșită a primei instanțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a moștenitorilor defunctului Sităriță Nastasia pentru promovarea acțiunii oblice prin care s-a solicitat constatarea dobândirii de către Sităriță L. a dreptului de proprietate, prin uzucapiune asupra suprafeței de 370 mp din CF 1336 M. I. .
În dezvoltarea criticii s-a arătat că moștenitorii defunctei neavând folosința actuală a imobilului, nu pot invoca, în calitate de moștenitori uzucapiunea, în numele antecesorului.
-aprecierea greșită a primei instanțe a probatorului testimonial administrat în privința îndeplinirii cerințelor legale, pentru dobândirea uzucapiunii, în cond.art.1452 și urm. din Codul civil austriac, întrucât nu a fost dovedit în cauză faptul posesiei nici a antecesorilor Sităriță T. și S. și nici a soților Sităriță Nastasia și L., aceștia din urmă nelocuind în comun M. I., lipsa posesiei terenului din litigiu fiind recunoscută de altfel de S. L. în dosar 57/2004 al C.A. C., unde a susținut că terenul a fost folosit de fiica ei P. L. și ginerele P. L. .
S-a concluzionat că în aceste condiții, chiar dacă posesia numiților Sităriță Nastasia și Sităriță L. ar fi început prin antecesorii acestora în anul 1939, posesia acestora a încetat, în anul 1964, astfel că terenul de uzucapiune de 30 de ani nu este îndeplinit.
În privința probatoriului testimonial s-a considerat că, prima instanță nu a avut în vedere că martorii nu puteau cunoaște faptul posesiei antecesorilor reclamanților reconvenționali, începând cu anul 1939, dat fiind atât faptul că unul dintre martori nu era născut la acea vreme iar celălalt se afla la o vârstă fragedă, care nu-i permitea cunoașterea posesiei de către posesorii invocați.
Prin întâmpinarea depusă de intimații P. L., P. L. și U. S. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Prin motivele întâmpinării s-a arătat următoarele:
-este neîntemeiat motivul de recurs prev de art.304 pct.5 din Cod pr.civ., referitor la neindicarea căii de atac în dispozitivul hotărârii întrucât nu s-a dovedit o vătămare a recurentului și nici imposibilitatea înlăturării ei dacă ar fi existat, cât timp au exercitat calea de atac a recursului.
-referitor la motivul de recurs invocat, prev.de art.304 pct.9 din Cod pr.civ., s-a apreciat că, critica este neîntemeiată, întrucât au fost respectate dispozițiile art.57 Cod pr.civ., privind chemarea în judecată a altor persoane.
-cu privire la excepția autorității de lucru judecat, s-a apreciat că prima instanță în mod temeinic a apreciat că este neîntemeiată fiind invocată pe cale de excepție pe de o parte iar pe de altă parte că, aceasta nu ar putea opera decât în privința lui Sităriță L. nu și în privința numitei Sităriță Nastasia.
În motivarea excepției s-a arătat că este relevant faptul că intervenienta U.
S. nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat Decizia civilă nr.718/A/2004, astfel că nu ar fi îndeplinită cerința identității de părți prev. de art.1201 Cod civil.
-cu referire la neîndeplinirea cerințelor acțiunii oblice, prin afirmarea pasivității numitului Sităriță L., s-a arătat că, critica este neîntemeiată, întrucât cerințele acțiunii oblice trebuie analizate în prezentul cadru procesual pe de parte, iar pe de altă parte că numitul Sităriță L. nu s-a manifestat activ ca poziție procesuală în cadrul dosarului nr.57/2004 al C.A.C., unde a invocat doar pe cale de excepție uzucapiunea.
-s-a apreciat că este neîntemeiată critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a moștenitorilor defunctei Sităriță Nastasia, întrucât cererea nu a fost formulată în numele lui P. L. și U. S., ci posesia pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost invocată în numele lui Sităriță Nastasia.
-raportat la critica referitoare la neîndeplinirea cerințelor necesare, în condițiile art.1651 și urm. din Codul civil austriac, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, s-a arătat că aceasta este neîntemeiată, întrucât probele testimoniale administrate au relevat că posesorii invocați în cerere au exercitat posesia în condițiile legii, așa cum se confirmă din probatoriul testimonial administrat în cauză pe de o parte, iar pe de altă parte momentul dobândirii dreptului de proprietate este momentul începerii cursului prescripției achizitive.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse prin motivele de recurs,
ce pot fi circumscrise motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civ., se
apreciază că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed.
Se constată întemeiată critica privind respingerea de către prima instanță ca neîntemeiată a excepției autorității de lucru judecat, având în vedere dispozițiile Deciziei civile nr.1329/R/2005 pronunțată de C.A.C. în dosar nr.3584/2005, precum
și ale Deciziei civile nr.718/A/2004 pronunțată în dosar nr.57/2004 de aceeași curte.
Astfel, prin Decizia civilă nr.718/A/2004 a fost respins apelul defunctului Sităriță L. și reclamantei reconvențională P. L. a împotriva Sentinței civile nr.2046/_ a Judecătoriei N., constatând că nu se poate reține din probele administrate posesia exclusivă a coindivizarului Sităriță L., în condițiile unei posesii utile, asupra suprafeței de 370 mp, necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În concret, instanța de apel nu a reținut o posesie a defunctului Sităriță L. din anul 1939 ci doar din anul 1952, dată la care nu mai erau incidente dispozițiile Codului civil privitoare la uzucapiune, ci doar cele reglementate de disp.art.27 și 28 din D.L. 115/1938.
Această decizie a fost menținută și în cadrul recursului, prin Decizia civilă nr.1329/R/2005 a C.A.C., cu motivarea că posesia defunctului Sităriță L. nu a început mai devreme de anul 1952, așa cum a fost reținut prin decizia pronunțată în cadrul apelului.
Se reține și faptul că, uzucapiunea a fost invocată doar prin motivele de apel formulate în dosar nr.57/2004 a C.A.C. nu și la prima instanță.
În aceste condiții, se apreciază, față de solicitarea din cererea reconvențională a intimaților P. L. și P. L. și a intervenintei în interes propriu P. A., raportat la
dispozitivul deciziilor menționate îndeplinirea tuturor cerințelor pentru existența autorității de lucru judecat.
Astfel, în dosar nr.57/2004 al C.A.C. în calitate de apelanți, Sităriță L., P.
L. a și P. L., ultimii doi, intimați în prezentul dosar, au invocat uzucapiunea pentru suprafața de 370 mp, revendicați de recurenți în prezentul dosar, cu precizarea că respectivul apel s-a judecat în contradictoriu cu antecesorii recurenților din prezentul dosar.
În prezentul dosar a fost invocată jonsțiunea posesiilor defunctului Sităriță L. și Sităriță T., în timp ce în dosar 57/2004 a fost invocată folosința defunctului Sităriță L. cu intimații P. L. și P. L. .
În aprecierea tribunalului, faptul că prin deciziile sus menționate ale Curții de Apel C. s-a statuat că folosința defunctului Sităriță L., se situează doar din anul 1952, situație în care nu mai sunt incidente dispozițiile Codului civil ci cele ale D.L. 115/1938, este o chestiune judecată care trebuie reținută ca atare pentru stabilitatea raporturilor juridice.
Împrejurarea că în prezentul dosar se invocă o altă joncțiune a posesiilor decât în dosar nr.57/2004, este apreciată ca nerelevantă cât timp în prezentul dosar se invocă folosința în cadrul joncțiunii posesiilor folosința defunctului Sităriță L., folosință care a fost stabilită doar din anul 1952, prin deciziile arătate, când incidente nu mai erau dispozițiile legale ale Codului civil austriac, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ci cele ale D.L.115/1938, care prevăd alte cerințe pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, neîndeplinite în cauză.
Critica analizată fiind întemeiată, se constată că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, astfel că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare aceleași judecătorii.
În cadrul rejudecării, instanța va examina raporturile juridice dintre părți, potrivit obiectului, cererii reconvenționale și cererii de intervenție în interes propriu, cu luarea în considerare a existenței autorității lucrului judecat, raportat la deciziile nr.718/A/2004 și nr.1329/2005 ale Curții de Apel C., apreciind asupra probațiunii existente în dosar și la unor noi probe apreciate în condițiile art.129 din Codul pr.civ., pentru aflarea adevărului în cauză stabilirea faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
De asemenea, se va avea în vedere și celelalte critici aduse hotărârii, prin motivele de recurs care nu au mai fost analizate având în vedere consecințele admiterii criticii analizată.
În același timp va avea în vedere și declarația de renunțare la judecată a recurentei Bodiu L., la acțiunea principală introdusă de antecesorii săi Mici I. n și Mici Viorica, analizând această declarație sub aspectul ei irevocabil.
Pentru aceste motive în baza art.312 al.1 ,2 și 3 teza a II-a Cod pr.civilă urmează să admită recursul, să caseze hotărârea cu trimitere spre rejudecare aceleași judecătorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În baza art.312 al.1,2 și 3 teza II-a C.pr.civ.,admite recursul declarat de reclamanții B. L. și B. G., domiciliați în municipiul M., strada R., nr.32, bl.R.5, sc.B,ap.20, județul Constanța, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. Grigore și C. Harhas cu punct de lucru în municipiul I., strada Grogore Urecehe, nr.1-3, bl.W.Mărăcineanu-mezanin, birou 6, împotriva Sentinței civile nr.435/2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr.2916/RG/2005, pe care o casează în întregime cu trimitere spre rejudecare aceleiași judecătorii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată azi 9 aprilie 2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
M. N. | B. | I. | S. | -S. I. E. | M. M. |
RED/DACT. MN/PE/_
Jud.fond P.A.T.
| ← Decizia civilă nr. 518/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 112/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
