Decizia civilă nr. 3555/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3555/R/2013
Ședința publică din 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul L. E. împotriva deciziei civile nr. 62 din 15 mai 2013 a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații B. A., M. S., L. F., L.
M., L. SIUMONA, C. B. DE J. PRIN P. ȘI B. G., având ca obiect succesiune rezivuire.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă RECLAMANTUL RECURENT
L. E., personal, lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
Reclamantul recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și arată că nu a putut depune la dosar acte întrucât a fost încarcerat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11045/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, a fost respinsă excepția tardivității invocată de instanță din oficiu; a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 5104/2008, pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, formulată de revizuentul L. E., în contradictoriu cu intimații M. S., L. F., B.
A., LS, L. M., L. C., B. G., C. B. de J. prin primar.
În ceea ce privește excepția tardivității, instanța a respins-o, raportat la prevederile art. 324 pct. 4 C.pr.civ., potrivit cărora termenul de o lună se socotește din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă. Din declarația martorei Nechiti E. rezultă că înscrisul de care se prevalează revizuentul a fost înmânat acestuia în luna octombrie 2011, astfel încât cererea de revizuire depusă la instanță în_ a fost formulată cu respectarea termenului de o lună stipulat de textul legal menționat.
Examinând hotărârea a cărei revizuire se cere, prin prisma motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C.pr.civ., invocat expres de revizuent, instanța a constatat că acesta nu este aplicabil în cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. se referă la ipoteza în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat ori modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea atacată.
Revizuentul a susținut că, abia ulterior pronunțării hotărârii atacate, a descoperit antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ (intitulat chitanță de plată în vederea încheierii contractului de vânzare- cumpărare), antecontract pe care a fost în imposibilitate de a-l prezenta instanței care a judecat fondul cauzei, având în vedere că era încarcerat în Penitenciarul Bistrița.
Instanța a reținut că pentru a fi incident acest motiv de revizuire trebuie întrunite mai multe cerințe impuse de textul legal anterior arătat. Astfel, trebuie ca după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită să se fi descoperit înscrisuri noi de partea interesată. Această cerință este îndeplinită în speță, pentru că din analizarea actelor dosarului reiese că revizuentul a intrat în posesia antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ abia în octombrie 2011, mult după pronunțarea hotărârii atacate.
O altă condiție este aceea ca înscrisul respectiv să fi existat în materialitatea lui la data pronunțării hotărârii atacate, ori în cazul de față înscrisul a fost întocmit în_, iar pronunțarea s-a făcut în_ .
Cea de-a treia cerință este aceea ca acest înscris, pretins doveditor, să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților în dosarul în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire se cere. Prin împrejurare mai presus de voința părții se înțelege forța majoră. Instanța a considerat că această cerință nu este întrunită, dat fiind faptul că revizuentul, deși aflat în stare de detenție, avea posibilitatea de a solicita înscrisul de la cealaltă parte semnatară, așa cum, de altfel, a și procedat în octombrie 2011, când se afla încă în penitenciar.
Nici ultima cerință legală impusă în cazul acestui motiv de revizuire nu este întrunită în cauză, respectiv aceea ca înscrisul nou invocat în revizuire să aibă un rol probator determinant asupra modului de soluționare a cauzei în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, adică dacă ar fi fost cunoscut de instanță s-ar fi dat altă soluție, respectiv în speță, ar fi fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul L. E. . În acest sens, instanța a observat că înscrisul încheiat la data de_ și intitulat "Chitanță de plată în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare imobil"; nu poate determina o altă soluție asupra fondului.
Astfel, ceea ce este caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune existența concomitentă, între aceleași părți a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică, ce nu corespunde realității, și un altul, secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților. De esența simulației este și încheierea actului secret concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent, dar și încheierea ambelor acte între aceleași părți.
În speță, înscrisul depus la fila 49, căruia revizuentul i-a atribuit valență de act secret, este încheiat între acesta, în calitate de cumpărător și numita Câmpan
M., în calitate de proprietară asupra unei cote părți din imobilul situat în B. de J., nr. 157, în vreme ce actul public, respectiv contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2501/_, a fost încheiat între Petti L., pe de o parte, și Nechiti E. și Cîmpean M., pe de altă parte, și a avut ca obiect
imobilul casă de locuit și dependințe și dreptul de folosință asupra cotei indivize de 250/1800 părți din teren curte și grădină.
Așadar, instanța a constatat, în primul rând, că cele două acte nu sunt încheiate între aceleași părți, astfel încât chitanța semnată la data de_ nu reprezintă un act secret în înțelesul art. 1175 C.civ., iar, în al doilea rând, că obiectul celor două convenții este diferit.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, raportat la Prin decizia civilă nr. 62 din_ a Tribunalului B. -Năsăud a fost respins ca nefiind fondat, apelul declarat de pârâtul revizuient L. E., împotriva sentinței civile nr. 11045/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în
dosarul nr._, care a fost menținută.
A fost respinsă cererea intimaților B. A. și B. G. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a apreciat că, în speță, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. art. 322 pct. 5 C.pr.civ., teza I, pentru a se dispune revizuirea sentinței inițiale.
Acest motiv de revizuiere este incident atunci când după darea hotărârii, s- au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților.
Înscrisul nou pe care revizuientul îl prezintă instanței trebuie să îndeplinească mai multe cerințe, respectiv: să aibă forță probantă prin el însuși; să fii existat la data când a fost pronunțată hotărârea a cărei reviuzuire se solicită; înscrisul nu a putut fi invocat în cauza soluționată definitiv anterior, fie că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Prima instanță a reținut că cererea de revizuire a fost formulată în termenul de 30 de zile de la descoperirea înscrisului, potrivit art.324 alin.1 pct.4 C.pr.civ. și, sub acest aspect, sentința nu a fost contestată de intimați.
De asemenea, nu au fost contestate statuările instanței referitoare la existența înscrisului în materialitatea lui la data pronunțării hotărârii atacate, înscrisul prezentat de revizuient fiind întocmit în_ iar pronunțarea sentinței a avut loc la data de_ .
Referitor la neinvocării înscrisului în dosarul nr._ al Judecătoriei B. în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire o solicită, revizuientul a invocat faptul că nu a putut înfățișa înscrisul în dintr-o împrejurare mai presus de voința lui.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că, în mod corect, prima instanță a reținut că împrejurarea invocată de revizuient nu constituie o împrejurare mai presus de voința lui, întrucât faptul că revizuientul a fost deținut în penitenciar în timpul soluționării cauzei în fond nu constituie o astfel de împrejurare în condițiile în care, a putut înfățișa înscrisul ulterior, când se afla tot în stare de detenție.
În detenție fiind, revizuientul avea posibilitatea să indice instanței faptul că există înscrisul, precum și persoana care îl deține și să solicite obligarea persoanei care deține înscrisul să-l prezinte instanței, potrivit art.175 C.pr.civ..
Or, o astfel de susținere nu a fost făcută nici în fața instanței de fond și nici în căile de atac formulate de revizuientul pârât reclamant reconvențional, în niciun moment revizuientul nu a invocat existența înscrisului secret, deși a fost asistat de avocat în fața instanței de fond și a avut cunoștință despre existența acestuia și persoana care îl deține în condițiile în care el a fost parte în înscrisul respectiv și l-a semnat.
Totodată înscrisul prezentat de revizuient nu este un înscris doveditor determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția ar fi fost alta decât ce pronunțată.
Înscrisul invocat de revizuient, respectiv cel întitulat "Chitanță de plată în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare imobil";, datat_, nu este de natură să determine o altă soluție asupra fondului cauzei.
Astfel, în dosarul de fond pârâtul L. E. (revizuientul) a formulat cerere reconvențională prin care a invocat caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2501/_ prin care mama acestuia a dobândit în proprietate imobilul casă de locuit și dependințe situate în B. de J. și dreptul de folosință asupra cotei de 250/1.800 m.p. teren, susținând simularea cu privire la persoana care a dobândit în proprietate, prin cumpărare, imobilele obiect al contractului autentic de vânzare cumpărare.
Simulația presupune existența concomitentă a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică, ce nu corespunde realității și, un altul, secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților.
În speță, fiind invocată simulația în privința persoanei care are calitatea de cumpărător în actul autentic, se impunea ca actul secret să fie încheiat cu adevăratul cumpărător de către aceiași vânzători din actul public și, totodată, din actul secret să rezulte clar că voința reală a părților este de a transmite dreptul de proprietate altei persoane decât cea menționată în actul public.
Prin urmare, în speță, actul secret trebuie să difere față de actul public doar în ce privește persoana care dobândește proprietatea iar toate celelalte clauze respectiv: vânzătorii, obiectul, prețul și celelalte cerințe de validitate (cu excepția formei autentice cerută pentru înstrăinarea de imobile, întrucât un act secret nu poate fi încheiat în formă autentică), trebuie să fie identice în cele două acte.
Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în speță, întrucât înscrisul secret consemnează doar o promisiune de a înstrăina în viitor, promitentul vânzător este doar unul dintre coproprietari, prețul este diferit(nefiind invocată simularea sub aspectul prețului).
În conținutul înscrisului se face mențiunea că acesta este valabil doar dacă se va încheia contractul autentic de vânzare cumpărare până la data de 10.IX.2001, în caz contrar documentul redactat devine nul de drept.
Contractul autentic de vânzare cumpărare nu a fost încheiat între promitenta vânzătoare și revizuient până la data specificată în chitanța de plată iar motivele pentru care nu s-a încheiat actul translativ de proprietate cu acesta neavând relevanță în cauză.
Contractul autentic de vânzare cumpărare a fost încheiat mult după data de_, respectiv la data de 19 aprilie 2012 și, prin înscrisul pe care revizuientul l-a depus la dosar în dosarul de fond nr._ al Judecătoriei B.
, chiar el recunoaște expres, că voința reală a părților, la data încheierii actului autentic a fost ca imobilele să devină proprietatea mamei sale și,doar după decesul acesteia să-i rămână lui cu titlu de moștenire.
Prin urmare, la data încheierii actului autentic, public, voința reală a fost cea menționată în acest act, și nu în înscrisul invocat de revizuient, respectiv aceea ca proprietar dobânditor să fie mama revizuientului și nu acesta.
Așa cum a reținut și instanța de fond care a pronunțat sentința a cărei revizuire o solicită pârâtul revizuient, faptul că revizuientul ar fi achitat o parte din prețul imobilelor cumpărare de mama sa, nu-i conferă un drept de proprietate ci cel mult un drept de creanță și eventual o preferință pentru atribuirea imobilelor în natură lui, cu ocazia partajului succesoral.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal revizuientul, solicitând anularea hotărârii pronunțată de prima instanță și instanța de apel, modificarea sentinței civile nr. 5104/2008 a Judecătoriei B., în sensul respingerii acțiunii reclamanților și să se constate simulația contractului de vânzare-cumpărare nr. 2501/_ autentificat de Biroul Notarului P. Bria E.
F. cu privire la imobilul casă de locuit și teren situate în loc. B. de J. nr. 157, să se constate că adevăratul proprietar al imobilelor ce au făcut obiectul acestui contract este revizuientul și nu defuncta Peti L., astfel că aceste imobile nu fac parte din masa succesorală rămasă după aceasta.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., s-au arătat următoarele:
Cu privire la condiția imposibilității prezentării înscrisului nou dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, condiție prev. de art. 322 pct. 5 Cod proc.civ.
Antecontractul de vânzare-cumpărare din data de_ nu a putut fi înfățișat Judecătoriei B. cu ocazia soluționării dosarului nr. 498/2007, deoarece revizuientul se afla în executarea unei pedepse privative de libetate din anul 2006, fiind eliberat condiționat în anul 2012. Înscrisul a fost predat de martora Nechiti E. mandatarei mele, în data de_, dată la care martora a fost prezentă la termenul de judecată, ocazie cu care a și precizat cererea de chemare în judecată ca fiind cerere de revizuire împotriva sentinței pronunțată în dosarul nr. 498/2007.
Martora Nechiti E. a arătat că înscrisul era deținut de sora acesteia Cîmpean M., care nu a fost audiată nici în dosarul nr. 498/2007 și nici în prezentul dosar. Întrucât nu el era cel care deținea respectivul înscris, ci alte persoane, în mod nelegal instanța a respins cererea de revizuire, cu atât mai mult cu cât la momentul judecării dosarului nr. 498/2007 se afla în penitenciar și nu putea lua legătura cu vânzătoarele Nechiti E. și Cîmpean
M. .
Cu privire la caracterul determinant al înscrisului și la simulație:
Probatoriul administrat în cauză a dovedit caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2501/_ .
Cu privire la imobilele în litigiu, anterior actului autentic, respectiv la data de_ revizuientul a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu vânzătoarea Cîmpean M., ocazie cu care a și predat o parte din preț,
același înscris fiind întocmit și cu vânzătoarea Nechiti E., așa cum reiese din declarația acesteia, după încheierea antecontractelor fiindu-i predate în posesie imobilele cumpărate.
Martorii audiați în cauză au dovedit că el este cel care a cumpărat imobilele, au dovedit proveniența banilor cu care a plătit prețul, dovedind astfel faptul realizării anterioare actului public a acordului de voință ce corespunde realității.
Aprecierile instanței de apel conform cărora, actul secret nu ar fi determinant nu sunt întemeiate în cauză, întrucât antecontractul de vânzare- cumpărare din_ din care reiese adevăratul proprietar, act cu dată anterioară contractului autentic, produce efecte și față de părți în calitatea lor de succesori universali.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod proc.civ., prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Revizuientul a invocat ca și temei al cererii de revizuire faptul că a intrat în posesia antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 28 august 2001, antecontract pe care a fost în imposibilitate de a-l prezenta instanței, întrucât a fost încarcerat în Penitenciarul Bistrița.
Acest motiv de revizuire cuprinde două ipoteze distincte.
Prima ipoteză se referă la descoperirea de înscrisuri noi doveditoare, deci când partea care a pierdut procesul dovedește existența unor înscrisuri care au fost reținute de partea adversă, sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința ei. Pentru a se putea invoca acest motiv, și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși fără să fie nevoie a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
În cauză, existența înscrisului în materialitatea lui la data pronunțării hotărârii atacate, nu a fost contestată de părți, antecontractul de vânzare- cumpărare a fost întocmit în 28 august 2001, iar hotărârea a fost pronunțată la 23 decembrie 2008, ceea ce face ca, condiția descoperii înscrisului nou după darea hotărârii să fie îndeplinită în cauză.
Condiția ca înscrisul doveditor să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților în dosarul în care s-a pronunțat
hotărârea a cărei revizuire se cere, nu este îndeplinită în cauză. Simplul fapt că revizuientul a descoperit înscrisul intitulat antecontract de vânzare- cumpărare nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, dacă nu se face dovada unei împrejurări de forță majoră care să-l fi împiedicat să-l procure în timpul procesului. Faptul că revizuientul s-a aflat în stare de detenție, nu constituie caz de forță majoră, având posibilitatea să solicite înscrisul de la cealaltă parte semnatară cum, de altfel, a procedat și în luna octombrie 2011, când se afla tot în penitenciar.
Mai mult, cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 5104/2008 în dosarul nr._ al Judecătoriei B., a fost respinsă cererea reconvențională formulată de L. E., prin care a solicitat să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2501 din 19 aprilie 2009. Instanța a reținut că intenția părților sub aspectul persoanei dobânditoare a imobilelor, a fost aceea de a figura Peti L., pârâtul L. E. putând invoca doar existența unui drept de creanță asupra moștenirii, constând în suma cu care a contribuit la plata prețului și nu simulația, nefiind încheiat un act secret care să îndeplinească cerințele pentru a putea produce efecte juridice.
În ceea ce privește ultima cerință impusă de art. 322 pct. 5 Cod proc.civ., aceea ca înscrisul nou invocat în revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată, curtea apreciază că este nefondată.
Înscrisul invocat de revizuient, căruia îi atribuie calitatea de act secret, este încheiat între acesta și numita Câmpan M., în calitate de promitent cumpărător, în vreme ce actul public, contractul de vânzare-cumpărare este încheiat între Peti L. pe de o parte și Nechiti E. și Câmpan M. pe de altă parte.
Din aceasta rezultă că cele două acte nu sunt încheiate între aceleași părți și la date diferite. Ori, de esența simulației este existența concomitentă între aceleași părți, a două contracte, unul public aparent, prin care se creează o anumită aparență juridică, ce nu corespunde realității, și un altul, secret care corespunde voinței reale a părților.
Prin urmare, actul încheiat în anul 2001 nu reprezintă un act secret în sensul art. 1175 C. civil, de natură să modifice soluția pronunțată de instanță dacă ar fi cunoscut existența lui. Acest act care reprezintă o promisiune de vânzare-cumpărare, care nu transmite dreptul de proprietate, nu împiedică părțile să încheie un contract autentic de vânzare-cumpărare cu alte persoane cu privire la același imobil. Faptul că revizuientul ar fi achitat o parte din prețul imobilelor nu-i conferă un drept de proprietate, ci eventual un drept de creanță, situație care, oricum, dacă ar fi fost cunoscută, nu ar fi influențat soluția pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul L. E. împotriva deciziei civile nr. 62 din 15 mai 2013 a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | A. C. | C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud.apel: R.I.Berari, G.C.Frențiu
| ← Decizia civilă nr. 3381/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 431/2013. Succesiune → |
|---|
