Decizia civilă nr. 433/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 433/R/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: I. S. B. GREFIER: M. - M. E.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâții R. D. și R. N. împotriva sentinței civile nr.1652/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 27l/265/2010, având ca obiect succesiune.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 6 noiembrie 2013 în prezența reprezentantului recurenților - avocat Petra V., a reclamanților-intimați H. I., H. V., H. E. și H. L., asistați de avocat Burlă A. E., concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr.1652/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții H. V. și H. L. , H. I. și H. E. în contradictoriu cu pârâții F. Tița (zisă L. ), A. S. , B. S. , M. L. , S. M. , T.
D.
, R. D., R. N.
, A. P.
, A. M.
, D. Ana, C. Z., C.
, S. L., C. V., C. C., O. P.
și C. K.
, și, în consecință:
S-a constatat că numiții H. G. și H. M. (n. Halotă) au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafețe totale de 3230,5 mp. din care: 661,5mp. teren ce excede cotei lor tabulare de sub B4 și B5de 2/24 părți din întregul teren înscris în CF 25208 Ș. nr.top. 443 în suprafață totală de 6198 mp; 69 mp. din întregul teren înscris în CF 25703 nr.top. 445 în suprafață totală de 446 mp; 1392 mp. din întregul teren înscris în CF 25425 nr.top. 442/5 în suprafață totală de 3852 mp.; 1006 mp. din întregul teren înscris în CF 25504 nr.top. 1991 în suprafață totală de 3964 mp. și 102 mp. din întregul teren înscris în CF 25865 nr.top. 1992 în suprafață totală de 1505 mp.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta H. M. (n.
Halotă), decedată la data de 1 decembrie 1983 se compune din :
cota de ½ părți din terenul uzucapat împreună cu soțul ei, în suprafață totală de3230,5 mp. menționat mai sus ;
cota de ½ părți din întregi imobilele casă nr. 253/A și teren, în suprafață totală de 58 mp., înscrisă sub B2 și B4 din CF 25205 Ș. nr.top. 439;
cota de ½ părți din întregul teren înscris în CF 25206 Ș. nr.top. 440/2 în suprafață totală de 194 mp. de sub B2;
cota de ½ părți de sub B2 din întregul teren înscris în CF25207 Ș. nr.top. 441/2 în suprafață totală de 205 mp.;
cota de 1/24 părți de sub B5 din întregul teren înscris în CF 25208 Ș. nr.top. 443 în suprafață totală de 6198 mp. ;
cota de 4/24 părți din întregul teren înscris în CF 25419 Ș. nr.top. 1990 în suprafață totală de 5787mp.;
cota de 4/24 părți din terenul înscris în CF 25418 nr.top.
1989 în suprafață totală de 3640 mp..
S-a constatat că, la această succesiune, au vocație succesorală legală defunctul H. G., în calitate de soț supraviețuitor, în cotă de ¼ părți și reclamanții H. I. și H. V., pârâta F. Tița (zisă L., n. H. ) și def. A.
M. (n. H. ), în calitate de fii și fiice, în cotă de ¾ părți împreună.
S-a constatat că, masa succesorală rămasă după defunctul H. G. decedat la data de 20 mai 1984 se compune din:
-
cota de ¼ părți din moștenirea soției sale predecedată H.
(casă veche și terenuri) menționată mai sus;
cota sa de ½ părți din întregul teren în suprafață de 3230,5 mp. deținut cu titlu de uzucapiune împreună cu soția sa, menționat mai sus;
cota de 1/24 părți de sub B4.1 din întregul teren înscris în CF 25418 Ș. nr.top. 1989 în suprafață totală de 3640 mp.;
cota de 1/24 părți de sub B4.1 din întregul teren înscris în CF 25419 Ș. nr.top. 1990, în suprafață totală de 5787 mp.;
cota de 1/24 părți din întregul teren înscris în CF 25208 Ș. nr.top. 443, în suprafață totală de 6198 mp.;
cota de ½ părți de sub B1 din întregul teren înscris în CF 25207 Ș. nr.top. 441/2în suprafață totală de 205 mp.;
cota de ½ părți de sub B1 din întregul teren înscris în CF 25206 Ș. nr.top. 440/2în suprafață totală de 194 mp.;
cota de ½ părți din întregi imobilele casă nr. 253 / A și teren în suprafață de 58 mp. înscrise în CF 25205 Ș. nr.top. 439.
S-a constatat că la această succesiune, au vocație succesorală legală reclamanții H. I., H. V., pârâta F. Tița și def. A. M. în cote egale de câte ¼ părți fiecare, în calitate de fii și fiice.
S-a dispus partajarea judecătorească a acestor succesiuni, în conformitate cu înțelegerea dintre succesori, folosința actuală și potrivit documentației tehnice întocmită de expert R. G. I. (f.197-292)- Varianta a II-a - tabel de mișcare parcelară nr. 2, cu corectura instanței, astfel încât :
A fost atribuit în indiviziune, în cote egale de câte ½ părți reclamanților
H. I. și H. V., terenul în suprafață de 619 mp., format din nr.top. 440/2 în suprafață totală de 619 mp.; nr.top. 441/2 în suprafață de 205 mp.; nr.top. 439 în suprafață de 58mp. nr.top. nou 442/5/1 în suprafață de 93 mp. și nr.top. nou 445/1 în suprafață de 69 mp. de natură curte în intravilan.
A fost atribuit reclamantului H. I., lotul nr. 2 format din terenul în suprafață de 308 mp. cu nr.top. nou 442/5/2 de natură arabil în intravilan; terenul în suprafață de 2634 mp. din care 1393 mp. de natură arabil în extravilan în ridul Dosul C. ului și 1241 mp. fânaț în extravilan în același rid, identificate prin nr.top. nou 443/2,în suprafață de 212 mp.; nr.top. nou 442/5/4 în suprafață de 741 mp.; nr.top. nou 1991/1 în suprafață de 1006 mp., nr.top. nou 1990/1 în suprafață de 260 mp., nr.top. nou 1989/1 în suprafață de 313 mp. și nr.top. nou1992/1 în suprafață de 102 mp.
A fost atribuit reclamantului H. V., lotul nr. 3, format din terenul în suprafață de 308 mp., arabil în intravilan, identificat prin nr.top. nou 442/5/3, în suprafață de 250 mp. și nr.top. nou 443/1 în suprafață de 58 mp. și din terenul în suprafață de 2634 mp. din ridul Dosul C. ului, din care 1431 mp. arabil în extravilan și 1203 mp. fânaț în extravilan, identificat prin nr.top. nou
443/3 în suprafață de 908 mp.; nr.top. nou 1990/2 în suprafață de 1221 și nr.top. nou 1989/2 în suprafață de 505 mp..
S-a luat act de faptul că nu s-au pretins sulte compensatorii și nici nu se impune plata de sulte, reclamanților atribuindu-li-se loturi egale. Iar ceilalți comoștenitori fiind escontentați.
S-a constatat că, reclamanții H. I. și H. E., împreună, și reclamanții H. V. și H. L., împreună, în cote de câte ½ părți fiecare familie, au dobândit dreptul de proprietate prin edificare asupra casei de locuit P+E, în suprafață construită de 146 mp. și anexelor gospodărești, în suprafață construită de 218 mp. (constând din 2 grajduri, 1 șură și 2 lemnării) pe terenul din intravilan identificat cu nr.top. 440/2, nr.top.441/2, nr.top.439 și nr.top. noi 442/5/1 și 445/1, astfel cum aceste construcții sunt evidențiate pe Planul de amplasament - Varianta 2 de la fila 208 sub punctele C1 și C2.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra construcțiilor în litigiu, cu titlu de edificare, pe numele reclamanților H. I. și H.
E., în cotă de ½ părți și pe numele reclamanților H. V. și H. L., în cotă de ½ părți precum și a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, pe numele reclamanților H. I. și H. V., conform loturilor atribuite acestora, potrivit documentației tehnice întocmită de expert R. G. I. (f.197-292)
- Varianta a II-a - tabel de mișcare parcelară nr. 2 de la fila 209, cu corectura instanței de la rubrica "proprietar. Situația viitoare";, în sensul radierii reclamantelor H. E. și H. L. de pe terenurile în litigiu, care se vor înscrie cu titlu de succesiune și partaj, fiecare pe loturile atribuite, numai pe numele reclamanților H. I. și H. V., reclamanții H. I. împreună cu H. E. respectiv H. V. împreună cu H. L. urmând să se înscrie numai asupra construcțiilor în litigiu, potrivit celor susmenționate, cu titlu de edificare. Restul suprafețelor vor rămâne înscrise pe vechii proprietari tabulari.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată cu privire la terenul cu nr.top. 444 din CF 25211 Ș., respectiv cererea de a se constata că, construcțiile în litigiu sunt edificate pe terenurile înscrise în CF 388, 1871 și 4716 Rebrișoara nr.top._ ,_ ,_ -_ ,_ și 3621, precum și petitul de întabulare a construcțiilor în aceste cărți funciare.
Au fost obligați pârâții R. D. și R. N. să plătească în solidar reclamanților suma de 2476 lei, cheltuieli de judecată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâților R. D. și R. N., de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Instanța este legal sesizată și competentă să judece prezenta cauză atât din punct de vedere material, raportat la obiectul și valoarea litigiului cât și din punct de vedere teritorial raportat la ultimul domiciliu al defuncților după care se cere dezbaterea succesiunii cât și pentru petitul de edificare construcții, raportat la locul situării acestora, potrivit art. 1 pct. 1, art. 14 pct.2 respectiv aret. 13 Cod procedură civilă în vigoare la data sesizării instanței.
Din documentația tehnică întocmită în cauză de expert R. G. I., necontestată de părți instanța reține că imobilele teren și construcții în litigiu sunt situate în extravilanul și extravilanul localității Ș. între vecinii, pârâul C.
, A. M., A. P., Marte Anton și pârâții R. D. și N., astfel cum acesta este delimitat pe planul de amplasament de la fila 224.
Între reclamanți și pârâții chemați în judecată ca succesori ai def. H.
și H. M., nu există nici un fel de neînțelegeri cu privire la acest teren. Pe parcela din intravilan, respectiv cea delimitată în culoare roșie pe planul de situație de la fila 224, respectiv cea amplasată lângă pârâul C. există ridicată o casă de locuit în suprafață construită de 146 mp. și anexe gospodărești în
suprafață construită de 218 mp., compuse din două grajduri, o șură și două lemnării.
Neînțelegeri există doar cu privire la terenurile din intravilan în partea de la vecinătatea cu pârâții R. D. și N. care în urmă cu circa 2-3 ani, au desfăcut vechiul gard din lemn cu o lățime de circa 5 cm. care delimita cele două terenuri învecinate și în lipsa reclamanților și fără acordul acestora au construit un gard nou din beton cu o lățime de circa 30 cm. Pârâții R. D. și N. au încercat să acrediteze ideea că gardul nou construit în aceste condiții se află situat chiar pe amplasamentul vechiului gard însă această susținere nu a fost dovedită în cauză prin nici un mijloc de probă, martorul Boancheș V.
Gherasim audiat la cererea acestor pârâți și pe care aceștia l-au angajat la construirea noului gard declarând că nu știe dacă linia noului gard urmează sau nu linia vechiului gard, iar martorul Domide A., audiat tot la cererea acestor pârâți declarând că nu știe unde se află mejda dintre cele două terenuri cu precizarea însă că, din câte crede martorul gardul vechi este cel care a constituit inițial mejda dintre cele două terenuri.
Situația actuală respectiv cea care reflectă poziția pârâților R. și care are în vedere folosințele actuale ale reclamanților respectiv ale pârâților R. după ce aceștia au construit gardul de beton este redată de expert în varianta I a raportului de expertiză (respectiv filele 223) mai exact schița de la fila 202 pe când folosința veche, exercitată de-a lungul timpului de reclamanți respectiv antecesorilor, invocată de aceștia în cauză, și anume folosința anterioară ridicării de pârâții R. a gardului din beton este cea redată în varianta a II-a a raportului de expertiză respectiv pe planul de amplasament de la fila 224, mai exact pe schița de la fila 208, cu mențiunea că, potrivit precizărilor expertului, cu privire la celelalte terenuri în litigiu, variantele coincid.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că inițial numiții H. G. și H. M. au folosit terenul în litigiu astfel cum acesta este identificat pe planul de amplasament de la fila 224 ce corespunde variantei a II-a întocmită de expert. Câtă vreme pârâții R. nu au făcut dovada contrară așa cum s-a consemnat mai sus.
Astfel, din coroborarea declarațiilor martorilor cu identificările efectuate în varianta a II-a de către expert, instanța reține că numiții H. G. și M. au folosit în fapt încă dinaintea celui de-al doilea război mondial (soții fiind căsătoriți din anul 1929 conform certificatului de căsătorie de la fila 57) o suprafață totală de 3230,5 mp. din care 661,5 mp. reprezintă teren ce excede cotei lor tabulare de sub B4 și B5 de 2/24 părți din întregul teren înscris în CF 25208 nr.top. 443 în suprafață totală de 6198 mp. ; 69 mp. fac parte din întregul teren înscris în CF 25703 nr.top. 445 în suprafață totală de 446 mp.; 1392 mp. fac parte din întregul teren înscris în CF 25425 nr.top. 442/5 în suprafață totală de 3852 mp.; 1006 mp. fac parte din întregul teren înscris în CF 25504 nr.top. 1991 în suprafață totală de 3964 mp. și 102 mp. din întregul teren înscris în CF 25865 nr.top. 1992 în suprafață totală de 1505 mp. Din aceleași probe, instanța de fond a reținut că numiții H. G. și M. au exercitat posesia asupra acestui teren astfel identificat de 3230,5 mp. în mod public, pașnic, continuu, netulburat și sub nume de proprietar, până la decesul lor.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile prescripției achizitive de 30 de ani prevăzut de art. 1452 și urm. cod civil austriac aplicabil în baza art. 31 din Legea nr.389/1943 și art. 6 din Legea nr. 241/1947 respectiv art. 201 din Legea nr. 71/2011 deoarece sub imperiul acestui act normativ s-a născut posesia dovedită în cauză, s-a constatat că H. G. și H. M. (n. Holotă) au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestui teren.
Pe lângă acest teren def. H. G. și M. au mai folosit în calitatea lor de coproprietari tabulari suprafața de 818 mp. din întregul teren în litigiu cu
nr.top 1989 cu mențiunea că, cotei lor 5/24 de sub B4 și B5din acest teren în suprafață totală de 3640 mp. îi corespunde o suprafață de 758 mp. suprafața folosită în plus de către defuncți de circa 60 mp. fiind nesemnificativă.
De asemenea, defuncții H. M. (n. Holotă) și H. G. au mai folosit și suprafață de 1481 mp. din terenul înscris în CF 25419 Ș. nr.top. 1990 ce corespunde cotei lor de 5/24 părți din acest teren(față de care folosesc în plus o suprafață nesemnificativă de 275 mp.) acest teren având suprafața totală de 5787 mp. precum și suprafața de 516,5 mp. corespunzătoare cotei lor tabulare din terenul cu nr.top. 443 înscris în Cf 25208 Ș. .
De asemenea, tot din extrasele de CF coroborate cu documentația tehnică întocmită în cauză instanța mai reține că H. G. și M. au mai folosit terenul de 194 mp. înscris în CF 25206 Ș. nr.top. 440/2 ce constituie proprietatea lor tabulară în cote egale de câte ½ părți precum și terenul de 205 mp. înscris în CF 25207 Ș. nr.top. 441/2, în suprafață de 205 mp. ce constituie de asemenea cota lor tabulară deținută în cote egale de câte ½ părți fiecare. În fine, H. G. și M. au deținut cu titlu de coproprietari tabulari, în cote egale de câte ½ părți asupra terenului și în cote egale de câte ½ părți asupra construcției, imobilele casă nr. 253/A și terenul de 58 mp., înscrise în CF 25205 Ș. nr.top. 439.
Din actele de stare civilă de la dosar, instanța a mai reținut că H. M. (n. Holotă) și H. G. au avut 4 copii respectiv pe reclamanții H. I. și H. V.
, pe pârâta F. Tița(zisă L. ) și pe numita A. M., aceasta din urmă fiind decedată din_ (f.8,9,4,62,63 și 56).
Defuncta A. M. la rândul ei a avut 5 copii respectiv pe pârâții A. S.
, B. S., M. L., S. M. și T. D. .
La data de_ H. M. a decedat astfel încât în baza art. 650 și 651 Cod civil în vigoare la data deschiderii succesiunii, s-a constatat că masa succesorală rămasă după această defunctă se compune din cota ei de ½ părți din suprafața de teren uzucapată împreună cu soțul său, menționată mai sus, precum și din cota de ½ părți din casa de locuit veche și din terenul în suprafață totală de 58 mp. cu nr.top. 439, din cota sa de ½ părți din întregi terenurile cu nr.top. 440/2 și 441/2, din cota sa de 1/24 părți din terenul cu nr.top. 443, precum și din cota sa de 4/24 părți din terenul cu nr.top. 1990 și nr.top. 1989.
Raportat la actele de stare civilă de la dosar, în baza art. 652 și urm. Cod civil coroborate cu art. 1 din Legea nr. 319/1944 (în prezent abrogat) în vigoare la data deschiderii succesiunii) s-a constatat că la această succesiune au vocație succesorală legală def. H. G. în calitate de soț supraviețuitor în cotă de ¼ părți și reclamanții H. I. și H. V., pârâta F. Tița și def. A. M. î n calitate de fii și fiice în cotă de ¾ părți împreună.
În baza acelorași texte legale, s-a constatat că masa succesorală rămasă după def. H. G. decedat la_ se compune din cota de ¼ părți din moștenirea soției sale predecedată, din cota sa de ½ părți din terenul uzucapat împreună cu soția sa, menționat mai sus, din cota sa de 1/24părți din terenurile cu nr.top. 1989 și 1990 înscrisă sub B4.1, din cota sa de 1/24 părți din imobilul cu nr.top. 443, din cota sa de ½ părți din terenurile cu nr.top. 441/2 și 440/2 precum și din cota sa de ½ părți din casa și terenul înscrise în CF 25205 Ș. nr.top. 439. Pentru identitate de rațiune și în baza acelorași texte legale s-a constatat că la această succesiune au vocație succesorală legală H. I., H. V.
, F. Tița și def. A. M. în cote egale de câte ¼ părți fiecare, în calitate de fii și fiice.
Cu privire la petitele de vocație succesorală, calitate de moștenitor și cote de moștenire, instanța de fond a reținut raportat la arborele genealogic dovedit în cauză că acestea sunt persoanele care au vocație la moștenire și calitate de moștenitor, în cotele arătate, câtă vreme nu s-a invocat în cauză
neacceptarea în termen a succesiunii de vreunul din copii defuncților, faptul că unii moștenitori au fost escontentați neavând relevanță din acest punct de vedere, acest fapt urmând să se ia în considerare eventual la modalitatea de atribuire în cadrul partajului succesiunilor.
Deoarece nimeni nu poate să rămână în indiviziune în baza art. 728 din vechiul Cod civil în vigoare la data sesizări instanței, coroborat cu art. 673 1și urm. Cod procedură civilă în vigoare la aceeași dată, s-a dispus partajarea judecătorească a acestor succesiuni în conformitate cu înțelegerea dintre succesori, folosința actuală și documentația tehnică întocmită de expert R. G. I. varianta a II, tabel de mișcare parcelară nr. 2, cu corectura instanței astfel încât terenurile în litigiu se vor atribui în indiviziune în cote egale de câte ½ părți reclamanților H. I. și H. V. în ce privește parcela din intravilan de 619 mp. și prin formare de lot atât pentru reclamantul H. I. cât și pentru reclamantul
V. în ce privește terenurile din extravilan, suprafețele acestor loturi fiind egale .
În baza art. 673 5alin.2 teza finală Cod procedură civilă, s-a luat act de faptul că nu s-au pretins sulte compensatorii și nici nu se impune plata de sulte câtă vreme loturile de teren atribuite reclamanților H. I. și H. V. sunt egale ca dimensiune și categorie de folosință iar ceilalți moștenitori au fost escontentați aspect confirmat de martora S. L. . Casa veche cu nr. administrativ 253/A înscrisă în CF 25205 Ș. cu nr.top. 439 nu s-a mai atribuit întrucât la data partajului aceasta nu mai exista, fiind demolată.
În locul ei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu identificările efectuate prin documentația tehnică și cu nota de constatare nr. 2639/_ eliberată de Primăria comunei Ș. (f.229) s-a construit în anul 1974 o nouă casă de locuit în regim P+E în suprafață construită de 146 mp. și anexe gospodărești în suprafață construită de 218 mp. alcătuite din două grajduri, două lemnării și o șură, construcții amplasate pe terenul din intravilan identificat cu nr.top. 440/2, 441/2, 439 și 442/5/1 respectiv 445/1 astfel cum aceste construcții sunt evidențiate sub punctele C1 și C2 pe planul de amplasament de la fila 208. Aceste construcții au fost edificate de reclamanții H. V. și H. L. respectiv de reclamanții H. I. și H. E. în timpul căsătoriei lor.
Faptul că aceste construcții sunt amplasate pe aceste terenuri rezultă în mod cert din documentația tehnică precum și din declarațiile martorilor audiați la cererea reclamanților care confirmă că aceste construcții au fost edificate pe terenul în litigiu situat în localitatea Ș. și în nici un caz pe terenul situate în localitatea Rebrișoara astfel cum se invocă în acțiune.
De altfel, reclamanții nici nu au depus la dosar extrasele de CF 388, 1871 și 4716 Rebrișoara nr.top._ ,_ ,_, 3563, 3564
respectiv nr.top. 3600, 360, 362,_ și 3621, terenuri care nici nu au fost identificate de expert în folosința reclamanților sau antecesorilor lor, motiv pentru care s-a respins ca neîntemeiat petitul de constatare a faptului că pe aceste terenuri s-ar afla construcțiile în litigiu.
În ceea ce privește terenul în litigiu înscris în CF 25211 Ș. nr.top. 444 din extrasul de CF rezultă faptul că defuncta Holotă M. soția lui H. G. ar deține o cotă tabulară de 13/72 părți înscrisă sub B6 (f.17) însă din identificările efectuate de expert rezultă faptul că acest teren, inclusiv suprafața corespunzătoare acestei cote tabulare face parte din lotul de teren folosit de pârâții R. D. și N. și vecinului acestor pârâți respectiv din terenul aflat în folosința numitei Scripeț N. astfel încât nu s-a dovedit în cauză că la data decesului numitei Holotă M. aceasta deținea în patrimoniul său suprafața corespunzătoare acestei cote tabulare și nici nu s-a dovedit în cauză că H. M. (n. Holotă) și soțul ei H. G. ar fi folosit vreodată vreo porțiune din acest
teren, motiv pentru care în baza textelor de lege enumerate mai sus, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea și cu privire la acest teren.
În fine, în baza art. 44 și 46 din Decretul - Lege nr. 115/1938 în vigoare la data sesizării instanței s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra construcțiilor în litigiu, cu titlu de edificare pe numele reclamanților H. I. și H. E. în cotă de ½ părți și pe numele reclamanților H. V. și H. L. în cotă de ½ părți precum și a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu cu privire la acesta numai pe numele reclamanților H. I. și H. V. cu titlu de succesiune și partaj potrivit loturilor atribuite acestora în conformitate cu documentația tehnică de la filele 197-292, varianta a II-a tabel de mișcare parcelară nr. 2 de la fila 209, ce se va corecta de instanță în sensul arătat mai sus respectiv la rubrica "Situația viitoare. Proprietari";, se vor radia propunerile de întabulare și pe numele reclamantelor H. E. și H. L. asupra terenurilor în litigiu câtă reme acestea nu dețin nici un titlu asupra terenurilor ce se vor înscrie în întregime potrivit loturilor atribuite pe numele soților lor respectiv al
reclamanților H. V. și H. I. cu titlu de succesiune și partaj, urmând ca doar construcțiile casă de locuit și anexe gospodărești în litigiu să se înscrie atât pe numele reclamanților H. I. și H. E. cât și pe numele reclamanților H. V. și H. L. cu titlu de edificare. Restul suprafețelor vor rămâne înscrise pe vechii proprietari tabulari.
În baza art. 274 și 277 Cod procedură civilă, deoarece se află în culpă procesuală, au fost obligați pârâții R. D. și R. N. să le plătească reclamanților suma de 2476 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorar avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar cu mențiunea că nu s-au acordat cheltuielile solicitate reprezentând contravaloarea zilelor de muncă a reclamanților ori plata martorilor deoarece nu s-a făcut dovada acestora în cauză și nici contravaloare onorar expert deoarece nu s-a depus chitanță justificativă la dosar și nici nu s-a indicat cuantumul acestuia. Pentru identitate de acțiune, respectiv culpa procesuală le aparține, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâților R. D. și N. de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții R. D. și R. N.,
solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând cauza, admiterea în parte a acțiunii în sensul partajării imobilelor din litigiu conform variantei I din lucrarea de expertiză tehnică efectuată în cauză.
În motivarea recursului s-a criticat sentința ca fiind netemeinică și nelegală, arătându-se că prima instanță a soluționat cauza fără a proceda la efectuarea unei cercetări judecătorești complete în vederea stabilirii unei reale stări de fapt. În acest sens, s-a arătat că deși ambele părți au solicitat efectuarea unei cercetări locale instanța a apreciat această probă ca nefiind utilă, iar raportat la acest lucru, recurenții au arătat că administrarea acestei probe era necesară soluționării cauzei raportat la modalitățile de partajare a imobilelor aflate în litigiu. În ce privește probatoriul administrat, recurenții au apreciat că a fost insuficient și afectat de incertitudine în condițiile în care depozițiile martorilor sunt contradictorii și nici nu au atestat starea de fapt pretinsă de reclamanți. Pârâții au solicitat audierea altor martori care să fie realizată odată cu cercetarea la fața locului, însă instanța a respins cererea deși nici o altă parte nu a formulat opoziție.
În subsidiar, s-a criticat sentința în ce privește admiterea capătului de cerere privind uzucapiunea de către H. G. și M. a imobilelor din
intravilanul localității și implicit modalitatea de partajare a imobilelor din litigiu potrivit variantei nr.II din lucrarea de expertiză. Deși reclamanții au invocat
dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către antecesorii acestora asupra unei suprafețe de teren aflată în prezent în posesia recurenților aceștia nu au justificat în nici un fel de ce această suprafață de teren nu se află în posesia acestora. Motivarea primei instanțe că gardul actual dintre cele două corpuri de proprietate nu respectă vechea linie de demarcație fiind edificată în mod abuziv este lipsită de orice temei probator în condițiile în care prima instanță nu a fost sesizată cu stabilirea liniei de metă și o eventuală altă delimitare a celor două corpuri de proprietate nici nu a fost identificată. Au mai reliefat că sentința recurată este criticabilă și sub aspectul modalității acordării cheltuielilor de judecată în totalitate în condițiile în care acțiunea a fost admisă în parte.
În drept, s-au invocat prevederile art.299 și urm Cod procedură civilă, art.274 Cod procedură civilă. Recursul declarat a fost legal timbrat.
Recurenții pârâți au depus la dosar note de ședință prin care au dezvoltat și completat motivele de recurs inițiale
, note de ședință depuse la dosar după expirarea termenului legal pentru motivarea recursului f.38-40.
Prin aceste note s-a solicitat suplimentar față de cererea de recurs inițială să se constate nulitatea raportului de expertiză extrajudiciară întocmit în cauză și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În susținerea acestor note de ședință s-a susținut că este surprinzător că prima instanță a avut în vedere la soluționarea cauzei o expertiză extrajudiciară ce s-a întocmit fără acordul acestora și anterior introducerii acestora în proces, sens în care s-a făcut referiri la datele la care s-a încuviințat efectuarea unei expertize extrajudiciare în_ și cea în care pârâții recurenți au fost chemați în judecată în_, raportul de expertiză fiind depus la data de_ .
După depunerea acestui raport au fost audiați martorii, martorul propus de reclamant O. iu G. s-a făcut numai cu privire la limita dintre imobilele reclamantului și recurenților, deși a fost încuviințat cu privire la extinderea de acțiune față de pârâții A., martorul Tesu I. victor arată că meta dintre proprietăți e pârâul ce curge și prin curtea acestuia și gardul este făcut de- a lungul pârâului prin curtea pârâților R. . Martorul propus de recurenți, Domide
A. a arătat că gardul nou a fost făcut de familia recurenților în urmă cu 7-8 ani pe linia vechiului gard, iar pârâul curge prin curtea reclamanților.
Pârâții recurenți au solicitat completarea probatoriului testimonial cu alți martori și au solicitat efectuarea unei cercetări locale, însă prima instanță nu a încuviințat aceste probe, deși s-ar fi putut observa faptul că anterior cumpărării de către recurenți, antecesorii în drepturi au turnat un zid de beton pe întreaga lățime a terenului acestora la frontul din față învecinat cu pârâul, iar acest zid se lipește de cel făcut de reclamanți la același pârâu, se poate constata că aceste ziduri au structuri diferite, lățimea acestora și că gardul despărțitor este făcut pe terenul proprietatea recurenților.
Intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat
și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată în recurs f.45-49.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat că prima instanță a efectuat o cercetare judecătorească completă, fiind administrate probele solicitate de părți în măsura în care au fost concludente și utile cauzei. Recurenții au desființat gardul vechi ce delimita terenurile învecinate și fără acordul acestora au construit un gard de beton nou însă nu pe vechiul amplasament, ci pe terenul intimaților, deși aceștia nu fac dovada că dețin vreun drept de folosință ori de proprietate asupra terenului în discuție, gardul fiind edificat fără a deține vreo autorizație de construire emisă de organele competente.
În mod corect prima instanță a avut în vedere varianta a doua din raportul de expertiză conform folosinței vechi, anterior edificării gardului de beton. Prescripția achizitivă privind terenului de 3230 mp a fost dovedită în condițiile în care antecesorii acestor intimați au exercitat o posesie publică, pașnică, continuă, netulburată și sub nume de proprietar. Mai mult expertul a efectuat o variantă și la solicitarea pârâților recurenți, deși nu au formulat în cauză cerere reconvențională având ca obiect partaj, grănițuire ori revendicare, ori în aceste condiții modalitatea de partajare dispusă reflectă înțelegerea dintre succesori, fiind avute în vedere prevederile art.728 și 673/1 și urm Cod procedură civilă. Neîntemeiată este și critica recurenților privind cheltuielile de judecată, atât timp cât pârâții au fost în culpă procesuală.
Ceilalți intimați, deși au fost legal citați, nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața tribunalului.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul declarat de pârâți va fi respins ca nefundat potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
În prealabil
, tribunalul arată că solicitarea suplimentară anterior menționată din notele de ședință prin care s-au modificat motivele de recurs inițiale nu poate fi examinată, fiind lovită de nulitate conform art.306 Cod procedură civilă, fiindcă a fost depusă după expirarea termenului de recurs de 15 zile de la comunicarea sentinței efectuată în 31 iulie 2013 conform dovezilor existente la dosar f.303-304, notele de ședință fiind depuse ulterior termenului de recurs în 29 octombrie 2013, iar acesta nu constituie motiv de ordine publică ce poate fi analizat din oficiu de tribunal.
Critica principală a pârâților recurenți prin care au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că prima instanță nu a administrat toate probele necesare soluționării cauzei nu este întemeiată, fiindcă în cauză instanța de fond a soluționat cauza dedusă judecății pe baza unui probator vast, propus și încuviințat cu respectarea prevederilor legale aplicabile sub acest aspect, instanța de judecată nu este obligată să încuviințeze și să administreze orice probe solicitate de părți, ci doar acelea care sunt utile și sunt
în măsură să conducă la justa dezlegare a acțiunii civile deduse judecății.
În acest sens, este real, faptul că pârâții recurenți nu au fost chemați în judecată prin acțiunea civilă introductivă, fiind chemați în judecată prin înscrisul de la fila 140 depus la termenul de judecată din 27 septembrie 2011, fiind citați la termenul de judecată din 1 noiembrie 2011. Într-adevăr, prima instanță a încuviințat anterior ca reclamanții să depună în probațiune un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, fără a se solicita poziția acestora, numai că sub acest aspect, pârâții fiind reprezentați de avocat ales, trebuiau să invoce această neregularitate în limine litis, în condițiile indicate de art.108 alin.2,3 Cod procedură civilă, adică imediat după ce au fost introduși în cauză și să solicite efectuarea unei expertize judiciare, ceea ce nu au făcut, caz în care tribunalul conchide că au fost de acord implicit cu administrarea probei cu expertiza tehnică extrajudiciară.
Mai mult, avocatul pârâților a solicitat la termenul de judecată din 13 noiembrie 2012 un termen pentru studiul raportului de expertiză efectuat în cauză, iar la termenul de judecată următor nu a invocat obiecțiuni și nici nu a solicitat efectuarea unei alte lucrări de expertize judiciare de identificare a imobilelor în litigiu, ceea ce înseamnă că au fost mulțumiți de concluziile acestui raport de expertiză tehnică extrajudiciară. Trebuie remarcat că în acest raport se indică că a participat la efectuarea măsurătorilor și pârâtul recurent, sens în care a fost și realizată varianta nr.1.
În ce privește neîncuviințarea cercetării locale solicitate de pârâți și respinsă de prima instanță la termenul de judecată din 25 iunie 2013, termen la care s-a respins și cererea acestora de suplimentare a probatoriului testimonial, tribunalul consideră că instanța de fond a aplicat corespunzător prevederile art.215 Cod procedură civilă, socotind că nu era necesară efectuarea unei cercetări locale în condițiile în care instanța era lămurită asupra situației de fapt prin prisma probatoriului administrat deja până la acel termen, respectiv înscrisuri, raport de expertiză și declarații de martori.
Nu ori de câte ori solicită părțile efectuarea unei cercetări locale aceasta și trebuie încuviințată și efectuată, ci numai în acele situații în care instanța consideră că trebuie lămurite anumite împrejurări de fapt, ce nu pot fi clarificate din probele deja administrate, ori în cazul de față nu se poate reține că situația de fapt nu putea fi stabilită în baza înscrisurilor depuse la dosar, a raportului de expertiză efectuat și a declarațiilor de martori audiați. Nici faptul că nu s-a dispus completarea probatoriului testimonial la cererea acestor pârâți nu poate atrage casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, pârâții trebuind să fi propus aceste probe în termen util, iar faptul că martorii audiați nu au declarat în sensul așteptat de acești pârâți nu înseamnă că instanța trebuia să audieze alți martori la cererea acestor pârâți până ce unii martori vor declara potrivit versiunii procesuale a pârâților recurenți.
Așa fiind, tribunalul constată că în cauză prima instanță a administrat un probator suficient pentru corecta dezlegare a raporturilor litigioase deduse judecății, neimpunându-se completarea acestuia, caz în care critica principală a acestora de casare cu trimitere este nefondată.
Nefondată este și critica subsidiară privind modificare sentinței în ce privește admiterea capătului de cerere privind uzucapiunea de către H. G. și
M. a imobilelor din intravilanul localității și implicit modalitatea de partajare a imobilelor din litigiu potrivit variantei nr.II din lucrarea de expertiză. Sub acest aspect, tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în speță prin prisma situației de fapt reținute potrivit probelor administrate în cauză sub acest aspect.
În acest sens, tribunalul constată că martorii audiați propuși de reclamanți au declarat că antecesorii acestora au exercitat posesia asupra acestui teren astfel identificat de 3230,5 mp, în mod public, pașnic, continuu, netulburat și sub nume de proprietar, până la decesul lor. În mod corect a reținut prima instanță varianta nr.II din raportul de expertiză în condițiile în care martorii au
indicat că gardul ridicat de pârâții recurenți în urmă cu 7-8 ani între terenurile deținute de reclamanți și cele folosite de pârâți a cauzat neînțelegerile dintre aceste părți, reclamanții nefiind de acord cu edificarea acestui gard, iar prin ridicarea gardului pârâții R. au ocupat o porțiune din terenul reclamanților pe
lățime, așa cum a declarat martorul Tescu I. V. . Mai mult, martorul propus de pârâți, Boanchiș V. Gherasim, respectiv persoana care a ridicat gardul împreună cu pârâtul, nu a fost în măsură să indice dacă gardul nou făcut a fost realizat pe linia vechiului gard, care să confirme susținerile acestor pârâți.
Susținerea pârâților recurenți potrivit căreia reclamanții nu au justificat în nici un fel de ce această suprafață de teren nu se află în posesia acestora este neîntemeiată, în condițiile în care după cum s-a reliefat suprafața în litigiu de 13 mp teren folosit de pârâții recurenți, indicată în raportul de expertiză, a fost ocupată doar în urmă cu vreo 8 ani la construirea noului gard de pârâți, până atunci a fost folosită pașnic de antecesorii reclamanților și apoi de reclamanți, caz în care justificat prima instanță a avut în vedere la pronunțarea sentinței varianta nr.II din lucrarea de expertiză, varianta nr.I conform folosinței actuale solicitate de pârâții recurenți nefiind conformă cu probatoriul administrat reținut
de prima instanță din care reiese că pârâții au mutat gardul după cum s-a reliefat anterior.
Nici critica pârâților recurenți privind modul de soluționare a cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, fiindcă, față de poziția procesuală a acestora, aceștia s-au aflat în culpă procesuală, situație în care, potrivit art.274 art.277 Cod procedură civilă, trebuiau obligați în solidari la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți, cheltuieli indicate de prima instanță reprezentând onorariu avocațial achitat și taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr.1652/2013 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime ca legală și temeinică.
În temeiul art.274 art.277 Cod procedură civilă, tribunalul constată că, față de respingerea recursului, pârâții recurenți se află în culpă procesuală și că aceștia au un interes juridic comun în speță, motiv pentru care urmează a-i obliga pe recurenții pârâți să plătească în solidar suma de 1620 lei cheltuieli de judecată în recurs intimaților H. V., H. L. , H. I. și H. E., din care suma de 1500 lei reprezintă onorariu avocațial potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.52, iar suma de 120 lei reprezintă cheltuieli de transport a intimaților reclamanți de la domiciliu la B. potrivit biletelor de călătorie atașate la dosar, un bilet dus-întors pe ruta B. -Ș. costă 30 lei pentru fiecare din cei 4 intimați reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții R. D. și R. N.
,
ambii domiciliați în localitatea Ș., str. C., nr. 143, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1652/2013 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurenții R. D. și R. N. să plătească, în solidar, suma de 1620 lei cheltuieli de judecată în recurs intimaților H. V., H. L., ambii domiciliați în localitatea Ș., str. C., nr. 142, județul B. -Năsăud,
H. I.
și H. E.,
ambii domiciliați în localitatea Ș., str. C., nr. 142 bis, județul B. -Năsăud.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||||
G. | C. F. M. | L. | B. | I. | S. B. M. | M. | E. |
MLB// 09 decembrie 2013Jud. fond M. DM.
| ← Decizia civilă nr. 431/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 171/2013. Succesiune → |
|---|
