Decizia civilă nr. 431/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 431/A/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea apelului promovat de apelant H. P. A. împotriva sentinței civile nr. 25332/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C.
-N., privind și pe intimat H. S., intimat H. V., intimat E. M., intimat H.
V., intimat J. (fostă C. ) R., intimat B. ANA N., intimat T. L., intimat H. P. A. N., intimat B. S., intimat J. L., intimat H. V.
, intimat H. C., intimat H. A., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a treia strigare- orele 9,48, se prezintă intimata H. S., personal și asistată de av. E. ia T., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că d-na avocat T. a solicitat strigarea cauzei la sfârșitul ședinței. Se mai constată că reprezentanta apelantului s-a angajat să prezinte martorul H. A., care însă nu este prezent și să formuleze interogatoriu pentru intimata reclamantă.
Față de cele ce preced, T. ul decade apelantul din proba testimonială.
Reprezentanta intimatei reclamante arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, 500 lei onorariu avocațial.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 25332/_, Judecătoria Cluj- Napoca a admis actiunea civila formulata si precizata de reclamanta H. S. in contradictoriu cu paratii H. V. ,H. P. A., E. M. si H. V., C. R.
,B. Ana N. ,T. L. ,H. P. A. N., H. P. A. N., Iuhasz L.
j,B. Silbia,H. V., H. C., H. A. si in consecinta a constatat ca reclamanta este unica mostenitoare a defunctului H. I. decedat la data de _
.
A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului s-au retinut in fapt urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 651 din Codul civil "succesiunile se deschid prin moarte";, astfel ca data deschiderii succesiunii coincide cu momentul mortii celui care lasa mostenirea, iar stabilirea acestui moment este importanta întrucât în functie de acest element se determina bunurile care compun masa partajabila,
persoanele chemate la mostenire, capacitatea lor succesorala, drepturile care li se cuvin ori incidenta institutiei reprezentarii succesorale.
Soțul supraviețuitor nu face parte din nici o clasă de moștenitori legali, dar concurează cu orice clasă chemată la moștenire. Prin urmare, el nu este nici înlăturat de la moștenire, dar nici nu îndeparteaza de la moștenire rudele defunctului, indiferent din ce clasă fac ele parte.
De regulă, în cazul decesului unui soț, împărțirea bunurilor comune se face pe cale amiabilă între soțul rămas în viață și ceilalți succesibili ai lui de cujus la un birou notarial. Dacă partile nu se înțeleg, ele pot investi instanta cu o cerere prin care sa solicite stabilirea pe cale judecătorească a cotelor-parti din masa succesorala ce revin fiecareia dintre acestea.
Potrivit condițiilor stabilite în art. 655 din Codul civil pentru a putea moșteni, o persoană trebuie să întrunească două condiții: una pozitivă, aceea de a exista la data deschiderii succesiunii, adică de a avea capacitate succesorală și una negativă, respectiv de a nu fi nedemnă. La aceste condiții expres cerute de lege, doctrina a mai adăugat una, și anume aceea a existenței vocației la moștenire. Dreptul succesoral român conferă vocație succesorală generală la moștenirea ab intestat rudelor defunctului, respectiv persoanelor care se află într-o legătură de descendență sau ascendență în linie dreaptă sau colaterală cu de cuius, precum și soțului supraviețuitor.
Pentru a veni efectiv la moștenirea lui de cuius, cel cu vocație succesorală trebuie să accepte succesiunea înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod civil. Expirarea termenului de prescripție, fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moștenirii are drept consecință pierderea dreptului de a accepta moștenirea, iar odată cu acesta și a vocației succesorale, fiind considerat străin de moștenire.
Mai trebuie reținut că reclamanta H. S. are și o vocație succesorală la moștenirea deschisă de pe urma defunctului H. I. și în calitate de moștenitor universal, în baza testamentului autentificat sub nr. 901/7 mai 1999 de BNP Florica Cret prin care a fost instituita de către defunctul H. I. în calitate de legatar universal, al tuturor bunurilor mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii.
Potrivit art. 689 teza a II-a Cod civil, acceptarea este expresă atunci când succesibilul își însușește calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, voința de a accepta succesiunea trebuind, așadar, să fie manifestată în formă scrisă. Potrivit aceluiași text legal, acceptarea tacită constă în săvârșirea de către succesibil a unui act sau fapt, pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii. Acceptarea pură și simplă forțată este impusă de lege, în condițiile art. 703 și 712 Cod civil, atunci când succesibilul a dat la o parte sau a ascuns bunuri ale moștenirii, cu intenția frauduloasă de a le însuși în exclusivitate și de a păgubi pe comoștenitori.
În lumina situației de fapt reținute trebuie văzut dacă părțile litigante și- au însușit în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la data deschiderii succesiunii calitatea de erede, consolidând, astfel, transmisiunea succesorală care a operat prin simplul fapt al morții defunctulu. Potrivit art. 689 Cod civil, însușirea, consolidarea necondiționată a calității de moștenitor se realizează prin acceptare expresă, prin acte de acceptare tacită a moștenirii sau prin acceptarea forțată a moștenirii.
Codul civil nu reglementează sistematic actele de acceptare tacită, rezumându-să să prevadă în art. 690 că actele de conservare, de îngrijire și administrare provizorie nu constituie prin ele însele acte de primire a moștenirii, iar în art. 691 că actele de dispoziție juridică asupra drepturilor succesorale constituie acte de acceptare.
Mama defunctului H. Ana, dupa decesul fiului sau nu a facut nici un act de acceptare a mostenirii.Din cei 13 copii a fost prezent in cauza doar paratul
H. P. A. in calitate de imputernicit al mamei sale dar fara vreo dovada in acest sens pana la decesul acesteia in la data de_ )
Referitor la persoana paratilor, instanța a reținut că acestia nu au probat în cauză calitatea de erede, întrucât nu au dovedit neechivoc faptul că au acceptat succesiunea de pe urma defunctului.
Mai mult, in afara paratului H. P. A. toti ceilalti parati au solicitat a se constata ca reclamanta este unica mostenitoare a defunctului
Constatând că paratii nu au vocație succesorală concretă la moștenirea defunctului H. I. și că nu au acceptat în termen moștenirea, instanța a constatat că paratii fiind straini de succesiunea defunctului, prin neacceptare,nu justifica nici un drept asupra succesiunii ramase de pe urma defunctului H. I. .
Din întregul material probator administrat la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta este unicul mostenitor al defunctului H. I., in calitate de soț supraviețuitor, prin acte de acceptate a moștenirii, așa cum s-a arătat mai sus In acest sens, instanta a reținut ca reclamanta a administrat dovezi pertinente si concludente in sensul acceptarii tacite a succesiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul H. P.
, solicitând schimbarea sentinței.
În motivarea cererii învederează instanței că, așa cum a arătat și la instanța de fond, prin întâmpinare, reclamanta nu este singura moștenitoare a defunctului
H. I., în condițiile în care H. Ana, mama apelantului a acceptat succesiunea în mod tacit, mai exact prin faptul că a folosit lucruri din casă.
Așa cum a arătat pârâtul H. P. A. în interogatoriul său, reclamanta este singura moștenitoare, doar pentru bunurile pe care le-a dobândit împreună cu defunctul său soț, însă casa din C. -N. de pe str. O., nr. 164A este construită de către părinți pentru toți copiii, aspect relevat de altfel și de către martorul Banyai, acesta a precizat că pârâtul H. P. A. a fost cel care a rămas să locuiască în casă și a realizat o serie de investiții.
Totodată, a cumpărat prin act sub semnătură privată o suprafață de aproximativ 500mp din terenul de pe str. O., nr. 164A, suprafață asupra căreia a solicitat eliberarea unui titlu de proprietate.
Prin întâmpinarea formulată în mod oral, intimata
reclamantă a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, T. ul îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat să se constate calitatea de unică moștenitoare acceptantă după soțul său, defunctul H. I., decedat în_ în SUA, în contradictoriu cu succesibilii acestuia, inclusiv mama sa.
Mama defunctului, decedată în timpul procesului, acțiunea fiind continuată de către fiul său, prezentul apelant, a susținut însă că a acceptat în mod tacit succesiunea, așa cum de altfel rezultă din motivele de apel, dar nu a probat această împrejurare în primă instanță, în ședința publică din_ (fila 192 dosar fond) renunțând la administrarea probelor propuse în acest sens, respectiv luarea interogatoriului reclamantei și audierea martorului H. A. .
În apel, a solicitat din nou luarea interogatoriului reclamantei și audierea aceluiași martor, pe care s-a angajat să îl aducă fără citație.
Cu toate acestea, la următorul termen, deși apelantul avea termen în cunoștință, prin reprezentanta sa convențională, nu s-a prezentat nici acesta și nici avocata sa în vederea administrării probelor încuviințate, situație în care T. ul a rămas în pronunțare, judecând cauza pe baza probelor existente la dosar.
Susținerile apelantului în sensul acceptării succesiunii raportat la declarația unui martor și încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare sunt neîntemeiate având în vedere faptul că martorul nu a fost audiat în acest dosar și nu s-a precizat în care anume a fost administrată această probă, iar în privința actului, acest înscris s-a realizat în 1996, anterior decesului defunctului (fila 90 dosar fond), între mama acestuia și apelant, fiind lipsit de relevanță din perspectiva acceptării succesiunii.
Față de cele ce preced, în baza art. 129 alin.3 C.pr.civ., conform cărora părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările, T. ul va menține soluția
Judecătoriei ca fiind temeinică și legală, reclamanta fiind singura moștenitoare acceptantă conform declarației autentificate dată în termen util (fila 10 dosar fond).
În baza art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a apelantului, îl va obliga să plătească intimatei H. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței 122/_, eliberată de av. T. E. ia.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul H. P. împotriva sentinței civile nr. 25332/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatei H. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
L. M.
L.M. 25 Septembrie 2013 Red./Dact. OT/LM/16 ex. _
Judecător fond: E. E. P. -Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 3555/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 433/2013. succesiune → |
|---|
