Decizia civilă nr. 3564/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3564/R/2013
Ședința publică din 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de reclamanta
M. împotriva deciziei civile nr. 263 din 24 mai 2013 a T. ului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimații B. V. și P. I., având ca obiect succesiune.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 5 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12 septembrie și ulterior 19 septembrie 2013.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 8123/2005, dosar devenit ulterior_, reclamantul P. I. i-a chemat în judecată pe pârâții P. I., H.
M. și B. V., solicitând stabilirea cotelor legale de moștenire cu privire la imobilul situat în S. R. nr. 220, înscris în Cf 608 S. R., precum și a celor din prevederile cuprinse în testamentul autentificat sub nr. 622/231/_ .
În motivarea cererii, reclamantul arată că, împreună cu defuncta sa soție, P. Lucreția, a construit pe terenul în litigiu o casă de locuit și anexe gospodărești, pârâții fiind copiii lor și beneficiari ai testamentului lăsat de defunctă, între moștenitori existând neînțelegeri cu privire la cotele de moștenire.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând includerea în masa succesorală și a unor terenuri, precum și a imobilelor compuse din casă, curte și grădină din S. R. nr. 184 și 185, arătând că înțelege să conteste certificatele de moștenitor nr. 153/_ și 393/_, prin care terenurile au fost atribuite pârâtului P. I. .
Cererea reconvențională
Pârâtul P. I. a formulat cerere reconvențională, solicitând să se constate că este legatar universal al defunctei Purcel E., conform testamentului autentificat sub nr. 975/1989 și certificatului de moștenitor nr. 393/1989, și să se stabilească masa succesorală după aceasta. De asemenea, a solicitat să se constate că este legatar universal asupra masei succesorale după defuncta R. Gafia, legat care se reduce la limita rezervei succesorale de ½ parte a moștenitoarei rezervatare P. Lucreția și 1/8 a soțului supraviețuitor R. I., să se constate masa succesorală după aceasta, precum și după defunctul R. Ion, și faptul că pârâții sunt moștenitorii defunctului R. I., moștenitoarea rezervatară P. Lucreția fiind străină de moștenire prin neacceptare, în baza certificatului de moștenitor nr. 153/1991, să se constate masa succesorală după
P. Lucreția și calitatea de moștenitori ai părților din proces, urmând să se constate că o parte din terenuri nu fac parte din masa de împărțit, că pârâtul reclamant reconvențional a dobândit prin uzucapiune o serie de terenuri, precum
și imobilele situate în S. R. na nr. 184 și 185, că testamentul autentificat de care se prevalează reclamantul nu-și mai produce efectele pentru că au trecut 30 de ani și, în funcție de toate acestea să fie partajată masa succesorală.
Reclamantul P. I. a decedat pe parcursul procesului, la data de_, pârâtele H. M. și B. V. arătând că înțeleg să continue acțiunea exercitată de acesta în contradictoriu cu pârâtul P. I., care și-a susținut în continuare cererea reconvențională în contradictoriu cu acestea, solicitând, printr-o precizare de acțiune, și stabilirea masei succesorale după defunctul P. I. și constatarea calității părților de moștenitori în cote egale, solicitând includerea în masa succesorală și a altor terenuri printr-o precizare ulterioară de acțiune.
În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 5993/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca,
au fost admise în parte, atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională.
Prin decizia civilă nr. 84/2009 a T. ului Cluj,
sentința a fost desființată și cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe, ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamanta H. M. .
În al doilea ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 12.118/22 iulie 2011 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca
, a fost admisă in parte cererea de chemare in judecată precizată si completată din dosarul cu nr._ având ca părți pe reclamanta H. M. și ca pârâți pe P. I. și B. V. .
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată din dosarul nr._ având ca părți pe reclamanta H. M. și pârâții B. V. si P. I. .
S-a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului P. I. numitele
H. M. si B. V. în calitate de fiice.
S-a stabilit că masa succesorală rămasă după defunctul P. I. se compune din casa compusa din demisol-curățătorie, pivniță; parter - 2 camere, atelier, hol, 2 bai, debara, cămară, bucătărie, cu anexe gospodărești si teren în suprafață de 600 mp situată în sat S. R. nr. 220 com. Gilau și înscrisă în CF nr. 608 S. R. .
S-a stabilit că H. M. este îndreptățită la cota de 2/3 din masa succesorală, iar B. V. la cota de 1/3 din masa succesorală.
S-a dispus partajarea bunurilor ce formează masa succesorală prin atribuirea lor în favoarea reclamantei H. M. cu titlu de drept succesoral.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului casă compusă din demisol - curățătorie, pivniță; parter - 2 camere, atelier, hol, 2 bai, debara, cămară, bucătărie, cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 600 mp situată în sat S. R. nr. 220 com. Gilău și înscrisă în CF nr. 608 S. R. .
A fost obligată reclamanta să achite pârâtei B. V. suma de 31.670 lei cu titlu de sulta.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu P. I., ca neîntemeiată.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată suportate de H. M. si B. V. .
Starea de fapt
În primul ciclu procesual, acțiunea demarată de P. I. în contradictoriu cu copiii săi P. I., H. M. și B. V. a avut drept scop în principal partajarea bunurilor ramase după defuncta sa soție P. Lucreția. Ca urmare a cererii reconvenționale a lui P. I., părțile au ajuns să solicite dezbaterea succesiunii după defuncții Purcel I., Purcel E., R. I., R. Gafia și au inclus în masa partajabilă mai multe terenuri respectiv Calea Sosului", "La par", "In față"
"In Dâmb", La fuje, Patrasca, In Deal, In Șes, Heplea, În Poiană, Lunca Mare, In Vanta, La Capalna, în localitatea S. R. nr. 184-185, La Corn, Ratusel.
Aceste imobile nu mai fac obiectul prezentei cauze având în vedere pozițiile părților din fața instanței de judecată în ședințele din_ și_ . Obiectul prezentei cauze îl constituie exclusiv succesiunea după defunctul P. I., fapt reținut de instanță în data de_ în urma luării poziției părților în acest sens
.
Cu privire la succesiunea după P. I., s-a mai reținut că P. I. a declarat expres ca el nu are nici o pretenție cu privire la aceasta moștenire. Instanța a interpretat această declarație dată în ședința publică ca o renunțare expresă la moștenirea după P. I. a lui P. I., în accepțiunea 696 C. civ. si art. 247 al. 1 C. pr. civ.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că masa succesorală rămasă după defunctul P. I. se compune din imobilul înscris în CF nr. 608 S. R. compus din casă și teren.
În ședința publică din data de_ instanța a consemnat susținerile părților în sensul includerii în masa succesorală si a celor două terenuri din zona ";In Lab";. Însă, examinând actele depuse de P. I. cu privire la proprietatea asupra celor doua terenuri instanța a reținut că acestea sunt cărțile funciare nr. 425 S. R. respectiv nr. 229 S. R., iar proprietarii indicați in mențiunile din cărțile funciare sunt P. Partenie respectiv C. T., or, părțile nu dezbat in prezenta cauza succesiunile după aceste persoane și nici nu au făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate a lui P. I. cu privire la aceste terenuri în alt mod.
Pe de altă parte B. V. si H. M. au arătat că fiecare dintre ele are în posesie cate un teren din zona In Lab, iar diferendul dintre ele se rezumă exclusiv la casa părintească înscrisă în CF nr. 608 S. R. și terenul aferent.
Cu privire la acest imobil, reclamanta H. M. pretinde dreptul de proprietate exclusiv dobândit în urma încheierii unui contractul de întreținere în data de_ cu defunctul P. I. .
B. V., pe de altă parte, a susținut că acest imobil trebuie împărțit între ea și reclamanta H. M., deci trebuie inclus în masa succesorală rămasă după
P. I. .
Instanța a reținut că imobilul înscris în CF nr. 608 S. R. situat in com. Gilău, sat S. R. nr. 220 face parte din masa succesorală rămasă după P. I. și aceasta din următoarele considerente:
În primul rând, s-a reținut că, la data încheierii contractului de întreținere, acesta era imobil litigios, deoarece făcea obiectul dosarului cu nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, acțiunea fiind promovată chiar de P. I. .
Apoi, reclamanta nu a făcut dovada ca sora sa B. V. avea cunoștință si a fost de acord cu voința tatălui lor în sensul că acest bun să-i revină exclusiv ei.
Față de probele administrate în acest dosar, acesta este singurul bun cu privire la care părțile au dovedit că a aparținut lui P. I. . Această concluzie atrage aplicarea dispozițiilor imperative care reglementează rezerva succesorală, rezerva care în mod cert a fost încălcată în ceea ce o privește pe B. V. .
Din declarațiile martorilor audiați, respectiv B. Ștefan, B. V., C. V.
, Stan Grigore, C. I. nu reiese în mod cert îndeplinirea obligațiilor de întreținere doar de H. M. . Nici nu se putea altfel, având în vedere că ambele părți sunt fiicele defunctului și desigur că îl vizitau după cum a precizat martorul C. I. . Relevant este și faptul că P. I. a decedat la foarte scurt timp după încheierea contractului de întreținere, în data de 0_ .
În plus, având în vedere că bunul este compus din teren si construcție și dată fiind legislația aplicabilă la momentul încheierii contractului, Legea nr. 247/2005, instanța a reținut că actul sub semnătură privată putea transfera în mod valabil dreptul de proprietate doar asupra casei, deoarece pentru terenuri se impune forma autentică.
Pe de altă parte, cu privire la acest imobil, casă și teren situat în S. R. nr. 220, instanța a reținut si incidenta dispozițiilor art. 845 C.civ. care instituie prezumția relativă de donație cu privire la înstrăinările făcute unui succesibil în linie dreaptă, dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina rentei viagere. În situația de față, înstrăinarea s-a făcut cu titlu de întreținere, întreținutul păstrându-si dreptul de uzufruct asupra bunului. Reclamanta H. M. nu a reușit să probeze caracterul oneros al actului încheiat cu tatăl său P. I. și nici acceptul surorii sale B. M. .
De aceea instanța, în aplicarea art. 845 C. civ., a ținut seama de voința defunctului exprimată în cuprinsul contractului încheiat cu H. M., doar în măsura în care este respectată rezerva descendentei B. V. .
Prin urmare, instanța a constatat că imobilul "casă cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 600 mp"; situată în sat S. R. nr. 220 com. Gilău și înscrisă în CF nr. 608 S. R. face parte din masa succesorală rămasă după defunctul P. I., decedat în data de 0_ .
Față de manifestarea de voință a lui P. I., care, în ședința publică din data de_, a arătat ca nu are pretenții la moștenirea tatălui său si având in vedere efectul juridic pe care instanța l-a atribuit acestui act, se va retine ca au calitatea de moștenitoare a defunctului P. I. fiicele sale H. M. si B. V.
.
În vederea stabilirii rezervei succesorale de care beneficiază B. V., instanța a făcut aplicarea art. 841 C. civ. și a constatat că rezerva celor 2 moștenitoare se compune din 2/3 din valoarea imobilului mai sus menționat. Prin urmare, B. V. are dreptul la 1/3 din imobilul "casa cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 600 mp"; situată în sat S. R. nr. 220 com. Gilău și înscrisă în CF nr. 608 S. R. cu titlu de rezervă succesorală după tatăl său P.
I. . Restul de 2/3 din imobil a revenit reclamantei H. M., care, având în vedere voința defunctului din cuprinsul contractului de întreținere, a beneficiat de pe lângă rezervă și de cotitatea disponibilă.
In temeiul art. 673 C. pr. civ, având în vedere poziția părților și raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a dispus partajarea imobilului "casă compusă din demisol curățătorie, pivniță; parter - 2 camere, atelier, hol, 2 baie, debara, cămară, bucătărie, cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 600 mp"; situată în sat S. R. nr. 220 com. Gilău si înscrisă în CF nr. 608 S. R. prin atribuire în natură în favoarea reclamantei H. M. . Deoarece pârâta B. V. este îndreptățită la 1/3 din valoarea bunului, având în vedere raportul de evaluare întocmit de expert Gliga Alexandru, instanța a obligat reclamanta la plata sumei de 31.670 lei cu titlu de sultă în favoarea pârâtei B. V. . De asemenea în temeiul art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei H. M. asupra imobilului de mai sus cu titlu de succesiune și partaj.
În cadrul concluziilor scrise reclamanta H. M. a solicitat instanței constatarea calității de moștenitori a părților față de defuncții Purcel I., Purcel E.
, R. Gafia, R. I., P. Lucreția și asupra terenurilor indicate în precizarea de acțiune din data de_ dar aceste petite nu mai fac obiectul cauzei date fiind pozițiile părților consemnate în încheierile din ședința publică din data de_ respectiv_ . Susținerile reclamantei H. M. față de valoarea imobilului egală în opinia sa cu valoarea impozabilă nu pot fi reținute. Tocmai în vederea stabilirii acestui aspect instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză, iar concluziile expertului sunt lămuritoare în această privință.
În temeiul art. 276 C. pr. civ a compensat în totalitate cheltuielile de judecată suportate de H. M. si B. V. .
Apelul
Prin decizia civilă nr. 263/24 mai 2013 a T. ului Cluj, a fost admisă excepția netimbrării apelului principal promovat de către reclamanta H. M. și a precizării formulate de către apelanta B. V. .
A fost anulat ca netimbrat apelul principal promovat de către reclamanta Handu M. și precizarea formulată de către apelanta B. V. .
A fost admisă în parte apelul formulat de pârâta B. V. și în parte aderarea la apel formulată de către reclamanta H. M. împotriva Sentinței Civile nr. 12118/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, ce a fost schimbată în parte după cum urmează:
S-a stabilit ca masa succesorala rămasă după defunctul P. I. se compune din casa compusa din demisol-curățătorie, pivniță; parter - 2 camere, atelier, hol, 2 bai, debara, cămară, bucătărie, cu anexe gospodărești și teren în
suprafață de 600 mp situată în sat S. R. nr. 220 com. Gilău și înscrisă în CF nr. 608 S. R. și din imobilul teren în suprafață de 700 mp, tarla 17, parcela 27, situat în extravilanul satului S. R., comuna Gilău, înscris în titlul de proprietate nr. 1658/1350/_ emis de Comisia județeană de fond funciar Cluj.
S-a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului P. I. reclamanta H. M. și pârâții B. V., P. I. în calitate de descendenți în cotă de 1/3 a parte fiecare.
S-a dispus partajarea bunurilor care compun masa succesorală rămasă după defunctul P. I., astfel cum a fost stabilită prin Decizia civilă intermediară nr. 569/2012 a Tribunalul Cluj.
S-a atribuit definitiv imobilul compus din casă cu demisol - curățătorie, pivniță, parter - 2 camere, atelier, hol, 2 băi, debara, cămara, bucătărie cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 600 mp situată în sat S. R. nr. 220, comuna Gilău, înscrisă în CF 608 S. R. evaluat la suma de 95.010 lei în favoarea apelantei B. V. .
S-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului susmenționat - casă cu demisol - curățătorie, pivniță, parter - 2 camere, atelier, hol, 2 băi, debara, cămara, bucătărie cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 600 mp situată în sat S. R. nr. 220 în favoarea apelantei B. V., cu titlu de partaj.
A fost obligată apelanta B. V. să achite apelantei H. M. suma de 47505 lei cu titlu de sultă.
S-a atribuit terenul în suprafață de 700 mp, tarla 17, parcela 27, situat în extravilanul satului S. R., comuna Gilău, înscris în titlul de proprietate nr. 1658/1350/_ emis de Comisia județeană de fond funciar Cluj în favoarea apelantei H. M. .
A fost obligată apelanta H. M. să achite apelantei B. V. suma de 7000 lei cu titlu de sultă.
Au fost compensate sultele menționate anterior în limita celei mai mici, obligând în consecință pe apelanta B. V. să achite apelantei H. M. suma de 40505 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus eliberarea de către Libra Internet Bank S.A-Sucursala Cluj a sumei de 40505 lei în favoarea apelantei H. M. și a sumei de 7000 lei în favoarea apelantei B. V., sume consemnate prin foaia de vărsământ seria A00/16088/_ .
A fost obligată apelanta H. M. să achite apelantei B. V. suma de 3388,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Considerente
Așa cum se desprinde din cuprinsul încheierii de ședință din data de 10 ianuarie 2012, reprezentanta apelantei-reclamante H. M. a relevat că nu înțelege să achite taxa de timbru aferentă apelului principal, motiv pentru care tribunalul a invocat excepția netimbrării raportat la dispozițiile 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din data de 13 noiembrie 2012, apelanta-pârâtă B. V. a relevat că nu înțelege să achite taxa de timbru aferentă precizării formulate în această fază procesuală.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar. Raportat la cele expuse, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și, în consecință, în temeiul art. 137 alin. 1 C. pr. civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, instanța a admis excepția netimbrării apelului principal promovat de către reclamanta Handu M. și a
precizării formulate de către apelanta B. V. și, în consecință, a anulat ca netimbrat apelul principal promovat de către reclamanta Handu M. și precizarea formulată de către apelanta B. V. .
Pe fond, a apreciat că, în speță, pentru a fi respectate dispozițiile art. 6739C. pr. civ, respectiv ale art. 673¹º Cod. proc. civ., s-a impus pronunțarea unei decizii intermediare, respectiv a deciziei civile nr. 569/11 decembrie 2012, prin care s-a statuat că masa succesorala rămasă după defunctul P. I. se compune din casa compusa din demisol-curățătorie, pivniță; parter - 2 camere, atelier, hol, 2 băi, debara, cămară, bucătărie, cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 600 mp situată în sat S. R. nr. 220 com. Gilău și înscrisă în CF nr. 608 S. R. și din imobilul teren în suprafață de 700 mp, tarla 17, parcela 27, situat în extravilanul satului S. R., comuna Gilău, înscris în titlul de proprietate nr. 1658/1350/_ emis de Comisia județeană de fond funciar Cluj, că au calitatea de moștenitori ai defunctului P. I. reclamanta H. M. și pârâții B. V., P. I. în calitate de descendenți în cotă de 1/3 a parte fiecare, pentru considerentele expuse cu ocazia pronunțării acestei decizii și care nu se mai impun a fi reiterate în prezent.
Prin încheierea de ședință din data de 05 februarie 2013, în temeiul art. art. 6739Cod proc. civ., coroborat cu art. 673¹º Cod proc. civ., s-a admis cererea formulată de către apelanta B. V. și, în consecință, s-a atribuit provizoriu imobilul compus din casă cu demisol - curățătorie, pivniță, partr - 2 camere, atelier, hol, 2 băi, debara, cămara, bucătărie cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 600 mp situată în sat S. R. nr. 220, com. Gilău, înscrisă în CF 608 S. R. evaluat la suma de 95.010 lei în favoarea apelantei B. V. obligând-o ca în termen de 3 luni să depună prin consemnare suma de 47.505 lei reprezentând cota parte din imobil ce se cuvine apelantei H. M., respingându-se cererea de atribuire provizorie formulată de către apelanta H. M. .
Pentru a pronunța această încheiere, în lipsa unor criterii de departajare, tribunalul a dat eficiență poziționării locuinței de domiciliu a apelantei B. V. ca fiind în imediata vecinătate față de imobilul litigios, de aceeași parte a drumului, ținând cont și de relațiile tensionate existente între cele două părți așa cum a reieșit de pe parcursul întregului proces, neconstituind o soluție optimă pentru nici una dintre acestea atribuirea celeilalte părți, starea conflictuală putându-se agrava datorită apropierii imobilelor.
În condițiile în care, așa cum rezultă din înscrisurile existente la filele 167- 171 din dosarul de apel, apelanta B. V. și-a îndeplinit obligația impusă de instanță prin încheierea din 05 februarie 2013, aceea de a consemna suma de
47.505 lei reprezentând cota parte din imobil ce se cuvine apelantei H. M., tribunalul urmează a face aplicarea art. 673¹º alin 2 C proc. civ. și pe cale de consecință va atribui definitiv imobilul compus din casă cu demisol - curățătorie, pivniță, parter - 2 camere, atelier, hol, 2 băi, debara, cămara, bucătărie cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 600 mp situată în sat S. R. nr. 220, comuna Gilău, înscrisă în CF 608 S. R. evaluat la suma de 95.010 lei în favoarea apelantei B. V. .
Raportat la poziția procesuală exprimată de apelanta B. V. pentru termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2012, reiterată prin concluziile scrise, tribunalul, în temeiul art. . 673¹º alin 4 C proc. civ., având în vedere și consensul părților litigante privind valoarea acestui imobil, respectiv de 14000 lei, va atribui terenul în suprafață de 700 mp, tarla 17, parcela 27, situat în extravilanul satului S. R., comuna Gilău, înscris în titlul de proprietate nr. 1658/1350/_ emis de Comisia județeană de fond funciar Cluj în favoarea apelantei H. M. .
Odată statuat asupra componenței masei succesorale prin decizia intermediară susmenționată, tribunalul nu a dat eficiență completării motivelor de apel formulate de către apelanta B. V., potrivit înscrisului de la fila 56 din dosarul de apel.
Recursul
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta,solicitând modificarea ei, în principal, ținându-se seama și de capetele de cerere referitoare la moștenirea după defuncții Purcel I., Purcel E., R. Gafia, R. I., P. Lucreția, admiterea acțiunii reclamantei cu privire la constatarea faptului că, în baza contractului de întreținere încheiat la_, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în satul S. R. nr. 220 nr. top 2/4 din CF 608 S. R.
, în sensul de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, să dispună intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele. În subsidiar, a solicitat modificarea deciziei civile nr. 263/2013 și a încheierii de atribuire provizorie din_, în sensul de a-i fi atribuit ei imobilul situat în S. R. nr. 220, cu plata sultei corespunzătoare în favoarea pârâtei B. V. și atribuirii către aceasta a terenului de 700 mp, parcela 27 din tarlaua 17 S. R. înscris în titlul de proprietate nr. 1658/1350/_ .
În motivarea recursului ei, reclamanta învederează că, la data încheierii contractului de întreținere, construcțiile puteau fi înstrăinate și prin acte sub semnătură privată, astfel că, cu privire la acestea, contractul de întreținere este valabil încheiat. Câtă vreme nu s-a formulat vro cerere de anulare a acestuia ori de reducțiune a liberalităților excesive, în condițiile în care reclamanta a solicitat doar recunoașterea dreptului ei de proprietate în temeiul contractului și înscrierea în cartea funciară, instanța nu era investită să înlăture dispozițiile acestui contract, ci să-i dea eficiență în sensul prefigurat de reclamantă, acela de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic. Instanța de apel greșit a calificat contractul ca fiind un antecontract de întreținere, ce năștea obligația de a încheia în viitor contractul de întreținere promis, acesta neputând fi încheiat datorită faptului că imobilul era în litigiu. Contractul nu a putut fi încheiat și datorită decesului prematur al întreținutului și opoziției celorlalți moștenitori de a executa sarcinile succesiunii. Reclamanta are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației de transfer a proprietății, în condițiile în care convenția încheiată cu defunctul este valabilă, fiind aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, instanța trebuind să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, câtă vreme pârâții nu au cerut anularea acestuia sau reducțiunea liberalității, probațiunea administrată dovedind consimțământul neviciat al întreținutului la încheierea contractului și executarea acestuia de către întreținătoare, inclusiv sub aspectul suportării cheltuielilor de înmormântare. Instanța nu și-a exercitat rolul activ în sensul de a califica juridic acțiunea.
În ceea ce privește atribuirea terenului și casei din S. R. nr. 220, instanța a ignorat voința defunctului privind modul în care acesta a dorit să-și împartă averea între descendenți, reclamanta fiind dezavantajată în mod evident, în condițiile în care ceilalți soi descendenți au primit deja terenuri intravilane de la defunct, pe care și-au și construit casele în care locuiesc în prezent. M. ivele reținute în încheierea de atribuire provizorie sunt eronate, reținându-se vecinătatea dintre imobilul în litigiu și cel proprietatea pârâtei, fără a se ține seama de faptul că în posesia imobilului în litigiu s-a aflat reclamanta, ea fiind cea care a achitat impozitul și cheltuielile de întreținere., fiind îndeplinit criteriul îmbunătățirilor aduse imobilului, rezultând din dispozițiile art. 6739Cod proc. civ. Între reclamantă și pârâta B. V. a existat o înțelegere în vederea echivalării loturilor, pârâta primind un teren de 3000 mp, așa cum a recunoscut în răspunsul la întrebările 12 și 8 din interogatoriu. Contractul de întreținere poate fi considerat un veritabil testament olograf.
Referitor la terenul situat în zona "La Păr";, prin decizia civilă nr. 569/2012 intermediară, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe de a nu-l include în masa succesorală, reținând că reclamanta a renunțat la drept în privința acestui teren, conform încheierii de ședință din_ și indicând art. 247 Cod proc. civ., părțile neavând vreo astfel de intenție și nici intenția de a renunța la judecată cu privire la acest teren, renunțarea trebuind să fie expresă.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor pretinse de reclamantă, acordând cheltuieli de judecată doar pârâtei, fără a exista o
compensare efectivă nici măcar a taxelor judiciare de timbru, cu toate că ambele apeluri au fost admise în parte.
Întâmpinarea din recurs
Pârâta intimată B. V., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, reținându-se că o parte din motive sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate. M. ivele 1-5 din recurs au fost invocate pentru prima oară în apel de către reclamantă, instanța de apel reținând incidența dispozițiilor art. 294 alin. 1 Cod proc. civ. În ceea ce privește motivele de la pct. b, precum și 6-8 din memoriul de recurs, precizarea de acțiune din_ a lui P. I. a fost semnată de toate părțile, inclusiv de reclamanta H. M. și pârâta B. V., toate părțile fiind de acord să respecte înțelegerea consemnată în încheierea de ședință din_, când părțile, prezente în fața instanței au arătat că doresc ca partajarea să fie făcută de instanță doar în cea ce privește imobilul din S. R. nr. 220 și terenul de 700 mp. De altfel, în ceea ce privește terenul "La Păr";, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada că acesta ar fi făcut parte din patrimoniul succesoral. În ceea ce privește criteriile de partaj, instanța a ținut seama de faptul că imobilul se află în imediata vecinătate a domiciliului pârâtei și atribuirea acestuia reclamantei ar fi cauzat un conflict de mai mare amploare, pârâta executând obligația de plată a sultei, reclamanta nefiind defavorizată, în condițiile în care i s-a atribuit un teren din intravilan de valoare mare, iar casa atribuită pârâtei este într-o stare avansată de degradare. Contractul de întreținere nu a îmbrăcat forma autentică prevăzută de lege pentru valabilitatea sa, iar reclamanta nu a dovedit executarea obligațiilor asumate prin acesta, fiind încheiat cu mai puțin de 15 zile înainte de data decesului și nerăsturnând prezumția prevăzută de art. 845 din vechiul Cod civil. În realitate, este vorba de o donație deghizată, în sensul art. 813 C. civ., dar și pentru valabilitatea acesteia era necesară forma autentică, iar reclamanta nu a formulat niciodată un capăt de cerere în acest sens.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că o parte din acestea sunt de netemeinicie, tinzând la o reevaluare a stării de fapt, iar cele de nelegalitate, ce s-ar încadra în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod proc. civ., sunt nefondate, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește motivele de recurs referitoare la cereri cu privire la care instanțele de fond nu s-ar fi pronunțat, constatând în mod greșit renunțarea la dreptul subiectiv, nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 5 Cod proc. civ., întrucât, așa cum rezultă din încheierea ședinței publice din_ a Judecătoriei Cluj-Napoca (f. 146 din dosar), părțile au arătat în fața instanței că P. I. nu dorește parte din casa de la nr. 220, cu condiția ca pârâtele să nu conteste dreptul său cu privire la terenul din Calea Sosului și celelalte terenuri, situație în care el nu mai are pretenții privind masa succesorală după P. I. și va depune la dosar renunțarea la judecată, pârâta B. V. dorind împărțirea casei de la
S. R. nr. 220 în părți egale cu sora sa, reclamanta Handra M. dorind atribuirea acestui imobil în favoarea ei, în baza contractului de întreținere, părțile fiind de acord ca terenul de "La Păr"; să rămână în folosința reclamantei H. M. și a pârâtei B. V. . Prin încheierea ședinței publice, în temeiul art. 246 alin. 1 Cod proc. civ., instanța a luat act doar de renunțarea la judecată a pârâtului P.
I. în ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra terenului "La Răstoci";, acordând un termen părților pentru ca acestea să depună în scris o înțelegere cu privire la aspectele arătate în fața instanței. La termenul următor de judecată, din_, părțile au depus un înscris prin care pârâtul P. I. arată că nu are pretenții la imobilul din S.
R. nr. 220 și terenul "La Păr";, precum și la alte terenuri folosite de surorile sale (Braniște, Poiana, Lab, Căpâlna, Răstoci), cu condiția ca acestea să nu conteste certificatele de moștenitor ale pârâtului și testamentele făcute de R. Gafia și Purcel E. (f. 149dosar judecătorie), precizare semnată și de surorile sale în fața instanței, conform cuprinsului încheierii de ședință din_, acestea arătând că nu au pretenții față de pârâtul P. I. . H. M. și B. V. au arătat că neînțelegerile lor vizează doar casa părintească din S. R. nr. 220 și terenul
aferent. În ceea ce privește terenul "La Păr";, părțile urmau să încheie o tranzacție (f. 150 dosar judecătorie). Raportat la aceste consemnări ale primei instanțe din cele două încheieri, susținerile recurentei în sensul că prima instanță ar fi constatat renunțarea la drept sunt nefondate, pentru că aceasta ar fi însemnat să respingă acțiunea pe fond. În realitate, prima instanță a constatat renunțarea la judecată, ca urmare a înțelegerii părților, renunțare act unilateral asupra căreia nu se mai poate reveni. În ceea ce privește obiectul (rămas) dedus judecății, prin decizia civilă nr. 569/_, tribunalul în mod corect a constatat că se impune includerea în masa succesorală și a terenului de 700 mp parcela 27 tarlaua 17 din extravilanul satului S. R., chiar dacă această cerere a fost formulată abia în apel, fiind vorba de aducerea unui bun la masa succesorală. Cu privire la terenul
"La Păr";, instanța de apel a constatat că, potrivit cuprinsului CF 5490 Gilău, acesta are alți proprietari tabulari, nefăcându-se dovada că face parte din masa succesorală rămasă după P. I., reținere care nu a fost combătură prin motivele de recurs.
Referitor la contractul de întreținere, corect au constatat instanțele de fond că forma autentică era cerută ad validitatem, întrucât nu se putea transmite vreun drept asupra terenului decât prin act autentic, construcția fiind un accesoriu al acestuia, iar, prin conversiune, contractul încheiat întrunește doar cerințele unui antecontract, acesta fiind sensul în care produce efecte. Reclamanta nu a solicitat obligarea celorlalți moștenitori la încheierea contractului autentic de întreținere promis, susținând tot timpul că actul sub semnătură privată a transmis dreptul de proprietate, așa cum rezultă inclusiv din concluziile scrise formulate în fața primei instanțe (f. 251-252 dosar judecătorie) și motivele de apel (f. 14 dosar tribunal), astfel că nu se poate vorbi de o neîndeplinire a rolului activ de către prima instanță în sensul calificării juridice a cererii în temeiul art. 129 alin. 4 Cod proc. civ. M. ivul de nulitate absolută pentru lipsa formei autentice poate fi invocat și din oficiu de instanță, astfel că nu se poate reține că instanța nu ar fi fost sesizată de vreo parte, câtă vreme ea se poate sesiza din oficiu sub acest aspect. Nu s-a reținut caracterul de liberalitate, prin decizia intermediară constatându-se calitatea de moștenitori a celor trei în cote egale, în temeiul regulilor devoluțiunii succesorale legale. În recurs, reclamanta încercat să schimbe temeiul juridic al acțiunii, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. 1 Cod proc. civ., susținând că acordul intitulat "contract de întreținere"; poate fi interpretat ca testament olograf.
M. ivul de recurs referitor la criteriile avute în vedere de instanța de apel în formarea loturilor ține de starea de fapt și, oricum, criteriile invocate de instanță sunt corecte, nefiind combătute prin motivele de recurs, aflarea în posesie nefiind în sine un motiv de atribuire și plata impozitului și a cheltuielilor de întreținere neechivalând cu îmbunătățiri aduse imobilului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în mod corect au fost acordate doar pârâtei B. V., în fapt, apelul acesteia fiind admis, reclamantei admițându-i-se doar includerea în masa succesorală și a terenului de 700 mp extravilan, cerere formulată abia în apel și față de care pârâta nu a manifestat opoziție.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din toate aceste considerente, curtea va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și 274 alin. 1 Cod proc. civ., recurenta va fi obligată să-i plătească intimatei B. V. cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 620 lei, reprezentând onorariu avocațial, dovedit cu bonul fiscal de la fila 44.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H. M. împotriva deciziei civile nr. 263 din 24 mai 2013 a T. ului Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenta să-i plătească intimatei B. V. suma de 620 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. C. | A. | A. C. | ANA I. C. B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: A.F. Doica, O. C. Tatu
| ← Decizia civilă nr. 361/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 322/2013. Succesiune → |
|---|
