Decizia civilă nr. 360/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 360/A/2013
Ședința publică de la 21 August 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS
JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului declarat de apelant M.
M. C. fostă S. împotriva încheierii civile nr. 1483/_ și a Sentinței civile nr. 1465/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat S. I. G., având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că, la data de_, apelanta a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Reține că, prin sentința civilă nr. 1465/_, Judecătoria Turda a admis acțiunea formulata de reclamantul-pârât reconvențional S. I. G. împotriva pârâtei reclamant reconvențional M. M. - C., fosta S. și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamant M. M. C. împotriva reclamantului-parat S. I. G. .
A constatat calitatea de bun propriu al reclamantului în temeiul subrogației reale cu titlu universal, al imobilului situat din punct de vedere administrativ în T., str. Constructorilor,nr.4,bloc AR4,et.4,ap.12,jud.C. și înscris în CF 5913 Individuala Oprisani, A+l,nr.top.90/b/2/l/l/l/l/6/S/XII cu destinația de « Apartament compus din 4 camere, bucătărie, cămară, baie, antreu, 4 debarale, sas, 2 balcoane în SU de 90,43 mp »,cu cota părților comune indivize aferente de 4,63/100 parte din clădirea executată pe terenul înscris in CF nr.5905 Colectiva Oprișani cu nr.top.90/b/2/l/l/l/l/6 în suprafață totală de 636 mp, din care cota de 29,40/636 parte teren atribuit în folosință.
A dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate asupra bunului imobil descris anterior pe seama reclamantului.
A obligat pârâta reclamant reconvențional la plata sumei de 5.109 lei, în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut
că la data de_ (anterior încheierii căsătoriei cu pârâta) reclamantul, în calitate de promitent-cumpărător a încheiat cu numitul P. escu Nicolae F., în calitate de promitent-vânzător un antecontract de vânzare-cumpărare sub
semnătura privată prin care acesta din urmă s-a obligat să transmită pe reclamantului întreg dreptul de proprietate ce purta asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ în T., str. Constructorilor,nr.4,bloc AR4,et.4,ap. 12, jud.C. și înscris in CF 5913 individuală Oprișani,A+L nr.top.90/b/2/l/l/l/l/6/S/XII cu destinația de « Apartament compus din 4 camere,bucătărie, cămară,baie, antreu, 4 debarale, sas, 2 balcoane în SU de 90,43 mp ».cu cota părților comune indivize aferente de 4,63/100 parte din clădirea executată pe terenul înscris în CF nr.5905 Colectiva Oprisani cu nr.top.90/b/2/l/l/l/l/G în suprafața totală de 636 mp. din care cota de 29,40636 pane teren atribuit în folosință.
Contractul autentic de vânzare-cumpărare apt a transfera proprietatea a fost încheiat doar la data de_, autentificat sub nr. 1349/1998 de BNP Mora R. M. (ulterior încheierii căsătoriei).
În acel contract calitatea de vânzători au avut-o numiții Mirea Silviu și Mirea Iudita întrucât aceștia erau proprietarii tabulari ai imobilului înstrăinat, iar promitentul-cumpărător P. escu Nicolae F. încheiase la rândul său cu aceștia un antecontract de vânzare-cumpărare. Astfel doar din motive de economie (pentru plata unor taxe de timbru mai mici), contractul autentic a fost încheiat cu numiții Mirea, în realitate prețul fiind încasat în întregime doar de către P. escu Nicolae F. . De altfel, în contractul de vânzare-cumpărare s-a specificat ca întregul preț ce forma obiectul vânzării a fost achitat de către cumpărător anterior semnării acestuia (chiar înainte de încheierea căsătoriei, așa cum rezultă din antecontractul anexat) .
Între momentul încheierii antecontractului și cel al încheierii contractului de vânzare-cumpărare reclamantul a încheiat la data de_, căsătoria desfăcuta ulterior prin divorț după cum reiese din cuprinsul sentinței civile nr.2982/2001 pronunțată de Judecătoria Turda în dos.nr. 2828/2001.
Potrivit înscrierilor din CF, imobilul apartament dobândit de către reclamant apare ca fiind bun comun.
Înainte de a analiza temeinicia susținerilor părților, instanța a reținut că doctrina de specialitate și practica judiciară sunt unanime în sensul ca sub aspectul cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune, masa bunurilor de împărțit trebuie privită ca o universalitate formată din bunuri mobile și imobile, urmând a se reține o cotă de contribuție globală la dobândirea bunurilor comune. Reținerea unei cote de contribuție diferențiate în funcție de natura bunurilor nu este admisibilă, întrucât toate bunurile, fie ele mobile fie imobile fac parte din aceeași masă a bunurilor partajabile. Desigur însă că în final, cota de contribuție majoritară la dobândirea unui bun care are ponderea valorică cea mai ridicată, poate influența cota de contribuție globală la dobândirea bunurilor comune private ca și universalitate.
De asemenea instanța s-a raportat la prevederile art. 31 din Codul familiei care dispune: Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț: f) valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare. În acest caz, legea prevede că bunul dobândit devine bun propriu în temeiul subrogației reale cu titlu particular, având scopul de a evita confuziunea între grupa bunurilor comune și aceea a bunurilor proprii aparținând fiecăruia dintre soți. În acest sens s-a decis că bunul dobândit în timpul căsătoriei, prețul fiind achitat de către un soț cu banii proprii, devine proprietatea exclusivă a acestuia.
Problema de esență care s-a pus în actualul dosar a fost legată de caracterul de bun propriu sau bun comun al apartamentului din litigiu, în
condițiile în care la cererea introductivă reclamantul a anexat un antecontract sub semnătură privată datat din_ din care ar fi rezultat că el a cumpărat apartamentul din litigiu achitând integral prețul încă din luna aprilie 1998 vânzătorilor (fam.P. escu)
Instanța a reținut în același timp s-a contestat realitatea acestui contract și mai ales data la care acesta figurează că a fost întocmit și pentru clarificare s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză grafoscopică.
În condițiile în care la dosarul cauzei prin expertiza grafoscopică încuviințată în cauză, expertul nu a putut ca să se pronunțe cu privire la vechimea hârtiei și a cernelii din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, atunci instanța a încuviințat alte mijloace de probă pentru a clarifica acest aspect.
Cu privire la modalitatea în care s-a contractat apartamentul, la posibilitățile de procurare și achitare a prețului, trebuie remarcat faptul că familia P. escu și martorii audiați adeveresc predarea unor sume de bani înainte de căsătoria părților, anterior încheierii antecontractului din_ și la notar.
Au fost încuviințați și audiați martorii P. escu Nicolae F. f. 106 și P. escu Marioara f. 72., aceștia fiind vânzătorii din cele 2 acte sub semnătură privată care recunosc întocmirea tuturor celor 3 contracte, (2 sub semnătura privată și unul autentic) și care arată că "predarea banilor s-a făcut în prezenta martorilor Miclaus V. și Cotișel Mihai". Mai arată acești martori că banii i-au primit înainte de încheierea căsătoriei, parțial operând o compensare între reclamant și ei, în calitate de vânzători.
Martorul P. escu Nicolae a arătat că în contextul vânzării-cumpării apartamentului s-au încheiat două antecontracte, unul scris de mână și altul tehnodactilografiat, în ambele, atât el cât și soția sa având calitatea de vânzători. Acest martor a indicat instanței că la momentul încheierii antecontractului tipizat, prețul era deja achitat, aducându-și aminte că reclamantul dorea să cumpere apartamentul întrucât urma să se căsătorească în vara aceluiași an.
Aceleași aspecte au fost relatate și de către martora P. escu Marioara, care, recunoscându-și semnăturile de pe cele două antecontracte de vânzare- cumpărare, a arătat că prețul apartamentului a fost achitat în primăvara anului 1998, înainte de încheierea căsătoriei, iar o parte din prețul apartamentului s-a compensat, până la concurența celei mai mici valori, cu o datorie pe care martorii P. escu o aveau față de reclamant.
A fost audiat Botez An Horea E. f.88, martorul semnatar al antecontractului din_ și martora Mirea I. f.88, martori ale căror declarații nu lămuresc aspectele deduse judecății.
Lămuritoarea sub acest aspect este declarația martorei Gorcea C. f. 150, care arată în mod detaliat, atât modul de dobândire a apartamentului, cât folosința banilor obținuți de la nuntă.
Prin audierea martorilor propuși și încuviințați pârâta reclamantă reconvențional, nu a reușit să probeze o altă stare de fapt și nici să fată dovada susținerilor cu privire la modul de dobândire a apartamentului.
Astfel nu poate fi primită susținerea pârâtei care arată că, încheierea celui de al doilea contract sub semnătura privată, în iulie 1998 se conturează ca un act modificator al primului antecontract. deoarece a fost semnat la 31 zile după încheierea căsătoriei, de față cu 3 martori, între aceleași părți, iar în calitate de cumpărători a figurat reclamantul și pârâta. Nu se poate susține, în
lipsa probelor, că reclamantul, a dorit ca prin acesta al doilea antecontract să modifice caracterul de bun propriu al apartamentului în cel de bun comun.
Criteriile pe care instanța le-a avut în vedere pentru a stabili așadar cota de contribuție a fiecăruia dintre soți sunt diverse, și trebuie apreciate în funcție de cazul concret din speță. Cel mai important criteriu care trebuie avut în vedere este acela al contribuției materiale a fiecăruia dintre soți la dobândirea bunului comun. În cazul din speță aceste criterii sunt analizate de instanță, constatând că, întrucât căsnicia s-a încheiat cu doar o lună anterior momentului în care s-a semnat contractul autentic de vânzare-cumpărare, nu este relevant (și nu se poate stabili) în ce măsură pârâta a suportat sarcinile familiei, sau a prestat alte activități.
Din probele administrate instanța a reținut că într-adevăr prețul imobilului a fost de 50.000.000 lei vechi (5000 RON) a fost achitat integral la acel moment din care, potrivit mențiunilor din antecontract, 40.000.000 lei vechi s-au achitat în mana promitentului-vânzător, iar pentru suma de
10.000.000 lei vechi reclamantul a efectuat animalelor din ferma promitentului-vânzător o serie de tratamente. Suma de 10.000.000 lei vechi pe care promitentul-cumpărător o datora față reclamant nu a mai fost achitată, fiind inclusă în prețul apartamentului.
Nu este în sarcina instanței a soluționa acuzațiile aduse de pârâtă cu privire la faptul că o compensare a datoriilor avute față de o societate comercială cu ale reclamantului cumpărător, din punct de vedere fiscal este de-a dreptul o mișcare "evazionistă" și deci, nu poate fi primită ca o plată valabilă, prețul în această modalitate nefiind integral achitat.
Din moment ce vânzătorul declară inclusiv în fața instanței că prețul a fost integral achitat, instanța a respins susținerile pârâtei cu privire la neplata prețului. Condițiile de incapacitate a primirii plății sunt strict reglementate de lege, în cazul de față neexistând dovada unei asemenea incapacități.
Cu privire la obligarea reclamantului la plata cotei de 1/2-a parte din sumele datorate bugetului de stat sau incorporate în apartament, adică: 1/2-a parte din impozitele restante în perioada 2003-2008 (a se vedea certificatul fiscal de la f.43), achitate conform chitanței anexate, la data de_ de reclamantă în sumă totală de 1550 lei: 2 = 775 lei 1/2-a parte din contribuția la lucrarea de izolație a acoperișului achitată de aceasta Asociației de proprietari in 2006, respectiv 700 :2 = 350 lei 1/2-a parte din achitarea interfonului montat pe scara blocului 149 lei: 2 = 74,5 lei, instanța a respins această cerere, având în vedere faptul că așa cum rezultă aceste cheltuieli au fost efectuate de către pârâta reclamant reconvențional, în folosința exclusivă a apartamentului. De la data desfacerii căsătoriei, pârâta reclamant reconvențional a locuit singură, a folosit acest apartament, cheltuielile arătate fiind cheltuieli de întreținere necesare celui care îi folosește. Reclamantul nu a avut acces în acest apartament, astfel încât neprofitând de folosința acestui bun, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor aferente folosinței.
Prin Încheierea civilă nr.1483/2012 pronunțată de Judecătoria Turda în același dosar s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1465/2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin hotărârea pronunțată a soluționat toate cererile cu care a fost investită astfel că nu se impune completarea.
Împotriva sentinței civile nr.1465/2012 a declarat apel pârâta M. Mihela - C., fosta S.
, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte
a sentinței civile pronunțate de instanța de fond mai sus -menționată, în sensul admiterii în parte a acțiunii promovate de reclamantul S. I. G. și a admiterii Cererii reconvenționale precizate formulate de apelanta-pârâtă și să se constate că apelanta împreuna cu reclamantul au dobândit prin contribuție comună, egală apartamentul situat în Municipiul T. str.Constructorilor nr.4 bl.A 4 et.4 ap. 12 jud. C. înscris în CF 5913 Oprișani nr.top. 90
/b/2/1/1/1/1/6/S/XII. (compus din 4 camere și dependințe cu c.p.i. de 4,63/10 înscrisă în c.f.colectivă 5905 Oprișani cu nr.top. 90/b/2/1/1/1/176 în suprafață de 636 .m.p, și teren atribuit în folosință de 29,4/636) constatând că prin Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătura privată din data de_ (f.35), reclamantul a înțeles de comun acord cu vânzătorii și apelanta (si de fata cu 3 martori semnatari), ca să schimbe caracterul juridic al imobilului, respectiv din bun propriu (f.7), într-un bun comun al soților S. ; act finalizat și perfectat prin contractul notarial autentificat sub nr.1349/1998 de BNP Mora R. -M. (f.8), care a stat la
baza intabulării lor în cartea funciară, ca bun comun
Să se compare cele doua titluri supuse analizei instanței de către părțile din litigiu și să se dea prevalență celui mai bine conturat, prin prisma tuturor probelor administrate în cauză, respectiv:
Antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 1._ invocat de parte, reclamantul S. I. G. încheiat cu privire ia imobilul apartament din litigiu (contestat), aflat la f.7 din dosar,
Antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de_ (f.35), precum și contractul autentic notarial autentificat cu nr. 1349/_ invocate de apelantă, necontestate.
Să dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la apartamentul descris la petitul nr.1 prin atribuirea lui reclamantului si obligarea lui la plata unei sulte corespunzătoare cotei de 1/2-a parte conform valorii stabilite
prin ultimul raport de expertiza la valoarea de 160.670 :2 = 8O.335 lei la care să fie obligat reclamantul
Obligarea reclamantului la suma de 1200 de lei, reprezentând cota de 1/2-a parte din sumele datorate bugetului de stat sau incorporate in acest apartament după cum urmează:1/2-a parte din impozitele restante in perioada 2003-2008, achitate conform chitanței anexate, la data de_ în sumă totală de 1550 lei: 2 = 775 lei -1/2-a parte din contribuția la lucrarea de izolație a acoperișului achitată Asociației de proprietari în 2006.
În motive arată că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la un petit, respectiv cel în care solicită compararea celor două titluri supuse analizei instanței de către părțile din litigiu și să dea prevalență celui mai bine conturat prin prisma tuturor probelor administrate în cauza, respectiv: antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de_ invocat de către reclamantul S. I. G. încheiat cu privire la imobilul apartament din litigiu (contestat), aflat la f.7 din dosar și antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătura privată încheiat la data de_ (f.35), precum și contractul autentic notarial autentificat cu nr. 1349/_ de BNP Mora R. (f.8) invocate de M. M. -C., necontestate.
Problema de esența care s-a pus în actualul dosar a fost legată de caracterul de bun propriul sau bun comun al apartamentului din litigiu, în condițiile în care la cererea introductivă reclamantul a anexat doar antecontractul sub semnătură privată datat din_ (și nu ambele, cum în
mod eronat se reține în hotărârea criticată) din care ar fi rezultat că ei ar fi cumpărat apartamentul din litigiu achitând integral prețul încă din luna aprilie 1998 vânzătorilor (fam.P. escu)
În condițiile în care la dosarul cauzei prin expertiza grafoscopică încuviințată în cauză, expertul nu a putut ca să se pronunțe cu privire la vechimea hârtiei și a cernelii din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, atunci instanța trebuie să compare cele două titluri supuse judecății și să dea prevalență celui mai bine conturat.
Referitor la reținerile instanței de fond, acestea sunt eronate.
Cu privire ia cel de al doilea antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătura privată încheiat la data de_ acesta a fost încheiat după 3 zile de la încheierea căsătoriei (și nu după o lună cum reține instanța de fond); s-a făcut pe o formular tipizat, dactilografiat, furnizat de către martorul Miclaus V. în al cărui birou s-a încheiat acest contract; s-a făcut cu 3 martori semnatari ai antecontractului: Miclauș V., Cotișel Mihai și Botezan Horea E. .
În mod evident cel de-al doilea" antecontract (din_ ), care este consonant și cu contractul autentic notarial este mai bine conturat, are un mai pregnant aspect de veridicitate, fiind cel de notorietate încheiat, primul antecontract fiind practic unul "ascuns" până la data introducerii acțiunii din motive lesne de dedus.
Totodată, în mod evident, încheierea celui de al doilea antecontract sub semnătură privată, în iulie 1998 se conturează ca un act modificator al primului antecontract, în calitate de cumpărători a figurat apelanta și fostul său soț.
Deci, reclamantul, a dorit ca prin acesta al doilea antecontract să modifice caracterul debun propriu al apartamentului în cel de bun comun, această modificare a primei convenții făcându-se de comun acord cu toate părțile contractante, în forma scrisă. Totodată primul antecontract nu i s- a adus la cunoștință.
Aceeași pârâtă a formulat apel și împotriva Încheierii civile nr.1483/2012 solicitând, în principal constatarea nulității acesteia datorită nemotivării cu consecința casării cu trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea apelului și modificarea încheierii în sensul admiterii cererii de completare și compararea celor două antecontracte dând prevalență celui mai bine conturat.
În motive arată că în fața primei instanțe compararea de titluri a fost cerută de către pârâtă. Instanța s-a aflat în eroare atunci când a apreciat că mi trebuie să motiveze cererile respinse sau să se pronunțe prin hotărârea atacată asupra tuturor capetelor de cerere din toate cererile incidente și accesorii, în speță cu privire la cererea reconvențională și a precizării acesteia . Cererea de comparare a titlurilor a fost făcută prin precizarea cererii reconvenționale depuse înainte de ultimul termen de judecată, față de care nu s-a invocat tardivitatea. Prima instanță nici măcar nu a amintit de depunerea acestei precizări, decât în considerentele hotărârii. Titlul invocat de reclamant a fost contestat de către pârâtă, nu a fost adus la cunoștința acesteia, este semnat de un singur vânzător, modalitatea de plată nu este valabil făcută, iar reclamantul nu a făcut dovada sursei banilor. Titlul invocat de pârâtă nu a fost contestat, este în concordanță cu depozițiile martorilor, iar contractul autentic are efect constitutiv. Prin desfacerea căsătoriei în anul 2001 acțiunea în rectificarea sa prescris.
Prin întâmpinare
, intimatul S. I. G. a solicitat respingerea apelului declarat, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că apelanta tinde la modificarea hotărârii atacate în sensul constatării calității de bun comun al apartamentului, susținând că acesta a fost dobândit cu contribuție comună și egală a soților, întrucât prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de_ el ar fi înțeles să schimbe caracterul - juridic al imobilului, din bun propriu în bun comun.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a probelor de la dosar, tribunalul
reține următoarele:
Cu privire la precizarea cererii reconvenționale prin care se solicită compararea celor două titluri, tribunalul apreciază că acesta nu a reprezentat o cerere nouă față de ceea ce s-a solicitat până în acel moment, întrucât pârâta nu a înțeles altceva decât să solicite analizarea celor două antecontracte la momentul stabilirii contribuției părților la dobândirea bunului. De altfel nu a formulat o completare la cererea reconvențională, ci o precizare. Compararea celor două titluri reprezintă o chestiune de apreciere și analiză a probelor, ori acest lucru a fost făcut. Prima instanță a făcut o analiză sumară a acestor antecontracte pornind de la depozițiile martorilor coroborate cu scriptele depuse. Astfel, în mod legal a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului.
În ceea ce privește motivarea încheierii, prima instanță a menționat temeiurile care au stat la baza soluției pronunțate, faptul că acesta nu convin sau nu conving partea nu coincide cu o nemotivare. Practic nu era necesar ca prima instanță să facă o motivare elaborată cu privire la ce însemnă o completare a unei hotărâri judecătorești.
Pe fondul apelului tribunalul reține că poziția apelantei a fost una oscilantă între a considera că prin încheierea contractului din_ reclamantul a înțeles sa schimbe caracterul juridic al imobilului, din bun propriu în bun comun, respectiv că la dobândirea imobilului cei doi soți au avut o contribuție comună. Cele două situații însă se exclud întrucât în prima situație nu este necesar a se stabili vreo contribuție a pârâtei la dobândirea bunului, ci doar a intenției reclamantului de a transforma caracterul bunul din bun propriu în bun comun, iar în cealaltă situație este necesar a se dovedi că, la rândul său pârâta a avut resurse financiare cu care a contribuit la dobândirea bunului în cauză. În fine, va fi analizată și așa zisa comparare de titluri, care este o situație total diferită de cea specifică unei acțiuni în revendicare, atâta timp cât imobilul în litigiu a fost înscris în cartea funciară în baza unui act notarial autentic, care este actul constitutiv de drepturi. În aceste condiții, tribunalul apreciază că în cazul unei acțiuni având ca obiect partaj de bunuri prezintă relevanță contribuția soților la dobândirea bunurilor supuse partajului.
Cu privire la cele două antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate cu familia P. escu, tribunalul apreciază că analiza primei instanțe este temeinică și legală. Faptul că în final contractul autentic s-a încheiat cu familia Mirea, s- a datorat lipsei titlului de proprietate al familiei P. escu, care deținea înscris sub semnătură privată inapt de a transmite proprietatea. Aceasta rândul său deținea înscris sub semnătură privată de la soții Mirea. Probabil, pentru evitarea unor taxe notariale și fiscale suplimentare, determinate de transmisiunile succesive, părțile au înțeles să încheie contractul autentic direct cu familia Mirea, ocolind familia P. escu.
Cu privire la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, contestat de către pârâtă, aceasta nu a reușit sa dovedească nevalabilitatea acestuia. De altfel, semnăturile regăsite pe acel antecontract au fost recunoscute de către toți titularii, iar în urma expertizei grafice administrate, nu s-a putut dovedi că vechimea actului este alta decât cea înscrisă pe el.
Critica potrivit căreia acest antecontract nu a stat la baza încheierii contractului în forma autentică este valabilă și pentru antecontractul încheiat la_, având relevanță toate părțile nu doar promitenții cumpărători. Datele de identificare ale părților sunt necesare pentru a nu crea dubii cu privire la identitatea acestora și a fi clar determinate, ori în cauză nu s-a pus o asemenea problemă și nici nu au existat dubii legate de acest aspect. Cu privire la lipsa multiplului exemplar acesta este un aspect care poate fi invocat numai de părțile contractante nu și de către terți. Pârâta apelantă nefiind parte în convenție nu poate invoca acest aspect. Scrierea în grabă, neaducerea la cunoștința apelantei, existența unui singura martor nu afectează valabilitatea sau credibilitatea contractului.
Prin urmare, acest act are aceeași putere probatorie ca și antecontractul de vânzare-cumpărare de care se prevalează pârâta și care a fost încheiat la_ . Așa cum s-a menționat anterior, la partajul de bunuri prezintă relevanță contribuția soților la dobândirea bunului, în speță, cine a achitat prețul, de unde provin acești bani. Imposibilitatea de compensare a datoriilor unei persoane fizice cu a unei persoane juridice din punct de vedere fiscal, așa cum corect a reținut prima instanță excced cadrului procesual. Acesta cu atât mai mult cu cât deși s-a reținut că reclamantul avea la acel moment o farmacie veterinară și în calitate de medic a efectuat tratamente nu reiese dacă sumele compensate au fost făcute cu farmacia sau persoana fizică autorizată sau într- o altă modalitate. Cert este că fostul proprietar P. escu Nicolae F. a declarat că a vândut imobilul în litigiu la prețul de 50.000.000 lei vechi, că atâta la semnarea contractului din_ cât și la_ pârâta a lipsit și că la încheiere celui de-al doilea contract prețul era integral achitat. Din prețul menționat în contract, suma 10.000.000 lei au reprezentat tratamentele medicale compensate, diferența de preț fiind achitată de către reclamant, anterior semnării antecontractului din_ . Lipsa pârâtei la încheierea celui de-al doilea contract a fost menționată și de martorul Cotișel Mihai Dan, semnatar al convenției. Acesta din urmă a arătat că la momentul încheierii contractului din_ prețul imobilului fusese achitat. Cunoștea acest lucru de la numitul Miclăuș al martor al contractului care i-a adus la cunoștință că reclamantul a efectuat tratamente la ferma familiei P. escu și că a plătit doar diferența.
În consecință, cel mai bine caracterizat este antecontractul încheiat la_ întrucât probele administrate în cauză au relevat contribuția exclusivă a reclamantului, în condițiile în care pârâta nu a putut dovedi nici un moment vreo contribuție cât de mică. Căsătoria părților, a avut loc cu trei zile înainte de încheierea celui de-al doilea antecontract moment la care întregul preț fusese achitat. Martora Gorcea C., apropiată părților a arătat că, însoțită de părți a vizitat apartamentul înainte de nuntă. De asemenea a arătat că apartamentul a fost cumpărat de reclamant și plătit integral de acesta înainte de căsătorie, o parte din preț fiind compensată cu suma datorată de proprietari reclamantului pentru tratamente la ferma de animale. Din banii rămași de la nuntă, mai puțin de 40.000.000 lei părțile și-au schimbat mașina, s-au dus în luna de
miere, au cumpărat bijuterii și mobilă. Ambele antecontracte fiind acte sub semnătură privată, inapte de a transfera proprietatea nu necesitau o anumită formă de întocmire sau de redactare olografă sau dactilografiată și nici semnătura ambilor proprietari. Susținerea potrivit căreia antecontractul încheiat la_ ar fi preferabil nu are nici o susținere de temeinicie sau legalitate.
Prin urmare, cu toate ca apartamentul intra sub regimul comunității de bunuri din pricina faptului ca transferul proprietății a avut loc după momentul încheierii căsătoriei, acesta nu reprezintă rezultatul efortului comun al soților la dobândirea sa. De altfel, atâta timp cat contractul autentic de vânzare- cumpărare s-a încheiat în cursul căsătoriei, orice notar public are obligația să se informeze dacă părțile sunt sau nu căsătorite, iar în caz afirmativ - să urmărească ca ambii soți să participe la încheierea tranzacției. Acest lucru nu înseamnă ca ambii soți au cote egale (sau inegale) de contribuție la achiziționarea bunurilor dobândite in timpul căsătoriei.
Cota de contribuție comună la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei este una prezumată în lipsa altor probe care să dovedească contrariul. În speță probele administrate în cauză au dovedit că doar reclamantul a contribuit financiar la dobândirea bunului, iar pârâta nu a reușit să dovedească nici măcar o contribuție modică.
Cu privire la faptul că prin încheierea antecontractului din_ reclamantul a dorit să schimbe caracterul nunului din acela de bun propriu în bun comun, apelul este neîntemeiat. O asemenea intenție trebuia să reiasă fără nici un dubiu din contract, în condițiile în care anterior mai fusese încheiat un asemenea act. De altfel nici din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul a dorit ca acest bun să fie unul comun
În fine, un ultim aspect invocat este cel al inadmisibilității acțiunii în rectificare de carte funciară acesta este nefondat. În speță suntem în prezența unei acțiuni de partajare a bunurilor dobândire în timpul căsătoriei și nu într-i acțiune de rectificare CF întemeiată pe dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996. Înscrierea în Cf a dreptului de proprietate al reclamantului este consecința partajării și nu anulării actului. Acțiunea de fond este una de partajarea unui bun dobândit în timpul căsătoriei sau de constatarea a caracterului de bun propriu al unui bun dobândit în timpul căsătoriei, acțiunea fiind una imprescriptibilă. Ca urmare a acțiunii de împărțeală și atribuirii acestuia unui sau altuia dintre foștii soți e impune și modificarea înscrierilor din CF.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de M. M. C. fostă S. împotriva încheierii civile nr. 1483/_ și a Sentinței civile nr. 1465/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o va menține în totul.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă va obliga apelanta să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de M. M. C. fostă S. împotriva încheierii civile nr. 1483/_ și a Sentinței civile nr. 1465/2012
pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 21 August 2013
Președinte, Ana-SS
Judecător,
D. T.
Grefier,
L. M.
Red/Dact/SS 4ex._
Jud.Fond. H. Teocan
| ← Decizia civilă nr. 398/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 95/2013. Prestație tabulară → |
|---|
