Decizia civilă nr. 398/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 398/R/2013 Ședința publică din: 17 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,judecător
JUDECĂTOR: I. C. JUDECĂTOR: F. G. C. GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către reclamanta C. de C.
N.
împotriva sentinței civile cu nr.1287 din 4 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă cu împuternicirte avocațială pentru reclamanta recurentă C. de C. N., avocat Ienciu Aura, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Se constată că prin încheierea camerei de consiliu din data de 16 octombrie 2013, s-a încuviințat cererea de abținere formulată de doamna judecător N. C. . Completul de judecată s-a constituit prin includerea domnișoarei F. G. C., judecător aflat pe planificarea de permanență.
Instanța constată recursul în termen declarat, motivat, comunicat și legal timbrat cu jumătate din taxa de timbru achitată la fond.
Reprezentanta reclamantei recurente, avocat Ienciu Aura susține oral recursul așa cum este formulat în scris, depune la dosarul cauzei în copie xerox hotărârea adunării generale din_ . Arată că nu are de formulat cereri prealabile judecării recursului.
Nefiind de formulat cereri prealabile judecării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente, avocat Ienciu Aura solicită admiterea recursului așa cum este formulat în scris, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru motivele prezentate pe larg în memoriul cuprinzând motivele de recurs, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1287/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta
C. de consum N., în contradictoriu cu pârâții M. G. și R. F. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Terenul în litigiu este situat în intravilanul loc. N. de Jos între vecinii teren comunal, Runcan Viorel și Sima Ignat și are suprafața de 1400 mp, astfel cum este delimitat acesta pe planul de situație de la fila 23 din dosar_ al Judecătoriei Năsăud unde se regăsește documentația tehnică întocmită de expert Bodnariu D. și de care reclamanta a arătat că înțelege să se servească și în prezenta cauză.
Din aceeași documentație tehnică, instanța reține că acest teren se identifică cu tarla 72/29 parcela 26 din Titlul de proprietate nr.2. eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud la data de
18.0., prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra tuturor imobilelor înscrise în titlu în favoarea numitului M. G. T. .
Prin Sentința civilă nr.2315/2003 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr.2340/2003 s-a dezbătut succesiunea după def. M. G. T. și s-a atribuit reclamantului M. G., printre altele, acest teren de 1400 mp identificat prin tarla 72/29 parcela 26.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert Chendrean Constanța în dosarul nr.2340/2003 acest lot de teren nu a fost identificat și pentru acesta nu s-a dispus înscrierea în CF.
Prin dosarul nr._ imobilul ce formează și obiectul prezentului litigiu a fost identificat potrivit celor de mai sus prin documentația tehnică întocmită de expert Bodnariu D., identificări în conformitate cu care, lotul de teren în litigiu se identifică cu date de carte funciară cu terenurile înscrise în CF 1194 N. de Jos top 569/2 și 570/2 și în CF 1566 N. de Jos top 571/2.
La data de 22 august 2009, la rândul său pârâtul M. G. s-a obligat să transmită reclamantei acest teren pentru un preț de 1500 lei, achitat integral la aceeași dată astfel cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată încheiat cu acest prilej de pârât cu reprezentanții reclamantei, înscris aflat în original la fila 4 din dosarul acvirat nr._ .
Așa cum rezultă din documentația tehnică efectuată de expert Bodnariu D., susmenționată, acest lot de teren se află în posesia reclamantei C. de C. N.
.
Însă, din identificările efectuate de același expert respectiv, de pe schița de la fila 23, instanța reține că pe acest etern se află o construcție în suprafață construită de 377 mp. Din Autorizația pentru executare de lucrări nr.51/_ eliberată de fostul Consiliu P. ular al comunei N. sub nr.2248/0_, rezultă faptul că această construcție a fost edificată pentru destinația de brutărie iar din Adresa Primăriei Comunei N. nr.3896/_, se4 confirmă faptul că această construcție existentă pe terenul identificat cu tarla 72/29, parcela 26 din Comuna N. a fost construită de COOP C. N. în anul 1969 (f.27 și 28 din dosar nr.1703/2010).
Raportat la situația de fapt astfel reținută, instanța apreciază că acțiunea civilă astfel formulată este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin Decretul nr.244/1955 s-a instituit un drept de folosință special în favoarea Organizațiilor Cooperațiilor de C. de la acea dată asupra terenurilor pe care organizațiile cooperatiste și-au realizat construcții.
Potrivit art.107 din Legea nr. 1/2005 terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperațiilor de consum și meșteșugărești precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data i intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt
revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respectiv sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperatiste.
Textul de lege citat a fost modificat în acest sens în urma Deciziei Curții Constituționale nr.913/2009.
În conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991, terenurile pe care existau construcții puteau fi restituite limitat, în conformitate cu natura acestor construcții potrivit dispozițiilor legii de reconstituire.
Deși pe terenul în litigiu exista această construcție ridicată de C. de C.
N. încă din anul 1969 în Titlul de proprietate nr.2. /2003 este consemnată categoria de folosință pentru întreaga suprafață de 1400 mp ca fiind ,,fânețe’’ fapt care, evident, nu corespunde realității, câtă vreme pe acesta se află această clădire cu destinația de brutărie cu o suprafață construită de 377 mp.
Câtă vreme, potrivit art.107 din Legea cooperațiilor nr.1/2005 reclamanta deține un drept de folosință asupra terenului pe toată durata existenței construcției, considerăm că acest teren nu putea forma obiectul Legii nr.18/1991. Cel mult, autoritatea administrației publice locale care deținea proprietatea imobilului avea posibilitatea să-l înstrăineze, cu plată, în condițiile art.107, alin.2 din Legea nr. 1/2005, reclamanta având un drept de preemțiune, însă, în nici un caz, terenul pe care exista construcția nu putea fi reconstituit în baza legii fondului funciar, pentru ca beneficiarul reconstituirii să-l înstrăineze ulterior tot cooperației. Aceasta deoarece, potrivit art. 107 alin.2 din Legea nr. 1/2005, în situația în care autoritatea administrației publice centrale sau locale decide înstrăinarea bunurilor imobile din proprietatea lor privată, care sunt în folosința societăților/organizațiilor cooperative, acestea beneficiază de un drept de preemțiune la cumpărarea acestora, precum și de un drept de preferință în cazul concesionării sau închirierii acestora.
Mai mult decât atât, la dosar nu s-a depus hotărârea adunării generale a Cooperativei de C. N. prin care, s-ar fi decis achiziționarea acestui imobil teren. Pentru aceste motive, s-a respins ca neîntemeiat petitul de validitate antecontract de vânzare-cumpărare și, în consecință, de pronunțare a unei sentințe
care să țină loc de act autentic.
Pe cale de consecință, este neîntemeiat și petitul de înscriere în CF a dreptului de proprietate pe numele reclamantei asupra acestui teren.
Mai mult decât atât, cu referire la acest capăt de cerere, instanța mai are în vedere faptul că, deși prin prezenta acțiune reclamanta C. de C. N. solicită și înscrierea în CF a dreptului de proprietate, și cu toate că a beneficiat de serviciile unui avocat ales, iar proprietarii tabulari rezultă din extrasele de CF de la filele 21, 22 din dosar_, reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată și proprietarii tabulari ai acestui imobil, pentru opozabilitatea hotărârii.
Ori, în conformitate cu art.22 lit.,,a’’ din Legea nr. 7/1996 republicată, înscrierea unui drept în cartea funciară se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
O primă critică adusă hotărârii recurate vizează faptul că instanța de fond s-a pronunțat mai mult decât ce s-a cerut prin acțiune-plus petita-(in ceea ce privește considerentele hotărârii). Se pare că instanța de fond nu a înțeles care a fost obiectul prezentei cauze și anume validare antecontract de vânzare-cumpărare și întreaga motivare se bazează pe teoria reconstituirii dreptului de proprietate, aceasta nefiind investită cu soluționarea unei cauze privind anularea parțială a titlului de proprietate așa cum se desprinde concluzia lecturând motivele care stau la baza hotărârii.
Deși există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat că în urma dezbaterii succesiunii după defunctul M. G. T., terenul în litigiu a revenit în lot pârâtului vânzător M. G., care ulterior 1-a vândut reclamantei, instanța de fond ignoră acest fapt cu desăvârșire.
Câtă vreme prin această hotărâre judecătoreasca definitivă si irevocabilă s-a consfințit faptul că M. G. este proprietarul acestui teren acest titlu de proprietate nefiind contestat - titlu care a stat la baza pronunțării hotărârii nr.,2315/2003- instanța de fond nu avea de ce sa « descalifice proprietarul» motivând faptul ca reclamanta avea un drept de folosință asupra terenului. În considerentele sentinței instanța arată că prin raportul de expertiză întocmit de către expert Chendrean Constanta în dosar nr.2340/2003 lotul de teren din litigiu nu a fost identificat și pentru aceasta nu s-a dispus înscrierea în CF.
Această împrejurare nu este reală deoarece în urma acestui raport de expertiza instanța din 2003 a atribuit terenul în lotul vânzătorului M. G., sentința civilă nr.2315/2003, fila 3, aln.3, pct.L, ultima tarla, dar înscrierea în CF a terenului nu s-a făcut deoarece acest lucru nu s-a solicitat prin acțiunea respectivă.
O alta critica adusă hotărârii recurate este aceea că instanța în mod greșit a reținut un drept de folosință în favoarea reclamantei întemeiat pe art.107 din Legea 1/2005. Din analiza articolului menționat se observă că legiuitorul menține acest regim special pe toată durata existentei construcțiilor dar condiționat de faptul nerevendicării terenurilor respective de către proprietari.
Or, câtă vreme acest teren a fost revendicat de către proprietari eliberându-se în acest sens Titlul de proprietate nr.2. /2003-aceasta constituind dovada certă a proprietății - textul legal mai sus invocat nu mai subzistă.
Instanța de fond mai reține faptul că în conformitate cu prevederile Legii 18/1991, terenurile pe care existau construcții puteau fi restituite limitat, în conformitate cu natura acestor construcții. Din nou instanța de fond este în eroare invocând un text de lege care nu este aplicabil în prezenta pricină. Câtă vreme titlul de proprietate și nici actele premergătoare eliberării acestuia nu au fost contestate de către nici o persoana interesată, evident este faptul că terenul in litigiu se încadrează pe dispozițiile legale făcând parte din acele restituiri limitate.
Statuările instanței cu privire la faptul că administrația publică locală avea posibilitatea să înstrăineze acest teren, cu plată sunt mai mult decât hilare câtă vreme nu autoritatea administrației publice este proprietara acestui teren ci pârâtul vânzător. Astfel, hotărârea a fost data cu încălcarea legii, interpretând greșit textul de lege corespunzător situației de fapt.
Recurentul a mai susținut faptul că deși în cauză au fost administrate probe, interogatorii, înscrisuri, raport de expertiza, din considerentele sentinței nu rezultă o minima analizare a probelor administrate in cauza. Cu alte cuvinte, prezenta hotărâre nu este consecința unei amănunțite si judicioase aprecieri a probelor administrate în
cauza, singura grijă a instanței de fond a fost să analizeze legalitatea titlului de proprietate.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de recursul declarat în cauză.
Recursul este fondat.
Criticile recurentei cu privire la analizarea de către instanța de fond a altor aspecte decât cele cu privire la care era investită, sunt întemeiate.
În considerentele hotărârii atacată se face o vastă analiză a legalității titlului de proprietate nr. 277170/2003 în care s-a înscris parcela în litigiu, fără ca vreuna din părți să fi investit instanța cu o astfel de cerere. Referindu-se de nulitatea absolută a titlului, instanța avea posibilitatea de a o invoca, din oficiu, ca și o împrejurare de drept de ordine publică, însă numai în condițiile art. 129 alin.4 teza ultimă din Codul de procedură civilă, cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare. Nu este admisibil ca instanța să-și fundamenteze soluția pe o excepție de fond care nu a fost invocată și dezbătută, pentru care părțile nu au avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere, să solicite și să administreze probe.
Verificând actele dosarului de față, precum și cele ale dosarului 2340/2003, atașat, tribunalul reține că dreptul de proprietate al pârâtului vânzător M. G. asupra parcelei de 1400 mp, identificată în tarla nr. 72/29 parcela 26, este unul născut și actual, necontestat de nici una din părțile cauzei. Prin sentința nr. 2315/2003, s-a atribuit în lotul cuvenit pârâtului vânzător terenul în litigiu, cu titlu de moștenire după defunctul M. T., beneficiarul reconstituirii. Terenul a fost identificat prin expertiza tehnică efectuată de exp. Bodnariu D. în dosar civil nr._, necontestată în cauză, ca făcând parte din cf. nr. 1194, cf. nr. 1566 N. nr. top 569/2, 570/2, 571/2, întocmindu-se tabelul de mișcare parcelară cu propuneri de întabulare pe reclamantă (f.26), lucrare avizată de OCPI în cauza de față (f.30).
Drept consecință, nu există temeiuri care să împiedice admiterea acțiunii în prestație tabulară, cu raportare la prevederile art. 969, 1021 din Codul civil, și art. 20 alin.3 din Legea nr. 7/1997( în vigoare la data încheierii convenții), contractul de vânzare-cumpărare din_ (f.4), recunoscut de părțile contractante, deși nul ca și contract de vânzare-cumpărare pentru lipsa formei autentice, fiind valabil ca și antecontract de vânzare-cumpărare. Plata prețului nu a fost contestată în cauză.
În ceea ce privește solicitarea de întabulare a dreptului de proprietate al reclamantei, tribunalul reține temeinicia cererii, urmând ca înscrierea dispusă prin prezenta sentință să se efectueze după înscrierea în prealabil a dreptului vânzătorului, așa cum acesta a fost stabilit prin hotărârea evocată. În cazul în care prima instanță aprecia că cererea de întabulare este una cu caracter succesiv, în sensul de a se înscrie întâi dreptul vânzătorului ( pe calea acțiunii oblice - în acest caz fiind necesară introducerea în cauză a proprietarilor tabulari sau a moștenitorilor acestora), avea obligația de a pune în discuția părților această împrejurare, neputând respinge cererea pentru acest considerent.
Mai mult decât atât, ignorarea și chiar înlăturarea unui drept de proprietate, consfințit de o hotărâre judecătorească nedesființată prin căile de atac prevăzute de lege, ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( începând cu cauza Brumărescu c. României) respectiv o încălcare a principiului securității raporturilor juridice civile.
Pentru considerentele de fapt și de drept evocate, în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în tot sentința ( solicitarea de casare nefiind întemeiată) și va admite acțiunea așa cum s-a formulat, în sensul că va constata valabilitatea antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat la data de_ între reclamantă în calitate de cumpărătoare și pârâtul M. G. în calitate de vânzător, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 1400 mp situat în com. N. de Jos nr. 142/A, cuprins în TP nr. 2.
/2009, identificat în tarla nr. 72/29, parcela nr. 26, atribuit pârâtului prin sentința civilă nr. 2315/2003 a Judecătoriei Năsăud, irevocabilă, pentru prețul de 1500 lei, achitat integral;va obliga pârâtul să predea act apt pentru întabulare, iar în caz de refuz prezenta sentință ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare; și va dispune întabularea în cf pe numele reclamantei a imobilului astfel dobândit, conform raportului de expertiză aflat la fila 16-26 din dosarul nr._, atașat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta C. de C. N. , cu sediul în N. nr. 43, jud. Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1287/2013, pronunțată de Judecătoria Năsăud la 4 iunie 2013, pe care o casează în întregime și rejudecând pe fond:
Admite acțiunea civilă extinsă promovată de reclamanta C. de C. N. împotriva pârâților M. G., domiciliat în com. N. sat F. nr. 12 jud. Bistrița-Năsăud și R. F., domiciliată în com. N. sat F. nr. 60 jud. Bistrița- Năsăud și în consecință:
Constată valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între reclamantă în calitate de cumpărătoare și pârâtul M. G. în calitate de vânzător, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 1400 mp situat în com. N. de Jos nr. 142/A, cuprins în TP nr. 2. /2009, identificat în tarla nr. 72/29, parcela nr. 26, atribuit pârâtului prin sentința civilă nr. 2315/2003 a Judecătoriei Năsăud, irevocabilă, pentru prețul de 1500 lei, achitat integral;
Obligă pârâtul să predea act apt pentru întabulare, iar în caz de refuz prezenta sentință ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare;
Dispune întabularea în cf pe numele reclamantei a imobilului astfel dobândit. Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. I. | I. | C. | F. | G. C. H. | V. |
Red./Tehnored. S.I./2ex Jud. fond: M. D.M.
| ← Decizia civilă nr. 129/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 360/2013. Prestație tabulară → |
|---|
