Încheierea civilă nr. 301/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
ÎNCHEIEREA CIVILĂ Nr. 301/CC/2013
Ședința Camerei de Consiliu de la 01 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. | S. | B. |
Grefier G. | P. |
S-a luat spre examinare, cererea de recuzare a doamnei judecător C. C. A. din compunerea completului de judecată 4 F, formulată de reclamanta N. A. I. .
Examinarea cererii s-a făcut în ședința Camerei de Consiliu, fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după
care:
ul, apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe
pentru justa soluționare a cererii, aceasta aflându-se în stare de judecată, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus la data de 12 septembrie 2013
, reclamanta N. A. I. a solicitat instanței recuzarea doamnei judecător C. C. A. din compunerea completului de judecată 4 F.
În motivarea cererii
s-a arătat în fapt că prin cererea de chemare în judecata precizata, reclamanta a sesizat instanța de judecata cu o serie de petite principale și petite subsidiare cu privire la doua cote parti distincte dintr-un imobil situat in Municipiul C. -
.
Astfel, in ceea ce privește o cota parte de 51,05% din dreptul de proprietate asupra imobilului in discuție, a solicitat instanței de judecata, in principal, să constante calitatea de bun comun dobândit în timpul căsătoriei dintre reclamantă și paratul de rând 1 I. A. H. și partajarea acestui imobil prin atribuirea în totalitate către reclamanta, fără plata vreunei sulte, a acestei cote părți din dreptul de proprietate, întrucât a fost achitată la mâna pârâtului I. A. H.
.
În subsidiar, cu privire la aceeași cota de 51,05% din dreptul de proprietate asupra imobilului, in măsura in care petitul principal mai sus descris ar urma sa fie respins, iar instanța de judecata va considera, in urma administrării probatiunii, ca aceasta cota parte ar fi bunul propriu al paratului de rând 1, a solicitat instanței să il oblige pe acest parat să încheie cu reclamanta în calitate de cumpărător un act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la bunul imobil - cota de
51,05% din dreptul de proprietate, în caz contrar, hotărârea instanței urmând să țină loc de act autentic, având in vedere sumele de bani remise de reclamantă acestuia.
Fara a intra in fondul disputei, reclamanta arată ca a remis paratului de rând 1 o suma de bani pentru a deveni proprietara intregii cote de 51,05% din imobil, fara a intra in detalii tehnice la acel moment, având in vedere situația familiala tensionata expusa pe larg prin actele înregistrate Ia dosar, si numai in urma administrării probatiunii ce urmează a fi propusa va rezulta caracterul de bun comun sau propriu al paratului de rând 1, precum si titlul sumelor remise acestuia, respectiv sulta sau preț.
In ceea ce privește cealaltă cota-parte de 48,95% din dreptul de proprietate asupra imobilului in discuție, reclamanta a solicitat instanței obligarea paratului de rând 3 I. V. la încheierea unui act autentic de vanzare-cumparare, în caz contrar hotărârea instanței urmând a tine locul unui astfel de act.
În fața T. ului C., urma declinării dosarului de către Judecătoria Cluj-Napoca, la termenul din_, reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere că, cu privire la cota-parte de 51,05% petitul principal pe care l-a formulat respectiv partajul judiciar, atrage competența exclusivă a judecătoriei, și nicidecum a tribunalului, conform prevederilor cuprinse în art.2 pct.1 lit.b din Codul de Procedura Civilă, iar cu privire la cota parte de 48,95%, valoarea petitului nu depășește pragul valoric de 500.000 care ar atrage competenta materiala a T. ului.
La termenul precizat, instanța de judecata a respins excepția invocata, reținând in considerente faptul ca prin acțiunea formulata, reclamanta tinde sa obțină obligarea paraților la incheierea de acte autentice de vânzare cumpărare cu privire la întreg imobilul, acesta aspect constituind obiectul principal al cererii de chemare in judecata, iar petitul de partaj a fost introdus prin precizarea la acțiune ulterioara. In aceste condiții, instanța a reținut ca este competenta material a soluționa prezenta pricina, cată vreme valoarea adunata a petitului subsidiar formulat cu privire la cota de 51,05% si cea a petitului principal cu privire la cota de 48,95% depășește pragul valoric indicat
Or, reclamanta tinde la admiterea petitelor astfel cum acestea au fost prezentate prin precizarea la acțiune, iar in virtutea principiului disponibilității, cată vreme subsemnata a formulat un petit principal de partaj, doar in măsura in care acesta ar fi respins, instanța de judecata poate trece la aprecierea si soluționarea petitului subsidiar.
Prin urmare, din considerentele reținute de instanța in respingerea excepției, rezulta ca aceasta urmează sa respingă petitul principal de constatare a caracterului de bun comun si de partajare a cotei de 51,05% din imobil, urmând a da prioritate petitului subsidiar formulat cu privire la aceasta cota, de obligare a paratului la incheierea unui act autentic de vânzare cumpărare.
În acest context, este lipsit de tăgadă că această instanță de judecată și-a spus deja părerea sa asupra fondului petitului principal, îndepărtând din obiectul litigiului petitul principal de partaj judiciar,
înainte ca acesta să fie soluționat prin hotărâre, drept pentru care cererea de recuzare a acestui complet se impune a fi admisă.
Cu alte cuvinte, instanța de judecata considera deja ca doar petitul subsidiar ar fi admisibil, in funcție de probatoriul ce se va administra, si ca acesta este petitul in funcție de care trebuie să analizeze valoarea obiectului
litigiului si prin urmare competenta sa materiala.
Nu in ultimul rând, arată faptul ca paratul de rând 1 a formulat cerere reconventionala prin care solicita constatarea caracterului de bun propriu a cotei-parte de 51,05% din imobilul in discuție. Or, petitul subsidiar formulat de reclamantă, de obligare a paratului de rând 1 la încheierea unui act autentic cu privire la aceasta cota, devine principal doar in măsura in care cererea reconventionala ar fi admisă, de unde rezulta faptul ca, concomitent cu antepronuntarea cu privire la petitul de partaj al reclamantei, in sensul respingerii acestuia, instanța de judecata s-a antepronuntat si cu privire la cererea reconventionala, in sensul admiterii acesteia, urmând a analiza in continuare doar daca sunt îndeplinite condițiile obligării paratului I. A. H. la încheierea unui act autentic de vanzare- cumparare cu reclamanta.
Practic cererea reclamantei îndeplinește toate condițiile de admisibilitate și temeinicie pentru admiterea acesteia:
Judecătorul s-a antepronunțat cu privire la fondul petitului principal de partaj si cu privire la cererea reconventionala pentru motivele prezentate anterior, caz în care sunt incidente prevederile art.27 pct.7 Cod Pr. Civ
Termenul de judecată din data de_ este primul termen la care reclamanta a putut formula prezenta cerere de recuzare, întrucât abia la acest moment i-au fost cunoscute motivele de recuzare, în conformitate cu art.29 alin.2 Cod Pr.Civ.
Î
n drept, se invocă prevederile art. 27 pct.7 și urm.Cod Pr. Civ.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru in cuantum de 100 lei (f.12).
Analizând cererea prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul constată netemeinicia acesteia, având in vedere următoarele considerente:
În opinia reclamantei motivele de fapt invocate în cererea de recuzare se încadrează în teza reglementată de art. 27 pct. 7 Cod pr.civ, potrivit căreia judecătorul poate fi recuzat dacă și-a spus părerea în cauză.
Analzand cuprinsul incheierii civile din data de_, se constata ca judecătorul recuzat s-a pronuntat asupra exceptiei necompetentei materiale a T. ului, respingand aceasta exceptie, apreciind ca petitul principal al actiunii este prestatie tabulara precum si raportat la mentiunea din cererea de chemare in judecata in sensul ca intelegerea partilor s-a facut la suma de 1. Eur .
Instanta apreciaza ca prin solutionarea si motivarea respingerii exceptiei necompetentei materiale, nu se poate retine ca instanta s-a antepronuntat cu privire la solutionarea cauzei in intelesul dispozitiilor art. 27 pct.7 C.pr. civ .
Mai mult câtă vreme nu s-a susținut și dovedit că judecătorul recuzat și-a spus părerea asupra temeiniciei și legalității cererii de
chemare in judecata ce face obiectul dosarului de față, dispozitiile art. 27 pct. 7 Cod pr.civ. nu este incident în cauză.
În consecință, în temeiul disp. art. 31 Cod pr.civ. va fi respinsă ca nefondată cererea de recuzare a d-nei judecător C. C. A. formulată de reclamanta N. A. I., conform dispozitivului incheierii.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUEMEL LEGII
D I S P U N E:
Respinge ca nefondată cererea de recuzare a d-nei judecător C.
C.
A. formulată de reclamanta N. A. I.
.
Cu drept de recurs odată cu fondul.
Pronunțată în ședința publică din _
.
Președinte,
S. B.
Grefier,
P.
G.P. 01 Octombrie 2013 Red FSB/GP/2 EX
| ← Decizia civilă nr. 947/2013. Prestație tabulară | Încheierea civilă nr. 173/2013. Prestație tabulară → |
|---|
