Decizia civilă nr. 367/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 367/A/2013
Ședința publică din 04 Septembrie 2013 Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul apelant T. T. împotriva Sentinței civile nr. 1951/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimatul F. G., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal și intimatul personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apelantul depune la dosar dovada achitării onorariului pentru expertiză, în cuantum de 1049 lei și precizează că este de acord cu expertiza.
La acest termen intimatul depune la dosar întâmpinare și copia sentinței penale nr. 1096/2010, dosar nr._ al Judecătoriei D. . De asemenea, intimatul arată că nu are de formulat obiecțiuni la expertiză.
Instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată. Părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, precizând că a edificat gardul pe șoșii lăsați chiar de intimat, iar la momentul respectiv i-au arătat locul unde expertul să pună ruleta pentru măsurători chiar fratele, tatăl și mama intimatului.
Intimatul solicită respingerea apelului.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1951/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul F. G. în contradictoriu cu pârâtul T. T. și în consecință a obligat pârâtul să demoleze gardul despărțitor, după obținerea autorizației de desființare de către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Din declarațiile martorilor audiați în cauză și din adresele existente la
f. 59, 82 în dosar, rezultă că în cursul anului 2009 pârâtul a dezafectat gardul ce despărțea cele două proprietăți edificând un gard nou, pe fundație de beton cu stâlpi din țevi metalice și plasă de sârmă.
La momentul edificării acestui gard, limita despărțitoare dintre cele două proprietăți avea un traseu oblic. Din planul de situație întocmit de Primăria B. la solicitarea părților, rezultă că în prezent amplasamentul
gardului este modificat față de cel inițial, în sensul că gardul edificat de pârât se află amplasat pe proprietatea reclamantului iar distanța dintre colțul casei pârâtului și limita proprietății reclamantului nu respectă distanța stabilită prin schița de la fila 63. În consecință s-a stabilit că gardul are acum un amplasament la o distanță de 2,5 m. față de colțul casei pârâtului, mai mare decât cea inițială (1,5 m.) ca o consecință a mutării gardului înspre proprietatea reclamantului. Astfel că, în prezent pârâtul ocupă o parcelă de teren din proprietatea reclamantului.
Prin Sentința penală nr. 1096/2010 a Judecătoriei D., s-a respins plângerea formulată de reclamant împotriva Ordonanței 205/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, prin care i s-a aplicat amendă administrativă de 500 lei, reținându-se că pericolul social al faptei nu justifică încadrarea acesteia în infracțiunea de tulburare de posesie. Prin Decizia penală nr. 99/R/2011 a T. ului Cluj, s-a respins recursul, sentința fiind definitivă (f. 7-10). Prin Adresa nr. 6234/2012 emisă de Primăria comunei B., se atestă că pârâtul nu deține autorizație de construcție pentru gardul edificat în loc. Maia nr. 46 și nu a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea dispozițiilor Legii 50/1991.
În cauză sunt incidente următoarele dispoziții legale: Art. 3 alin 1 din Legea 50/1991 prevede Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri, locuri de joacă și agrement, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice. Potrivit art 26 alin 1 lit a din Legea 50/1991 constituie contraventie daca nu a fost savarsită in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiune executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor mentionate la lit. b.
Conform art 8 alin.1 și 2 din Legea 50/1991 Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, partiala sau totala, a constructiilor si instalatiilor aferente constructiilor, a instalatiilor si utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de constructii de sustinere a acestora, precum si a oricaror amenajari se fac numai pe baza autorizatiei de desfiintare obtinute in prealabil de la autoritatile prevazute la art. 4. Autorizatia de desfiintare se emite in aceleasi conditii ca si autorizatia de construire, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii. Raportat la aceste considerente, s-a constatat că pârâtul a edificat gardul ce desparte proprietățile situate în Maia la nr. 46 și nr. 47 fără a avea autorizație de construcție și fără a respecta vechiul amplasament a liniei ce despărțea proprietățile părților.
Așa fiind, s-a admis acțiunea și a fost obligat pârâtul să demoleze gardul despărțitor, după obținerea autorizației de desființare de către reclamant. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul recurent T.
T., solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere întrucât s-a soluționat cererea fără a se intra în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de noi probe, în subsidiar, schimbarea în totalitate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra lipsei calității procesuale active și nu a luat în considerare faptul că este coproprietar asupra imobilului în litigiu împreună cu soția sa. Instanța nu a
luat în considerare că reclamantul nu este titularul vreunui drept de proprietate, acesta afirmând că este moștenitor al defunctului său tată, fără a prezenta un certificat de moștenitor și fără a face dovada că ar fi acceptat succesiunea. Din spusele satului rezultă că moștenitori ar fi mama sa și un nepot.
Martorii audiați au arătat că noul gard nu numai că respectă vechiul amplasament ci că a fost edificat pe terenul său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 312, 304 alin. 1 pct. 5, 6, 7,
8, 9 C.pr.civ.
Intimatul a depus note prin care arată că nu este de acord cu admiterea acțiunii.
Instanța a recalificat în temeiul art. 282 C.pr.civ. calea de atac din recurs în apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța reține următoarele:
Contrar reținerilor cuprinse în motivele de apel, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active.
Soluția asupra acestei excepții raportat la criticile invocate este corectă în condițiile în care calitatea de proprietar a imobilului este dovedită, filiația față de cel înscris în Registrul Agricol fiind justificată.
Lipsa unei acceptări exprese a succesiunii nu are relevanță atâtă timp cât acceptarea tacită a moștenirii rezultă din manifestarea intenției de continuare a personalității autorului său prin locuirea în imobil.
În vederea analizării motivelor de apel privitoare la locul edificării gardului s-a dispus și s-a administrat o expertiză tehnică în cauză, concluziile expertului Domșa nefiind contestate de niciuna dintre părți.
În pct. 3 al concluziilor se atestă că prin edificarea gardului din beton s-a încălcat o suprafață de 5 mp din proprietatea intimatului F., indicându-se și punctele în zona în care această proprietate este delimitată.
De asemenea, în actele din probațiunea administrată în fața instanței de fond rezultă că apelantul a edificat un gard fără a avea autorizație de construire, gard care nu a fost edificat pe vechiul amplasament. De altfel, în cuprinsul actelor de urmărire penală apelantul a recunoscut că a edificat gardul pe alt amplasament, iar din adresa 1440/2010 a Primăriei com. B. se confirmă faptul mutării gardului pe un alt amplasament.
Eventuală calitate de coproprietar a soției apelantului asupra imobilului nu are relevanță atâta timp nu se pune în discuție dreptul de proprietate asupra terenului acțiunea de față nefiind una petitorie.
Avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză, instanța va da eficiență acestui mijloc de probă administrat nemijlocit de către instanță și față de care nu au fost formulate obiecțiuni. Reținănd și poziția intimatului, exprimată prin întâmpinarea depusă ulterior efectuării raportului de expertiză prin care se solicită demolarea gardului pe unde acesta încalcă proprietatea, și în temeiul art. 296 C.pr.civ. va admite apelul declarat de T.
T. împotriva Sentinței civile nr. 1951/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o va schimba în parte, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul F. G. în contradictoriu cu pârâtul T. T., și în consecința va obligă pârâtul să demoleze gardul despărțitor pe porțiunea identificată în raportul de expertiză întocmit de expert Domsa Stina L. O., care face parte integranta din prezenta hotărâre, între punctele C-E1-G, după obținerea autorizației de desființare de către reclamant și va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Apelantul a solicitat obligarea intimatului la cheltuieli de judecată, el justificând cheltuieli doar în legătură cu efectuarea raportului de expertiză. Având în vedere soluția asupra apelului, apreciind că culpa procesuală aparține părților în raport cu soluția asupra cererii de chemare în judecată, instanța în temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga intimatul să plătească apelantului T. T. suma de 750 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de T. T. împotriva Sentinței civile nr. 1951/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul F. G. în contradictoriu cu pârâtul T. T., și în consecința obligă pârâtul să demoleze gardul despărțitor pe porțiunea identificată în raportul de expertiză întocmit de expert Domsa Stina L. O., care face parte integranta din prezenta hotărâre, între punctele C-E1-G, după obținerea autorizației de desființare de către reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimatul să plătească apelantului T. T. suma de 750 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător, Ana-SS
Grefier,
G. -C. Ț.
Red.dact.D.T./C.Ț.
4 ex/ _
Jud.fond.C. I. Mînzat
| ← Decizia civilă nr. 452/2013. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 2013/2013. Obligatie de a face → |
|---|
