Decizia civilă nr. 371/2013. Accesiune
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVI LĂ NR. 371/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE :P. G. G.
J. ecător :Ț. D.
J. ecător :P. M. B.
G. ier: O. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenții-reclamanți
O. I. și O. E., ambii domiciliați în S. M., str. B. V. bl. 34 ap. 46, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 702/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții O.
I. și O. E. lipsă, avocat Cioban R., lipsă fiind intimații M. I., C. L.
, P. I. și P. G. N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Reprezentanta recurenților O. I. și O. E., avocat Cioban R.
depune la dosar împuternicire avocațială. Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită judecarea recursului.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta recurenților O. I. și O. E., avocat Cioban R. solicită admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, fără cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Arată că, în speță, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții să se constate că sunt proprietari asupra parcelei de teren în suprafață de 1311 mp, și pe cale de consecință a se dispune întabularea în cartea funciară. Arată că, în cauză s-a dovedit faptul că reclamanții au cumpărat de la M. I. prin contract de vânzare-cumpărare autentic cota lui din acest teren, urmare căruia reclamanții s-au întabulat în cartea funciară cu o cotă nedeterminată. Cealaltă cotă tot nedeterminată a rămas întabulată pe numele P. I., care între timp a decedat, fiind chemați în judecată moștenitorii acesteia. În subsidiar, solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în
vederea administrării de noi probe pentru a se lămuri temeiul de drept al acțiunii introductive de instanță.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 702/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții O. I. și O. E. în contradictoriu cu pârâții M. I.
, C. L., P. I. și P. N., având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune pentru suprafața de 1311 mp de teren înscris în c.f. nr. 21193 N S. M., cu nr. top. 8035. a fost respinsă ca nedovedită cererea de ieșire din indiviziune.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Apreciind probele de la dosar, instanța de fond a considerat că accesiunea imobiliară invocată de reclamanți, nu poate fi operantă în cauză cu privire la o anumită suprafață de teren.
Accesiunea poate fi caracterizată ca fiind un mod de dobândire a proprietății constând în încorporarea materială a unui lucru mai puțin important într-un lucru mai important, în temeiul căreia, dacă două lucruri aparțin la proprietari diferiți, proprietarului bunului mai important va dobândi dreptul și asupra bunului incorporat. În ceea ce privește accesiunea imobiliară, aceasta poate fi naturală sau artificială. Accesiunea imobiliară naturală se referă la aluviunea pământurilor, avulsiunea și situația insulelor și prundișurilor, astfel că nu presupune intervenția omului.
Accesiunea imobiliară artificială se referă la construcțiile și plantațiile făcute pe terenuri.
Ambele situații prezentate, nu își găsesc aplicare în speța prezentată în acțiunea reclamanților, astfel că nu subzistă temeiurile de drept arătate, art.480, 482 și 488 din vechiul cod civil.
Prin urmare cererea privind dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune a fost respinsă.
În legătură cu cererea subsidiară, sau accesorie, nefiind definită și solicitată în concret de către reclamanți, instanța de fond a respins-o ca nedovedită, neexistând modalități de partajarea propune de reclamanți, iar schița este insuficientă nu prezintă vre-o dezmembrare a suprafeței ce o dețin în prezent reclamanții ca și cotă indiviză.
Ca atare și această cererea a fi respinsă împreună cu cea principală.
Împotriva sentinței civile nr. 702/_, a formulat în termen legal, recurs, recurenții-reclamanți O. I. și O. E., solicitând admiterea recursului în baza art. 312 (2) combinat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și modificarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea acțiunii introductive.
În motivele de recurs, recurenții au arătat următoarele: Prin acțiunea introductivă au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții ca se constate că sunt
proprietari asupra parcelei de teren în suprafața de 1311 m.p. -teren înscris în CF 21193 S. M. -nr. top. 8035 teren situat în S. M. str. Lazu Baciului nr. 31/a la locul numit Peste pod sub coastă- cu titlu de accesiune și pe cale de consecință a se dispune întabularea recurentului și asupra acestei suprafețe de 1311 mp; în final întabularea în cota de 1/1 parte pe numele recurenților cartea funciară. Pe parcursul procesului au depus completare de acțiune pe care nu au mai susținut-o la fondul cauzei.
Recurenții critică motivarea instanței de respingere a acțiunii deoarece, contrar a ceea ce se reține în considerentele sentinței, au dovedit ca modul de dobândire a dreptului de proprietate este accesiunea :au dovedit că au cumpărat de la M. I. prin contract de vânzare cumpărare autentic cota lui din acest teren, urmare a căruia au fost întabulați în cartea funciară cu o cotă nedeterminată, cealaltă cota tot nedeterminată rămânând întabulată pe numele P.
I. -care între timp a decedat și au chemat în judecată moștenitorii. Deși întabularea apare doar pe o cota nedeterminată pârâtul M. I. a depus întâmpinare declarând că nu se opune înlabulării și asupra celeilalte parcele deoarece el a vândut întregul teren, apoi s-a prezentat la mai multe dezbateri și a declarat ca el a vândut întreaga parcelă de 2622 mp. Parcela de teren a fost identificată prin nota de constatare și dat fiind că întreaga parcelă este în folosința recurenților nu se impune dezmembrarea acesteia. Critică motivarea instanței care, după ce face o caracterizare a accesiunii, conchide că acest mod de dobândire a proprietății nu este operant în speță.
În speță operează accesiunea imobiliară artificială ca mod de dobândire a proprietății deoarece și cealaltă porțiune nedeterminată din același teren în care sunt întabulați cu cota nedeterminată a fost încorporată în parcela recurenții formând un întreg. Din economia textului de lege care definește accesiunea rezultă că proprietarul unui bun devine proprietar a tot ce se alipește cu bunul ori se încorporează în acesta, în speță fiind vorba despre accesiunea imobiliară artificială care rezultă din fapta proprietarului sau a altei persoane. Transpunând acestea la speță, recurenții, în calitate de proprietari asupra a jumătate din parcela -1311 mp folosind în limitele legii și a voinței vânzătorului-M. I. care vine și declară că a vândut întreaga parcela de teren, martorii M. V. și M. Csila care au declarat ca recurenții au folosit întreaga parcelă comportându-ne ca și adevărați proprietari, prin cumpărare - consideră ca au dovedit că în această calitate de proprietari, prin accesiune au dovedit că pot deveni proprietari și să se întabuleze și asupra celeilalte parcele de 1311 mp - parcela recurenților fiind alipită și încorporând și parcela pârâților, formând un tot unitar. Probele administrate dovedesc temeinicia și legalitatea cererii recurenților: interogatoriul pârâtului M. I. -vânzătorul parcelei inițiale care exprimă clar și fără echivoc că prin acel contract de vânzare cumpărare autentic:, deși apare menționata doar o cota nedeterminată totuși el a înțeles că a vândut întreaga parcelă, motiv pentru care nu se opune întabulării recurenților. Martorii audiați confirmă că ei cunoșteau că recurenții au cumpărat întreaga parcelă, că s-au comportat ca și adevărați proprietari și că în afara recurenților nimeni nu a
emis vreo pretenție asupra parcelei pârâtei P. I. . Cât privește moștenitorii acestei proprietare decedate ,chemați fiind în judecată moștenitorii acesteia, s-a prezentat doar C. L.: frații acesteia fiind plecați unul în Statele Unite iar altul în județul Bihor. Nici C. L. și nici frații ei nu au emis nici o pretenție asupra terenului -cu atât mai mult cu cât nici după decesul mamei lor care era proprietară pe o cotă nedeterminată nu au înțeles să includă acest teren în masa succesorală deoarece știau că a fost vândut. Nu au emis pretenții nici în momentul dezbaterii cauzei.
Cererea de recurs este legal timbrată. Nu s-a depus întâmpinare la recurs.
Analizând sentința civilă nr. 702/_ a Judecătoriei S. M. prin prisma motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului primei instanțe se constată că în mod corect instanța fondului a analizat starea de fapt expusă și a apreciat că în cadrul procesual creat prin cererea de chemare în judecată, raportat la obiectul cererii astfel cum a fost explicitat acesta de către reclamanții care au fost reprezentați, respectiv asistați prin avocat ales, cererea reclamanților nu putea fi primită de maniera la care a fost formulată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prima instanță s-a preocupat pentru a înțelege obiectul cauzei.
Astfel, în practicaua sentinței atacate se consemnează: "Reprezentanta părților, întrebată fiind, arată că nu solicită dobândirea dreptului de proprietate în temeiul folosinței de lungă durată ci în temeiul instituții accesiunii, pentru că, după cumpărare, s-a întabulat în C.F. o suprafață neidentificată iar cealaltă parte a rămas în indiviziune, după care, arată că nu mai are alte cereri";.
Astfel se constată că reclamanții, reprezentați prin avocat au precizat obiectul cauzei - fila 139.
Raportat la obiectul cauzei, astfel cum acesta a fost precizat la fila 139, la temeiul juridic invocat și precizat de avocatul reclamanților, soluția de respingere dată de prima instanță este corectă, deoarece finalitatea urmărită de reclamanți nu poate fi atinsă prin invocarea accesiunii ca mod de dobândire a proprietății.
Accesiunea este definită ca acel mod de dobândire a proprietății conform căruia tot ce se unește cu un lucru sau se încorporează într-un lucru devine proprietatea aceluia căruia îi aparține lucrul la care s-a făcut unirea sau încorporațiunea.
Accesiunea imobiliară este reglementată în articolele 489-503 cod civil (1864).
Accesiunea imobiliară poate fi: naturală și se referă aceasta la pământ și la animale, producându-se ca urmare a unui fenomen natural, fără intervenția omului și aici se încadrează: aluviunile, avulsiunea, insulele și prundișurile, accesiunea animalelor și păsărilor, și accesiunea imobiliară artificială, sau
industrială care presupune intervenția omului și spre deosebire de cea naturală, ea implică și plata unor despăgubiri către cel în detrimentul căruia operează.
Codul civil (1864) reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială: construcțiile, plantațiile sau alte lucrări făcute de proprietar pe terenul său cu materialele altuia și construcțiile, plantațiile sau alte lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altcuiva.
Prin urmare, raportat la momentul indicat de reclamanți ca fiind cel al producerii împrejurării care ar atrage, în opinia acestora incidența accesiunii, potrivit art. 57 și 58 din Legea 71/2011, art. 6 alin. 2 Cod civil nou, în mod corect prima instanță a analizat dispozițiile privind accesiunea din Codul civil 1864 și a concluzionat în mod judicios asupra faptului că aceste dispoziții nu își găsesc aplicabilitatea raportat la starea de fapt descrisă de reclamanți.
Acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune promovată de reclamanți a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată.
Aspectele arătate în cererea de recurs reprezintă în esență reluarea susținerilor invocate în fața primei instanțe și sunt nefondate.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți O. I. și
O. E., ambii domiciliați în S. M., str. B. V. bl. 34 ap. 46, M., împotriva sentinței civile nr. 702/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
P. G. G. | Ț. | D. | , P. M. B. | O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_
2 ex.
J. . la fond: N. P. I.
| ← Decizia civilă nr. 443/2013. Accesiune | Sentința civilă nr. 575/2013. Accesiune → |
|---|
