Decizia civilă nr. 443/2013. Accesiune
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 443/R/2013
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. R. -I. A GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de reclamantul
C. I. împotriva sentinței civile nr.329/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect accesiune .
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de de 29 octombrie 2013 în prezența reprezentantei reclamantului recurent, avocat Frișan (Bradea) T. a în substituirea avocatei Toma
T. a și a pârâților-intimați G. T. și G. L., concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 5 noiembrie 2013, 12 noiembrie 2013 și ulterior pentru data de azi, 15 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin sentința civilă nr. 329/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Beclean s-a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâților G. T. și G.
L. și C. C. M. prin P. și P. Comunei C. M. .
Se respinge ca lipsită de interes cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională C. C. M. .
Se constată lipsa calității procesuale pasive a pârâtei P. comunei C. M. .
Este obligat reclamantul la plata către pârâta C. C. M. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.400 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr._, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâții G. T., G. L. și P. comunei C. M. solicitând instanței să constate că fostul C. D. a edificat în localitatea cu același nume, la numărul administrativ 66 B, construcția atelier de tâmplărie compus dintr-o încăpere, construită din cărămidă cu acoperiș de țiglă. Să constate validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la_ între fostul C. D., prin comisia de lichidare reprezentată de Nagy Ștefan și Magda T. în calitate de vânzătoare și pârâtul G. T., căsătorit, în calitate de cumpărător, având ca obiect atelierul de tâmplărie menționat mai sus pentru prețul de 37.000 lei vechi și ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Să constate validitatea contractului de vânzare- cumpărare încheiat la_ între pârâtul G. T., căsătorit, în calitate de vânzător, și el, reclamantul, în calitate de cumpărător cu privire la același imobil pentru prețul de 3.200 lei și ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Să dispună obligarea pârâților să-i dea act apt de întabulare, iar în caz de refuz instanța să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate astfel dobândit.
În fapt, reclamantul a arătat că fostul C. D. a edificat în localitatea cu același nume construcția atelier de tâmplărie, din cărămidă și acoperiș de țiglă pe un teren identificat prin CF 25206 D. . În anul 1991 comisia de lichidare a fostului C. D. reprezentată de Nagy Ștefan și
Magda T. a vândut acest imobil pârâtului G. T. care, la rândul său, la data de_ i l-a vândut lui, reclamantului.
La termenul din data de_ C. C. M. prin primar a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care arată că nu este de acord cu solicitările reclamantului ca fiind nelegale și netemeinice și să se constate că potrivit extrasului CF 25020 C. M. înscris în CF asupra edificiului economic și a suprafeței de 1251 mp este C. C. M., respectiv pârâta, înscriere operată în CF în temeiul actului notarial 2129 din_ .
La termenul de judecată din_, reclamantul și-a precizat cel de-al treilea capăt de cerere arătând că în antecontractul de vânzare-cumpărare din_ au calitatea de vânzători pârâții
G. T. și G. L., iar nu numai cel dintâi, așa cum s-a indicat în acțiunea inițială, iar la termenul din data de_ apărătoarea reclamantului a arătat că înțelege să se judece cu comuna
M. și nu cu P. comunei C. M. ( susțineri consemnate în încheierea de ședință de la fila 51 dosar fond)
În cauză s-a pronunțat S.C. 370/2012, prin care instanța a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților.
Împotriva sentinței civile sus menționate, reclamantul C. I. a formulat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 241/R/2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost admis recursul, s-a casat hotărârea atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond. S-a stabilit că în rejudecare instanța va stabili cu exactitate entitatea împotriva căreia reclamantul își îndreaptă pretențiile ( primăria sau comuna), după care în baza probelor deja administrate sau altora care se vor administra dacă se apreciază utilitatea lor va pronunța o soluție în cauză.
În rejudecare, cauza a fost din nou înregistrată la Judecătoria Beclean sub nr._ .
La termenul de judecată din data de_, reclamantul prin mandatar, a precizat acțiunea, solicitând instanței:
să se constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între fostul C. D. prin comisia de lichidare reprezentată de Nagy Ștefan și Magda T., în calitate de vânzătoare, și pârâtul G. T., căsătorit,, în calitate de cumpărător având ca obiect imobilul construcție " Atelier de tâmplărie"; din cărămidă și acoperit cu țiglă edificat în D. la nr. 66/B, în valoare de 37.000 lei RON și să pronunțe o sentință care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare;
să se constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între pârâții G. T. și G. L., în calitate de vânzători, și el, reclamantul în calitate de cumpărător având ca obiect imobilul construcție "Atelier de tâmplărie"; din cărămidă și acoperit cu țiglă edificat în D. la nr. 66/B, în valoare de 3.200 lei RON și să pronunțe o sentință care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare;
să fie obligați pârâții să-i dea act apt de intabulare, iar în caz de refuz să dispună intabularea dreptului său de proprietate astfel dobândit, precum și a dreptului de folosință a terenului (superficie).
În fapt, reclamantul arată că C. D. a vândut pârâților G. T. și G. L. construcția "atelier de tâmplărie"; situat în localitatea D. la nr. 66/A, identificată prin CF 25020 D.
, proprietar tabular fiind P. comunei C. M. .
În anul 1991 comisia locală de lichidare a fostului C. D., reprezentată prin Nagy Ștefan și Magda T., au vândut acest imobil pârâtului G. T. cu prețul de 37.000 lei RON. La data de_, pârâții G. T. și G. L. i-au vândut lui imobilul în litigiu pentru suma de
3.200 lei.
Mai arată că pârâta de rândul 3 și-a intabulat dreptul de proprietate ulterior vânzării câtre pârâți, însă această operațiune era în consens cu legea, întrucât C. C. M. ( în calitate de succesoare în drepturi și obligații a fostului C. ), trebuia să facă toate demersurile necesare pentru a da act apt de intabulare.
În drept se invocă art. 480, 969 C. civ., art. 22 și 24 din DL 115/1938.
La termenul de judecată din_, reclamantul și-a precizat din nou acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâților să-i dea act apt de intabulare, iar în caz de refuz, să dispună intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului construcție astfel dobândit, a dreptului de folosință a imobilului teren (superficie), precum și înscrierea dreptului de servitute în CF nr. 25020
privind accesul la calea publică așa cum este evidențiat în raportul de expertiză.
A fost atașat dosarul_ al acestei instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În rejudecare, în vederea clarificării cadrului procesual sub aspectul părților instanța a avut în vedere că reclamantul a depus precizarea de acțiune de la fila 9 ( dosar_ rejudecare) prin care acesta arată că înțelege să cheme în judecată C. C. M. prin P., dar și împrejurarea că aceiași poziție a afirmat-o și anterior reclamantul în dosarul nr._ dat fiind că la termenul din data_ ( fila 51) a precizat oral că dorește să se judece cu comuna C. M. și nu cu P. Comunei C. M. care a fost introdusă în cauză prin cererea de chemare în judecată inițială..
Prin urmare, instanța reține că în cauză are calitatea de pârât C. C. M. prin P., calitate asumată de către această entitate și care a formulat în cauză apărări prin întâmpinările depuse atât în dosarul de fond, cât și în rejudecare, dar și cerere reconvențională.
În ce privește pârâta P. comunei C. M. introdusă în cauză prin cererea introductivă, se constată că odată cu modificarea acțiunii realizată la data de_, poziția procesuală a reclamantului a fost constantă în sensul că pretențiile sale nu se îndreaptă către pârâta P. comunei C. M., drept pentru care se constatată lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Asupra fondului cauzei instanța reține din înscrisurile depuse la dosar că în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 4 din Legea 18/1991 comisia de lichidare C. D. a scos la licitația din data de_ clădirea " Atelier Anexe"; ce face obiectul prezentei cauze. În acest sens, la o dată ulterioară care nu este precizată, s-a încheiat, prin înscris sub semnătură privată, ( fila 6 dosar. _
) actul prin care C. D. reprezentat de președintele și secretarul comisiei de lichidare și pârâtul G. Toader vinde pârâtului G. T. clădirea " Atelier Anexe"; cu suma de 39.000 lei care s-a achitat cu chitanța nr.639/_ și chitanța nr.641/_ .
Prin înscrisul sub semnătură privată depus la dosar la fila 38, s-a încheiat între pârâtul G.
T., soția G. L. și reclamantul C. I. un antecontract de vânzare cumpărare la data de_ prin care pârâții-promitenți vânzători s-au obligat să înstrăineze reclamantului atelierul de tâmplărie situat în loc. D. nr.66 A, imobil edificat de C. D. pe CF 25206, dobândit prin licitație publică în anul 1991 de la C. D. (comisia de lichidare).
Pe de altă parte, instanța reține că imobilul construcție mai sus menționat a fost înscris inițial în CF 615 D. (fila 68), a fost edificat de către defunctul Millea A. iu de la care Statul Român l-a dobândit prin naționalizare în anul 1962, ajungând în administrarea C. D. . Rezultă că imobilul menționat nu a fost edificat de către C. așa cum a susținut inițial reclamantul, ci a ajuns în administrarea acestuia ca urmare a naționalizării din anul 1962.
Ulterior, prin Dispoziția P. ului comunei C. M. nr.261/_, în baza legii 10/2001 imobilul clădire mai sus menționat și terenul în suprafață de 1251 mp cu nr. topo 8/2,9/2,16,2 și 17/2 din CF 615 D. a fost restituit în natură moștenitoarelor defunctului Millea A. iu, respectiv Constantin Zoe V. și M. C. Hortensia în calitate de persoane îndreptățite. La data de _
, potrivit încheierii nr. 2283/2009 acestea și-au înscris în CF 1188 cu nr. cadastral 207, dreptul de proprietate asupra imobilului menționat, grădină cu un edificiu economic în suprafață de 1.251 mp, în baza Sentinței civile nr.246/2008 a Judecătoriei Beclean. La data de_ proprietarele de carte funciară, Constantin Zoe V. și M. C. Hortensia au vândut imobilul menționat prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.2129 al BNP Sighartău Radu Ștefan și în schimbul prețului de 45.000 lei pârâtei C. C. M. care și-a înscris dreptul de proprietate astfel dobândit în CF 25020 nr. cad. 207 C. M. .
Potrivit expertizei tehnice efectuată în cauză de către expert Pavel M. Târlă, ( fila 29-36 și 83-94) imobilul construcție este situat în intravilanul satului D. la nr. adm.66A și se identifică în CF 25020 C. M. -D. cu nr. cadastral 207, proprietar tabular fiind pârâta C. C. M. . Imobilul revendicat are suprafața construită la sol S-192 suprafață ce se înscrie ca superficie în nr. cad.207 cu suprafața de 1251 mp înscrisă în CF 25020. A fost identificat ca atelier din cărămidă și lemn acoperită cu țiglă, posesor faptic fiind reclamantul C. I. .
Față de starea de fapt mai sus reținută instanța constată că înscrisul de la fila 6 (dosar _
) de care se prevalează reclamantul nu este de natură a fi apt să transfere proprietatea asupra construcției "Atelier Anexe"; către pârâtul G. T. . Iar validarea la acest moment al antecontractului încheiat între C. D. și pârâtul G. T. nu este posibilă întrucât imobilul menționat a ieșit din patrimoniul Statului Român când a fost retrocedat în anul 2006 persoanelor îndreptățite și care l-au solicitat în baza Legii nr. 10/2001.
Împrejurarea că la data de_ dreptul de proprietate asupra imobilului construcție și teren în suprafață de 1.251 mp a intrat în patrimoniul privat al pârâtei C. C. M., nu este de natură a întemeia acțiunea în prestație tabulară formulată de reclamant, întrucât pârâta C. C. M. este proprietara imobilului ce face obiectul cauzei, în baza unui contract de vânzare cumpărare prin care în schimbul unui preț a dobândit imobilul menționat și nu în calitate de succesoare în drepturi și obligații a C. D., așa cum în mod eronat a susținut reclamantul.
Prin urmare, se constată că la data la care se solicită validarea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ între reclamant și pârâții G. T. și G. L., nu sunt îndeplinite toate condițiile de valabilitate ale acestuia, inclusiv condiția ca vânzătorul să fie proprietarul imobilului și cea referitoare la transcrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a vânzătorului, condiție esențială dedusă din prevederile Legii 7/1996 în lipsa căruia pronunțarea unei hotărâri care se țină loc de act autentic este inadmisibilă.
Cu atât mai mult este nejustificată cererea reclamantului de instituire a unui drept de superficie, precum și înscrierea unui drept de servitute în CF 25020 D., în favoarea reclamantului și în baza antecontractului încheiat de acesta la data de_, știut fiind că pentru constituirea drepturilor reale este necesară forma autentică conform art.2 alin.2 titlu X din Legea 247/2005 (aplicabil la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare), ori pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în baza art. 5 titlu X din Legea nr. 247/2007 nu poate fi obținută dacă nu sunt îndeplinite toate condițiile de valabilitate generale și speciale ale respectivului contract.
În ce privește cererea reconvențională prin care se solicită să se constate că pârâta C. C.
M. este înscris în CF 25020 C. M. asupra "edificiu economic și a suprafeței de 1251"; în temeiul actului notarial 2129/_, instanța apreciază că pârâta nu justifică vreun interes în formularea acestei cereri, drept pentru care o respinge ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.pr.civ. față de soluția adoptată, obligă reclamantul să plătească pârâtei comuna C. M. cheltuieli de judecată în suma de 1.400 lei reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța 23/_ ( fila 98 dos._ ).
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de recurs, în termen legal, reclamantul C. loan, solicitând admiterea recursului în temeiul art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Se arată că această hotărâre este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 22, 24 și 26 din Decretul Lege 115/27 aprilie 1938, art. 5, alin. 2 titlul X din Legea nr. 247/2005 și cu greșita aplicare a prevederilor Legii 7/1996.
Ca instanță de trimitere, Judecătoria Beclean a soluționat în mod corect, pe baza îndrumărilor instanței de casare, chestiunile legate de corecta soluționare a problemei legitimității pasive a persoanelor chemate in judecată - împrejurare care a determinat, de altfel, casarea primei hotărâri pronunțate în cauză (sentința civilă nr. 370/13 martie 2012 a Judecătoriei Beclean). Pășind la soluționarea fondului litigiului, instanța de trimitere a reținut, în linii mari, o corectă situație de fapt.
Recurentul mai evidențiază că, în esență, Judecătoria Beclean susține că acțiunea reclamantului nu poate fi admisă deoarece pârâta (C. Căinu M. ) nu este succesoarea în drepturi și obligații a fostului C. D., entitate de la care pârâtul G. T. a cumpărat imobilul in litigiu ("Atelier Anexe" ). Nefiind succesoarea vânzătorului, C. C. M. nu poate fi ținută să predea cumpărătorului G. T. act apt pentru intabulare. În motivarea acestui punct de vedere eronat, prima instanță susține că clădirea în litigiu împreună cu terenul aferent având nr. top. 8/2, 9/2, 16/2 și 17/2 din CF nr. 615 D. au fost restituite, prin Dispoziția P. ului nr. 261/5 decembrie 2006, numitelor Constantinescu Zoe V. și M. C. Hortensia în calitatea lor de succesoare legale ale defunctului Miilea A. iu, cel de la care imobilele fuseseră naționalizate în 1962 și date în administrarea C. -ului D. . Ulterior, cele două împroprietărite au vândut imobilele Comunei C.
M., prin actul autentic nr. 2129/2009 a notarului public Sighartău Radu Ștefan, iar cumpărătoarea și-a înscris dreptul de proprietate in CF nr. 25020 C. M. - D. . Fiind succesoare cu titlu particular al celor două vânzătoare, parata C. C. M. nu poate fi ținută să predea act apt de intabulare.
Soluția adoptată în cauză în baza acestei stări de fapt este în opinia recurentului vădit nelegală, fiind greu de înțeles împrejurarea că prima instanță nu a constatat totala rea credință de care a fost animată pârâta. Motivarea adusă de instanța de fond în sensul că la data de cumpărării
construcției de către reclamant ( 2 martie 2011 ), vânzătorii G. T. și soția L. nu erau proprietari ai imobilului întrucât acesta constituia proprietatea pârâtei C. C. M. dobândită prin cumpărare este eronată și nelegală deoarece legislația română nu interzice vânzarea lucrului altuia. Drept urmare, vânzătorii imobilului (soții G. ), puteau înstrăina valid bunul altuia - acceptând ipotetic, că aceasta ar fi realitatea, dar în realitate vânzătorii G. erau proprietarii Atelierului - Anexă pe care l-au cumpărat încă la data de 14 noiembrie 1991 prin licitație publică de la Comisia de lichidare a C. D. .
Motivarea primei instanțe ar fi valabilă doar în sens invers. Dacă ar fi să acceptăm ipotetic, că non dominus (neproprietarul) nu poate vinde un imobil, atunci trebuie spus că pârâta C. C.
M. nu putea dobândi în mod legal imobilul în litigiu. În adevăr, pârâta știa foarte bine că imobilul în litigiu a fost naționalizat în anul 1962 de la proprietarul său Miilea A. iu, că el a devenit prin naționalizare proprietatea Statului care 1-a transmis C. -ului D. . Pârâta știa la fel de bine că în anul 1991 acest imobil a fost vândut de comisia de lichidare a C. D. cumpărătorului G. T. și ca atare a devenit, încă din 1991, proprietatea acestuia. În această situație indiscutabilă, cumpărătorul G. T. a dobândit dreptul de proprietate fam înscrierea în CF în temeiul art. 26 din Decretul Lege 115/1938 și ca atare îl putea înstrăina reclamantului. Dacă este așa, atunci întregul demers conceput și executat de către pârâta C. M. prin P. este unul profund nelegal.
Instanța de fond respinge acțiunea reclamantului cu motivarea că vânzătorul G. T. nu era proprietar, dar acceptă că vânzarea - cumpărarea imobilului este validă deși ea a fost posibilă drept urmare a unei înțelegeri frauduloase intervenită între P. și moștenitoarele lui Miilea A. iu - cel ce-și pierduse dreptul de proprietate prin naționalizare. Este surprinzător că instanța de fond nu a observat și nu a sancționat această conduită frauduloasă și de evidență rea - credință.
Se mai arată că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14 noiembrie 3991
C. C. M., prin Comisia de lichidare reprezentată de Nagy Ștefan și Magda T., a vândut pârâtului G. T. atelierul de tâmplărie cu prețul de 37.000 lei încasați prin chitanța nr. 639/_
. în baza acestui contract, vânzătoarea C. C. M. are obligația legală de a preda cumpărătorului G.
T. act apt pentru intabulare în conformitate cu prevederile art. 22 și 24 din L.115/1938 sau, așa cum reține prima instanța, în baza art. 46 din L.l8/1991, art.2 din L.54/1998 și art. 5 teza X din L.247/2005
Evident, C. C. M. este o persoană juridică care nu mai există, dar în aceasta situație obligația juridică prevăzuta în textele legale sus-indicate incumbă succesoarei în drepturi si obligații, adică C. C. M. . Obligația legală de a preda cumpărătorului G. T. act apt de intabulare îi revenea de drept Comunei C. M. chiar și în ipoteza în care nu ar fi cumpărat atelierul de la moștenitoarele defunctului proprietar Milea A. iu. Cu atât mai mult, această obligație subzistă, cu cât C. C. M. a cumpărat acest imobil prin contractul notarial nr. 2129/_ .
Procedând astfel, C. C. M. și-a îndeplinit obligația legală a vânzătorului prevăzută de art. 22 din L.l15/1938, aceea de a întreprinde toate demersurile necesare pentru a putea da act apt de intabulare cumpărătorului. Cu alte cuvinte, pentru a nu putea fi acuzată eventual de evicțiune, în calitate de vânzătoare (succesoare legală a C. ), C. C. M. a cumpărat imobilul și și-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate, fiind astfel în măsură să predea act apt de intabulare, întrucât refuză, sunt pe deplin incidente prevederile art. 24 din L._ .
Instanța a constatat în mod nelegal că incidente în cauză sunt dispozițiile art. 2 al.2 titlu X din Legea nr. 247/2005. În speță sunt aplicabile dispozițiile art.5 al.2 titlu X din Legea nr. 247/2005 care prevăd situația de excepție de la regulă: În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contract, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța". Această dispoziție a fost ignorată de către instanța de fond tocmai pentru că nu susține soluția adoptată.
Argumentul invocat prin prisma prevederilor Legii nr. 7/1996 nu poate fi reținut în sprijinul soluției adoptată de prima instanță deoarece in județul Bistrița-Năsăud această lege nu a intrat in vigoare, întrucât nu au fost încă finalizate lucrările ele cadastru. Tocmai pentru ca aplicarea în timp a acestei legi diferă de la o unitate administrativ teritorială la alta, este și faptul că Decretul lege 115/1938 a fost de fapt definitiv abrogat nu prin Legea 7/1996, ci prin art.230 din Legea nr. 71/2011. Ca atare, la data introducerii acțiunii temeiul de drept era Decretul lege 115/1938, în vigoare la acea dată.
Intimata C. C. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantului, întrucât solicitările acestuia sunt nelegale și netemeinice.
În motivare se arată că imobilul în litigiu a fost edificat de către Milea A. de la care Statul Roman 1-a dobândit prin naționalizare în anul 1962, ajungând în administrarea C. D. . Cea ce înseamnă că imobilul nu a fost edificat de către C. D., cum susține reclamantul, ci a ajuns în administrarea acestuia ca urmare a naționalizării din anul 1962, așa cum corect retine și instanța de fond. Imobilul a fost retrocedat în baza Legii 10/2001 în urma solicitării persoanelor îndreptățite - Constantinescu Zoe și M. C. Hortensia, moștenitoarele lui Milea A. .
C. C. M. este proprietara imobilului în litigiu în baza actului notarial nr. 2129/_ de vânzare cumpărare, prin care în schimbul unui preț a dobândit imobilul menționat, și nu în calitate de succesoare în drepturi și obligații a C. D., așa cum în repetate rânduri susține reclamantul.
G. T. nu poate fi proprietar, întrucât acesta nu a cumpărat de la un proprietar imobilul, ci acesta la cumpărat de la un administrator (C. DOBR1C), care nu putea să facă acte de dispoziție, referitoare la bunul dat spre administrare. Prin urmare nici G. T. nu putea la rândul să înstrăineze imobilul.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit starea de fapt prin interpretarea corectă a mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de recurs.
Este necontestat în cauză aspectul că C. D., întrăinătorul din primul antecontract, a cărui validare se solicită, nu mai există, iar reclamantul-recurent Cahaț I. a suținut că pârâta C. C.
M. este continuatorul acesteia, dar aceeste susțineri nu au fost justificate prin invocarea vreunei dispoziții legale și nici prin depunerea de acte justificative în acest sens. Strict aspectul că la acest moment imobilul se află în proprietatea acestei unități administrative pârâte, nu este de natură să justifice calitatea de continuator al C. D., cel care a întrăinat edificiul economic în 1991.
În ceea ce privește această înstrăinare, instanța de fond a constatat în mod judicios că fostul
C. D. prin comisia de lichidare reprezentată de Nagy Ștefan și Magda T. i-a vândut pârâtului
G. T., căsătorit, imobilul construcție " Atelier de tâmplărie"; din cărămidă și acoperit cu țiglă edificat în D. la nr. 66/B, în valoare de 37.000 lei RON. Trebuie însă observat că imobilul construcție mai sus menționat a fost înscris inițial în CF 615 D. (fila 68), a fost edificat de către defunctul Millea A. iu de la care Statul Român l-a dobândit prin naționalizare în anul 1962, ajungând în administrarea C. D. . Rezultă că imobilul menționat nu a fost edificat de către C. așa cum a susținut inițial reclamantul, ci a ajuns în administrarea acestuia ca urmare a naționalizării din anul 1962. Fiind un simplu administrator al bunului respectiv, nicidecum proprietar, nu s-a realizat o vânzare validă a imobilului, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 26 din Decretul - lege nr. 115/1936 invocate de reclamant, întrucât aceste dispoziții privesc doar vânzările silite făcute cu respectarea dispozițiilor legale, fiind prevăzut că în acest caz drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară. Or, în cauză nu s-a relizat transmiterea dreptului de proprietate, aspect de altfel recunoscut în mod implicit și de reclamant, întrucât solicită prin instanță validarea antecontractelor de vânzare-cumpărare.
Ulterior prin dispoziția P. ului comunei C. M. nr.261/_, în baza Legii nr.10/2001 imobilul clădire mai sus menționat și terenul în suprafață de 1.251 mp cu nr. topo 8/2,9/2,16,2 și 17/2 din CF 615 D. a fost restituit în natură moștenitoarelor defunctului Millea A. iu, respectiv Constantin Zoe V. și M. C. Hortensia în calitate de persoane îndreptățite. Noile proprietare și-au înscris dreptul în în CF 1188 cu nr. cadastral 207, iar ulterior au vândut imobilul pârâtei din prezenta cauză, C. C. M., drpetul de proprietate al acesteia fiind înscris în CF 25020 nr. cad. 207 C. M. .
Nici reclamantul, nici pârâții G. T. și soția L. nu au atacat dispoziția amintită mai sus, nici actele subsecvente, dar cu toate astea recurentul se arată nemulțumit că instanța de fond nu a constatat reaua-credință a pârâtei, care la momentul dispunerii restituirii ar fi avut cunoștință de vânzarea imobilului către pârâții Girgiuca. Tribunalul apreciază că, atâta timp cât înscrisurile
(dispoziția P. ului comunei C. M. nr.261/_ și actul autentic nr. 2129/2009 a notarului public Sighartău Radu Ștefan) nu au fost anulate în conformitate cu procedurile legale care trebuiau urmate, ele se bucură de prezumția de validitate.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamantul C. I., împotriva sentinței civile nr. 329/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Beclean, ca neîntemeiat.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul față de soluția dem respingere a recursului, dispune respingerea și a cererii recurentului de obligare a intimaților la plata cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul C. I., cu domiciliul în Dej, SA, nr.2, Bl.M1, sc. C, ap. 64, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 329/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Beclean, ca neîntemeiat.
Respinge cererea recurentului de obligare a intimaților la plata cheltuieli de judecată în
recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
B. I. S. | S. | I. | B. | R. I. |
GREFIER
M. D.
Red/Dact: BISz/MD
_ / 2 ex
Jud. fond: C. S. O.
| ← Decizia civilă nr. 172/2013. Accesiune | Decizia civilă nr. 371/2013. Accesiune → |
|---|
