Decizia civilă nr. 372/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 372/R/2013
Ședința publică din 7 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de pârâții N. G., N. R. împotriva deciziei civile nr. 73 din 16 octombrie 2012 a T. ui Sălaj în dosarul nr._, privind și pe intimații, C. S.
I. și C. L. ANA, având ca obiect obligația de a face.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 31 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 7 februarie 2013.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1890/_ a Judecătoriei Z. a fost respinsă neîntemeiată acțiunea având ca obiect obligație de a face - exprimarea acordului în formă autentică pentru repoziționare cadastrală introdusă de reclamanții C. S. I. și C. L. împotriva pârâților N. G. și N.
R. .
Reclamanții au fost obligați să plătească pârâților suma de 1.750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Obiectul pretenției reclamanților este o obligație de a face, anume obligarea pârâților de a-și exprima acordul în formă autentică pentru repoziționarea cadastrală a imobilului teren proprietatea lor, în caz contrar, hotărârea pronunțată de instanță să țină loc de acord autentic în acest sens. S-au și menționat expres dispozițiile art. 1073 și art. 1077 Cod civil, ca temei de drept.
Reclamanții nu au precizat care este izvorul juridic al acestei obligații, adică acea împrejurare - act sau fapt juridic - de care legea civilă leagă nașterea raportului juridic civil concret.
Din expunerea de argumente rezultă clar că nu poate fi vorba de un act juridic încheiat între părți. Se poate desprinde o singură cauză generatoare a obligației pretinse de reclamanți: culpa pârâților constând în întocmirea defectuoasă a documentației de intabulare.
Dar, fie că este vorba de culpa pârâților în acest sens, fie că este nevoie de reconfigurarea cadastrală a terenurilor învecinate în urma stabilirii definitive și irevocabile a liniei de hotar dintre acestea, sancțiunea procesuală împotriva părții care refuză să își exprime acordul pentru rezolvarea amiabilă a situației de carte funciară este acțiunea de rectificare a cărții funciare.
Din această cauză, instanța a găsit eronat temeiul juridic propus de reclamanți pentru susținerea obligației de a face pe care o pretind.
În această formă a normei prevăzută de art. 27 din Ordinul ANCPI nr. 634/2006, textul nu are în vedere o acțiune întemeiată pe obligația de a face, ci acțiunile reale clasice aflate la îndemâna proprietarilor bunurilor imobile și acțiunile de carte funciară. Numai că la data convocării pârâților la notar pentru exprimarea acordului în formă autentică - iulie 2010, la data depunerii cererii și a respingerii documentației reclamanților - august 2010 și la data introducerii acțiunii - septembrie 2010, forma sus-evocată a normei legale nu mai era în vigoare. Art. 27 din Ordinul ANCPI nr. 634/2006 a fost modificat prin Ordinul ANCPI nr. 134/2009 publicat în M. Of. nr. 245 din 13 aprilie 2009.
Aceasta era, așadar, procedura legală în vigoare cu privire la suprapunerea virtuală a imobilelor la momentul în care reclamanții au solicitat înregistrarea documentației cadastrale de alipire. Este evident că textul legal evocat nu poate constitui temeiul unei acțiuni pentru suplinirea acordului proprietarului tabular la repoziționarea cadastrală a proprietății sale.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reclamanții au fost obligați la 1750 lei cheltuieli de judecată dovedite, reprezentând onorariul avocațial și onorariul expertului judiciar, către pârâți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal pârâții N.
G. și N. R., care au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării reclamanților la plata sumei de 1781,15 lei cheltuieli de judecată, ocazionate de judecarea în fond a cauzei.
Prin decizia civilă nr. 73 din_ a T. ui Sălaj a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții N. G. și N. R., împotriva sentinței civile nr. 1890 din 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, cheltuielile de judecată efectuate de pârâți în fața primei instanțe și dovedite au fost plata onorariului provizoriu de expertiză în sumă de 750 lei achitată pentru expertul Zdroba D. și un onorar avocațial de 1000 lei, totalizând astfel suma de 1750 lei cât a stabilit prima instanță.
Motivul de apel invocat că s-a omis însumarea taxei de 1781,15 lei achitată pentru cea de a doua expertiză de către pârâții N. G. și N. R. este nefondată în condițiile în care contravaloarea primei expertize efectuate în cauză în sumă de 650 lei a fost achitată de către reclamanți pentru expertul I. Mircea. Pentru diferența de onorar de expertiză de 2220 lei
încuviințat de prima instanță și achitat doar parțial de către pârâți în cuantum de 750 lei, a fost obligat pârâtul prin Încheierea din 15 decembrie 2011, însă la dosarul instanței de fond nu se află dovada achitării acestei diferențe, ca atare prima instanță nu putea obliga reclamanții și la plata acesteia.
În apel s-a depus o chitanță despre care, pârâții apelanți susțin că reprezintă dovada achitării diferenței pentru a doua expertiză, însă această chitanță atestă plata sumei de 1781,15 lei către Biroul executorului judecătoresc Oszoczki - Turcaș, drept despăgubiri în dosarul execuțional nr. 151/2012 și nicidecum plata diferenței de onorar către expert care ar avea legătură cu cheltuielile de judecată efectuate de pârâți în prezentul dosar și care ar justifica admiterea apelului.
Aceste cheltuieli de 1781,15 lei, oricum au fost efectuate în_, deci înaintea pronunțării sentinței atacate -_, astfel că dacă aceste
cheltuieli ar fi fost în legătură cu cele efectuate în dosarul de fond, pârâții ar fi putut să le depună în fața instanței de fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții N.
G. și N. R., solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței civile nr. 1890/4 mai 2012 a Judecătoriei Z. în sensul obligării intimaților la plata sumei de 1470 lei reprezentând diferența la plata onorariului achitat expertului Zdroba D, necuprinse în cheltuielile de judecată acordate de prima instanță.
În subsidiar, recurenții au solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.
8 și 9 Cod proc.civ., recurenții au arătat următoarele:
Conform dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod proc.civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că la stabilirea și acordarea cheltuielilor de judecată prima instanță nu a luat în considerare suma de 1470 lei pe care au achitato ei, reprezentând diferența la onorariul pentru expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul Zdroba D. Instanța de apel reține corect că onorariul încuviințat de instanța de fond în favoarea expertului Zdroba D. a fost de 2220 lei,din care recurenții au achitat suma de 750 lei cu titlu de onorariu parțial, dar omite a verifica proba depusă de ei în apel și anume, chitanța nr. 68/_ emisă de Biroul executorului judecătoresc Oszoczki - Turcaș care dovedește achitarea diferenței de onorariu definitiv stabilit în favoarea acestui expert.
Recurenții au mai arătat că este real că pe această chitanță titlul plății este incorect înscris, însă ei au solicitat acvirarea dosarului execuțional al cărui număr este indicat pe chitanță, dar instanța nu a onorat cererea lor, apreciind că înscrisul depus nu are legătură cu cheltuielile de judecată achitate de ei cu ocazia judecării în fond a cauzei.
În ce privește cererea subsidiară, recurenții au arătat că în cazul în care se va aprecia că prin neacvirarea dosarului execuțional nr. 151/2012 instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, să
se dispună casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru o nouă judecată.
Prin întâmpinarea depusă, intimații au solicitat în principal, respingerea ca inadmisibil și în subsidiar ca nefondat a recursului declarat de pârâții N. și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În ce privește excepția inadmisibilității recursului, intimații au arătat că motivarea circumscrisă căii de atac se constituie într-o evidentă critică privind netemeinicia hotărârii pronunțată în apel, recurenții solicitând instanței de recurs să reaprecieze probatoriul administrat în cauză, în sensul reaprecierii chitanței nr. 68/_ emisă de executorul judecătoresc, ca reprezentând o plată făcută de recurenți în favoarea expertului Zdroba. Ori, în recurs nu se pot aduce critici deciziei recurate din perspectiva aspectelor de eventuală netemeinicie a hotărârii pronunțate în apel și nici nu se poate solicita reaprecierea probatoriului administrat în cauză.
Motivele de recurs invocate de recurenți în finalul scriptului, art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ., au fost înserate doar de circumstanță, neexistând nici un fel de dezvoltare cu privire la incidența în cauză a acestor motive de modificare a hotărârii, neinducându-se ce dispoziții legale ar fi fost încălcate ori aplicate greșit, după cum nu s-a indicat nici ce act juridic a fot greșit interpretat, ori i s-a schimbat natura ori înțelesul.
Cu privire la cererea subsidiară, intimații au arătat că soluțiile pronunțate de instanța de fond și apel sunt legale, ambele instanțe pronunțându-se în ceea ce privește cheltuielile de judecată exact raportat la înscrisurile justificative depuse de recurenți la dosar în acele faze procesuale. Astfel, în fața instanței de fond recurenții au depus două chitanțe, una de 750 lei reprezentând onorariu expert și una de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial, instanța de fond acordându-le întreaga sumă de 1750 lei.
În fața instanței de apel recurenții au mai depus o chitanță de 1781,15 lei.
Instanța de apel a respins în mod legal apelul declarat în cauză, reținând că apelanții nu au dovedit legătura dintre această chitanță și prezenta cauză. Mai mult, arătând în mod judicios că deși pârâții dețineau chitanța amintită la data pronunțării hotărârii de prima instanță (chitanța a fost emisă la_, iar sentința Judecătoriei Z. a fost pronunțată la 4 mai 2012), nu au depus-o la dosar înainte de închiderea dezbaterilor. Mai mult, așa cum am arătat deja prin întâmpinarea din apel, pârâții nu pot formula pentru prima dată în apel solicitări noi față de cele în fața instanței fondului.
Într-adevăr, apelanții N. solicită pentru prima dată în apel suma de 1781,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, întrucât în fața instanței fondului nu au făcut niciodată o asemenea solicitare.
Recurentul și-a întemeiat recursul în primul rând pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. Conform acestui text de lege, modificarea hotărârii se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Deși invocă dispozițiile acestui text de lege, criticile formulate nu se încadrează în dispozițiile acestuia, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei.
Astfel, instanța de apel reține că, chitanța depusă de pârâții apelanți nu face dovada plății diferenței de onorar de expert, lucru care nu înseamnă că
instanța a schimbat natura actului sau înțelesul acestuia, ci doar a apreciat că această chitanță nu are legătură cu cheltuielile de judecată efectuate de pârâți în cauză și astfel nu justifică admiterea apelului.
Curtea apreciază că motivele invocate de recurenți se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege prin prisma căruia va proceda la analizarea acestora.
Prin sentința civilă nr. 1890/4 mai 2012 a Judecătoriei Z. a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanții C. S. I. și C. L. împotriva pârâților N. G. și N. R., reclamanții fiind obligați să plătească pârâților 1750 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariul expertului judiciar.
Prin apelul declarat pârâții N. au solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul obligării reclamanților și la plata sumei de 1781,15 lei în
legătură cu care au susținut că au achitat-o pentru cea de-a doua expertiză efectuată în cauză, că își dovedesc susținerea cu chitanța nr. 68/_ emisă de Biroul executorului judecătoresc Oszocki - Turcaș în dosarul execuțional nr. 151/2012 pe care o atașează în copie.
În probațiune au solicitat acvirarea dosarului execuțional nr.
151/2012.
Instanța de apel a apreciat că la dosarul instanței de fond nu se află dovada achitării acestei diferențe, astfel că instanța de fond nu putea să-i oblige pe reclamanți plata ei, iar chitanța depusă în apel nu atestă plata diferenței de onorariu expert, care ar avea legătură cu cheltuielile de judecată efectuate de pârâți.
Într-adevăr la prima vedere ar părea că criticile recurenților se referă la reaprecierea ansamblului probator administrat în cauză, în sensul reaprecierii chitanței nr. 68/_ emisă de Biroul executorului judecătoresc Oszocki - Turcaș, ca reprezentând o plată făcută de recurenți în favoarea expertului Zdroba, lucru inadmisibil prin raportare la dispozițiile art. 304 Cod proc.civ.
Dar, ceea a omis instanța de apel să observe este că prin întâmpinarea depusă la dosar la f. 9-10 în data de_, deci ulterior chitanței nr. 68, care este din_, intimații C. S. I. și C. L. au recunoscut că
"apelanții N. au achitat doar onorariul pentru expertul Zdroba";, că "în plus, expertul Zdroba a fost obligat să procedeze la executarea silită a apelanților N., întrucât aceștia nu au înțeles să se conformeze de bună voie obligațiilor stabilite de instanța fondului și să achite onorariul expertului";.
Rezultă deci că, prin întâmpinarea depusă în apel, intimații au recunoscut existența chitanței nr. 68/_, prin care apelanții au fost executați pentru neplata onorariului de expert, astfel că instanța de apel nu putea face abstracție de declarația acestora, prin care recunosc pretențiile apelanților. Prin respingerea apelului în modalitatea arătată, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 174 și 218 Cod proc.civ., motiv pentru care, în baza art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de pârâții N., împotriva deciziei civile nr._ pe care o va modifica în sensul că, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ., va admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 1890/_ a Judecătoriei Z., pe care o va schimba parțial, în sensul că va obliga reclamanții să plătească pârâților suma de 3220 lei cheltuieli de judecată la fond.
Pârâții au solicitat prin apelul declarat obligarea reclamanților la plata sumei de 1781,15 lei, susținând că această sumă a fost achitată pentru cea de-a doua expertiză efectuată în cauză. Instanța constată că suma plătită cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei este de 1470 lei.
Prin urmare, suma de 3220 lei la care vor fi obligați reclamanții cu titlu de cheltuieli de judecată se compune din suma de 1750 lei acordată de instanța de fond la care se adaugă suma de 1470 lei, care reprezintă diferență de onorariu expert pe care pârâtul N. G. a fost obligat să o plătească expertului Zdroba, conform actului de la f. 8 din dosar, diferență până la suma de 1781,15 lei, reprezentând cheltuieli de executare care nu fac obiectul prezentului litigiu.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâții N. G. și N. R. împotriva deciziei civile nr. 73 din_ a T. ui Sălaj pronunțată în dosar nr. _
, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de pârâții N. G.
și N. R. împotriva sentinței civile nr. 1890/_ a Judecătoriei Z. în dosarul nr._ .
Schimbă parțial sentința în sensul că obligă reclamanții să plătească pârâților suma de 3220 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
ANA I. A. C. | A. A. C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 3 ex/_
Jud. apel: M. Kende, G. Drăgan
| ← Încheierea civilă nr. 146/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 543/2013. Obligatie de a face → |
|---|
