Decizia civilă nr. 3743/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3743/R/2013
Ședința publică din 26 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de reclamanții G. M. G., G. G. JR., M. G. G., M. T. B. ,
precum și recursul declarat de pârâtul P. M. T. ȘI S. P. A.
P. I. T. împotriva deciziei civile nr. 886 din 13 decembrie 2012 a Tribunalului C. în dosarul nr._, privind și pe intimații K. B., K.
D. O. I., KIMPPEL F., C. J., B. P., K. G., C. G., M.
T. PRIN P., R. V., SC DP SA T., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 19 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 26 septembrie 2013.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 17 iulie 2006, reclamanții G. M.
G., G. G. junior, M. G. G., M. T. B., K. B., K. D. O.
I., K. F., C. J., B. P., K. G. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâții P. M. T., și R. T.
, să dispună: anularea Deciziei nr.5/8 ianuarie 2003 emisă de P. Mun.T., în aplicarea disp. Legii 10/2001 în soluționarea Notificării înregistrate la Biroul executorului judecătoresc M. D. din T., jud. C., sub nr. 184/25 iunie 2001 în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru nr. top.755/l/3, 756/3, A. în suprafață de 479 m.p. (înscris în CF 404 T., A+28), respectiv no top.755/l/2, 756/2, Curte în suprafață de 424 m.p și să dispună obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilelor deținute de acestea, situate în T., str. A. S., nr..., jud. C. ,identificate cu nr. top. 755/l/3, 756/3, A. în suprafață de 479 m.p. (înscris în CF 404 T., A+28), respectiv no top.755/1/2,756/2, Curte în suprafață de 424 mp, actualmente transpus în CF nou în favoarea R. T. .
În subsidiar s-a solicitat obligarea solidară a intimaților a emite o nouă dispoziție pentru restituirea în natură a imobilelor deținute de acestea, situate în T.
, str. A. S., Jud. C., identificate cu nr. top. 755/l/3, 756/3 A. în suprafață de 479 m.p. (înscris în CF 404 T., A+28), respectiv no top.755/1/2, 756/2, Curte în suprafață de 424 m.p, cu obligarea solidară a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin extinderea și precizarea de acțiune formulată la data de_ de către reclamanții G. M. G., G. G. junior, M. G. G., M. T. B. s-a
solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a M. T., S. ui A.
P. I. și SC D. l P. SA T. (f.38 vol.II).
Prin extinderea și completarea de acțiune formulată de reclamanți la data de_, s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți și a numiților C. G.
, R. V. ,născ. C., urmând ca în contradictoriu cu aceștia să stabilească instanța limitele de proprietate ale imobilului solicitat de reclamanți a fi restituit în condițiile Legii 10/2001,în conformitate cu concluziile raportului inițial de expertiză judiciară în specialitatea topografie efectuat de către ing. Deac A. N., limita față de aceștia fiind liniile drepte dintre punctele 15, 16, 17, 18, 19, 20, 2, 27, 15, în această ordine.
Prin sentința civilă nr. 886 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ (Număr în format vechi 6335/2006) s-a admis în parte acțiunea civilă extinsă și precizată formulată de reclamanții G. M. G., G. G. jr., M.
G. G., M. T. B., K. Benedict, K. D. O. I., K. F., C. J. ,
B. P. și K. G., toți prin mandatar G. F. Elemer în contradictoriu cu parații P. M. T., SC D. l P. T. SA, continuatoarea în drepturi a R.
, M. T. SA P. I., C. G., R. V. născ. C. și în consecință:
s-a anulat în parte Dispoziția nr.5/_ emisă de P. M. C. -N. cu privire la imobilul înscris inițial în CF nr.404 T., nr. top. 755 și 756, astfel:
s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a suprafeței de 1117 mp., configurată cu culoare roșie între punctele 3, 6,8,14, în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Deac A., raport care împreună cu răspunsul la obiecțiuni, face parte integrantă din prezenta hotărare; a suprafeței de 622 mp. configurată în același raport cu culoare verde, între punctele 3,14,15,20, precum și a suprafeței de 486 mp., configurată în raport cu culoare portocalie, între punctele 15,25,24,23,16,22,21,19,20;
s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamanților a corpurilor de clădire identificate existente asupra imobilului în suprafață de 622 mp. configurată în raportul de expertiză întocmit de expert Deac A. anexa 3 cu culoare verde, între punctele 3,14,15,20.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale Dispoziției nr.5/_ . S-au respins celelalte pretenții ale reclamanților.
Au fost obligați parații P. M. T., M. T. și SC D. l P. T. SA să achite reclamanților suma de 4.470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.5/_ emisă de P. M. T. s-a dispus cu privire la imobilul situat în T., str. R. nr.47, în favoarea numiților G. M.
, G. G. jr., M. G., M. T. ,moștenitori ai defunctei G. Ana și K.
B., D. O., K. F., C. J. și B. P., moștenitori ai defunctului K. F. restituirea în natură a apartamentului nr.1 corp A, nr. top.755/1/2/S/I și 756/2/S/I cu cota de teren aferentă 48/290 mp., ap. nr.2 corp A nr. top.755/1/2/S/II și 756/2/S/II cu cota de teren aferentă 72/290 mp, ap.nr.3 corp A nr. top.755/1/2/S/III și 756/2/S/III cu cota de teren aferentă 55/290 mp., ap.nr.4 corp A nr. top.755/1/2/S/IV și 756/2/S/IV cu cota de teren aferentă 29/290 mp, ap.nr.5 corp A nr. top.755/1/2/S/V și 756/2/S/V cu cota de teren aferentă 49/290 mp., ap.nr.6 corp A nr. top.755/1/2/S/VI și 756/2/S/VI cu cota de teren aferentă 29/290 mp., ap.nr.7 corp A nr. top.755/1/2/S/VII și 756/2/S/VII cu cota de teren aferentă 8/290 mp., ap.nr.2 corp B nr. top 755/1/3/S/II și 756/3/S/II cu cota de teren aferentă de 21/119 mp., ap.nr.3 corp B nr. top 755/1/3/S/III și 756/3/S/III cu cota de teren aferentă de 16/119 mp., și ap.nr.4 corp B nr. top 755/1/3/S/IV și 756/3/S/IV
cu cota de teren aferentă de 3/119 mp., precum și a terenului din curte în cotă de 1373/2345 mp. cu r. top 755/1/1 și 756/1, s-a propus acordarea de despăgubiri bămețti pentru ap. nr.1 corp B care s-a înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995 precum și pentru suprafața de 200 mp. cu nr. top 755/2 asupra căreia s-a edificat o casă proprietate privată și de asemenea pentru diferența de teren din interiorul curții, teren în cotă de 682/2345 mp. (f.5 vol.I).
Prin Sentința civilă nr.1223/2003 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr.2494/2003 rămasă definitivă și irevocabilă,astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din_, s-a dispus anularea parțială a Dispoziției nr.5/_ emisă de P. Mun. T. în sensul că au fost menționate cotele ce revin reclamanților din imobilele menționate, respectiv G. M. G. -1/16 parte, G.
G. jr.1/16 parte, M. G. G. -1/16 parte, M. T. B. -1/16 parte, K. B. -3/32 parte, K. D. O. I. -3/32 parte, K. F. -3/32 parte, K.
G. -3/32 parte, B. P. -3/16 parte ,C. Iudit -3/16 parte .
Instanța a reținut că dispoziția amintită a fost dată în soluționarea notificării înregistrate la BEJ M. D. sub nr.184/_ și la Primăria M.
T. sub nr.12501/_, formulată de G. M., G. G. jr., M. G., M.
T. precum și a notificării nr.173/_ a BEJ M. D., înregistrată la Primăria Mun. T. sub nr.7381/_, formulată de K. B., D. O., K.
F. ,K. G. C. J. și B. P. .
Prin notificarea înregistrată sub nr.184/_ la BEJ M. D. reclamanții G. M., G. G. jr., M. G., M. T. au solicitat, în temeiul Legii nr.10/2001 restituirea în natură a imobilului situat la adresa administrativă în T., str. R. nr.47 înscris în CF nr.404 T., nr. top 755/1, 756 cu destinația casă, curte și grădină în intravilan în suprafață de 1840+505 mp. Prin aceeași notificare s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul cu nr. top. 755/2 cu destinația loc de casă în intravilan în suprafață de 56 stjp(200 mp.), teren atribuit în folosință veșnică familiei C. G. și V., asupra căruia aceștia au edificat o construcție înregistrată în CF 11492 T. (f.64-66 vol.I).
Prin notificarea înregistrată sub nr.173/_ la BEJ M. D. reclamanții K. B., D. O., K. F. ,K. G. C. J. și B. P. au solicitat restituirea în natură în baza Legii nr.10/2001 a imobilelor situate în
T., str. R. nr.47 corp A și B înscris în CF nr.404 T. nr. top 755/1 casă și curte în suprafață de 1840 mp. și nr. top 756 grădină în suprafață de 505 mp., precizand că pentru apartamentul vandut în temeiul Legii nr.112/1995 solicită despăgubiri bănești (f.33-34 vol.I).
În vederea identificării imobilelor în litigiu s-a dispus efectuarea unei lucrări în specialitatea topografie de către expert Voinigescu F., iar ulterior s-a încuviințat realizarea unei noi lucrări de către expert Deac A. N. (f.171-193, 268-268-279 vol.I, f.1-20, 100-103 vol.II ).
De asemenea, dată fiind precizarea de acțiune a reclamanților în sensul că solicită și restituirea în natură a construcțiilor, s-a dispus și efectuarea unui raport de expertiză tehnică în construcții de către expertul Lubinschi N. A. (f.248- 258 vol.II).
Este de menționat că, la pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere expertiza topografică întocmită de expert Deac A. N., lucrare care, spre deosebire de cea inițială, efectuată de d-na expert Voinigescu F., a răspuns tuturor obiectivelor și obiecțiunilor formulate, într-o manieră documentată, clară și argumentată, în măsură să lămurească instanța cu privire la situația imobilelor în litigiu.
De altfel, modul relativ superficial și pe alocuri lacunar în care a fost realizată cea dintai lucrare, a și determinat instanța să încuviințeze efectuarea unei noi lucrări topografice în cauză.
Așadar, conform documentației întocmite de dl. expert Deac A. Nicoale, imobilele revendicate se identifică după cum urmează: S1 în suprafață de 1117 mp. (față de cota de 1373/2345 cat s-a prevăzut în Dispoziția nr.5/2003), ce poate fi restituită în natură, asupra căreia sunt edificate corpurile A și B din care fac parte apartamentele propuse prin dispoziție a fi restituite în natură, S2 în suprafață de 622 mp. real măsurată (față de 682/2345 cat s-a menționat în Dispoziția nr.5/2003), care de asemenea poate fi restituită în natură, proprietar fiind Statul Roman cu titlu de drept naționalizare în baza Decretului nr.92/1950 și S3 în suprafață de 807 mp., posesor Statul Roman, cu titlu de drept naționalizare în baza Decretului nr.92/1950 și parații familia C. .
Această ultimă suprafață se compune, la randul ei din suprafețele de 486 mp. cu destinația actuală de cale de acces, afectată de amenajări de utilitate publică, cea de 223 mp. aflată în curtea grădiniței de pe str. A. S. nr.25 și afectată și de o parte a clădirii grădiniței, respectiv 11 mp., cea de 50 mp. situată în curtea imobilului din str. A. S. nr.27 și cea de 48 mp. situată în curtea imobilului din str. A. S. nr.27 A.
S-a impus precizarea că, așa cum a relevat atat raportul de expertiză efectuat, cat și depozițiile martorilor audiați (f. 241-244 vol.I), imobilele revendicate prezintă fronturi la două străzi, respectiv atat la str. R., cat și la str. A. S. din municipiul T. .
Martorii audiați au mai precizat totodată că anterior naționalizării, nu exista delimitare între imobilele prevăzute actualmente cu nr. administrative 25 și 27 din str. A.S., ele reprezentand o singură proprietate deținută de antecesorii reclamanților, familia K., care era împrejmuită cu un gard aflat la extremitatea imobilelor cu nr. administrative actuale 25 și 27.
În acest sens este relevant faptul că o parte dintre reclamanți, respectiv K.
B., D. O., K. F. ,K. G. C. J. și B. P. au formulat notificări și pentru imobilul situat în str. A. S. nr.25 construcție și teren aferent, avand actualmente destinația de grădiniță, respectiv cele înregistrate la BEJ M. D. sub nr.170/2002 și nr.486/2001, precum și cea înregistrată sub nr.485/2001 privind imobilul situat în str. A. S. nr.27 cu nr. top.755/2 pentru care s-a emis Dispoziția nr116/_ a P. ui M. T. (f.32-35 vol.II).
În ce privește corpurile de clădire existente asupra imobilului în suprafață de 622 mp. configurat în raportul de expertiză întocmit de expert Deac A. anexa 3 cu culoare verde, între punctele 3, 14, 15, 20, solicitate a fi restituite în natură, se reține că raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții a concluzionat în sensul că acestea sunt clădiri vechi, edificate înainte de naționalizare și care ulterior au suferit modificări nestructurale. Niciuna dintre cele două clădiri nu este nouă, nu s-au făcut adăugiri la clădirile vechi, astfel încat acestea nu se încadrează în prevederile art.19 al.1 din Legea nr.10/2001. Este real că a existat un gang de trecere care a fost închis transformandu-se în acest fel în încăperi pentru birouri, însă expertul opinează că nici această lucrare nu a condus la transformarea clădirii în una nouă, care să atragă
încidența dispozițiilor legale anterior menționate.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează și cu depozițiile martorilor audiați în cauză care au arătat că, respectivele corpuri de clădire au existat anterior naționalizării, ele reprezenatnd la acea epocă, grajdurile aparținand antecesorilor reclamanților.
Față de aceste rețineri, este fără relevanță împrejurarea că, în anul 2004, în cadrul unei proceduri necontencioase, paratul M. T. și-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestor clădiri, cu titlu de drept construcție proprie, ele fiind înscrise în CF 13.432 T. (f.252 vol.II).
De altfel, s-a constatat că parații nici nu au înțeles să formuleze obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții întocmit în cauză de expertul Lubinschi N. .
În ce privește deținătorii acestor clădiri, s-a reținut că prin HCL nr.196/_ au fost date în administrarea S. ui P. A. P. I. T., iar conform art.4 din acest act normativ "predarea -preluarea spațiului se va face în baza unui protocol încheiat între S. P. A. P. I. și SC
D. l P. SA T. ".
Apoi, așa cum parata SC D. l P. SA T. a precizat în cadrul întampinării depuse, ea este continuatoarea în drepturi a R. T., reorganizată potrivit HCL nr.60/_ .
Reținând această stare de fapt, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune p ent ru terenul liber și
pentru construcțiile rămase nedemolate , iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Ca atare, se apreciază că sunt susceptibile de a fi restituite în natură corpurile de clădire identificate, existente asupra imobilului în suprafață de 622 mp. configurată în raportul de expertiză întocmit de expert Deac A. anexa 3 cu culoare verde, între punctele 3, 14, 15, 20.
În ce privește terenul revendicat, este așa cum rezultă din expertiza topografică efectuată, este susceptibilă de a fi restituită în natură suprafața de 1117 mp. configurată cu culoare roșie între punctele 3, 6, 8, 14, în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Deac A. precum și cea de 622 mp. configurată în același raport cu culoare verde, între punctele 3, 14, 15, 20, asupra căreia sunt edificate construcțiile menționate anterior.
Apoi, instanța a apreciat că poate fi restituită în natură și suprafața de 486 mp. configurată în raport cu culoare portocalie, între punctele 15, 25, 24, 23, 16, 22, 21, 19, 20, întrucat chiar dacă este străbătută de rețele apă și electricitate, este vorba despre utilități care deservesc imobilele construcții amplasate pe terenul în suprafață de 622 mp. și care au fost restituite prin prezenta hotărare reclamanților.
Potrivit art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sintagma "amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv, suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume, căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Ori, rețelele edilitare ce străbat suprafața de 486 mp. sunt destinate să deservească exclusiv imobilele proprietate privată, ce au fost restituite reclamanților.
Instanța a apreciat însă că cererea reclamanților nu este întemeiată pentru diferența solicitată de 321 mp., compusă din suprafețele de 50 mp., 48 mp. și respectiv 223 mp.
Astfel, suprafețele de 50 mp. și respectiv 48 mp. configurate în raportul de expertiză anexa 3 între punctele 19-17-22 se identifică cu nr. top. 754/2 care nu face obiectul notificărilor în temeiul cărora a fost emisă dispoziția contestată în
prezenta cauză. Așa cum s-a reținut anterior, notificările ce au condus la emiterea Dispoziției nr.5/2003, au vizat imobilele înscrise în CF 404 T. nr. top 755/1 și 756, iar prezenta acțiune vizează de asemenea doar aceste imobile.
Pe de altă parte, referitor la imobilul purtand nr. top.754/2 s-au formulat notificări de către o parte dintre reclamanți, notificări ce nu fac obiectul prezentului dosar și în privința cărora urmează a se pronunța o dispoziție de către unitatea deținătoare.
De asemenea nu se poate dispune nici restituirea suprafeței de 223 mp. identificată în raportul de expertiză anexa 3 între punctele 16-23-24-25 reprezentand terenul aferent grădiniței, întrucat atat construcția în care funcționează grădinița, cat și terenul aferent acesteia, fac obiectul altor notificări decat cele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr.5/2003, și împotriva căreia reclamanții au promovat prezenta contestație. În același timp, acest teren apare înscris sub nr. top 757 și nr.top758, nesolicitate pe calea prezentului demers.
Urmează ca, îndreptățirea reclamanților pentru aceste imobile și eventualele măsuri reparatorii, să fie stabilite în urma analizării respectivelor notificări.
Avand în vedere considerentele și temeiurile legale expuse, instanța văzand și dispozițiile art. din Legea nr.10/2001 a admis în parte acțiunea promovată, conform dispozitivului prezentei hotărari.
Față de soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. instanța a obligat parații P. M. T., M. T. și SC D. l P. T. SA să achite reclamanților suma de 4.470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentand onorariile experților Deac A. și Lubinschi N. (f.20, 108,135,226). Nu au fost acordate cheltuielile legate de onorariul expertului topograf Voinigescu F. dat fiind că lucrarea întocmită de aceasta nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei.
În privința onorariului avocațial pretins, s-a reținut că, nefiind depusă decat copia unui bon fiscal, nu există certitudinea că acesta reflectă suma achitată de reclamanți cu titlu de onorariu avocațial în acest dosar, astfel încat nu a fost acordat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții G. M. G., G.
G., M. G. G. și M. T. B., pârâtul P. M. T. și pârâtul S.
A. P. I. T. .
Prin recursul declarat de reclamanții G. M. G., G. G., M. G.
G. și M. T. B. s-a solicitat modificarea sentinței civile nr. 886/20112 a Tribunalului C. în sensul admiterii în întregime a cererii formulate, dispunându-se restituirea în natură și a imobilelor identificate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat de către expertul Deac A. N. în anexa nr. 3 având suprafețele de 223 m.p., 50 m.p. și 48 m.p., cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivare s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că cererea formulată nu este întemeiată pentru suprafața de 321 m.p. compusă din suprafețele de teren indicate mai sus.
În anexa nr. 3 a raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de către expertul Deac A. N. este marcat conturul imobilelor identificate cu nr. topografic 755 și 756 în suprafață de 2.546 m.p., cele 3 suprafețe de teren menționate în recurs făcând parte din imobilele cu nr. topo. 755 și 756. Acest lucru rezultă cu evidență din anexa nr. 4 a raportului suplimentar de expertiză efectuat de către același expert.
Concluziile expertizei au fost interpretate greșit de către instanța de fond, ceea ce a vrut să sublinieze expertul fiind faptul că imobilul de pe str. A. S. nr. 27 se identifică cu nr. topo. 754/2 pe acest număr topografic situându-se și imobilul de la nr. administrativ 27A și parțial cel de la nr. 28, însă suprafețele
litigioase de 50 m.p. și 48 m.p. nu fac parte din imobilele situate la nr. administrative 27 și 27A de pe str. A. S. .
Faptul că proprietarii imobilelor de la nr. 27 și 27A folosesc o suprafață mai mare de teren decât cea evidențiată în CF, respectiv pe un alt contur decât cel al nr. topo. 754/2 nu poate conduce la concluzia reținută de către prima instanță, acesta fiind de altfel motivul pentru care în cauză s-a formulat și o cerere de grănițuire.
În privința suprafeței de 223 m.p. s-a arătat că acest teren face parte din imobilul cu nr. topo. 755, 756 iar nu din imobilul cu nr. topo. 757, 758.
S-a mai învederat că hotărârea instanței de fond este criticabilă și în privința cheltuielilor de judecată, nefiind acordate cheltuieli de judecată reprezentând onorariul achitat expertei Voinigescu F. cu motivarea că această lucrare nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei. Această împrejurare nu este de natură a priva părțile de dreptul de a recupera cheltuielile de judecată,
instanța având posibilitatea să reducă onorariul iar nu să oblige partea să îl achite, fără a mai putea recupera această cheltuială.
În privința onorariului avocațial, în mod greșit nu a fost acordat acesta, simpla deținere a bonului fiscal de către reclamanți făcând dovada achitării de către aceștia a onorariului avocațial, chiar dacă pe bon nu apare numele reclamanților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C.pr.civ. și art. 3041C.pr.civ.
Intimatul P. municipiului T. a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanți solicitând respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat că într-adevăr suprafața de teren de 223 m.p. identificată în anexa nr. 3 a raportului de expertiză întocmit de către expertul Deac A. N. face parte din vechile numere topografice 755, 756. Din această suprafață o porțiune de 11 m.p. este afectată de clădirea Grădiniței nr. 19, imobil care nu face obiectul litigiului. Ori, potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 pentru această suprafață de 11 m.p. urmează a se stabili dreptul reclamanților la măsuri reparatorii constând în despăgubiri.
În ceea ce privește diferența de 212 m.p. din curtea Grădiniței nr. 19, restituirea acesteia nu poate fi încadrată în prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, acest text de lege referindu-se la imobilele construcții preluate în mod abuziv care nu au fost demolate, nefiind aplicabil în cazul terenurilor. Sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, posibilitatea restituirii în natură a terenului fiind subordonată afectațiunii sale. Curtea grădiniței este un spațiu îngrădit și delimitat de celelalte proprietăți, special conceput și amenajat pentru satisfacerea nevoilor unității de învățământ. Restituirea unei porțiuni din acest teren ar fi de natură să afecteze funcțional spațiul conceput pentru a deservi grădinița.
S-a mai arătat că accesul în incinta grădiniței se face exclusiv pe parcela de teren identificată în raportul de expertiză ca fiind S31în suprafață de 486 m.p.
Totodată imobilul teren din incinta grădiniței cade sub incidența prevederilor pct. 2.2.2 din anexa II a HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, pentru funcționarea unităților destinate învățământului preșcolar existând obligativitatea asigurării unei suprafețe de teren de minim 22 m.p./copil. Raportat la numărul de copii înscriși la grădiniță ar fi necesară o suprafață de teren de 506 m.p.
Prin recursul declarat de pârâtul P. M. T. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței pronunțate de tribunal în sensul respingerii solicitării reclamanților de restituire în natură a imobilului în suprafață de 486 m.p. cu destinația drum de acces și acordarea în favoarea acestora de măsuri
reparatorii în echivalent pentru această suprafață urmând a se constitui o servitute de trecere auto și cu piciorul conform raportului de expertiză efectuat în cauză, respingându-se solicitarea reclamanților de restituire a corpurilor de clădire C1 și C2 edificate asupra imobilului teren în suprafață de 622 m.p. și a terenului aferent acestora.
În motivare s-a arătat că sentința atacată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale imperative ale art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Raportat la actele existente la dosar și la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză restituirea terenului cu destinația drum de acces în suprafață de 486 m.p. s-a dispus eronat. Această suprafață de teren este afectată de amenajări de utilitate publică subterană de apă, gaz și canalizare, precum și de stâlpi de electricitate care nu deservesc doar imobilele construcții identificate C1 și C2 în raportul de expertiză, deservind imobilele amplasate pe cele două laturi ale drumului, imobile situate administrativ pe str. A. S. nr. 25, 25A, 27, 27A și imobilul învecinat celui de la nr. 27A, neidentificat cu nr. administrativ în raportul de expertiză.
Un alt aspect ignorat de către instanța de fond este însăși destinația de drum de acces a acestui imobil. Din acest drum se realizează accesul atât la imobilul aflat în administrarea S. ui P. A. P. I. T., cât și la imobilele aflate în proprietatea unor persoane fizice. Această suprafață de teren este nerestituibilă în natură raportat la prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Chiar în cazul în care s-ar stabili măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest imobil se impune constituirea unei servituți de trecere peste imobilul teren în suprafață de 622 m.p. restituit reclamanților în natură, imobilul construcție C3 și terenul aferent acestuia neavând cale de acces prin altă parte.
O altă critică formulată constă în aceea că soluționarea cauzei s-a făcut cu depășirea temeiului legal al acțiunii astfel cum a fost indicat de reclamanți prin acțiunea introductivă.
Temeiul de drept al acțiunii a fost indicat ca fiind art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
Dispoziția primarului nr. 5/2003 a fost contestată în termenul legal de 30 zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, contestația fiind soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 1223/2003 a Tribunalului C. . În cadrul contestației formulate în anul 2003 reclamanții au criticat dispoziția doar sub aspectul cotelor de proprietate care le reveneau fără a solicita măsuri reparatorii pentru imobilele construcții identificate C1, C2. Reclamanții nu au invocat nici un drept asupra acestor construcții în cadrul procedurii administrative derulate anterior emiterii dispoziției primarului. Abia prin extinderea și precizarea de acțiune depusă la data de_ s-a solicitat restituirea în natură a acestor construcții.
Prin art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005 legiuitorul nu a dat persoanelor îndreptățite posibilitatea de a formula pretenții noi de restituire ci doar posibilitatea de a contesta natura măsurilor reparatorii dispuse prin dispoziție pentru imobilele ce cădeau la data emiterii acestora sub incidența prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. Recunoașterea de către instanța de fond a îndreptățirii reclamanților la restituirea în natură a celor două construcții echivalează cu o repunere în termenul de contestare a dispoziției nr. 5/2003, fapt inadmisibil raportat la prevederile art. II Titlul I al Legii nr. 247/2005.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, HG nr. 250/2007, art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ.
Prin recursul declarat de pârâtul S. P. A. P. I. T. s-a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate de către reclamanți în ceea ce privește suprafața de 486 m.p. cu destinația drum de acces.
În motivare s-a arătat că această suprafață de teren identificată în raportul de expertiză are destinația de drum de acces, fiind afectată de amenajări de utilitate publică în sensul art. 10 pct. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că clădirea identificată C3 în raportul de expertiză nu are altă cale de acces decât pe terenul în suprafață de 486 m.p. la care s-a făcut referire mai sus.
Reclamanții au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâți solicitând respingerea acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că soluția instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul restituirii în natură a terenului în suprafață de 486 m.p., acesta fiind străbătut de rețele de apă și electricitate care deservesc numai construcțiile amplasate pe terenul de 622 m.p. restituit reclamanților. Nu se poate deci admite raportat la dispozițiile art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007 că suprafața de 486
m.p. ar fi afectată de amenajări de utilitate publică, această suprafață neavând destinația de stradă sau alee și nedeservind nevoile comunității, fiind mai degrabă un drum de servitute de trecere către imobilele situate pe str. A. S. nr. 25, 25A, 27, 27A aflate în proprietatea unor persoane fizice. Pentru exercitarea dreptului de proprietate cu privire la aceste imobile aparținând terților se poate crea un drum de servitute asupra acestui imobil.
Pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 prezintă relevanță deosebită respectarea exigențelor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție care trebuie să primească prioritate față de dreptul intern, ori în privința suprafeței de 486 m.p. nu se poate considera că există o cauză de utilitate publică, utilitatea fiind privată, restrânsă la un număr mic de persoane.
În ceea ce privește depășirea temeiului legal al acțiunii s-a arătat că soluția primei instanțe de restituire a corpurilor de clădire C1 și C2 își găsește justificarea în primul rând în faptul că în favoarea reclamanților a fost restituită suprafața de 622 m.p. asupra căreia sunt amplasate construcțiile.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în sensul admisibilității unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, chiar fără parcurgerea procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 (cauza Faimblat împotriva României). În cazul în care se recunoaște acest drept cu atât mai mult trebuie recunoscută posibilitatea reclamanților de a dobândi restituirea în natură a construcțiilor și a terenului aferent în cadrul unei proceduri speciale, în caz contrar încălcându-se art. 6 alin. 1 al Convenției.
La data de_ s-a formulat de către M. M. și M. Ana o cerere de intervenție accesorie prin care s-a solicitat admiterea în parte a recursului declarat de către P. municipiului T. în sensul de a se respinge solicitarea de restituire în natură în favoarea reclamanților a imobilului în suprafață de 486 m.p. având destinația de cale de acces.
S-a arătat în cuprinsul cererii că această suprafață a fost restituită cu încălcarea art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri: extras CF nr. 55489 T., plan de amplasament al imobilului proprietatea intervenienților, cărțile de identitate ale intervenienților și planșe foto.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 49 alin. 3, art. 51 și art. 54 C.pr.civ.
La solicitarea instanței s-au comunicat relații referitor la imobilul în litigiu de la EON-GAZ DISTRIBUȚIE SA, Compania de Apă ARIEȘ SA.
S-a depus de asemenea la dosar de către S. P. A. P. I. o adresă emisă de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Avram Iancu"; al județului C. .
Analizând recursurile declarate de reclamanții G. M. G., G. G. ,
M. G. G. și M. T. B., pârâtul P. M. T. și pârâtul S. P.
A. P. I. T. împotriva sentinței civile nr. 886/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., Curtea reține următoarele:
Prima problemă care se impune a fi lămurită în cauză în vederea justei soluționări a acesteia este aceea a situației terenului în suprafață de 486 m.p., identificat în raportul de expertiză întocmit de către expertul Deac A. N., anexa nr. 3, cu S3I. Această problemă a fost ridicată prin cererile de recurs
formulate de către pârâți raportat la faptul că instanța de fond a apreciat că această suprafață de teren poate fi restituită în natură în favoarea reclamanților.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul Deac A. N. rezultă că această suprafață de teren de 486 m.p. identificată S3Iîn anexa nr. 3 (fila 7, vol. II dosar fond) are destinația de drum de acces, aspect confirmat de altfel de către toate părțile din dosar, inclusiv de către reclamanți prin întâmpinarea formulată. De asemenea, necontestat este faptul că această suprafață de teren este străbătută de rețele de gaz, apă, canalizare și electricitate. Ceea ce se contestă de către reclamanți, care susțin astfel poziția instanței de fond reținută în considerentele sentinței atacate, este faptul că ar fi îndeplinite prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și cele ale art. 10.3 din HG nr. 250/2007, aceștia apreciind că nu se pune problema unui drum de acces având în vedere că acesta deservește numai câteva proprietăți private, în ceea ce privește utilitățile susținându-se că acestea deservesc numai imobilele restituite deja în favoarea reclamanților.
Conform prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 nu se poate restitui în natură terenul care este afectat de servituți legale și alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, în acest caz măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
La art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007 se prevede că în toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (străzi, trotuare, parcări amenajate și alte asemenea și utilizarea unor amenajări subterane etc.) în cazul în care se constată astfel de situații restituirea în natură se limitează numai la acele suprafețe de teren libere sau după caz numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
În ceea ce privește sintagma amenajări de utilitate publică același text prevede că se au în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, dotări tehnico edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit etc.).
Relevant este și art. 9 din Legea nr. 10/2001 care prevede că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură libere de orice sarcini.
Având în vedere conținutul textelor de lege invocate mai sus și care sunt aplicabile în cauză având în vedere situația de fapt din dosar, Curtea apreciază că suprafața de teren de 486 m.p. nu poate fi restituită în natură în favoarea reclamanților. Aceasta are destinația de cale de acces la mai multe imobile aflate în proprietatea unor persoane fizice și juridice, fiind străbătută de conducte de alimentare cu apă, gaz, canalizare, subterane și rețele de electricitate
supraterane, hidrant de incendiu, care contrar susținerilor reclamanților deservesc cel puțin o parte dintre ele mai multe imobile, iar nu numai pe acela restituit în favoarea reclamanților, aspect atestat și prin relațiile comunicate în acest sens în recurs( filele 46, 53, 58). Ținând cont și de faptul că imobilele care se restituie în natură în temeiul Legii nr. 10/2001 nu pot fi grevate de sarcini nu se pune problema restituirii în natură a acestui teren și grevării sale cu un drept de servitute de trecere în favoarea proprietarilor care în prezent au acces la imobile pe acest teren.
Referitor la suprafețele de teren menționate în cererea de recurs formulată de către reclamanți, în suprafață de 223 m.p., 50 m.p. respectiv 48 m.p., identificate și acestea în anexa nr. 3 la raportul de expertiză întocmit de către expertul Deac A. N. se impune a se stabili întâi dacă acestea fac sau nu parte din terenul cu nr. topo. 755, 756 iar apoi dacă pot sau nu a fi restituite în natură în favoarea reclamanților.
În ceea ce privește identificarea acestor suprafețe concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul Deac A. N. sunt clare în sensul că acestea fac parte din terenul cu nr. topo. 755, 756, aspect recunoscut de altfel parțial de către pârâtul P. municipiului T. prin întâmpinarea formulată, în ceea ce privește suprafața de 223 m.p. teren. Rezultă deci că concluzia instanței de fond în sensul că aceste suprafețe de teren ar face parte din alte numere topografice, care nu fac obiectul notificării soluționate prin decizia contestată, nu este susținută de probele administrate în cauză.
Nici aceste suprafețe de teren nu pot fi însă restituite în natură în favoarea reclamanților.
Astfel, în ceea ce privește suprafața de 223 m.p. teren, din raportul de expertiză întocmit în cauză, anexa nr. 3 rezultă că pe o parte din acest teren respectiv 11 m.p. se află o parte din construcția având destinația de grădiniță care nu face obiectul cauzei. Referitor la aceasta cu certitudine nu se poate dispune restituirea în natură, punându-se eventual problema diferenței de teren de 212 m.p. În ceea ce privește această diferență, raportat la faptul că suprafața învecinată de 486 m.p. nu a fost restituită în natură reclamanților pentru considerentele arătate anterior, nici aceasta nu poate fi restituită în natură, fiind o suprafață mică, izolată de terenul restituit în natură reclamanților și care nu ar putea fi utilizată în nici un fel de sine stătător. Oricum practic nu ar putea fi vorba de 212 m.p., ci de mai puțin, atât cât ar rezulta din scăderea suprafeței necesare pentru buna utilizare și funcționare a clădirii cu destinația de grădiniță. Aceeași este și situația celorlalte suprafețe de teren de 48 m.p și 50 m.p., practic posibilitatea restituirii sau nu în natură în favoarea reclamanților depinzând de soarta celor 486 m.p. de teren care au destinația de drum de acces.
În consecință, având în vedere și prevederile Legii nr. 165/2013, aplicabile în cauză raportat la art. 4 din aceasta, reclamanților li se va stabili în temeiul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 dreptul la măsuri reparatorii în echivalent sub forma compensării prin puncte pentru suprafața de 807 m.p. teren identificată S3 în anexa nr. 3 a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul Deac A. N. .
În ceea ce privește critica formulată prin recursul declarat de către pârâtul
P. municipiului T. referitor la restituirea în natură a construcțiilor identificate C1 și C2 în raportul de expertiză, aceasta este apreciată a fi neîntemeiată din următoarele considerente:
Într-adevăr temeiul de drept al acțiunii formulate de către reclamanți este art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, temei de drept care limitează cenzurarea dispoziției emisă de către primar numai în ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. 1 din Legea nr.
10/2001. În cazul de față ar fi vorba despre suprafața de teren pentru care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent prin dispoziția P. ui municipiului T. nr. 5/2003.
Analizând însă conținutul acestei dispoziții rezultă că prin aceasta primarul nu s-a pronunțat în nici un fel asupra construcțiilor existente pe terenul pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent în considerarea art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 deși în notificarea soluționată prin această dispoziție (fila
40 dosar nr. 2494/2003 al Tribunalului C. ) s-a solicitat de către reclamanți restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 404 T., nr. topo. 755/1, 756 cu destinația de casă, curte și grădină. Rezultă deci că prin notificare s-a solicitat restituirea în natură și a construcțiilor iar nu numai a terenului identificat prin aceasta, ceea ce înseamnă că până la această dată P. municipiului T. nu s- a pronunțat decât în parte pe notificarea formulată. Reclamanții ar avea deci dreptul oricum să formuleze o cerere de chemare în judecată în acest sens, având
în vedere perioada de timp scursă de la momentul formulării notificării.
În aceste condiții, chiar dacă reclamanții nu au indicat în cuprinsul precizării cererii de chemare în judecată formulate în dosar la data de_ un alt temei de drept decât cel indicat inițial, neindicând practic vreun temei de drept al acestei precizări de acțiune, având în vedere ceea ce s-a reținut mai sus se apreciază de către Curte că nu se poate nega dreptul reclamanților de a li se stabili în acest cadru procesual dacă sunt sau nu îndreptățiți la restituirea în natură a acestor construcții.
Important de subliniat este și faptul că din probele administrate în cauză(raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul tehnic judiciar Lubinschi N. ) a rezultat că este vorba despre construcțiile vechi care au aparținut antecesorilor reclamanților, acestea putând fi deci restituite în natură în condițiile Legii nr. 10/2001, având același regim juridic ca și terenul a cărui restituire în natură nu a fost contestată de către pârât. Pârâtul nu contestă de altfel îndreptățirea reclamanților la restituirea acestor construcții ci numai posibilitatea de a se solicita în acest cadru procesual aceste construcții.
Problema stabilirii în acest dosar a unei eventuale servituți de trecere care să greveze terenul în suprafață de 622 m.p., având nr.top.755/1/2/756/2, restituit în favoarea reclamanților prin sentința atacată, nu se pune. Aceasta deoarece referitor la această suprafață de teren nu a fost declarat recurs de către nici una dintre părți, acceptându-se deci restituirea sa în natură, ori restituirea în natură trebuie să se facă conform art.9 din Legea nr.10/2001, adică liberă de orice sarcini.
Un ultim aspect criticat, de această dată prin recursul reclamanților, este acela al modului de stabilire al cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, această critică fiind apreciată întemeiată în parte.
Într-adevăr instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecată reprezentând onorariul achitat de către reclamanții recurenți expertei Voinigescu
, apreciind că acestea nu se impun a fi acordate deoarece raportul de expertiză întocmit de către experta Voinigescu F. nu a fost avut în vedere la soluționarea cauzei. În mod corect arată însă reclamanții că nu este culpa acestora, în măsura în care au achitat conform dispoziției instanței onorariul pentru acest expert impunându-se ca aceste cheltuieli să fie incluse în cheltuielile de judecată la care au fost obligați pârâții. Din actele dosarului rezultă că reclamanții recurenți au achitat în favoarea expertei Voinigescu F. numai o parte din onorariul în cuantum de 1.400 lei încuviințat de către instanță, respectiv suma de 450 lei conform chitanțelor de la filele 130 și 224 vol. I dosar fond.
Onorariul avocațial neacordat de către instanța de fond nu a fost dovedit de către reclamanți, la dosarul de fond neregăsindu-se vreo chitanță sau bon fiscal care să ateste plata acestuia, reclamanții nearătând în recurs nici un fel de date în acest sens, neprecizând nici cuantumul onorariului avocațial achitat în dosarul de fond.
Ținând cont de ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea în temeiul art.3041C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de reclamanții G. M.
, G. G., M. G. G. și M. T. B. și cel declarat de pârâtul
P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 886/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., admițând în consecință și cererea de intervenție în interesul P. UI M. T., cerere formulată de intervenienții
M. M. și M. ANA și în întregime pe cel declarat de pârâtul S. P.
A. P. I. T. împotriva aceleiași sentințe care va fi modificată în parte astfel:
Se va respinge solicitarea reclamanților de restituire în natură a terenului în suprafață de 486 m.p. având destinația de drum de acces, suprafață de teren identificată S3 ind. 1 în anexa nr. 3 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar Deac A. N. .
Se va stabili dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma compensării prin puncte în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru terenul având nr. top. 755/1/3, 756/3 din C.F. nr. 404 T., în suprafață de 807 m.p., teren identificat S3 în anexa nr. 3 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar Deac A. N. .
Vor fi obligați pârâții P. M. T., M. T. și SC D. L P. T. SA să achite reclamanților suma de 4920 lei cheltuieli de judecată la fond.
Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
În temeiul art.1169 C.civ raportat la art.274 și urm C.pr.civ se va respinge cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, aceștia nefăcând dovada suportării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanții G. M. G., G. G.
, M. G. G. și M. T. B. și cel declarat de pârâtul P. M. T.
împotriva sentinței civile nr. 886/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. .
Admite cererea de intervenție în interesul P. UI M. T., cerere formulată de intervenienții M. M. și M. ANA.
Admite recursul declarat de pârâtul S. P. A. P. I.
T. împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința civilă nr. 886/2012 a Tribunalului C., astfel:
Respingerea solicitarea reclamanților de restituire în natură a terenului în suprafață de 486 m.p. având destinația de drum de acces, suprafață de teren identificată S3Iîn anexa nr. 3 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar Deac A. N. .
Stabilește dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma compensării prin puncte în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru terenul având nr. top. 755/1/3, 756/3, C.F. nr. 404 T., în suprafață de 807 m.p., teren
identificat S3 în anexa nr. 3 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar Deac A. N. .
Obligă pârâții P. M. T., M. T. și SC D. L P. T. SA să achite reclamanților suma de 4920 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. |
GREFIER
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: M. O. -S.
| ← Decizia civilă nr. 4025/2013. Legea 10/2001 | Încheierea civilă nr. 132/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
