Decizia civilă nr. 1231/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.1231 /R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
A. -A. P.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C., împotriva deciziei civile nr. 20/A din 16 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamanta M. S., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 7 martie 2013, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12450/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar civil nr._ s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta M. S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. C. și a fost obligat pârâtul la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 16.916 lei reprezentând preț actualizat pentru imobilul apartament situat în C. -N., str. H., nr. 48, jud. C., înscris în C.F. nr. 1. C. -N., cu suprafața utilă de 47,61 mp.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în fapt, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 36585 din_ încheiat
între reclamanta M. S. și defunctul său soț M. I., pe de o parte în calitate de cumpărători și Consiliul Local al Municipiului C. -N., pe de altă parte în calitate de vânzător, primii au cumpărat apartamentul nr. 2 din imobilul situat în C. -N., str. H., nr. 48, jud. C., în schimbul prețului de 36.569.687 lei, plus suma de 1.498.687 lei reprezentând prețul garajului iar suma de 12.743 prețul boxei .
Prin sentința civilă nr. 568/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr. 2820/1999 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între reclamantă și SC Constructardealul SA C.
-N., asupra apartamentului nr. 2 din imobilul situat in C. -N., str. H. nr. 48, jud. C. . Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 677/R/_ . În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 36585 din_, s-au încălcat prevederile Legii nr.112/1995, motiv care a stat la baza anulării actului .
Prin concluziile raportului de expertiză contabilă de la fila 80, a fost actualizat prețul locuinței din litigiu plătit de reclamantă cu ocazia contractului de vânzare cumpărare nr. 36585 din_, suma rezultată fiind 16.916 lei.
Astfel, prin prisma dispozițiilor articolului 50, aliniatele 2 și 3 din Legea nr.10/2001, reclamanta are dreptul la restituirea prețului actualizat plătit în calitate de chiriaș cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 36585 din_, fiind îndeplinite condițiile impuse prin aceste texte legale întrucât contractul anterior menționat a fost încheiat, așa cum s-a stabilit prin decizia civila nr. 677/R/_ a Curții de Apel C., cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 și a fost desființat prin hotărârea judecătorească anterior menționată care a rămas definitivă și irevocabilă.
În temeiul dispozițiilor. art. 274 C.pr. civilă a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorari expert și avocat.
Prin decizia civilă nr. 20/A/_ a T. ului C. a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D., împotriva Sentinței civile nr. 12450/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată în parte în sensul că au fost reduse cheltuielile de judecată de la 4000 lei la 2000 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 52.000 Euro reprezentând valoarea de piață a imobilului situat în
C. -N., str. H., nr.48, ap.2, jud. C. ., în subsidiar solicitând acordarea prețului actualizat.
La data de 13 ianuarie 2011 reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că solicită doar obligarea l restituirea prețului actualizat pentru imobilul în litigiu. După întocmirea raportului de expertiză dispus în cauză pentru stabilirea prețului actualizat, acesta a fost comunicat pârâtului, care la rândul său a comunicat că prețul reactualizat nu este cel stabilit de expert, ci suma de 16.915,73 lei.
De reținut că nici după comunicarea precizării cererii de chemare în judecată și nici după comunicarea raportului de expertiză, pârâtul nu a comunicat instanței că este de acord să achite reclamantei vreo sumă, respectiv cea rezultă din calculele întocmite de propriul compartiment. În aceste condiții, susținerea potrivit căreia nu a avut o poziție procesuală de
respingere nu poate fi luată în considerare, atâta timp cât poziția inițială nu a fost modificată.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acesta s-au compus din onorariu expert în sumă de 2000 lei și onorariu avocațial. Cu privire la onorariul expertului, instanța a apreciat că în mod greșit acesta a fost pus în sarcina părții căzute în pretenții, în condițiile în care calculele expertului au fost total străine de cele prezentate de pârâtă, deși au avut la baza aceleași date, comunicate la data de 12 octombrie 2010 de Municipiul
C. -N. la dosarul cauzei. Faptul că ulterior prezentării de către pârât a calculului corect al prețului actualizat, expertul și-a reevaluat poziția nu îndreptățește reclamanta ca onorariul achitat să fie pus în sarcina pârâtului. În ceea ce privește onorariul avocațial, instanța a analizat cuantumul acestuia prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, cu faptul că prezenta cauză a avut un număr de 11 termene și că raportat la poziția pârâtului, cauza putea fi soluționată într-un termen mai scurt. În aceste condiții, instanța a apreciat că onorariul acordat de prima instanță este unul rezonabil și real făcut. Nu corespunde realității că acțiunea a fost admisă doar în parte în condițiile în care a fost ulterior
precizată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea în sensul înlăturării în totalitate a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că în fapt, cuantumul sumei la care a fost obligat pârâtul să o plătească în favoarea reclamantei este cel menționat în cuprinsul adresei nr. 8486/_, provenind de la compartimentul de control din cadrul pârâtei, conținând actualizarea sumelor achitate de reclamantă în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 36585/1998.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat respingerea recursului arătând că recurentul a avut o poziție de respingere în totalitate a acțiunii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea primei instanțe - sentința civilă nr. 12450/_ a Judecătoriei C. -N. - în urma admiterii acțiunii precizate, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 lei, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Prin decizia civilă nr. 20/A/_ a T. ului C., o parte din cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv onorariul de expert, a fost înlăturat, reținându-se că la stabilirea sumei pe care pârâtul trebuie să o plătească reclamantei prima instanță nu a luat în considerare expertiza, ci modalitatea de calcul a sumei datorate, făcută chiar de către pârât.
Prin recursul declarat pârâtul contestă obligarea sa și la plata onorariului avocațial.
Așa cum rezultă din întâmpinarea formulată în fața primei instanțe (F. 34-35 dosar fond), pârâtul a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii, arătând la pct. 5 că solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de obligare a pârâtei la plata prețului actualizat.
A arătat totodată că raportat la acest capăt de cerere, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, cererea fiind întemeiată pe obligațiile
vânzătorului față de reclamant, derivând din obligația de răspundere pentru evicțiune, iar pârâtul nu a avut calitatea de vânzător.
La termenul de judecată din_ reclamanta și-a precizat acțiunea (f. 61-62 dosar fond), solicitând obligarea pârâtului la restituirea prețului actualizat, iar pârâtul nu și-a mai exprimat poziția procesuală față de această precizare.
Prin urmare, rămâne valabilă poziția procesuală inițială, aceea de respingere a acestei cereri ca inadmisibilă și ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
Aceste două excepții însă nu sunt întemeiate, întrucât potrivit art. 50 alin. 3 din Legea nr.10/2001, restituirea prețului actualizat se face de către
M. Economiei și F., din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.
Având în vedere opoziția pârâtului la admiterea acțiunii, exprimată în mod explicit, precum și modul de soluționare al acțiunii, prin admiterea sa, este evident că pârâtul este parte căzută în pretenții, ținut prin urmare să plătească cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, acestea fiind justificate de derularea prezentei proceduri judiciare.
Singura situație în care pârâtul ar fi fost exonerat de la plata acestor cheltuieli, ar fi fost aceea în care ar fi recunoscut pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare, conform art. 275 Cod proc.civ., o atare recunoaștere nefiind însă făcută de către pârât.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 20/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
M. C. V.
A. -T. N.
A. A. P. M.
L.T.
Red. M.V. dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: D.Tatu, S.Seleșiu
| ← Decizia civilă nr. 274/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 76/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
