Decizia civilă nr. 4025/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4025/R/2013
Ședința publică din 17 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER:: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.
-N. împotriva deciziei civile nr. 338 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata K. E., având ca obiect acțiune în baza legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent P. M. C. -N. a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
La data de 11 octombrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate K. E., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 338 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată
formulată de reclamanta K. E., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. -N., în temeiul Legii nr. 10/2001, și în consecință:
A fost anulată Dispoziția nr. 3851/_, emisă de P. municipiului C. -N. .
S-a dispus instituirea unui drept special de folosință în favoarea reclamantei asupra terenului în suprafață de 1.132 mp., situat în mun. C. -
N., str. Planoarelor nr. 7, înscris inițial în C.F. nr. 1156 Someșeni și transcris în C.F. nr. 2. C. -N. cu nr. top. 798/1/1/162/2.
S-a stabilit dreptul reclamantei la acordarea măsurilor compensatorii sub formă de puncte pentru: 1) terenul în suprafață de 147 mp., înscris inițial în C.F. nr. 1156 Someșeni și 2) construcția casă din cărămidă pe
fundații din beton, șarpantă din lemn, învelitoare din țiglă cu 3 camere, bucătărie, baie, 2 cămări de alimente, înscrisă în C.F. nr. 2. C. -N. cu nr. top. 798/1/1/162/1.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.960 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 3851/_, emisă de pârâtul P. municipiului C. -N., a
fost respinsă Notificarea nr. 310/_, formulată de reclamanta K. E. pentru imobilul înscris în C.F. nr. 1156 cu nr. top. 798//_, situat în mun. C. -N., str. Planoarelor nr. 7, cu motivarea că revendicatoarea nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În considerentele dispoziției s-a mai reținut că imobilul a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966, proprietarul tabular ale acestuia fiind Nemeș Isidor, iar notificatoarea invocă calitatea de moștenitoare după bunicul acesteia Lenart I. a lui Martin, cu toate că în cartea funciară nu există nicio notare cu privire la calitatea de proprietar al antecesorului invocat de notificatoare.
Tribunalul a constatat că prin Deciziunea nr. 343/945/_ a Comitetului local de expropriere și Împroprietărire a comunei Someșeni, județul C., în temeiul art. 7 și 11 din Decretul-lege pentru înfăptuirea Reformei Agrare din 22 martie 1945, au fost trecute în proprietatea statului imobilele proprietatea lui Lenart I., fiul lui Martin, după cum urmează: teren în suprafață de 2 jugh., casa și grădină, situate în comuna Someșeni.
Reclamanta a făcut și dovada faptului că pentru edificarea unei construcții compusă din 2 camere și dependințe, Lenart I. a deținut Autorizația de construire nr. 394/1927, eliberată de primăria comunei Someșeni la data de_ .
Conform Contractului de închiriere încheiat la data de 4 martie 1947 Oficiul Județean al Bunurilor Inamice C. i-a închiriat lui Lenart martin, fratele "inamicului prezumat Lenart I. ";, imobilul casă cu dependințe și 2 jugh. teren, pe o perioadă de 3 ani.
Tribunalul a constatat că, ulterior, numitul Lenart Martin a efectuat mai multe demersuri pentru scoaterea imobilelor din evidențele C.A.S.B.I. arătând că Lenart I. nu poate fi considerat inamic deoarece a plecat în Ungaria în anul 1941, fiind transferat cu serviciul în localitatea Kecskemet.
Conform extrasului din registrul stării civile al localității Kecskemet, Lenart I. (Janos) a decedat la data de_, iar reclamanta este moștenitoarea acestuia în calitate de nepoată, așa cum atestă procesul verbal întocmit de Notarul P. Kovats Andor din Kecskemet, Ungaria, în dosarul succesoral nr. 1351/1974/3.
În ceea ce privește situația tabulară actuală a imobilului în litigiu, tribunalul a constatat că potrivit înscrierilor din C.F. nr. 2. C. -N., imobilul teren în suprafață de 112 mp., cu nr. top. 798/1/1/162/1, și imobilul construcție - casă din cărămidă pe fundații din beton, șarpantă din
lemn, învelitoare din țiglă cu 3 camere, bucătărie, baie, 2 cămări de alimente, cu nr. top. 798/1/1/162/1/C, situate în mun. C. -N., str. Planoarelor nr. 7, se află în proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului local al mun. C. -N., fiind transcrise din C.F. inițial nr. 1156
C. -N. Se arată, de asemenea în cuprinsul C.F. nr. 2. C. -N. că acesta provine din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 2744 Someșeni.
De asemenea, din C.F. nr. 2. C. -N., provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 1156 Someșeni rezultă că imobilul teren în suprafață de
1.249 mp. cu nr. top. 798/1/1/162/2, se află în proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului local al mun. C. -N. . Din Foaia de avere a cărții funciare menționate rezultă că s-a evidențiat suprafața ce rezulta din acte nu și suprafața măsurată.
Inițial, în C.F. nr. 156 Someșeni era înscris imobilul cu nr. top. 798/1/1/162, loc de casă în suprafață de 378 stj.p., proprietar tabular fiind Nemeș Isidor (B.1). Ulterior, prin Încheierea C.F. nr. 2856/_ s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român asupra
imobilului și dreptul de administrare al M. C. -N., în temeiul procesului verbal din data de 15 octombrie 1968 și a art. III din Decretul nr. 218/1960 combinat cu Decretul nr. 712/1966.
Cu privire la modul de preluare în proprietatea statului a imobilului în litigiu, este de remarcat faptul că preluarea a avut loc în perioada de referință definită prin titlul Legii nr. 10/2001, respectiv după data de 6 martie 1945. Există însă o serie de neconcordanțe cu privire la aspectul examinat deoarece, în Deciziunea nr. 343/_, anterior analizată, se arată că imobilul a fost preluat în temeiul art. 11 din Decretul-lege pentru înfăptuirea Reformei Agrare. Din Contractul de închiriere menționat rezultă că imobilul casă și dependințe și terenul în suprafață de 2 jugh., care evident nu formează obiectul prezentului litigiu, s-au aflat în administrarea
C.A.S.B.I. Potrivit înscrierilor din cartea funciară imobilul a fost preluat în temeiul procesului verbal din data de 15 octombrie 1968 și a art. III din Decretul nr. 218/1960 combinat cu Decretul nr. 712/1966 (B.2-3).
Tribunalul a apreciat că nu există nicio îndoială cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 chiar și în ipoteza în care imobilul s-a aflat în administrarea C.A.S.B.I., deși procesul verbal menționat nu a fost identificat ca urmare a demersurilor efectuate de către reclamantă. Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 91/1945, C.A.S.B.I. avea ca atribuții administrarea bunurilor mobile și imobile aparținând persoanelor prevăzute de art. 8 din Convenția de Armistițiu din_, precum și supravegherea și controlul modului de administrare a anumitor categorii de întreprinderi comerciale și industriale. Actul normativ menționat nu dispune însă transferul dreptului de proprietate către stat. În acest sens a dispus ulterior Decretul nr. 228/1948 privind desființarea Comisiei Ministeriale pentru Executarea Tratatului de Pace pentru desființarea Casei de Administrare și Supraveghere a bunurilor Inamice și pentru reglementarea conservării, administrării și lichidării bunurilor administrate de C.A.S.B.I., prin art. 10 din decret făcându-se vorbire despre condițiile "…trecerii de drept, prin efectul legii de față, în patrimoniul statului";, iar prin art. 11 despre
"…trecerea în patrimoniul statului sau comunelor";. Rezultă din cele ce preced că și în ipoteza imobilelor care au intrat în administrarea C.A.S.B.I., trecerea în proprietatea statului a operat în temeiul Decretului nr. 228/1948, ulterior datei de 6 martie 1945, Legea nr. 10/2001 fiind aplicabilă.
Revenind la situația tabulară a imobilului revendicat de către reclamantă, din depozițiile martorilor audiați instanța a reținut că Lenart I., bunicul reclamantei, a cumpărat imobilul casă și teren de la numitul Nemeș Isidor, proprietarul tabular arătat. Potrivit depoziției martorului Vinte Francisc, pe terenul cumpărat Lenart I. a edificat o construcție casă de locuit cu o cameră, bucătărie și târnaț, în care a locuit împreună cu familia sa până la momentul la care s-a transferat în interesul serviciului în Ungaria, având profesia de polițist. Aceleași aspecte sunt cunoscute și de către martorul Schvartz Martin.
Conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 31174/_ (f. 94- 96), construcția compusă din 2 camere cu suprafața utilă de 46,91 mp. și terenul aferent în suprafață de 112 mp. a fost înstrăinată în temeiul legii nr. 112/1995 către numita Dascăl Minerva.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. B. Aurel a fost identificat terenul aferent construcției care a format obiectul contractului menționat. S-a constatat că imobilul situat în intravilanul mun.
C. -C. -N., str. Planoarelor nr. 7, se identifică cu nr. top. 798/1/1/162/1, 798/1/1/162//1-C1, înscris în C.F. nr. 2. C. -N. și
cu nr. top. 798/1/1/162/2, înscris în C.F. nr. 2. C. -N., cu suprafața totală de 1.361 mp. După prelucrarea măsurătorilor a rezultat o suprafață de 1.278 mp. cu 82 mp. mai puțin decât suprafața din acte, datorită modificării albiei pârâului Murătorii. Expertul a constatat la fața locului că imobilul este împrejmuit cu gard de lemn, cu gard de plasă și gard de beton.
Pe terenul cu nr. top. 798/1/1/162/1 din C.F. nr. 2. C. -N. este edificată construcția înscrisă în cartea funciară, cu suprafața construită la sol de 103 mp. pe terenul cu nr. top. 798/1/1/162/2 din C.F. nr. 2. C. -
N. sunt edificate un foișor și anexe gospodărești lipite de construcție. Acest teren mai este afectat de două cămine de vizitare a rețelei de canalizare, amplasate în apropierea foișorului.
În varianta inițială a raportului de expertiză s-a propus formarea a două loturi din suprafața totală a terenului identificat după cum urmează: 1)lot în suprafață de 250 mp. aferent construcției, astfel încât cumpărătorul să aibă acces de 3 m pe lângă construcție și acces la anexele gospodărești și 2)lot în suprafață de 1.029 mp. cu front la drum de 5,01 m. S-a propus înscrierea unui drept de servitute de trecere pe imobilul cu nr. top. 798/1/1/162/2 înscris în C.F. nr. 2. C. -N., în favoarea numitei Dascăl Minerva.
Prin suplimentul întocmit la raportul de expertiză, ca urmare a obiecțiunilor formulate de părți), expertul a arătat că diferența de suprafață, de 82 mp. este împărțită astfel: suprafața de 42 mp. este ocupată de taluzul existent până la albia pârâului Murătorii și pârâul Murătorii iar suprafața de 40 mp. este ocupată de strada Planoarelor și de trotuarul dintre stradă și imobilul în cauză. La solicitarea reclamantei expertul a propus atribuirea în natură a suprafeței de 1.132 mp. cu front la drum de 7,08 m.
După efectuarea raportului de expertiză, inclusiv a suplimentului întocmit, reclamanta și-a micșorat pretențiile, acceptând atât suprafața reală a terenului de 1.279 mp. față de 1.361, cât rezulta din înscrierile în cartea funciară, cât și faptul că o suprafață de 35 mp. este necesară pentru utilizarea normală a construcției înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Analizând conținutul raportului de expertiză, Tribunalul a apreciat că nu există nici un impediment pentru instituirea unui drept special de folosință în favoarea reclamantei cu privire la terenul în suprafață de 1.132 mp., restituirea în natură nefiind posibilă față de calitatea de cetățean maghiar a acesteia.
Pentru considerentele arătate și în temeiul prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta K. E. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.
-N., în temeiul legii nr. 10/2001, și în consecință, a dispus anularea Dispoziției nr. 3851/_, emisă de P. municipiului C. -N. .
În baza prevederilor art. II alin. 1 din Titlul II al O.U.G. nr. 184/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituirea unui drept special de folosință în favoarea reclamantei asupra terenului în suprafață de 1.132 mp., situat în mun. C. -N., str. Planoarelor nr. 7, înscris inițial în C.F. nr. 1156 Someșeni și transcris în C.F. nr. 2. C. -N. cu nr. top. 798/1/1/162/2
În temeiul art. 4 și 16 din legea nr. 165/2013, a stabilit dreptul reclamantei la acordarea măsurilor compensatorii sub formă de puncte pentru: 1) terenul în suprafață de 147 mp., înscris inițial în C.F. nr. 1156 Someșeni și 2) construcția casă din cărămidă pe fundații din beton, șarpantă din lemn, învelitoare din țiglă cu 3 camere, bucătărie, baie, 2
cămări de alimente, înscrisă în C.F. nr. 2. C. -N. cu nr. top. 798/1/1/162/1.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., a obligat pârâtul, a cărui culpă procesuală este dovedită, să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.960 lei, reprezentând onorariu expert în sumă de 1.680 lei și onorariu avocațial în sumă de 1.260 lei, conform înscrisurilor justificative de la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal P. mun. C. -N., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recurentul a arătat că instanța de fond a reținut în mod nelegal că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii. Astfel, aceasta a solicitat restituirea imobilului în litigiu, arătând că are calitatea de moștenitoare a lui Lenart I., însă, potrivit înscrierilor din cartea funciară, antecesorul acesteia nu a fost proprietarul tabular al imobilelor revendicate, conform CF 156 Someșeni, proprietar tabular al imobilului revendicat fiind Nemeș Izidor.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și prin raportare la disp. art. 22 și 23 din Legea nr.10/2001, referitoare la dovada dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită. În cauză hotărârea
instanței de fond a fost pronunțată doar pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză, fără a se ține seama de faptul că prin cartea funciară nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorului reclamantei.
Mai mult, în cauză instanța de fond nu a observat că este vorba despre un bun preluat CASBI, temeiul de drept al preluării fiind Legea nr. 91/1945, că fiind vorba de bunuri fără stăpân, ele trebuie considerate ca atare din momentul abandonării lor de către proprietar, moment care nu poate fi altul decât acela în care bunurile au trecut în administrarea CASBI, deci mai înainte de data de_ .
Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că instanța de fond a tranșat în mod corect problemele juridice ridicate în cauză prin examinarea stării de fapt și a înscrisurilor aflate la dosar. Astfel, în mod corect a reținut Deciziunea nr. 343/945/_, prin care au fost trecute în proprietatea statului imobilele lui Lenart I., teren și casă, situate în com. Someșeni, că s-a făcut dovada prin înscrisuri a faptului că pentru edificarea unei construcții compusă din 2 camere și dependințe, Lenart I. a deținut o autorizație de construire eliberată de Primăria comunei Someșeni, a apreciat și a luat în considerare cererile și memoriile făcute de Lenart Martin pentru scoaterea imobilelor din evidența CASBI.
În ce privește cea de-a doua critică din declarația de recurs, intimata a arătat că Decretul nr. 228/1948 concluzionând că și cazul d față intră sub incidența art. 2 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Critica formulată de pârât prin declarația de recurs se referă la faptul că instanța de fond a reținut, în mod nelegal, calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Critica formulată de pârât este nefondat.
Prin notificarea înregistrată la_, reclamanta K. E., a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, pentru imobilul înscris în CF 1156 Someșeni, nr. top_, imobil situat din punct de vedere administrativ în C. -N., str. Planoarelor nr. 7.
Notificarea formulată de reclamantă a fost soluționată de pârâtul P. municipiului C. -N. prin dispoziția nr. 8351 din 19 iulie 2011, în sensul respingerii ei, cu motivarea că revendicatoarea nu face dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Asupra imobilului înscris în CF 1156 Someșeni, nr. top_ 2 a fost proprietar sub B1 Nemeș Izidor, ulterior prin încheierea de cartea funciară nr. 2856/_, s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român și dreptul de administrare al municipiului C. -N. în baza procesului verbal din_ și a art. III din Decretul nr. 218/1960 și 712/1966.
Din Deciziunea nr. 343/945 21 aprilie 1945 reiese că de la Lenart
I., bunicul reclamantei a fost expropriată suprafața de 2 iugh teren casă și grădină în temeiul art. 11 din Decretul - Lege pentru înfăptuirea reformei agrare.
Din autorizația nr. 394/8 aprilie 1927, rezultă că Lenart I. a lui Martin a fost autorizat să construiască în Someșeni o construcție compusă din două camere și anexe.
Prin urmare, preluarea imobilului în litigiu a avut loc în perioada de referință a Legii nr.10/2001, respectiv după data de 6 martie 1945, preluarea realizându-se de la numitul Lenart I. .
Legea nr.10/2001 își găsește aplicare, contrar susținerilor recurentului, chiar și în situația în care imobilul s-a aflat în administrarea CASBI. Legea nr. 91/1945 a Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI) a intrat în vigoare înainte de 6 martie 1945, fapt care nu are relevanță în cauză, pentru că acest act nu transferă dreptul de proprietate către stat, acest lucru fiind realizat prin Decretul nr. 228/1948, privind desființarea CASBI, care prevede la art. 10 condițiile trecerii în patrimoniul statului sau a comunelor a bunurilor administrate de CASBI,iar la art. 11 conține prevederi despre trecerea lor în patrimoniul statului.
În cauză, așa cum s-a reținut imobilul situat în C. -N., str. Planoarelor nr. 7 a trecut în proprietatea Statului Român prin Deciziunea nr. 343/945 din 21 aprilie 1945, iar prin Decretul nr. 218/1960 și 712/1966 Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
În înțelesul strict al Legii nr.10/2001, notificatoare a trebuie să îndeplinească o singură condițiile, aceea ca ea sau antecesorul ei să fi fost titularul dreptului de proprietate asupra imobilului la data preluării lui abuzive.
Art. 22 pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 definind înțelesul noțiunii de acte doveditoare, menționează că acestea pot fi orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică, inclusiv act sub semnătură privată.
Potrivit art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr.10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Prin aplicarea prevederilor alin. 1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul
normativ sau prin care s-a dispus preluarea, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În speță, reclamanta a făcut dovada prin actul de preluare că antecesorul ei a cumpărat imobilul teren în litigiu de la numitul Nemeș Izodor, proprietarul tabular, că a edificat o casă de locuit cu anexe în care a locuit împreună cu familia sa, iar prima instanță a completat probațiunea prin audierea unor martori, dispoziție care nu este interzisă de art. 22 din Legea nr.10/2001, așa cum greșit susține recurentul, pentru a statua asupra dreptului de proprietate al antecesorului reclamantei și a calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzută de Legea nr.10/2001.
Relevant pentru soluționarea cauzei este faptul că reclamanta a fost singura persoană care a început demersurile pentru revendicarea imobilului după apariția Legii nr.10/2001, că antecesorul ei a purtat corespondență cu autoritățile regimului comunist, anterior, confirmând susținerile reclamantei cu privire la trecerea imobilului în proprietatea statului, materialul probator administrat în cauză formând instanței convingerea că reclamanta și-a dovedit susținerile și că este persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzută de Legea nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. 1, art. 4 alin. 2 și 3, art.
22 din Legea nr.10/2001, motiv pentru care, va respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul C. -N. prin Primar și, în consecință, va menține sentința atacată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. municipiului
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 338 din_, a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: E. L.
| ← Decizia civilă nr. 3465/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 3743/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
