Decizia civilă nr. 4651/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4651/R/2013
Ședința publică din 13 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent V. M., împotriva deciziei civile nr. 169/A din 03 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe moștenitorii reclamantei intimate J. E. (decedată), respectiv pe: J. A. (S. ) și T. I., având ca obiect succesiune - partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru pârâtul recurent, doamna avocat P. A. M., cu delegație de substituire care se află la f. 36 din dosar și, arată că se prezintă în substituirea avocatului titular, domnul avocat A. M. M. a cărui împuternicire avocațială pentru redactare și susținere recurs, precum și pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C. se află la f. 9 din dosar, lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dosarul se află la al treilea termen de judecată, în recurs.
Recursul declarat de pârâtul recurent V. M. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, având în vedere că moștenitorii reclamantei intimate au dat mandat de reprezentare doamnei avocat P. M. D. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru pârâtul recurent, doamna avocat P. A. M., cu delegație de substituire care se află la f. 36 din dosar și reprezentanta moștenitorilor reclamantei intimate, doamna avocat P. M. D., cu împuternicire avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 17 din dosar.
Curtea constată că prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu din data de_ a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de pârâtul recurent V. M., iar acesta nu a formulat, în termen legal, cerere de reexaminare împotriva încheierii arătată anterior.
Reprezentanta moștenitorilor reclamantei intimate arată că, în opinia sa, din actele pe care le deține rezultă împrejurarea că succesiunea după defuncta J.
E. a fost acceptată și de către fiul acesteia, respectiv de către J. A. (S. ) junior din loc. L. de Sus, însă acesta a dat partea sa din moștenire tatălui său,
J. A. (S. ). Depune la dosar traducerile din limba maghiară în limba română a înscrisurilor aflate la f. 14 - 16 din dosar, respectiv înscrisul întitulat "Decizie de transmitere a moștenirii"; și înscrisul întitulat "Proces-verbal succesiune";, ambele înscrisuri fiind întocmite de către Dr. Kapas Katalin - notar public din Ungaria și traduse de către traducător autorizat Csapo Monika-T. .
De asemenea, Curtea constată că pentru termenul de judecată de azi, pârâtul recurent V. M. a fost legal citat cu mențiunea de a achita pentru recurs o taxă judiciară de timbru în cuantum de 8781,3 lei și un timbru judiciar de 26,5 lei, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, potrivit mențiunilor din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la f. 43 din dosar, însă până la acest moment pârâtul recurent nu a făcut dovada achitării timbrajului aferent recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., art.20 alin.1 și alin.3 din Legea nr.146/1997 șia rt.9 din OG nr.32/1995 invocă excepția netimbrării recursului declarat de pârâtul V. M. și pune în discuția reprezentantelor părților această excepție.
Reprezentanta pârâtului recurent lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției netimbrării recursului.
Reprezentanta moștenitorilor reclamantei intimate solicită admiterea excepției netimbrării recursului declarat de pârâtul V. M., invocată, din oficiu de către Curte și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 500 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar. Arată că, practic, nu a încasat onorariu avocațial pentru susținere în fața instanței de apel, dar a încasat onorariul anterior arătat, ulterior pronunțării deciziei de către instanța de apel și intervenirii decesului reclamantei intimate, de la moștenitorii acesteia, respectiv la data de_, astfel încât, consideră că acest onorariu avocațial a fost achitat pentru recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului, invocată, din oficiu, de către instanță.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 11.431 din_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în dosarul nr._ , s-a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și completată, formulată de reclamanta-pârâtă I. E.
, în contradictoriu cu paratul-reclamant V. M. .
S-a respins cererea reconvențională formulată de paratul-reclamant V. M.
, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă I. E., ca neîntemeiată.
S-a dispus rectificarea CF nr.56264 (CF vechi nr.9494) Florești în sensul întabulării dreptului de proprietate asupra terenului de sub A+1 în favoarea defunctului V. M., iar a dreptului de proprietate asupra construcției de sub A1.1 în favoarea defunctului V. M. și a soției acestuia, defuncta V. I., ca bun comun.
S-a constatat că actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare a intravilanului din L. de Sus nr.518"; încheiat în data de_ între numita V.
I., în calitate de vânzător și pârâtul-reclamant, în calitate de cumpărător, cu privire la imobilul format din teren în suprafață de 0,38 ha, cuprins în titlul de proprietate nr.3384/3675/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., tarlaua nr.50, parcela nr.76, 77, 77/1 și construcțiile este simulat prin deghizarea unui contract de donație.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație mai sus menționat pentru nerespectarea formei autentice.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului V. M., decedat la data de_, cu ultimul domiciliu în Florești, jud. C. .
S-a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului numita V.
, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8-a parte din întreaga
masă succesorală, precum și reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 3/8-a parte din întreaga masă succesorală.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este compusă din următoarele bunuri:
cota de ½-a parte din casa de locuit din cărămidă, pe fundații din beton armat, șarpanta lemn, învelitoare țiglă, având la subsol: veci, iar la parter: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 hol, înscris în CF nr.56264 Florești (nr. CF vechi 9494), nr. cad. 4703-C1, situată în com. Florești, sat L. de Sus nr.518, jud. C. și următoarele anexe: grajd din cărămidă, șură și WC;
cota de 1/1 din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 3384/3675/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C.: teren "arabil";, în suprafață de 2686 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.77); teren "livezi";, în suprafață de 378 mp (tarlaua nr. 50, parcela nr.77/1); teren "curți, construcții";, în suprafață de 762 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.76) înscrise în CF nr.56264 Florești (nr. CF vechi 9494), nr. cad. 4703, ca și teren "curte și grădină "; în suprafață de 3700 mp;
cota de 1/1 din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 6118/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C.: teren"arabil";, în suprafață de 300 mp (tarlaua nr.44, parcela nr.93/1); teren"fânețe";, în suprafață de 1400 mp (tarlaua nr.79, parcela nr.3164).
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei V. I., decedată la data de_, cu ultimul domiciliu în Florești, sat L. de Sus nr.323, jud. C. .
S-a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctei reclamanta-pârâtă, ca moștenitoare legală, în calitate de fiică a defunctei și, totodată, ca legatară universală, în baza testamentului autentificat sub nr.1338/_ de B.N.P. O. Mihuțiu, asupra cotei de 2/3-a parte și pârâtul-reclamant, ca moștenitor legal rezervatar al defunctei, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/3-a parte din întreaga masă succesorală.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este compusă din următoarele bunuri:
cota de 5/8-a parte din casa de locuit din cărămidă, pe fundații din beton armat, șarpanta lemn, învelitoare țiglă, având la subsol: veci, iar la parter: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 hol, înscris în CF nr.56264 Florești (nr. CF vechi 9494), nr. cad. 4703-C1, situată în com. Florești, sat L. de Sus nr. 518, jud. C. și următoarele anexe: grajd din cărămidă, șură și WC - din care cota de 1/8-a parte a fost dobândită cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu, iar cota de 4/8-a parte a fost dobândită cu titlu de drept construire, ca bun comun;
cota de ¼-a parte din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 3384/3675/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C.: teren "arabil";, în suprafață de 2686 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.77); teren "livezi";, în suprafață de 378 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.77/1); teren "curți, construcții";, în suprafață de 762 mp
(tarlaua nr.50, parcela nr.76) înscrise în CF nr.56264 Florești (nr. CF vechi 9494), nr. cad. 4703, ca și teren "curte și grădină "; în suprafață de 3700 mp, dobândită cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu;
cota de ¼-a parte din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 6118/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C.: teren "arabil";, în suprafață de 300 mp (tarlaua nr.44, parcela nr.93/1); teren"fânețe";, în suprafață de 1400 mp (tarlaua nr.79, parcela nr.3164), dobândită cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune existentă între părți cu privire la bunurile ce compun masele succesorale rămase de pe urma defuncților V. M. și V. I., prin atribuirea acestora în întregime pârâtului-reclamant, cu obligarea sa corelativă la plata în favoarea reclamantei-pârâte a unei sulte în valoare totală de 1. lei (din care suma de 50957 lei reprezentând echivalentul valoric al cotei succesorale totale de 26/48-a parte ce-i revine reclamantei-pârâte din imobilele terenuri incluse în masele succesorale ale celor doi defuncți, iar suma de 52825 lei reprezentând echivalentul valoric al cotei succesorale totale de 29/48-a parte ce-i revine reclamantei-pârâte din casa de locuit și anexele gospodărești - grajd din cărămidă, șură și wc - incluse în masele succesorale ale celor doi defuncți).
Pârâtul-reclamant a fost obligat la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 5446,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 2.026,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, suma de 920 lei reprezentând ½ din cuantumul onorariului de expert, iar suma de 2.500 lei reprezentând onorariu avocațial).
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în conformitate cu certificatului de deces seria DB nr.3. eliberat de Consiliul Local al Comunei Florești (f.11), la data de_ a survenit decesul numitului V.
M., aceasta având ultimul domiciliu în com. Florești, sat L. de Sus nr.349/518, jud. C. .
Din coroborarea actelor de stare civilă alte la f.13,14 din dosar și ținând cont de faptul că în speță nu s-a prezentat vreun testament, a rezultat că la data decesului defunctului V. M. au rămas ca succesibili legali numita V. I., în calitate de soție supraviețuitore, cu o cotă de 2/8-a parte din întreaga masă succesorală, precum și reclamanta-pârâta și pârâtul-reclamant, ambii în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu câte o cotă de 3/8-a parte din întreaga masă succesorală.
Cât privește exercitarea de către reclamanta-pârâtă a dreptului de opțiune succesorală cu privire la moștenirea defunctului V. M. - condiție necesară în vederea stabilirii calității acesteia de moștenitoare legală a defunctului, instanța de fond a considerat că în speță s-a făcut dovada acceptării tacite de către reclamanta-pârâtă a moștenirii rămasă după defunctul V. M. . În acest sens,
instanța a reținut că însuși pârâtul-reclamant a recunoscut în mod indirect prin întrebarea nr.18 din cuprinsul interogatoriului formulat pentru a-i fi luat reclamantei-pârâte (f.51), faptul că aceasta din urmă și-a însușit mai multe bunuri din gospodăria părintească în perioada imediat următoare decesului tatălui lor. De asemenea, potrivit declarației martorului V. A., la aproximativ o lună sau două după decesul defunctului V. M., între părți au avut loc discuții legate de moștenirea rămasă de la tatăl lor, discuții în cadrul cărora pârâtul-reclamant i-a spus surorii sale că nu îi va da nimic din această moștenire. Totodată, dând relevanță prezumției de recunoaștere instituită de disp. art.225 C. proc. civ. (având în vedere lipsa nejustificată a pârâtului- reclamant la termenul de judecată din_, când ar fi trebuit să fie administrată proba cu interogatoriul acestuia) instanța a reținut că cele declarate de martorul V. A. cu privire la discuțiile purtate între părți cu privire la moștenirea defunctului V. M. se coroborează și cu susținerea reclamantei din cuprinsul întrebării nr.12 teza I din interogatoriul formulat pentru pârât. În baza aceleiași prezumții de recunoaștere, instanța a reținut ca fiind probată și susținerea reclamantei-pârâte privind preluarea spre folosință a unuia dintre terenurile din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului (întrebarea nr.12 teza a II-a din interogatoriul formulat pentru pârât). Or, toate aceste acte materiale îndeplinite de reclamanta-pârâtă denotă intenția neîndoielnică a
acesteia de a accepta moștenirea rămasă de la tatăl său, intenție manifestată în termenul de prescripție extinctivă de 6 luni instituit de disp. art.700 alin.1 C. proc. civ., conducând la concluzia că reclamanta-pârâtă are calitatea de moștenitor acceptant în ceea ce privește moștenirea în discuție.
Referitor la exercitarea de către pârâtul-reclamant a dreptul de opțiune succesorală rămasă de pe urma defunctului V. M., ținând cont că acesta a continuat să locuiască în imobilul construit de părinți după decesul tatălui său rezultă că și acesta și-a manifestat, de asemenea, în mod tacit, intenția de a accepta succesiunea după defunctul V. M. .
Sub aspectul bunurilor ce compun masa succesorala rămasă de pe urma defunctului V. M., din copiile titlurilor de proprietate nr.3384/ 3675/_ și nr.6118/_, ambele eliberate de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor C. (filele 18, 19) coroborate cu susținerile părților, precum și cu declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, instanța de fond a reținut că în patrimoniul defunctului existau la data deschiderii succesiunii următoarele bunuri imobile: a) cota de 1/2 -a parte din construcțiile edificate în com. Florești, sat L. de Sus nr.518, jud. C., constând din: casa din cărămidă și piatră, cu 2 camere, bucătărie, veranda, cămara de alimente; grajd din cărămidă; șura; wc; b) terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.3384/3675/_ emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C.: teren - arabil, în suprafață de 2686 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.77); teren - livezi, în suprafață de 378 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.77/1); teren - curți, construcții, în suprafață de 762 mp (tarlaua nr.50, parcela nr.76); c) terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.6118/_ emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C.: teren - arabil, în suprafață de 300 mp (tarlaua nr.44, parcela nr.93/1); teren - fânețe, în suprafață de 1400 mp (tarlaua nr.79, parcela nr.3164).
În ceea ce privește înscrierile din CF nr.56264 (CF vechi nr.9494), potrivit cărora proprietar tabular al imobilului având nr. cad./top. 4703, situat în L. de Sus nr.518, compus din teren în suprafață de 3700 mp și casă de locuit din cărămidă, pe fundații din beton armat, șarpantă lemn, învelitoare țiglă Subsol: beci Parter: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 hol, apare ca fiind exclusiv
V. M., având în vedere că astfel cum rezultă atât din declarațiile martorilor V.
A., V. Adalbert și Pavel I., precum și din susținerile concordante ale părților pe acest aspect, imobilul construcție edificat pe terenul situat din punct de vedere administrativ la adresa din com. Florești, sat L. de Sus nr.518 a fost edificat de către defuncții V. M. și V. I. în timpul căsătoriei, fiind deci un bun comun al acestora, rezultă că menționarea exclusiv a lui V. M. ca proprietar tabular asupra construcției apare ca fiind neconformă cu realitatea, motiv pentru care, cu luarea în considerare și a disp. art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, instanța de fond a admis petitul de rectificare a CF nr.56264 (CF vechi nr.9494) Florești, astfel cum a fost acesta precizat prin ultima precizare de acțiune depusă de reclamanta-pârâtă și a dispus rectificarea cărții funciare în discuție în sensul întabulării dreptului de proprietate asupra terenului de sub A+1 în favoarea defunctului V. M., iar a dreptului de proprietate asupra construcției de sub A1.1 în favoarea defunctului V. M. și a soției acestuia, defuncta V. I., ca bun comun.
De asemenea, în ceea ce privește anexa din gospodăria părinților părților constând în cotețul de porci, având în vedere declarația martorului V. Adalbert, care a arătat că acesta a fost construit ulterior edificării celorlalte anexe și doar de către pârât, precum și faptul că această declarație a martorului nu a fost infirmată de declarațiile celorlalți martori audiați în cauză (martorul I. Imre
referindu-se în declarația sa doar la grajdul anexă la imobilul în litigiu, iar nu și la cotețul de porci), instanța de fond a apreciat că acest bun nu poate fi inclus în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului V. M., întrucât aparține pârâtului-reclamant, fiind construit de către acesta.
Ulterior, la data de_, conform certificatului de deces seria DS nr. 6. eliberat de Primăria Comunei Florești (f.11), a survenit și decesul numitei V. I.
, acesta având ultimul domiciliu în Florești, sat L. de Sus nr. 323, jud. C. .
Din coroborarea actelor de stare civilă existente la dosar rezultă că la data decesului defunctei V. I. au rămas ca succesibili legali reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, ambii în calitate de descendenți de gradul I. Totodată, conform testamentului autentificat sub nr.1338/_ de B.N.P. O. Mihuțiu (f.10), reclamanta-pârâtă a fost instituită de către defuncta V. I. ca legatară universală. În aceste condiții, având în vedere că legea conferă descendenților direcți ai defunctului calitatea de moștenitori rezervatari, iar în cazul în care defunctul a lăsat doi copii, rezerva este de 2/3 din masa succesorală, conform disp. art.841 C. civ., rezultă că în speță reclamantei-pârâte în revine, ca moștenitoare legală, în calitate de fiică a defunctei și, totodată, ca legatară universală, în baza testamentului mai sus menționat, cota de 2/3-a parte din masa succesorală, iar pârâtului-reclamant, ca moștenitor legal rezervatar al defunctei, în calitate de fiu, îi revine cota de 1/3-a din întreaga masă succesorală. Referitor la exercitarea de către ambele părți a dreptului de opțiune succesorală cu privire la moștenirea defunctei V. I., instanța de fond a reținut că aceștia nu și-au contestat calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii rămasă după mama lor, motiv pentru care a considerat ca fiind probată îndeplinirea acestei cerințe legale prin recunoaștere reciprocă indirectă a
părților.
Sub aspectul masei succesorale rămasă de pe urma acestei defuncte, pe baza susținerilor părților și a declarațiilor martorilor, instanța de fond a reținut că la data decesului defunctei V. I. în patrimoniul acesteia existau următoarele bunuri imobile: cota de 5/8-a parte din casa de locuit și anexele: grajd din cărămidă, șură și WC, situate în com. Florești, sat L. de Sus nr.518, jud. C. - din care cota de 1/8-a parte a fost dobândită cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu de la defunctul V. M., iar cota de 4/8-a parte a fost dobândită cu titlu de drept construire, ca bun comun; cota de ¼-a parte din terenurile înscrise în titlurile de proprietate nr.3384/3675/_ și nr. 6118/_
, ambele eliberate de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. - dobândite cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu de la defunctul V. M. .
Cât privește convenția de "vânzare-cumpărare"; încheiată la data de_ între defuncta V. I., în calitate de vânzător și pârâtul-reclamant, în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul în suprafață totală de 0,38 ha, înscris în titlul de proprietate nr.3384/3675/_, tarlaua nr. 50, parcela nr.76, 77, 77/1, situat în intravilanul localității L. de Sus nr.518 și construcțiile, reclamanta-pârâtă a solicitat, prin completarea de acțiune depusă în ședința publică din_, să se constate că prin convenția în discuție s-a realizat în realitate o simulație prin deghizarea unei donații.
În analizarea acestui capăt de cerere, instanța de fond a reținut mai întâi că potrivit practicii judiciare în materia simulației, în acele situații în care prin simulația folosită părțile au avut ca scop fraudarea drepturilor sau a intereselor legitime ale unor succesori universali sau cu titlu universal (care, de regulă, au o poziție identică cu aceea a părților) aceștia pot dobândi calitatea de terți față de operațiunea simulației și, prin urmare, pot beneficia de drepturile pe care legea le recunoaște terților în materie de simulație. Unul dintre aceste drepturi constă în
faptul că fiind străin de contract, terțul care introduce acțiunea în simulație nu este ținut să facă dovada după regulile de probă prevăzute pentru actul juridic, ci acesta se poate folosi pentru a dovedi existența contractului secret și deci a simulației de orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori (și, implicit și pe aceea cu prezumții simple, conform art.1203 C. civ.).
În speță, dată fiind calitatea reclamantei-pârâte de moștenitoare legală rezervatară în ceea ce privește moștenirea defunctei V. I., instanța de fond a apreciat că aceasta are calitatea de terț față de operațiunea de simulație invocată cu privire la convenția încheiată la data de_ între defuncta V. I. și pârâtul-reclamant (întrucât se prezintă în apărarea unui drept propriu, iar nu dobândit prin moștenire de la defunct) și, prin urmare, are dreptul să probeze existența acestei simulații prin orice mijloc de probă.
Analizând în continuare probele administrate în cauză sub acest aspect, instanța de fond a considerat că acestea confirmă susținerile reclamantei-pârâte referitoare la faptul că în realitate între defunctă și pârâtul-reclamant s-a încheiat un contract de donație cu privire la imobilul în litigiu, iar nu un contract de vânzare-cumpărare. Astfel, în acest sens, instanța a avut în vedere declarația martorului V. Adalbert, care a relatat că are cunoștință despre faptul că înainte de moarte defuncta V. I. i-a făcut pârâtului acte prin care i-a lăsat moștenire casa cu terenul aferent, referindu-se chiar la contractul în discuție, acesta menționând, totodată, că deși a semnat actul respectiv în calitate de martor nu are cunoștință dacă pârâtul-reclamant i-a dat sau nu mamei sale vreo sumă de bani în schimbul bunurilor. La rândul său, martorul Pavel I. a arătat că știe de la pârât că acesta din urmă a cumpărat în anul 2005 de la mama sa casa bătrânească și terenul aferent, pentru care a plătit cu titlu de preț suma de 1800 RON. De asemenea, același martor a mai declarat că a semnat, în calitate de martor, contractul încheiat între pârâtul-reclamant și defuncta V. I., fără a fi însă de față atunci când acesta a fost scris și nici când actul a fost semnat de către V. I. . Mai mult, martorul Pavel I. a arătat că la momentul când a fost semnat contractul "de vânzare-cumpărare"; defuncta V. I. era bolnavă la pat, precum și că deși înainte de decesul acesteia mergea frecvent acasă la pârât, V.
I. nu i-a spus niciodată că intenționează să-i vândă sau să-i lase moștenire pârâtului-reclamant casa și terenul.
Or, coroborând aceste declarații ale martorilor cu faptul că pârâtul- reclamant nu a depus nicio dovadă care să ateste depunerea într-un cont bancar a sumei de 1. RON, care ar fi fost încasată de către defuncta V. I. cu titlu de preț al vânzării și nici dovezi privind eventuala cheltuire a sumei respective (mai mult, pârâtul-reclamant nu a oferit nicio explicație cu privire la acest aspect, deși a locuit împreună cu defuncta V. I. până la decesul acesteia și ar fi fost logic și firesc să aibă cunoștință despre modul în care defuncta a întrebuințat banii obținuți în urma vânzării, ținând cont și de cuantumul considerabil al sumei în discuție), precum și cu prezumția de recunoaștere instituită de disp. art.225 C. proc. civ. cu privire la susținerile reclamantei-pârâte din cuprinsul întrebării nr.2 din interogatoriul formulat pentru a-i fi administrat pârâtului- reclamant (f.53), instanța de fond a apreciat că în speță se impune concluzia în sensul că intenția reală a defunctei V. I. și a pârâtului-reclamant nu a fost aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din L. de Sus nr.518, jud. C., ci aceea ca defuncta să-i înstrăineze acestuia cu titlu gratuit imobilul, fără plata unei contraprestații din partea pârâtului-reclamant.
Ca atare, pentru aceste considerente, instanța de fond a admis capătul de cerere analizat și a constatat că actul intitulat "contract de vânzare-cumpărare a intravilanului din L. de Sus nr.518"; încheiat în data de_ între numita V.
I., în calitate de vânzător și pârâtul-reclamant, în calitate de cumpărător, cu
privire la imobilul format din teren în suprafață de 0,38 ha, cuprins în titlul de proprietate nr.3384/3675/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., tarlaua nr.50, parcela nr.76, 77, 77/1 și construcțiile este simulat prin deghizarea unui contract de donație.
Astfel stabilită natura juridică reală a convenției încheiată între defuncta V.
și pârâtul-reclamant, ca fiind aceea a unui contract de donație, deghizat sub forma unui contract de vânzare-cumpărare, instanța de fond a considerat că acesta este lovit de nulitate absolută având în vedere împrejurarea că înscrisul constatator al convenției este un înscris sub semnătură privată, iar nu un înscris autentic, astfel cum reclamă în mod imperativ disp. art.813 C. civ. pentru încheierea valabilă a oricărui contract de donație.
Prin urmare, pentru aceste motive, instanța de fond a admis și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de donație mai sus menționat pentru nerespectarea formei autentice.
Pe cale de consecință, având în vedere caracterul simulat al convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de_ între defuncta V. I. și pârâtul-reclamant, instanța a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiat a petitului de prestație tabulară dedus judecății de către pârâtul-reclamant pe calea cererii reconvenționale formulată în prezentul dosar.
Referitor la modalitatea de sistare a stării de indiviziune existentă între părți cu privire la bunurile imobile cuprinse în masele succesorale rămase de pe urma celor doi defuncți, prima instanță a reținut că reclamanta-pârâta a solicitat atribuirea acestora în întregime pârâtului-reclamant, în natură și obligarea sa la plata sultei corespunzătoare, în timp ce pârâtul-reclamant s-a opus acestei modalități de partaj, susținând că bunurile succesorale sunt comod partajabile în natură, astfel că acestea ar putea fi împărțite în două loturi echivalente valoric și atribuite în natură ambelor părți.
Însă instanța de fond a apreciat că aceste susțineri ale pârâtului-reclamant nu pot fi primite, în condițiile în care principalul bun din masa succesorală, constând în imobilul situat în com. Florești, sat L. de Sus nr.518, jud. C., este compus din teren în suprafață de 3826 mp și o casă de locuit, cu 2 camere, 1 bucătărie, 1 hol, 1 baie și o cămară, cu suprafața utilă totală de 68,54 mp. Or, este evident că acest imobil nu poate fi partajat în natură în două loturi echivalente valoric și, mai mult, chiar în ipoteza în care ar putea fi partajat în natură instanța consideră că o asemenea variantă de partaj nu ar fi oportună în speță, dată fiind relația vădit conflictuală existentă între părți. Pe cale de consecință, este necesar a se recurge la o variantă de partaj în sensul atriburii
întregului imobil în discuție uneia dintre părți, cu obligația sa corelativă de a achita sulta corespunzătoare în favoarea celeilalte părți, iar analizând această variantă de partaj, instanța consideră că imobilul se impune a-i fi atribuit pârâtului-reclamant, ținând cont de faptul că acesta își are domiciliul în imobilul respectiv, în timp ce reclamanta-pârâtă domiciliază în Ungaria. De altfel, instanța reține că pârâtul-reclamant nu a arătat că nu dorește să-i fie atribuit lui în întregime imobilul în situația în care nu ar fi posibilă partajarea în natură a acestuia. De asemenea, pentru aceleași motive, instanța de fond a considerat că aceeași modalitate de partaj se impune a fi adoptată și referitor la cele două terenuri, în suprafață de 300 mp și 1400 mp, cuprinse în titlul de proprietate nr. 6118/_ eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. .
În final, ținând cont de disp. art.274, 276 C. proc. civ., de obiectul cauzei deduse judecății, precum și de modul de soluționare a litigiului, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei
de 5446,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 2026,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, suma de 920 lei reprezentând ½ din cuantumul onorariului de expert, iar suma de 2500 lei reprezentând onorariu avocațial).
Prin decizia civilă nr. 169/A din 03 aprilie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ , s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul V. M.
, împotriva sentinței civile nr. 11431/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost păstrată în întregime, iar apelantul a fost obligat să plătească intimatei I. E. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că este neîntemeiată critica apelantului referitoarea la evaluarea probatoriului administrat in cauză.
Întrebarea nr. 18 din interogatoriul formulat de pârât reclamantei avea următorul conținut: " Este adevărat că in perioada imediat următoare decesului tatălui nostru, v-ați însușit mai multe bunuri din gospodăria părintească, dintre care unele le-ați și înstrăinat?";.
Din modul in care este formulată întrebarea, specific, și nu la modul general, rezultă neîndoielnic că autorul acesteia, respectiv pârâtul, susține că reclamanta a săvârșit actele menționate in întrebare, și aștepta confirmarea acesteia.
În răspunsul formulat la această întrebare, reclamanta a recunoscut luarea in folosință a terenului din Gilău imediat după decesul tatălui său și amplasarea unor pari pe acesta deoarece dorea să folosească și ea ceva din bunurile rămase de la tatăl său.
Contrar susținerilor apelantului, reclamanta a recunoscut folosința unor bunuri rămase de la tatăl său, nu a negat această folosință.
Întrebarea nr. 12 din interogatoriul adresat de reclamantă pârâtului a avut următorul conținut:"; Este adevărat că după moartea tatălui nostru v-am solicitat să împărțim moștenirea rămasă după acesta, preluând unul dintre terenurile pe care tatăl nostru mi l-a indicat încă din timpul vieții ca revenindu-mi, dar dumneavoastră ați refuzat in repetate rânduri, certându-ne din acest motiv?";.
În opinia instanței, din conținutul întrebării rezultă că reclamanta afirmă preluarea in folosință a unui teren rămas după tată său și refuzul pârâtului de a
împărți moștenirea.
Această întrebare se coroborează pe deplin cu răspunsul dat de reclamantă la interogatoriul pârâtului, cu declarația martorului V. A. și cu susținerile făcute de reclamantă de-a lungul procesului, care a arătat că a că după decesul tatălui a preluat in folosință un teren rămas după acesta situat in Gilău, pe care după un timp, fiind amenințată de pârât cu acte de violență, a trebuit să-l abandoneze:
Folosința unui teren rămas moștenire de la tatăl său, in perioada imediat următoare decesului și amplasarea de țăruși pe acest teren, cu siguranță in scopul delimitării lui, indică neechivoc intenția apelantei de a accepta succesiunea. Imprejurarea că după un timp folosința terenului a fost abandonată este lipsită de relevanță, căci nu înlătură efectul pe care l-a avut preluarea folosinței, aceea de a dovedi intenția neechivocă de acceptare a succesiunii de către reclamantă.
Prima instanță a interpretat corect sensul întrebării formulată de pârât in interogatoriul adresat pârâtei, pe care, coroborându-l cu răspunsul dat de aceasta, și cu declarația martorului V. A. aflată la fila 97-98 dosar, din cuprinsul căreia rezultă că la un interval de o lună sau două de la decesul tatălui, intre reclamantă și pârât a avut loc o discuție in care reclamanta a
pretins să primească și ea bunuri din moștenirea tatălui, a concluzionat întemeiat că reclamanta a acceptat in termen moștenirea rămasă după tatăl său.
Contrar susținerilor apelantului, vânzarea-cumpărarea imobilului din intravilan de către mama sa nu a fost dovedită, probatoriul administrat in cauză fiind in sensul încheierii unui act cu titlu gratuit, nu oneros.
Un act este simulat atunci când voința reală a părților nu este conformă cu cea care rezultă din actul public încheiat de acestea.
Contractul de vânzare-cumpărare presupune ca părțile contractante să aibă reprezentarea plății unui preț in schimbul bunului.
Dacă părțile au această reprezentare, insă prețul nu se achită ulterior, intr- adevăr sancțiunea care poată să intervină este rezoluțiunea, nu constatarea simulației.
Actul public încheiat intre pârât și mama sa V. I. este un contract de vânzare.
Probatoriul administrat in cauză a relevat insă că mama părților a intenționat să încheie un act prin care să lase casa moștenire pârâtului. Vorbind despre moștenire, in mod evident mama părților a avut reprezentarea încheierii unui act cu titlu gratuit, nicidecum oneros.
Contractul de vânzare-cumpărare presupune ca părțile contractante să aibă reprezentarea plății unui preț in schimbul bunului.
Dacă părțile au această reprezentare, insă prețul nu se achită ulterior, intr- adevăr sancțiunea care poată să intervină este rezoluțiunea, nu constatarea simulației.
Contractul de vânzare-cumpărare presupune ca părțile contractante să aibă reprezentarea plății unui preț in schimbul bunului.
Dacă părțile au această reprezentare, insă prețul nu se achită ulterior, intr- adevăr sancțiunea care poată să intervină este rezoluțiunea, nu constatarea simulației.
Apelantul nu a făcut dovada plății prețului de 98.000 lei in schimbul imobilului și nici a împrejurării că a dispus de această sumă de bani la momentul încheierii convenției.
Apelantul arată că nu ii revenea obligația de a proba ce destinație a data mama sa banilor primiți de la el cu titlu de preț, însă dacă instanța ar fi pus in discuție lipsa acestei dovezi, pe care a socotit-o importantă la pronunțarea soluției, ar fi arătat că banii ar fost predați de mama sa pârâtei, cu acordul său.
Susținerea apelantului este neverosimilă, căci in mod evident, in condițiile in care intre părți existau deja discuții serioase legate de moștenirea tatălui iar apelantul socotea că sora sa a primit deja ceea ce i se cuvine din averea părintească, cu siguranță dacă prețul plătit de el pentru casă ar fi fost predat reclamantei, ar fi pretins întocmirea unei chitanțe care să facă dovada plății. In lipsa unui asemenea act, susținerea apelantului nu poate fi reținută.
Reclamanta fiind un terț față de acest contract de donație, acesta are pentru ea valoarea unui fapt juridic, care poate fi probat prin orice mijloc de probă, nu in condițiile restrictive prev. de art. 1191 cod civil care se referă la proba actelor juridice.
In speță, neavând reprezentarea plății unui preț, pârâtul și mama acestuia au convenit in realitate încheierea unui act cu titlu gratuit.
Cum actul intre vii cu titlu gratuit este donația, concluzia primei instanțe în sensul că actul real încheiat intre pârât și mama acestuia V. I. este donația este temeinică.
Potrivit art. 813 Cod civil, donațiile se fac prin act autentic.
Condiția formei fiind una de validitate in cazul contractului de donație, încălcarea acesteia atrage nulitatea convenției.
Având in vedere că actul de donație deghizat in contract de vânzare- cumpărare încheiat intre pârât și V. I. la data de_ nu a îmbrăcat forma autentică, raportat la disp. art. 813 Cod civil, soluția constatării nulității acestuia este temeinică și legală.
Actul încheiat de pârât și V. I. fiind nul, nu a transferat dreptul de proprietate asupra casei imobilelor intravilane situate in L. de Sus nr. 518 și a terenului arabil de 0,38 ha din patrimoniul lui V. I. in cel al pârâtului. Aceste bunuri fiind in patrimoniul defunctei V. I. la decesul acesteia, in mod corect au fost incluse in masa succesorală.
Întrucât actul încheiat de pârâtul apelant cu V. I. nu este o promisiune de vânzare-cumpărare, ci un contract de donație, cererea acestuia de obligare a reclamantei intimate la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare este neîntemeiat.
Din raportul de expertiză administrat in cauză rezultă fără echivoc că extinderea la imobilul inclus in masa succesorală nu a fost cuprinsă in evaluare, aceasta referindu-se numai la parterul imobilului, pârâtul însuși fiind cel care a indicat expertului ce parte din imobil să evalueze.
Astfel fiind, este vădit nefondată și critica apelantului legată de includerea in valoarea stabilită în expertiză și a acelei părți din imobil realizată exclusiv pe cheltuiala sa.
Actul denumit T. ament, încheiat in anul 1973, de care se prevalează apelantul, nu are relevanță in cauză date fiind petitele formulate.
Din cuprinsul acestui act aflat la fila 24 dosar, rezultă că părinții au dat celor doi copii ai lor, reclamanta și pârâtul, 15.000 lei, in părți egale. Părinții și copiii au convenit insă ca toată suma să fie luată in folosință de către fiica lor, iar suma de 7500 lei primită peste partea ce i se cuvine, reprezintă bunuri mobile din intravilan situat in vatra satului la nr.349, iar când se va împărți in părți egale acest intravilan, fiica Va rga I. va primi cu 7500 lei valoare din bunurile împărțite mai puțin.
Apelantul pretinde că această convenție s-a referit la imobilul casă și teren din intravilan, in timp ce intimată pretinde că s-a referit la bunurile mobile.
Nu este necesar să tragem vreo concluzie intr-un sens sau altul, căci acest act putea să producă efecte in cadrul procedurii de partaj, numai in condițiile in care apelantul ar fi formulat o cerere de raport a donației de 7500 lei in temeiul acestei convenții și a disp 739 Cod civil.
Criticile referitoare la modalitatea de partaj sunt de asemenea neîntemeiate. Într-adevăr potrivit disp. art. 673 ind. 9 Cod prc.civ, și art. 736 Cod civil, partajul in natură este prioritar, insă atunci când partajul aduce cu sine o
scădere importantă a valorii bunului sau a destinației economice a acestuia.
Imobilul intravilan, prin dimensiunile și forma terenului, care are un front la stradă foarte redus, nu poate fi partajat in natură fără a-i scădea in mod drastic valoarea. Aceasta întrucât este un imobil rural, iar la stabilirea valorii acestui tip de imobile, grădina este o componentă importantă, o casă la fără grădină fiind neofertantă.
Terenurile arabile din extravilan au dimensiuni mici, de 2986 m.p., respectiv 1400 m.p. iar împărțirea lor ar duce la crearea unor parcele greu de lucrat. În mod evident apelantul face propunerea de atribuire a acestor terenuri reclamantei deoarece dorește atribuirea construcției și a curții, care sunt imobilele cele mai valoroase, insă nu are banii necesari pentru plata sultei. Dacă s-ar atribuit reclamantei aceste parcele, având in vedere valoarea redusă a acestora de 25.390 lei, sulta pe care o datorează apelantul surorii sale s-ar reduce cu puțin raportat la ceea ce-i datorează. Astfel, este lipsită de utilitate atribuirea către reclamantă a acestor terenuri, in condițiile in care aceasta
domiciliază in Ungaria, nu le poate exploata, și nici nu le poate vinde dată fiind criza imobiliară, câtă vreme acest demers ar îmbunătăți foarte puțin situația apelantului din perspectiva sultei.
Prin prisma considerentelor reținute, tribunalul a apreciat neîntemeiate criticile formulate de pârâtul V. M., și in consecință, in temeiul art. 295-296 Cod pr.civ. s-a respins apelul declarat in cauză, păstrându-se in întregime sentința atacată, iar în temeiul disp. art. 274 alin 1 Cod pr.civ. apelantul a fost obligat să achite intimatei J. I. suma de 1500 lei onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii, pârâtul V. M. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului pârâtului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată precizată și completată de reclamantă și a admiterii cererii reconvenționale, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în toate etapele procesului.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanțele de fond au aplicat greșit prevederile legale privind acceptarea tacită a succesiunii de către reclamantă după defunctul V. M. . Simplul fapt că reclamanta a înfipt pari în teren nu constituie o acceptare neîndoielnică a moștenirii având în vedere că la moartea tatălui părților reclamanta locuia în Ungaria încă din anii 1990 - 1991, așa cum aceasta a recunoscut la interogatoriu.
În realitate, la moartea defunctului V. M., reclamanta nu a avut intenția de a accepta moștenirea deoarece și-a primit partea de moștenire în timpul vieții defunctului, aceasta fiind despăgubită atât de părinții părților cât și de pârât.
După moartea mamei părților, reclamanta a negat înțelegerea privind moștenirea și nu a mai recunoscut că a fost despăgubită.
Mai mult decât atât, din probatoriul cauzei se observă că reclamanta nu doar că nu a făcut dovada efectuării unor acte materiale din care să rezulte intenția de a accepta moștenirea după defunctul tată, dar aceasta nu a făcut nici dovada acceptării moștenirii în termenul de 6 luni prevăzut în mod imperativ de lege.
Instanțele de fond au aplicat în mod greșit prezumția de recunoaștere a pârâtului din interogatoriu care nu se coroborează că nicio altă probă din dosar, astfel încât nu se pot reține prevederile art.225 C.pr.civ.
În mod greșit instanțele de fond au încălcat regula din materia partajului conform căreia împărțeala se face în natură prevăzută de art.6735alin. 2 C.pr.civ., împovărând pârâtul cu o sarcină financiară imposibil de îndeplinit care
în final ar duce la executarea silită.
În mod nejustificat s-a statuat că partajul în natură nu este posibil datorită valorii reduse a parcelelor de teren care în cazul în care s-ar împărți în natură ar determina existența unor parcele greu de lucrat.
În speță există mai multe loturi distincte, de aceeași natură, astfel încât ceea ce se partajează este întreaga masă de bunuri și nu fiecare bun în parte.
Nu s-au respectate criteriile prevăzute de art.6739C.pr.civ., în sensul că pârâtul are domiciliul în casa părintească, astfel că este logic ca aceasta să-i fie atribuită și a făcut numeroase îmbunătățiri și construcții constând în mansardare, renovare și anexe gospodărești.
În mod constant pârâtul s-a opus atribuirii totalității bunurilor succesorale în favoarea reclamantei, astfel încât obligația de plată a sultei este extrem de împovărătoare pentru pârât.
În mod greșit instanțele de fond au considerat că actul încheiat între pârât și defuncta V. I. este o donație deghizată, deoarece în cauză nu s-a făcut dovada existenței simulației.
Pârâtul a achitat prețul vânzării în tranșe, anterior semnării antecontractului, astfel că la data încheierii acestuia prețul era achitat integral, aspect certificat de promitenta vânzătoare prin semnarea antecontractului.
Având relația de rudenie dintre părțile contractante, acestea nu au întocmit o chitanță doveditoare a plății, iar defuncta nu a avut niciodată un cont bancar.
În mod greșit instanțele de fond au inclus în masa succesorală cota de ½ parte din întreaga construcție, cu destinația de casă de locuit situată în com. Florești, sat L. de Sus, nr.518, jud.C., întrucât defuncții au realizat doar o construcție compusă dintr-o cameră și dependințe, iar pârâtul a edificat lucrări de extindere și mansardare a acesteia, astfel încât construcția a fost evaluată în întregime la valoarea de piață și nu s-a stabilit cât valorează lucrările de extindere și mansardare care au fost suportate de pârât din banii lui proprii.
În privința cererii reconvenționale, pârâtul arată că deși convenția de vânzare-cumpărare încheiată la data de_ este nulă ca act translativ de proprietate, prin aplicarea principiului conversiunii actelor juridice, aceasta este valabilă ca o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare care dă naștere în sarcina părților a obligației de a încheia în viitor vânzarea în formă autentică.
Pârâtul și-a îndeplinit obligația de plată a prețului, astfel încât în temeiul art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 este îndreptățit să solicite obligarea intimatei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În ședința publică din_, reprezentanta reclamantei intimate, d-na av.P. M. D. a învederat instanței că reclamanta intimată J. E. a decedat la data de_, iar moștenitorii acceptanți ai succesiunii acesteia sunt soțul supraviețuitor J. S. (A. ) și fiica defunctei T. I., reprezentanta pârâtului recurent, d-na av. Geri Anda B. a depus la dosar o cerere de acordare a ajutorului public judiciar având ca obiect scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.781,3 lei, iar în subsidiar reducerea și eșalonarea acesteia (f.22-23, f.18-19).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din_ s-a respins cererea formulată de recurentul V. M. având ca obiect acordarea ajutorului public judiciar (f.42).
La același termen de judecată, reprezentanta succesorilor reclamantei intimate J. S. (A. ) și T. I. a formulat o cerere de introducere în cauză și de continuare a întregului proces în contradictoriu cu aceștia menționând că au calitatea de succesori acceptanți ai defunctei J. E. (f.32-37, f.39-41).
În ședința publică din_, Curtea a dispus citarea pârâtului V. M. cu mențiunea de a timbra recursul cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 8.781,3 lei și un timbru judiciar în valoare de 26,5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Având în vedere că pârâtul recurent nu și-a îndeplinit obligația procesuală stabilită de Curte, în ședința publică din_ instanța a invocat din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat de pârât.
În conformitate cu prevederile art.137 alin.1 C.pr.civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției nelegalei timbrări a recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a recursului.
Astfel, potrivit art.20 alin.1 și alin.3 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Art.9 din O.G. nr.32/1995 stabilește că, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate
corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere că pârâtul recurent a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 8.781,3 lei și timbru judiciar în valoare de 26,5 lei, aferente recursului declarat, nu a înțeles să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și în condițiile în care cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă, ținând seama de faptul că pârâtul recurent nu și-a îndeplinit această obligație procesuală, Curtea în temeiul art.137 alin. 1 C.pr.civ. va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și, în consecință, în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâtul V. M. împotriva deciziei civile nr. 169/A din 03 aprilie 2013 a T. ului C. pronunțată
în dosar nr._, pe care o menține.
În temeiul art.316 raportat la art.274 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va obliga pârâtul recurent, aflat în culpă procesuală, să plătească intimaților J. S. (A.
) și T. I., suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.51 din dosar.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul V. M. împotriva deciziei civile nr. 169/A din 03 aprilie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților J. S. (A. ) și T.
suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
A. -A. P. C. | -M. | CONȚ | I. -D. C. |
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: D.G.Roșu.
Jud.tribunal: C.V.Balint; V.G. .
GREFIER,
A. -A. M.
| ← Decizia civilă nr. 375/2013. Partaj judiciar | Încheierea civilă nr. 68/2013. Partaj judiciar → |
|---|
