Decizia civilă nr. 350/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 350/R/2013
Ședința publică din data de 18 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
P.: R. -I. B., judecător JUDECĂTOR: M. -L. B.
JUDECĂTOR: G. -C. F., președinte de secție
GREFIER: N. G.
Pe rol fiind pronunțarea deciziei privind recursul formulat de reclamanții G. N. și G.
A. împotriva sentinței civile nr.2253/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar .
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 11 septembrie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitate intimatelor să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei la data de_ .
TRIBUNALUL,
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr.2253/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă, ca fiind întemeiată, cererea de intervenție în interesul intimatei C.
J. B. -N. Pentru S. D. De P. P. A. T. formulată de ICAS B. .
A fost respinsă ca neîntemeiată plângerea precizată și formulată de petenții G. N. și G.
, împotriva intimaților C. LS De C. De A. A L. F. F. , și C. J.
-N. Pentru S. D. De P. P. A. T. , având ca obiect anularea hotărârii nr. 65 din_ emisă de către intimata C. J. B. -N. Pentru S. D. De P. P. A. T. .
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele.
Prin acțiunea care face obiectul prezentului dosar ( filele 34-35), urmare disjungerii petitelor 1,2 și 3 din acțiunea introductivă, ce face obiectul Dos. nr._, a cărui judecată s-a suspendat, potrivit Încheierii de ședință din data de_ ( conform art. 244 pct.1 C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze), petenții au solicitat anularea Hotărârii nr. 65/2010 a Comisiei județene B-N și validarea suprafețelor cuvenite acestora, motivat de aspectul ca în ciuda faptului ca s-au depus toate dovezile privind proprietatea și vechile amplasamente, pârâtele în cauză, au refuzat reconstituirea dreptului de proprietate.
Așa cum rezultă din actele care au stat la baza adoptării hotărârii atacate în cauza, comunicate instanței de judecata pentru termenul din_ ( filele 88-186), Primăria comunei S. de C. - C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a înaintat prin adresa înregistrată la Instituția Prefectului - județul B. -N. sub nr. IF/4571/17 din_, contestația înregistrată în registrul special sub nr. 29 din_, formulată de către reclamantul G.
N. și contestația înregistrată în registrul special sub nr. 27 din_, formulată de către reclamantul G. A. .
Petenții în cauză au contestat modul de soluționare a cererilor lor de reconstituire de către C. comunală S. de C., solicitând prin contestațiile formulate a li se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren agricol și 34,80 ha teren cu vegetație forestieră pentru G.
N., și suprafața de 40 ha teren agricol pentru G. A. .
În urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul ca prin Sentința civilă nr. 1827/1993, definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea Hotărârii Comisiei județene nr. 3/_ și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei G. M. Nora pentru suprafața de 10 ha teren agricol, fiind emis Titlul de proprietate nr. 54338 din data de_ .
Potrivit Legii nr. 247/2005 petentul G. N. a depus la Primăria comunei S. de Cîmpie, cererea înregistrată sub nr. 5 din_ prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren agricol și 34,80 ha teren cu vegetație forestieră în calitate de moștenitor după defunctul sau unchi Maythenyi Ștefan.
În baza aceleiași legi, celalalt petent, G. A., a depus la Primăria comunei S. de Cîmpie, cererea înregistrată sub nr. 6 din_ prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 40 ha teren agricol în calitate de moștenitor după defuncta sa mamă, numita G. M. Nora Judith Vilma.
S-au anexat cererilor de reconstituire doar următoarele documente: copie după actele de stare civilă, iar pentru dovedirea dreptului de proprietate, Procesul-verbal eliberat de Arhivele Naționale din care rezultă că în anul 1945 s-a procedat la inventarierea bunurilor numiților Maythenyi Ștefan și Maythenyi Nora.
În urma verificării contestației formulate de petenți, comisia județeană a procedat și la analiza documentelor anexate, ținând seama și de propunerea comisiei locale de fond funciar și a reținut din referatele Comisiei locale S. de C. înregistrate sub nr. 608 din_ și nr. 606 din_ că cererile depuse de reclamanții G. N. și G. A., au fost respinse motivat de faptul că nu se face dovada dreptului de proprietate, solicitanții depunând doar un proces-verbal încheiat la data de 12 martie 1945 la Primăria comunei S. de C. .
Având în vedere că în cauză a fost atacată cu plângere hotărârea Comisiei județene nr.65 din_, instanța a analizat actele depuse de intimata comisia locală și de intimata comisia județeană și a constatat că petenții solicită atât terenuri agricole cât și cu vegetație forestieră, dar cu privire la acestea din urmă, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, din suprafețele de teren cu destinație forestieră cuprinse în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră, știut fiind faptul că reconstituirea se face având în vedere structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist.
Se reține, de asemenea, că prin adresa Instituției Prefectului B-N înregistrată sub nr. IF/4608 din data de_, C. județeană a solicitat O. ui S. L. să procedeze la identificarea în amenajamentele silvice ale acestei suprafețe de teren cu vegetație forestieră și la întocmirea Anexei nr. 37 împreună cu Primăria comunei S. de C., iar prin adresa - răspuns, înregistrată la Instituția Prefectului B-N sub nr. IF/4608, C. locală S. de C. i-a comunicat intimatei faptul că identificările pe care le-au făcut solicitanții pe hărțile prezentate nu corespund cu numerele topografice din fișele de armistițiu prezentate deoarece numerele topo indicate, respectiv 462, 577, 582, 616, 617, 618, 619 nu se regăsesc în actele existente la dosar, iar reprezentantul O. ui silvic
L. a adus la cunoștința comisiei locale că solicită în mod expres extras de carte funciară pe numele proprietarului, motiv pentru care nu este de acord cu validarea suprafeței de teren cu vegetație forestieră.
Referitor la terenul agricol solicitat a fi reconstituit se constată că reclamanții G. N. și
G. A. nu au fost în măsura sa prezinte extrase de carte funciară în vederea identificării terenului. Astfel, C. locală S. de Cîmpie nu a putut face propunere la C. județeană cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în natură sau prin acordare de despăgubiri.
Dispozițiile art. 11 alin. 3 din HGR nr. 890/2005 prevăd că "la cererea formulata în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, se vor anexa acte de proprietate, certificat de moștenitor, hotărâre judecătoreasca";.
În hotărârea contestată, instanța de fond a reținut că s-a apreciat, pe drept cuvânt, faptul că procesul-verbal de inventariere a bunurilor care a fost prezentat de petenți, nu reprezintă și nu are valoarea și forța probanta a unui veritabil act de proprietate, în accepțiunea stricta a prevederilor legale în vigoare în materie, deoarece atâta timp cat nu vor fi fost prezentate acte de proprietate (extrase CF) din care sa rezulte cu claritate dreptul de proprietate, întinderea și amplasamentul suprafețelor de teren solicitate a fi reconstituite, singura soluție ce poate fi adoptată în prezenta
cauză este respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. 65/2010 și menținerea ca legală și temeinică a acesteia.
La adoptarea acestei soluții instanța are în vedere și disp.art. 5 din HGR 890/2005, potrivit căreia comisiile locale sunt cele care preiau și analizează cererile depuse în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cu vegetație forestiera, verifica în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la an. 9 alin. 4 și 5 din Legea nr. 18/1991 și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare și stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, în baza actelor de proprietate prezentate de către solicitanți.
Trebuie totodată menționat faptul că petenții nu au probat niciodată faptul că sunt unicii moștenitori ai pretinșilor antecesori cu atât mai mult cu cât așa cum recunosc în baza Legii nr. 18/1991 le-a fost retrocedat efectiv suprafața de 9,42 ha teren după G. M. -Nora (născută Majthenyi).
Petenții solicită după tată, bunica maternă, unchiul și mătușa maternă fără a face dovada că aceștia au avut în patrimoniu fiecare suprafață în parte, cu toate că au fost reîmproprietăriți după mama Majthenyi Nora (căs G. ), așa cum reiese din Titlul de proprietate nr. 54338/_ atașat în copie la fila 316 din dosar), încercând o dublă retrocedare.
Instanța a încuviințat petenților a depune la dosar un raport de expertiză tehnică extrajudiciară ( filele 230-277), dar acesta a fost întocmit de expertul Suciu Eugen, care nu este expert autorizat de Ministerul Justiției, motiv pentru care intervenienta în interesul intimatei C. județeană, respectiv ICAS B. a formulat obiecțiuni și a solicitat respingerea în totalitate a expertizei extrajudiciare deoarece este efectuată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.4 alin. 5 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005, care prevede că " (5) Expertizele extrajudiciare prezentate de către părți în cadrul proceselor funciare au aceeași valoare probantă ca și expertizele ordonate de către instanța de judecată, cu condiția ca acestea să fie efectuate de către experți autorizați de către Ministerul Justiției";.
Instanța reține din verificările efectuate în cauză, că într-adevăr expertul Suciu Eugen nu îndeplinește această condiție obligatorie prevăzută de lege, fiind autorizat doar de ANCPI pentru lucrări de cadastru și constată că acesta s-a pronunțat în lucrarea efectuată și asupra unor aspecte ce țin de expertiza silvică, de identificare amplasament silvic și "date silvice a unor terenuri solicitate de beneficiari a fi restituite";.
De altfel, considerându-se că expertizele extrajudiciare nu au aceeași valoare probantă ca și cele judiciare, dacă sunt efectuate de experți care nu au calificare și competențe profesionale în aceste cauze de fond funciar, fiind doar ingineri cadastrali, nefiind experți autorizați de Ministerul Justiției, se impune efectuarea în cauze de fond funciar a unor expertize care să fie întocmite de experți acreditați de Ministerul de Justiție, deoarece în aceste cauze este esențială părerea avizată și autorizată pe aspectul identificării amplasamentelor silvice, din hărți de amenajament silvic ce conțin alte elemente de identificare față de cele de cadastru "comun".
Probele extrajudiciare pot fi folosite într-un litigiu, ca mijloace de probă, doar în situația în care acestea sunt însușite de celelalte părți și nu contestate. Pentru respectarea principiului nemijlocirii, care este un principiu fundamental al procesului civil, probele trebuie să aibă caracter judiciar. Mijloacele de probă extrajudiciare, ca o excepție de la principiul nemijlocirii probelor, se pot folosi numai în cazul în care nu pot fi administrate probe judiciare, iar părțile acceptă, își însușesc, acele probe extrajudiciare.
Limitele și amplasamentele silvice se identifică prin unități peisagistice (UP) și unități amenajistice (UA) pe care doar un expert silvic în colaborare cu un expert topocadastrist de rang A, autorizat de Ministerul Justiției, poate să le administreze.
Astfel, prima instanță a constatat că în cauză membrii comisiilor de fond funciar nu au putut identifica în teren locația pretinsă de petenți ca fiind vechiul amplasament cu atât mai mult cu cât nici înscrisurile și documentele de la OCPI nu au reușit să identifice legal și pertinent aceste locații, încercând prin prezenta expertiză extrajudiciară să obțină identificarea unui amplasament, dar expertul care a efectuat-o nu este cel abilitat de lege pentru a răspunde acestui obiectiv,atât în condițiile exprimării manifeste a opoziției de către intervenientă, dar mai ales al dispozițiilor legale imperative în acest sens și anume cele prev. de art. 4 alin.5 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005,
proba în acest cauze de fond funciar venind doar în susținerea și confirmarea unui drept ce poate fi reconstituit și nu în lipsa unor acte care să facă dovada dreptului de proprietate.
Totodată se reține că petenții nu au făcut dovada, cu înscrisuri mai presus de orice interpretări, că terenurile solicitate, respectiv agricol în suprafață de 90,00 ha și cu vegetație forestieră în suprafață de 34,80 ha, pentru care nu au fost depuse extrase de carte funciară în vederea identificării suprafețelor de teren agricol și cu vegetație forestieră,au fost în patrimoniul antecesorilor și care este vechiul amplasament, iar depunerea cererilor incomplete din punct de vedere al probelor, a înscrisurilor doveditoare, a hărților cadastrale sau copii CF este imputabilă exclusiv petenților, acest fapt fiind comunicat acestora împreună cu solicitarea de completarea probatoriului.
Prin faptul că petenții nu au îndeplinit această obligație legală, C. J. de fond funciar a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar plângerea este nefondată, fiind respinsă de prima instanță, luând în considerare disp. art. 6 lit. "c" și "d", art. 8 alin. (2), art 11 din Hotărârea Guvernului României nr. 890/2005, art. 9 alin. 4 și 5, art. 51 și art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, modificată și completată de Legea nr. 247/2005 Titlul IV, art. 6 din Legea nr. 1/2000, modificată și completată de Legea nr. 247/2005, Titlul IV.
Având în vedere soluția adoptată, cererea de intervenție formulată de ICAS B., în interesul intimatei C. județeană, a fost apreciată ca fiind întemeiată și a fost admisă ca atare, luând în considerarea disp. art. 49 alin.3 și urm. din vechiul Cod de procedură civilă aplicabil în speță, cauza fiind înregistrată la data de_ .
Cheltuielile de judecată solicitate de petenți nu s-au acordat, văzând soluția de respingere a plângerii formulate, deoarece aceștia sunt părți căzute în pretenții, în considerarea disp. art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, dar față de care intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, au declarat recurs petenții solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar a solicitat admiterea plângerii formulate și anularea hotărârii nr. 65 din_ emisă de către intimata C. J. B. -N. Pentru S. D. de P. P. A. T. .
În motivarea recursului s-a susținut că antecesorii petenților Majthenyi Nora (bunica reclamanților), G. Iosif(tatăl lor), Majthenyi I. (unchiul lor) și Majtnenyi Nora (căs. G. - mama, au deținut la_ în proprietate pe raza comunei S. de câmpie 510 jugăre teren arabil, 150 iugăre fânaț, 64 iugăre 1600 stp pășune, 120 iugăre pădure, 20 iugăre pomi, 10 iugăre trestie și 20 iugăre teren neproductiv, iar în anul 1946 după aplicarea reformei agrare conform fișei de inventariere unchiul menționat Majthenyi I. deținea în proprietate 2 iugăre vie, 78 iugăre pădure,
42 iugăre curte și intravilan, 6 iugăre intravilan, fiind indicate și nr. cărților funciare, iar mama petenților G. Nora avea 3 iugăre grădină zarzavat, 2 iugăre livezi, 60 iugăre pădure și 2 iugăre curte. Recurenții consideră aceste documente atestă dreptul de proprietate al autorilor acestora fiind depuse la comisiile de fond funciar, iar din actele de stare civilă rezultă calitatea petenților de persoane îndreptățite de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Față de aceste acte hotărârea comisiei județene contestate apare nelegală.
Recurenții au mai reliefat că au solicitat primei instanțe efectuarea unei expertize judiciare pentru stabilirea vechiului amplasament al terenurilor solicitate, iar dacă instanța de fond considera că expertiza extrajudiciară depusă de petenți nu este lămuritoare trebuia să ordone efectuarea unei expertize judiciare, ceea ce nu s-a întâmplat. Au mai precizat că nu au solicitat o dublă reconstituire deoarece mamei recurenților i s-a reconstituit 9,42 ha teren agricol pe vechiul amplasament, în timp ce recurenții au depus reconstituirea diferenței de teren prin cererea formulată la legea nr.247/2005, în condițiile în care autorii acestora au deținut 450 ha teren înainte de preluarea abuzivă.
Au mai arăta că nu poate fi acceptată motivarea primei instanțe ă depus înscrisurile doveditoare, deoarece se aflau la dosar, și că extrasele de CF nu au putut fi depuse din motive independente de voință petenților, din moment acela arhiva OCPI cărțile funciare respective sunt lipsă.
În drept, s-au invocat prevederile art.304/1 Cod procedură civilă, art.6 lit.c, art.9 alin.1 și art.11 alin.3 din HG nr.890/2005.
Recursul declarat de petenți este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimatul intervenient accesoriu ICAS a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond s-a solicitat respingerea recursului promovat de petenți ca nefondat f.26-30.
În ce privește excepția nulității recursului s-a susținut faptul că prin cererea de recurs se reiau aspectele indicate în cererea de fond fără să indice vreun motiv de casare, ori de anulare a sentinței atacate, situație în care recursul promovat nu este motivat în fapt și în drept, nefiind aduse critici concrete asupra motivelor reținute de prima instanță .
În ce privește fondul cauzei s-a susținut că în mod fondat prima instanță a reținut faptul că recurenții nu au nu au făcut dovada, cu înscrisuri mai presus de orice interpretări, că terenurile solicitate, au fost în patrimoniul antecesorilor și care este vechiul amplasament, deoarece hărțile prezentate cu nr. topografice din fișele de armistițiu nu sunt corespunzătoare pentru identificarea terenurilor, iar acest lucru este imputabil petenților. Intimatul a mai arătat că este incorectă afirmația recurenților că ar fi solicitat efectuarea unei expertize judiciare și că în mod corect prima instanță a respins concluziile expertizei extrajudiciare ce a fost efectuată cu încălcarea flagrantă a preved4rilor art.4 din titlul VIII al legii nr.247/2005, expertiza nefiind efectuată de un expert autorizat pentru lucrări silvice. Mai mult acest expert s-a pronunțat că aspectele silvice depășesc pregătirea sa, identificarea amplasamentului s-a realizat pe baza limitelor și localizării prezentate de reclamanți.
S-a mai reliefat că potrivit prevederilor Legii nr.247/2005 petenții au depus la C. L. de fond funciar S. de C. cereri de reconstituirea dreptului de proprietate pentru vegetație forestieră în suprafață de 34,8 ha fiecare. Nici C. L., nici reprezentanții ICAS B., prin OSE L., nu au putut să identifice în teren "vechiul amplasament"" al pretinsei suprafețe solicitată de petenți deoarece documentația depusă de aceștia, copii CF și alte înscrisuri, era incompletă sau nereală.
Astfel, comisia locală prin adresa nr. IF/4608 sesizează Prefectura B. că identificările pe care cei doi solicitanți le-au făcut pe hărțile prezentate nu corespund cu numerele topografice din fișele de armistițiu depuse, deoarece numerele topo indicate, respectiv 462, 577, 582, 616, 617, 618, 619 nu se regăsesc în actele existente la dosar. Deși s-a solicitat petenților să depună înscrisuri în susținerea cererilor la Comisii, completarea documentației pentru soluționare, aceștia nu și-au îndeplinit obligațiile și datorită lipsei extraselor de carte funciară care să facă dovada mai presus de orice interpretări a existenței vechiului amplasament solicitarea a fost respinsă legal și temeinic.
Celelalte intimate, deși au fost legal citate, nu au depus întâmpinare.
Examinând în prealabil excepția nulității recursului pentru nemotivare, tribunalul constată că această excepție este nefondată și va fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente.
Contrar celor susținute de intimat, cererea de recurs a fost motivată îndeajuns atât sub aspectul situației de fapt, cât și în ce privește nemulțumirile recurenților față de soluția dată de prima instanță de respingere a plângerii acestora împotriva hotărârii nr. 65 din_ emisă de către intimata C. J. B. -N. Pentru S. D. De P. P. A. T. . În acest sens, tribunalul arată că recursul este motivat dacă se indică în cererea de recurs o situație de fapt care să combată considerentele primei instanțe, ceea ce evident reprezintă un mod de criticare a sentinței, ori în speță recurenții au indicat în recursul formulat că aceștia sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care comisia județeană a emis hotărârea indicată anterior și că petenții au depus înscrisurile necesare prin care să dovedească că terenurile au aparținut antecesorilor acestora, că prima instanță nu a ordonat proba ci expertiza judiciară, lucru ce constituie o motivare suficientă de natură a răspunde exigențelor impuse de art.303 Cod procedură civilă.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Prin hotărârea contestată în cauză nr. 65 din_ emisă de către intimata C. J. B.
-N. Pentru S. D. De P. P. A. T. au fost respinse ca neîntemeiate contestațiile înregistrate sub nr.29/_ și nr.27/_, formulate în baza legii nr.247/2005, de către petenții G. N. și G. A., cu privire la terenul în suprafață de 90 ha și terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 34, 80 ha motivat de faptul că nu fac dovada dreptului de proprietate.
În cuprinsul acestei hotărâri s-a arătat că aceasta se referă la cererea înregistrată sub nr. 5 din_ prin care G. N. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren agricol și 34,80 ha teren cu vegetație forestieră în calitate de moștenitor după defunctul sau unchi Maythenyi Ștefan.
În baza aceleiași legi, celalalt petent, G. A., a depus la Primăria comunei S. de Cîmpie, cererea înregistrată sub nr. 6 din_ prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 40 ha teren agricol în calitate de moștenitor după defuncta sa mamă, numita G. M. Nora Judith Vilma.
Așadar, tribunalul stabilește că în acest cadru procesual s-a contestat doar hotărârea nr.65/_, privind terenul anterior menționat.
Trebuie subliniat faptul că în acest dosar nu a fost contestată și nu face obiectul cauzei hotărârea nr. 64 din_ emisă de către intimata C. J. B. -N. Pentru S. D. De P. P. A. T. f.36-39 prin care au fost respinse ca neîntemeiată contestația înregistrate sub nr.28/_, formulate în baza legii nr.247/2005, de către G. A., cu privire la terenul în suprafață de 50 ha și terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 34, 80 ha motivat de faptul că nu fac dovada dreptului de proprietate.
În această situație, tribunalul se va limita să verifice doar hotărârea contestată nr.65/_, iar cealaltă hotărâre nr.64/_ nefiind contestată, înseamnă că se va menține ca atare, dacă nu a fost atacată în alt dosar în termen util.
Tribunalul arată că pentru dovedirea dreptului de proprietate a cărei reconstituire se solicită persoanele interesate, potrivit art.11 din legea nr.18/1991, republicată pot depune actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Acest text legal deși se referă la terenurile preluate de către CAP se aplică și în cazul terenurilor preluate de stat, în lipsa unor prevederi legale derogatori. Din acest text legal reiese faptul că dovada dreptului de proprietate se poate face nu doar prin evidențele de carte funciară așa cum a lăsat să se înțeleagă prima instanță, ci și prin alte înscrisuri care să ateste existența dreptului de proprietate în favoarea solicitantului sau a antecesorilor săi, fiind permise orice fel de probe, chiar declarații de martori.
În cauză, tribunalul constată că petenții s-au bazat în demersul acestora în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în baza legii nr.247/2005 și pe procesul verbal de inventariere datat 12 martie 1945 din care reiese că potrivit ordinului nr.2130/1945 pentru aplicarea convenției de armistițiu s-a constatat că proprietarii Maythenyi Ștefan și Maythenyi Nora au deținut 255 iugăre teren arabil, 75 iugăre teren fânaț, 60 iugăre pădure, în total 447 iugăre teren 800 stânjeni pătrați.
Trebuie reliefat faptul că la acest înscris se face referire și în considerentele sentinței civile nr.1827/1993 a Judecătoriei B. f.126, prin care a fost admisă plângerea formulată de numita G.
M. Nora, mama recurenților, a fost anulată hotărârea comisiei județene atacate și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 10 ha teren echivalent arabil în extravilanul comunei
S. De C. . Așadar acest înscris a avut valoare probatorie în alt dosar în care petentă era mama recurenților. Așa fiind, un asemenea înscris poate și trebuie considerat ca fiind o probă utilă în dovedirea existenței și întinderii dreptului de proprietate al autorilor recurenților.
Mai mult, același procesul verbal de inventariere datat 12 martie 1945 din care reiese că potrivit ordinului nr.2130/1945 pentru aplicarea convenției de armistițiu s-a constatat că proprietarii Maythenyi Ștefan și Maythenyi Nora a fost reținut ca fiind înscris doveditor și în considerentele deciziei civile nr.4356/R/2012 A Curții de apel C. într-un litigiu având ca obiect legea nr.10/2001, iar din aceleași considerente reiese faptul că recurenții din acest dosar sunt fii lui G. M. Nora, și nepoți de fiu ai lui Maythenyi Ștefan, care a avut însă fiu pe Maythenyi Albert, reclamant în dosarul respectiv .
Tribunalul având în vedere cele reliefate anterior, arată că înscrisul anterior menționat procesul verbal de inventariere datat 12 martie 1945 face proba existenței în patrimoniul antecesorilor recurenților a dreptului de proprietate în ce privește suprafețele de teren de 255 iugăre teren arabil, 75 iugăre teren fânaț, 60 iugăre pădure, în total 447 iugăre teren 800 stânjeni pătrați, iar din actele de stare civilă existente la dosarul cauzei, coroborate cu cele reținute în considerentele deciziei civile menționate, reiese faptul că recurenții sunt fii lui G. M. Nora, și
nepoți de fiu ai lui Maythenyi Ștefan, după care au formulat cererile de reconstituire ce fac obiectul cauzei.
Având în vedere această situație, tribunalul arată că în mod nejustificat a stabilit comisia județeană prin hotărârea contestată în cauză nr. 65 din_ prin care au fost respinse ca neîntemeiate contestațiile înregistrate sub nr.29/_ și nr.27/_, formulate în baza legii nr.247/2005, de către petenții G. N. și G. A., cu privire la terenul în suprafață de 90 ha și terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 34, 80 ha, că petenții nu fac dovada dreptului de proprietate, situație în care această hotărâre este neîntemeiată și se impunea anularea acesteia.
În ce privește potențiala dublă reconstituire la care face referire prima instanță în considerente sentinței atacate, tribunalul arată că din acele existente la dosar reiese faptul că mamei recurenților i s-a eliberat titlul de proprietate nr.54338/1997 f.85 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren arabil extravilan pe teritoriul satului Silivașiu de cîmpie. La dosar nu s-a mai depus vreun alt titlu de proprietate eliberat antecesorilor recurenților sau altor rude ale acestora ori vreo altă hotărâre de validare a dreptului de proprietate după mama și unchiul petenților. În această situație, tribunalul constatând că mama și unchiul recurenților au deținut 255 iugăre teren arabil, 75 iugăre teren fânaț, 60 iugăre pădure, în total 447 iugăre teren 800 stânjeni pătrați, se poate dispune reconstituirea pentru terenurile ce au făcut obiectul hotărârii contestate atât timp cât terenul solicitat de petenți adăugat la cel reconstituit prin titlul de proprietate menționat mamei acestora nu depășește suprafața totală anterior arătată.
În acest sens, tribunalul arată că se impun a fi efectuate verificări suplimentare la intimata C. locală de fond funciar Silivașiu de Cîmpie pentru a se comunica dacă au mai depus și alte persoane cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în afară de recurenți, după G. M. Nora și Maythenyi Ștefan privind terenul indicat în procesul verbal de inventariere datat 12 martie 1945 . În situația în care nu au mai depus asemenea cereri alte persoane înseamnă că recurenți sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după acești antecesori, iar în cazul în care au fost depuse cereri de reconstituire de către alte rude se va proceda la determinarea îndreptățirii la reconstituire în funcție de gradul de rudenie al celui ce a depus cererea raportat la autorul după care solicită reconstituirea.
Tribunalul mai constată că recurenții au formulat o cerere scrisă privind efectuarea unei expertize judiciare topografice f.227, cerere respinsă prin încheierea din 07 martie 2012. Tribunalul consideră că o asemenea probă ar putea fi utilă la dezlegarea pricinii în cazul în care petenții solicită reconstituirea în natură pe vechile amplasamente atât a terenului agricol, cât și a celui forestier, în situația în care în prealabil se face dovada acelor amplasamente prin înscrisuri, extrase de cf ori chiar probe testimoniale, în caz contrar identificarea s-ar realiza exclusiv în funcție de poziția petenților ceea ce nu este acceptabil mai ales în caz de refuz al celorlalte părți litigante.
Tribunalul ținând cont de faptul că în principiu reconstituirea dreptului de proprietate se face în natură pe vechiul amplasament, dacă acesta este liber, ori pe alte amplasamente aflate la dispoziția comisiei locale de fond funciar dacă vechiul amplasament solicitat nu este liber, terenul respectiv fiind legal atribuit altor persoane, apreciază că în cauză se impune a se preciza de către petenții recurenții dacă solicită reconstituirea dreptului de proprietate de vechile amplasamente unde se află amplasate, putând propune în acest probe relevante, înscrisuri ori chiar probe testimoniale, iar dacă vechile amplasamente solicitate se constată a fi fost atribuite în mod legal altor persoane se impune să se comunice de către comisia locală de fond funciar dacă are la dispoziție teren liber pentru a le fi atribuit petenților, iar în caz contrar înseamnă că reconstituirea se poate face doar prin acordarea de măsuri compensatori în condițiile prevăzute de legea nr.165/2013.
Având în vedere faptul că pentru a se determina dacă recurenții petenți sunt singurii îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate privată privind terenul în suprafață de 90 ha și terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 34, 80 ha, după G. M. Nora și Maythenyi Ștefan și pentru a se stabili modalitatea concretă de reconstituire a dreptului de proprietate, tribunalul arată că sunt necesare administrarea de probe suplimentare, iar acest lucru nu este posibil în recurs ținând cont de prevederile art.305 Cod procedură civilă, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.2,5 Cod procedură civilă, reținând că nu s-a cercetat fondul pricinii sub aspectele anterior evocate, va admite recursul declarat de petenții G. N. și G. A., împotriva sentinței civile nr. 2253/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, prima instanță va proceda soluționarea plângerii formulate de petenți împotriva hotărârii nr. 65 din_ emisă de către intimata C. J. B. -N. Pentru S.
D. De P. P. A. T., ținând cont de considerentele acestei decizii privind hotărârea respectivă, iar apoi va fi soluționată cererea de intervenție formulată. În vederea determinării persoanele îndreptățite la reconstituire după G. M. Nora și Maythenyi Ștefan și pentru stabilirea modalității concrete de reconstituire, instanța de fond va efectua verificări în ce privește faptul dacă recurenții petenți sunt singurii îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate privată privind terenul în suprafață de 90 ha și terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 34, 80 ha, după G. M. Nora și Maythenyi Ștefan, sens în care se va efectua adresă la intimata
C. locală de fond funciar Silivașiu de Cîmpie, iar în funcție de răspunsul comunicat se va putea stabili dacă petenții sunt singurii îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate după acești antecesori.
Apoi, se va solicita petenților să-și precizeze poziția în scris dacă solicită reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament privind terenul în suprafață de 90 ha și terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 34, 80 ha, după G. M. Nora și Maythenyi Ștefan să indice locul situării terenurilor solicitate deținute anterior de antecesorii acestora, administrându-se în acest sens proba cu înscrisuri ori probe testimoniale în funcție de poziția părților, eventual se poate efectua proba cu expertiza tehnică judiciară pentru a se identifica și stabili dacă terenul solicitat este liber și poate fi reconstituit în natură atât în cazul terenului agricol, cât și a celui forestier, însă doar dacă petenții sunt în măsură să dovedească vechile amplasamente solicitate. În cazul în care petenții nu solicită reconstituirea în natură pe vechiul amplasament, ori nu sunt în măsură să indice și probeze vechiul amplasament se va solicita comisiei de fond funciar să indice terenurile ce constituie rezerva acestei comisii ori alte terenuri disponibile în vederea reconstituirii în natură a dreptului de proprietate .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata ICAS, cu sediul în Blv. E., nr.128, V., jud. Ilfov.
Admite recursul declarat de petenții G. N. și G. A. , cu domiciliul ales la av. V. I.
, în B. M., str. G. Coșbuc nr. 32/1, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2253/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.
P. | , | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||||
R. | I. | B. | M. | L. | B. | G. C. F. | N. | G. |
MLB// 2 ex.// 27 septembrie 2013Jud. fond M. NL
| ← Decizia civilă nr. 415/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 503/2013. Fond funciar → |
|---|
