Decizia civilă nr. 381/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 381/R
Ședința publică din 11 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G. G.
J. ecător: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta C.
F. M., cu domiciliul în Italia, str. Don M., nr. 125, loc. L. și cu domiciliul procesual ales la SCA Brăgaru, A. ca și asociații, din B. M., Bd. București, nr. 25, județul M., împotriva sentinței civile nr. 707 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T. ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 707 pronunțată la data de 25 ianuarie 2013 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâta C. F.
M. și în consecință s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta
C. M. este compusă din cota de ½ parte din imobilul casă de locuit și anexe gospodărești (șură) situate în C., str. Berbincioara, nr.9, jud. M., înscrise în CF nr.921 Șurdești, nr. top 1867/130.
S-a constatat că are calitatea de moștenitor al defunctei C. M., defunctul C. N., în calitate de descendent de grad I, în cotă de 1/1 parte.
De asemenea a fost admisă, în parte, cererea reconvențională formulată
de pârâta C. | F. | M. cu privire la introducerea la masa succesorală a |
defunctului C. | N. | a cotei de ½ din casa de locuit situate în C., str. |
Berbincioara, nr.9, jud. M., înscrise în CF nr.921 Șurdești, nr. top 1867/130, moștenită după defuncta C. M. .
Prin aceeași hotărâre s-a constatat că masă succesorală rămasă după defunctul C. N. este compusă din:
cota de 1/1 parte din casa de locuit și anexe gospodărești (șură) situate în C., str. Berbincioara, nr.9, jud. M., înscrise în CF nr.921 Șurdești, nr. top 1867/130;
cota de ½ parte din imobilul apartament compus din două camere și dependințe în suprafața de 44,09 m.p, situat în C., str. 1 Mai, nr.6/17, jud. M. și terenul aferent în cotă de 25/913 parte, înscris în CF nr.50009-C1-U3 C., nr. cadastral 1932/23/3-17;
S-a constatat că are calitatea de moștenitor al defunctului C. N., reclamanta C. V., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 1/1 parte., iar pârâta C. F. M. este străină de moștenire prin neacceptare.
Au fost atribuite reclamantei C. V. bunurile imobile: casa de locuit și anexe gospodărești (șură) situate în C., str. Berbincioara, nr.9, jud. M., înscrise în CF nr. 921 Șurdești, nr. top 1867/130 și cota de ½ parte din imobilul apartament compus din două camere și dependințe în suprafața de 44,09 m.p., situat în C., str. 1 Mai, nr.6/17, jud. M. și terenul aferent în cotă de 25/913 parte, înscris în CF nr.50009-C1-U3 C., nr. cadastral 1932/23/3-17.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară, în favoarea reclamantei C. V.
, a dreptului de proprietate asupra casei de locuit și anexelor gospodărești (șură) situate în C., str. Berbincioara, nr.9, jud. M., înscrise în CF nr.921 Șurdești, nr. top 1867/130 și asupra cotei de ½ parte din imobilul apartament compus din două camere și dependințe în suprafața de 44,09 m.p, situat în C.
, str. 1 Mai, nr.6/17, jud. M. și terenul aferent în cotă de 25/913 parte, înscris în CF nr.50009-C1-U3 C., nr. cadastral 1932/23/3-17.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8063,13 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța a respins capetele de cerere formulate de pârâta C. F. M.
, prin cererea reconvențională, privind repunerea în termenul de opțiune succesorală, privind constatarea faptului că are vocație succesorală la moștenirea lui C. N. și privind partajarea masei succesorale.
Pentru a pronunța această soluția prima instanță a reținut următoarele: Conform certificatului de deces seria DA nr. 8. eliberat de Primăria
Orașului B. M., C. M. a decedat la data de 29 decembrie 1997. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 639 din_, eliberat de notariatul de Stat B.
M., masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. Irimie, soțul lui C.
, decedat la_, a fost compusă din: cota de ½ parte din casa de locuit și anexe gospodărești, situate în C., str. Berbincioara, nr.9, înscrisă în CF 921 Surdești, nr. topo 1867/130, dobândită prin construire pe teren de stat. Restul de ½ din averea mai sus arătată formează cota de bun comun al soțului supraviețuitor C. M. .
Potrivit acestui certificat de moștenitor, moștenitor al lui C. Irimia a fost în cota de 1/1, defunctul C. N. . Defuncta C. M. a fost declarată străină de succesiune prin neacceptare, conform art. 700 C.civ.
Potrivit mențiunilor de sub B2 din CF nr.50385 C., în conformitate cu adeverința nr.1756/1990 C., s-a intabulat cu drept de proprietate, cu titlu de drept de construire, dobândit prin construire, asupra unei cote de ½ din imobilul casă de sub A1.1, defuncta C. M. . Potrivit mențiunilor de sub B3 din CF nr. 50385 C., în conformitate cu certificatul de moștenitor nr.639/1994 în dosar nr. 906 din 1994 emis de Notariatul de Stat jud. M., s- a intabulat cu drept de proprietate, cu titlu de drept de moștenire, dobândit prin moștenire, asupra unei cote de ½ din imobilul casă de sub A1.1, defunctul C.
.
Din căsătoria defuncților C. Irimia și C. M. au rezultat 2 copii C.
N., decedat la_ și C. Gavril, decedat la 21 mai 1994. Acesta din urmă, nu a fost căsătorit și nu a avut copii.
Potrivit art. 651 din vechiul cod civil, aplicabil în speță, succesiunile se deschid prin moarte, iar potrivit art. 659 din vechiul cod civil, aplicabil în speță sunt chemați la moștenire descendenții defunctului, ascendenții și rudele colaterale în ordinea și după regulile prevăzute în art. 660-663 Cod civil.
Din declarația martorei Konya Augustin, precum și din interogatoriile luate reclamantei și pârâtei, a rezultat faptul că defunctul C. N. a făcut acte de acceptare tacită a moștenirii rămasă după mama acestuia, C. M. .
Deci, moștenitor al defunctei C. M. în cota de 1/1 este defunctul C.
N., iar masa succesorală rămasă după această defunctă este compusă din cota de ½ parte din imobilul casă de locuit și anexe gospodărești (șură) situate în C., str. Berbincioara, nr.9, jud. M., înscrise în CF nr.921 Șurdești, nr. top 1867/130.
Potrivit certificatului de deces seria DS nr.248421/_, C. N. a decedat la data de_ .Defunctul C. N. s-a căsătorit cu reclamanta C.
V. la data de 3 iunie 1989.
În timpul căsătoriei defunctului C. N. cu reclamanta C. V., soții au dobândit: imobilul apartament compus din două camere și dependințe în suprafața de 44,09 m.p, situat în C., str. 1 Mai, nr.6/17, jud. M. și terenul aferent în cotă de 25/913 parte, înscris în CF nr.50009-C1-U3 C., nr. cadastral 1932/23/3-17.
Potrivit art.1 din Legea 319/1944 soțul supraviețuitor vine la moștenire împreună cu toate clasele de moștenitori legali.
Potrivit art. 700 din vechiul cod civil, aplicabil în speță, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie in termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii. Acceptarea succesiunii se face expres sau tacit, iar moștenitorul care nu a făcut acte de acceptare în termenul de prescripție este considerat străin de moștenire. Pot fi considerate acte de acceptare tacită a moștenirii: preluarea, deținerea ori folosința bunurilor succesorale, efectuarea
de lucrări care nu presupun urgența, actele de dispoziție cu privire la bunurile succesorale.
Efectele acceptării succesiunii se produc de la deschiderea acesteia, respectiv de la data decesului defunctului C. N. -_ . (art.688 din vechiul cod civil, aplicabil în speță.).
Pârâta C. F. M. este fiica defunctului dintr-o altă căsătorie. Aceasta a solicitat prin cererea reconvențională repunerea în termenul de acceptarea a succesiunii.
În susținerea acestei cereri, pârâta a arătat că nu a cunoscut decesul tatălui său, întrucât nu a păstrat legătura cu acesta și a plecat din România în anul 2003.
Atât în literatura juridică de specialitate, dar și în practica judiciară s-a apreciat în mod constant că tăinuirea decesului de soția supraviețuitoare, constituie o cauză temeinică care ar putea duce la repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, dacă o asemenea tăinuire ar fi fost dovedită de către pârâtă. Dacă pârâta ar fi dat dovadă de o atitudine diligentă, în relația cu tatăl ei ea ar fi putut afla momentul decesului într-un mod natural, uzual.
Faptul că pârâta știa că tatăl ei este bolnav și nu a luat legătura cu acesta timp de foarte mulți ani, așa cum a recunoscut pârâta prin interogatoriu, nu este un fapt imputabil reclamantei.
În cauză, la termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2012, au fost audiați martorii: Mercar Samson, A. Nistor Onuț și Funer A. .
Martorul Mercar Samson a fost vecin cu defunctul. Instanța a reținut că până în jurul vârstei de 15 ani, în casa defunctului C. N., a văzut-o pe fiica acestuia dintr-o altă căsătorie, pârâta C. F. M. . Reclamanta împreună cu defunctul au mers la oficierea căsătoriei pârâtei, când aceasta avea în jur de 16-17 ani. După această dată, pârâta nu a mai fost văzută de martor în casa defunctului. Reclamanta nu era în relații apropriate cu pârâta și nu avea numărul acesteia de telefon. După 3 zile de la data decesului defunctului, reclamanta a mers la poliție și a solicitat organelor de poliție să o găsească pe pârâtă și să o anunțe de decesul tatălui său. Martorul nu a văzut-o pe reclamantă că l-ar fi împiedicat pe defunct să ia legătură cu fiica sa. De asemenea, martorul a arătat că defunctul avea probleme cu alcoolul. La data decesului defunctului, reclamanta era plecată în Italia la fiul său.
Martorul A. Nistor Onuț a arătat că l-a cunoscut pe defunctul C. N.
. Din spusele acestuia, a aflat că reclamanta nu îi permitea să aibă relații cu fiica sa. Martorul era rudă cu C. N. . Rudele defunctului nu au putut să o anunțe pe pârâtă de decesul tatălui, întrucât nu stiau locul unde se află și nici numărul de telefon al acesteia sau al mamei sale. La câteva luni de la decesul lui C. N., martorul a aflat numărul de telefon al pârâtei, astfel încât Funer
A. a anunțat-o pe pârâtă despre decesului tatălui. Astfel, martorul a aflat că pârâta era plecată în Italia. Acesta împreună cu Funer A. au trimis o
scrisoare recomandată pe adresa mamei pârâtei din Focșani, însă scrisoarea s- a restituit cu mențiunea " destinatar mutat";.
Potrivit declarației lui Funer A. acesta a fost verișor primar cu C.
N. . După despărțirea părinților săi, pârâta și-a mai văzut tatăl doar cu ocazia căsătoriei acesteia, întrucât reclamanta nu i-a mai permis. La data decesului lui C. N., reclamanta era plecată în Italia. După deces, martorul a făcut cercetări și a aflat că pârâta era căsătorită în Italia. Pârâta nu a mai păstrat legătura cu nicio rudă a tatălui său.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2013 a fost audiat martorul Konya Augustin. Acesta a arătat faptul că l-a cunoscut pe defunctul C. N. . Din spusele defunctului a aflat că acesta a avut o fiică dintr-o altă căsătorie. Știa faptul că pârâta C. M. coresponda cu tatăl său prin scrisori, iar în câteva vacanțe a venit în vizită la tatăl său. În jurul anilor 1995-2000, defunctul împreună cu reclamanta au fost la nunta pârâtei. De la aceștia, au aflat faptul că în jurul anilor 2002-2003, fiica defunctului a plecat în Italia și de atunci nu l- a mai vizitat pe acesta. La înmormântarea defunctului s-a discutat despre pârâtă și, cu această ocazie, a aflat faptul că reclamanta nu cunoștea niciun amănunt despre locul unde se afla pârâta. Reclamanta nu cunoștea numărul de telefon al pârâtei, întrucât trecuseră foarte mulți ani de când pârâta nu și-a mai vizitat tatăl. Reclamanta a mers de mai multe ori la poliție încercând să afle relații despre fiica defunctului. Din spusele reclamantei, știa faptul că aceasta nu i-a interzis defunctului să ia legătura cu pârâta. După decesul lui C. N.
, martorul a fost prezentat în casa reclamantei de mai multe ori și a văzut cum aceasta încerca să o găsească pe pârâtă. A aflat de la reclamantă că, la aproximativ 3 luni de la data decesului, un verișor al pârâtei, pe nume A. a reușit să o găsească pe pârâtă și să o anunțe de decesul tatălui său.
În cauză au fost administrate și proba cu interogatoriul reclamantei și pârâtei. Reclamanta C. V. a arătat faptul că pârâta s-a mutat la Botoșani cu mama sa, înainte de divorțul părinților săi. După decesul defunctului C.
N., reclamanta a efectuat demersuri pentru a o anunța pe pârâtă despre deces, mergând la poliție. Poliția a anunțat-o că a găsit-o pe pârâtă în Focșani. Reclamanta a arătat că relațiile dintre fiica și tată erau bune, ea mergând împreună cu defunctul la nunta pârâtei de la Focsani.
Pârâta C. F. M. a arătat în cuprinsul interogatoriului faptul că a plecat din C. în 1985, stabilindu-se cu mama sa în Focșani, când era în clasa a V a. Până în anii 2002-2003 a ținut legătura cu tatăl său. După despărțirea părinților săi a fost în vizită și în vacanță la tatăl ei. Reclamanta nu i-a interzis, în mod direct, să aibă relații personale cu tatăl acesteia, dar de câte ori a fost în vizită la aceștia se certau din pricina sa. Vorbea cu tatăl acesteia la telefon, dar acesta o suna de la poșta sau de la telefonul public fără că reclamanta să știe. După anul 2003, relația dintre pârâtă și defunct s-a rărit, întrucât aceasta era plecată în Italia și nu avea posibilitatea să vorbească la telefon foarte des. Pârâta știa că reclamanta era plecată în Italia. În anul 2006, i-a trimis o
scrisoare defunctului C. N. cu numărul de telefon și adresa sa din Italia. Defunctul nu i-a scris niciodată însă o suna pe pârâtă cu cartele internaționale. Pârâta i-a scris defunctului de ziua acestuia în anul 2011 și i-a spus că în vara anului 2012 urma să vină în vizită la tatăl său, pentru ca defunctul să își cunoască nepotul și ginerele.
Faptul că pârâta nu a păstrat o legătură strânsă cu tatăl acesteia, deși știa că suferă de o boală incurabilă, nu este un fapt imputabil reclamantei. Întrucât pârâta nu a comunicat un număr de telefon sau o adresă defunctului, reclamantei sau rudelor acesteia, nu a putut fi contactată de către reclamantă. Cu toate acestea, reclamanta a făcut demersuri în vederea aflării domiciliului acesteia, pentru a o anunța de decesul tatălui său. Timp de 3 luni de la decesul tatălui, rudele tatălui au făcut demersuri pentru a o găsi pe pârâtă. În toată această perioadă, pârâta nici măcar nu s-a interesat de soarta tatălui său. Dacă avea o atitudine mai diligentă, ar fi putut afla despre decesul tatălui său.
Nu poate fi reținută nici susținerea pârâtei conform căreia nu ar fi luat legătura cu tatăl său, întrucât acesta se certa cu reclamanta din pricina sa, deoarece, așa cum a recunoscut în interogatoriu, pârâta știa că reclamanta era plecată în Italia, deci nu mai exista niciun impediment pentru a păstra o legătură strânsă cu tatăl său.
Din probele administrate, rezultă că reclamanta nu a ascuns pârâtei decesul defunctului, făcând demersuri pentru a o anunța pe pârâtă despre decesul tatălui.
Cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii formulată de pârâtă a fost considerată neîntemeiată.
În raport de aspectele mai sus dezbătute, s-a constata că dreptul pârâtei
C. F. M. de a accepta succesiunea autorului C. N. s-a prescris prin împlinirea termenului de 6 luni, înăuntrul căruia aceasta nu a făcut nici un act de acceptare voluntară, expresă sau tacită ori de acceptare forțată.
Potrivit declarației de acceptare pură și simplă a succesiunii, autentificată sub nr.1379/3 iunie 2011, de BNP FIRIZAN, reclamanta C. V. a acceptat pur și simplu moștenirea după defunctul C. N., decedat la _
, deci în termen de 6 luni de la data decesului.
Pentru motivele mai sus expuse, instanța a admis în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta C. F. M. cu privire la introducerea la masa succesorală a defunctului C. N. a cotei de ½ din casa de locuit situate în C., str. Berbincioara, nr.9, jud. M., înscrise în CF nr.921 Șurdești, nr. top 1867/130, moștenită după defuncta C. M. .
Împotriva acestei sentințe în termen legal, a formulat recurs C. F. -
, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar, s-a solicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantei și admiterea în tot a cererii reconvenționale formulate.
S-a solicitat și repunerea în termenul de acceptare a succesiunii după defunctul C. N., adăugarea la masa succesorală a cotei de ½ din casa de
locuit situată în C. str. Berbincioara nr. 9 CF 921 Șurdești nr. top. 1867/130 moștenită după C. M., complinindu-se astfel cota de 1/1 din acest imobil rămasă după defunct, constatarea că după C. N. au vocație succesorală recurenta, în calitate de fiică în cotă de ¾ și reclamanta intimată cu cota de ¼ și să se dispună partajarea masei succesorale prin atribuirea bunului din C. str. Berbincioara nr. 9 CF921 Șurdești nr. top. 1867/130 în favoarea recurentei și a cotei de ½ din apartamentul din C. str. 1 Mai nr. 6/17 în favoarea reclamantei și echilibrarea cotelor prin sultă.
În motivarea cererii s-a arătat că prin hotărârea atacată s-a admis în totalitate acțiunea reclamantei și doar în parte acțiunea reconvențională, masa succesorală fiind atribuită reclamantei, recurenta fiind înlăturată de la moștenire.
Instanța de fond a reținut că recurenta nu a dat dovadă de diligență în relația cu tatăl său și din acest motiv nu a aflat de data decesului. Faptul că nu s-a ținut legătura cu tatăl recurentei nu este culpa reclamantei. Mai mult decât atât s-a reținut că reclamanta chiar a încercat să o anunțe pe recurentă despre deces, iar la momentul decesului reclamanta se afla în Italia, astfel că nu exista niciun impediment în a se păstra o legătură dintre recurentă și tatăl acesteia. Deși instanța a respins cererea de repunere în termen și de constatare a vocației succesorale, dar a fost admis capătul de cerere prin care s-a solicitat completarea masei succesorale.
Întreaga problemă de drept care trebuie dezlegată în prezenta cauză este cea legată de vocația succesorală a recurentei, respectiv aceea de stabilire a cotelor de moștenire.
Solicitarea de repunere în termen a fost întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Decretul 167/1958. S-a arătat că recurenta locuiește în Italia, reclamanta nu a agreat legătura dintre recurentă și tatăl acesteia și nici nu a anunțat-o cu privire la decesul tatălui. Cu toate acestea între tată și fiică a existat o legătură strânsă.
Starea de fapt reținută de instanță în privința bunei-credințe a reclamantei și a celorlalte aspecte nu este conformă cu realitatea. Reclamanta după împlinirea termenului de 6 luni a formulat cerere de chemare în judecată.
Astfel s-a solicitat, având în vedere și aspectele invocate în fața primei instanțe admiterea cererii de recurs și casarea sentinței.
Intimata C. V. a depus la dosarul cauzei la_ întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului declarat de recurentă.
S-a arătat faptul că cererii formulate îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, iar nu dispozițiile Noului Cod de procedură civilă. Motivele invocate de recurentă nu sunt întemeiate.
Cererea de recurs a fost legal timbrată, recurenta făcând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2272 lei, cererii fiindu-i atașat și timbrele judiciare de 15 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs instanța reține următoarele:
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie în fapt, constatarea calității de moștenitor a defunctului C. N., în ceea ce privește succesiunea mamei sale
- C. M. (decedată la 29 decembrie 1997), stabilirea masei succesorale rămase după defunctul C. N., decedat la data de_, stabilirea moștenitorilor acestui ultim defunct și partajarea bunurilor.
Recurenta C. F. M., pârâtă-reclamantă reconvențional în dosarul nr._ este fiica defunctului C. N., iar reclamanta-pârâtă reconvențional C. V. este soția defunctului C. N. .
Soluția primei instanțe a fost atacată de C. F. M. prin prisma faptului că instanța nu a încuviințat cererea de repunere în termenul pentru acceptarea succesiunii, astfel că dezbaterea succesiunii după C. N. s-a realizat în mod necorespunzător.
Potrivit art. 651 cod civil 1864, text legal aplicabil în speță, succesiunea se deschide prin moarte. Art. 700 Cod civil arată că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, termen socotit de la deschiderea succesiunii.
Având în vedere aceste texte legale, se reține că la data la care s-a realizat un act de voință care poate fi interpretat ca fiind un act de acceptare a moștenirii, respectiv_, termenul de 6 luni era împlinit. Decesul lui C.
a survenit la_, astfel că acest termen, calculat potrivit prevederilor legale, s-a împlinit la 30 iulie 2011, la data de 31 iulie 2011 orice act de acceptare a succesiunii fiind tardiv formulat.
Cu toate acestea, legiuitorul a înțeles să stabilească în cuprinsul alin. 2 al art. 700 Cod civil în cazul în care moștenitorul care a fost împiedicat să facă acceptarea moștenirii din motive de forță majoră, posibilitatea de a solicita prelungirea termenului de acceptare cu cel mult 6 luni de la data la care a luat sfârșit împiedicarea.
Recurenta nu a invocat aplicabilitatea acestui text legal în privința căruia opinia unanimă este în sensul că a fost abrogat implicit prin adoptarea Decretului 167/1958, ci a arătat că termenul de 6 luni este un termen de prescripție, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din D. 167/1958 privind repunerea părții în termen.
Se reține că potrivit art. 19 alin. 2 din D. 167/1958, cererea de repunere în termen poate fi făcută în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.
Având în vedere raționamentul recurentei, se constată că acest termen de o lună pentru a solicita repunerea în termenul de acceptare a succesiunii a fost depășit. În răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 11 f. 164 din dosarul de fond) recurenta a arătat că a aflat de decesul lui C. N. la sfârșitul lunii august 2011, când a primit citația. Cererea de repunere în termen a fost
formulată la 30 octombrie 2011, dată la care s-a formulat întâmpinarea și cererea reconvențională, cu depășirea termenului de o lună.
Se mai reține faptul că în cauză, recurenta a invocat faptul că soția supraviețuitoare a tatălui său nu i-a comunicat data decesului și anterior, în timpul vieții defunctului nu i-ar fi permis acesteia să aibă legături personale cu fiica sa, în speță recurenta. Instanța constată că nu există nicio dispoziție legală în temeiul căreia, soției supraviețuitoare să-i revină obligația de a încunoștința persoanele cu vocație succesorală despre decesul antecesorului.
Faptul că reclamanta nu l-ar fi încurajat pe defunctul C. N. să aibă o relație mai apropiată cu fiica sa-recurenta C. F. M. sau i-ar fi
"interzis"; acestuia să aibă legături personale cu aceasta, nu poate fi considerat un motiv pentru repunerea în termenul de acceptare a moștenirii.
Într-adevăr ascunderea cu rea-credință a decesului antecesorului de către ceilalți moștenitori poate justifica solicitarea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, însă în cauză o astfel de situație nu există. Faptul că în declarația dată la notar de C. V. se menționează că datele privind moștenitorii ar fi comunicate la dezbaterea moștenirii, în condițiile în care nu avea obligativitatea legală de a încunoștința moștenitorii cu privire la deces, nu poate fi avută în vedere ca fiind rea-credință. Ascunderea decesului presupune efectuarea unor acte materiale pentru a realiza scopul acțiunilor, iar nu simpla indiferență ori începerea demersurilor pentru a încunoștința moștenitorii, demersuri ce nu au fost finalizate.
Reținând aspectele de mai sus, instanța apreciază că nu este fondată critica adusă soluției primei instanțe potrivit căreia în mod nelegal a fost respinsă cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii. Având în vedere soluția care urmează a fi dată cererii de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, se consideră că și celelalte critici aduse soluției pronunțate de J. ecătorie, accesorii cererii de repunere în termen sunt nefondate, astfel că se consideră recursul declarat nefondat.
Intimata C. V. a solicitat instanței obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, sens în care a depus la dosarul cauzei chitanța nr. 255 din_ în sumă de 500 lei ce reprezintă contravaloarea onorariului avocațial.(f.32).
Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții poate fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii privind cheltuielile de judecată, instanța va obliga recurenta C. F. M. la plata sumei de500 lei cu acest titlu, în favoarea intimatei C. V. .
Având în vedere aspectele reținute de instanță, se consideră recursul declarat de recurenta C. F. M. nefondat, astfel că în temeiul art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., acesta va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C. F. M. domiciliată în Italia localitatea L. str. Don M. nr. 125, împotriva Sentinței civile nr. 707 pronunțate la data de 25 ianuarie 2013 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Obligă recurenta C. F. M. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei C. V. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
P. G. G. | Ț. | D. | , P. M. B. | O. | V. |
Red. /P.M.B/_
T.Red. O.V./_
2 ex.
J. . la fond: M. E. M.
| ← Decizia civilă nr. 533/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 124/2013. Partaj judiciar → |
|---|
