Decizia civilă nr. 3/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIV ILĂ nr. 3/R/2013
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție
GREFIER: N. G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta R. R. și pârâta
A. A. împotriva sentinței civile nr. 6635/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ *, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de_ la dosar s-a depus, prin registratura instanței, din partea recurentei R. R., chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în recurs în cuantum de 15 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Tribunalul constată recursul declarat în cauză de reclamanta R. R. ca fiind în termen declarat, motivat și legal timbrat.
Recursul declarat de pârâta A. A. este în termen legal promovat, motivat și netimbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 49,5 lei și timbru judiciar de 3 lei, taxe pe care recurenta nu le-a achitat până la acest termen de judecată deși a fost citată cu această mențiune, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, conform mențiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 9 dosar.
Instanța constată că din eroare a fost menționată pe concepta de citare și citată pentru acest termen de judecată numita B. C., decedată în timpul procesului la fondul cauzei, în cauză fiind introduși moștenitorii acesteia, motiv pentru care se va radia numele acestei persoane, B. C., atât în sistem informatic, cât și în dosar.
Totodată se va corecta în sistemul informatic prenumele intimatului B. S. care s-a menționat în mod greșit ca fiind P., în loc de S. și pentru care procedura de citare s-a îndeplinit pentru acest termen de judecată prin afișarea citației la ușa instanței.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului declarat de pârâta A.
.
Instanța, după deliberare, rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată și
cu privire la recursul declarat de reclamanta recurentă.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 6635/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de
19 iunie 2012 în dosarul nr._ * s-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta R. R. în contradictoriu cu pârâții A. A. , B. V. și B. V. și, pe cale de consecință s-a constatat că defuncții B. P. și B. Anica au dobândit dreptul de proprietate prin accesiune asupra unei case de locuit, situată în Urmeniș, nr. 237, construită din pământ, acoperită cu țiglă, compusă din trei camere; că masa succesorală după defunctul B. P. se compune din cota de 1/2 din imobilul menționat anterior, vocație succesorală având numita B. Anica, în calitate de soție
supraviețuitoare, în cotă de 1/4 și descendenții de gradul I, numiții B. P., B. S. ,
C., Pascu M., reclamanta R. R. și pârâta A. A., în cotă de 1/8 fiecare; că masa succesorală după defuncta B. Anica se compune din cota de 5/8 din imobilul menționat anterior și un pasiv în sumă de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și cheltuieli cu ultima boală a defunctei, vocație succesorală având descendenții de gradul I, respectiv numiții B. P., B. S., B. C., Pașcu M., reclamanta R. R. și pârâta A. A., în cotă de 1/6 fiecare.
S-a dispus partajarea imobilului casă de locuit, situată în Urmeniș, nr. 237 prin atribuirea în favoarea pârâtei A. A., cu obligarea acesteia la plata unei sulte compensatoare în favoarea reclamantei în sumă de 600 lei.
S-a dispus obligarea pârâtei A. A. și a pârâților B. V., în calitate de succesor al numitei Pașcu M. și B. V. în calitate de succesor al numitei B. C. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 500 lei fiecare, cu titlu de cotă parte din pasivul succesoral.
S-a luat act de renunțarea la celelalte capete de cerere.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 575 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că în temeiul dispozițiilor art. 651 C.civ., "succesiunile se deschid prin moarte";, astfel că instanța a constatat că la data de_ s-a deschis succesiunea defunctului B. P. sen., data morții fiind consemnată în certificatul de deces. B. P., B. S., B. C., Pașcu M., reclamanta R. R. și pârâta A.
A. sunt descendenți de gradul I ai defunctului, copii ai acestuia și B. Anica, soția supraviețuitoare.
Potrivit dispozițiilor art. 676 cod civil și art. 1 din Legea nr. 319/1944, vocație succesorală la moștenirea defunctului B. P. sen. au B. P. jr., B. S., B. C.
, Pașcu M., reclamanta R. R. și pârâta A. A., în calitate de descendenți ai defunctului, precum și B. Anica, în calitate de soție supraviețuitoare.
În ceea ce privește compunerea masei succesorale a defunctului B. P. sen., din probele de la dosar, rezultă că defunctul împreună cu soția sa au edificat în Urmeniș, nr. 237, o casă de locuit, construită din pământ, acoperită cu țiglă, compusă din trei camere.
Potrivit art. 645 C.civ., proprietatea se mai dobândește și prin accesiune. Pe de altă parte, art. 488 din același act normativ prevede că tot ce se unește cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, iar art. 492 C.civ. prevede că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până la proba contrarie. Acest text legal stabilește, totodată, o dublă prezumție și anume orice construcții făcute pe un fond, sunt prezumate că au fost făcute de către proprietarul fondului și pe cheltuiala sa. Astfel, pornind de la un fapt cunoscut, vecin și conex faptului principal invocat de părți, respectiv faptul că B. P. sen. și B. Anica erau proprietarii terenului pe care s-a edificat casa, legea deduce existența faptului principal invocat prin cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că aceștia erau proprietarii construcției edificate pe acest teren, asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Prezumția stabilită de art. 492 C.civ, deși este o prezumție relativă, nu a fost înlăturată prin administrarea vreunei probe contrare, dimpotrivă a fost întărită prin declarațiile martorilor audiați nemijlocit în fața instanței, astfel încât își produce de plin drept efectul. Astfel, martorul Huzdup Gizela a confirmat existența casei de locuit, compuse din trei camere, acoperite cu țiglă, ridicate prin efort comun de către B. P. sen. și B. Anica.
Având în vedere considerentele arătate, instanța a constatat faptul că defuncții B.
P. sen. și B. Anica au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției situată în Urmeniș, nr. 237, construită din pământ, acoperită cu țiglă, compusă din trei camere, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.
Prin urmare, în conformitate și cu art. 30 din Codul familiei, instanța a constatat că masa succesorală a defunctului B. P. sen. se compune din cota de 1/2 din imobilul menționat anterior, vocație succesorală având numita B. Anica, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 1/4 și descendenții de gradul I, numiții B. P., B.
S., B. C., Pașcu M., reclamanta R. R. și pârâta A. A., în cotă de 1/8 fiecare.
Numita B. Anica, cu ultimul domiciliu în Urmeniș a decedat la data de_, conform certificatului de deces, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 651 C.civ., instanța a constatat că la această dată s-a deschis succesiunea acestei defuncte.
Așa cum rezultă din declarația martorului Huzdup Gizela, reclamanta a îngrijit-o și a înmormântat-o pe defuncta B. Anica, cheltuielile cu înmormântarea ridicându-se în localitate la 2.200 lei, iar îngrijirea unei persoane este remunerată cu 100 lei pe lună. Conform art. 774 C.civ. "coerezii contribuie la plata datoriilor și sarcinilor succesiunii, fiecare în proporție cu ce ia";. În consecință, instanța a constatat că masa succesorală după defuncta B. Anica include, pe lângă cota de 5/8 din imobilul menționat anterior și un pasiv în sumă de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și cheltuieli cu ultima boală a defunctei, ce urmează a fi suportat de coerezi, în mod proporțional cu cota fiecăruia.
Vocație succesorală la moștenirea defunctei au numiții B. P., B. S., B.
C., Pașcu M., reclamanta R. R. și pârâta A. A., în cotă de 1/6 fiecare din totalul masei succesorale.
Cum numiții B. P., B. S. sunt decedați, fără moștenitori, instanța a dispus obligarea pârâtei A. A. și a pârâților B. V., în calitate de succesor al numitei Pașcu M. și B. V. în calitate de succesor al numitei B. C. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 500 lei fiecare, cu titlu de cotă parte din pasivul succesoral.
În ceea ce privește casa de locuit din Urmeniș, nr. 237, în baza declarației martorului Ungur Ionel, coroborată cu procesul-verbal încheiat în data de_ la sediul consiliului popular al comunei Urmeniș, instanța a reținut că aceasta a fost demolată în anul 1985, iar acoperișul și tâmplăria au fost transportate la casa pârâtei A.
A. . Din adresa nr. 1543/_ a Primăriei comunei Urmeniș rezultă că valoarea actuală de impozitare a unei construcții similare este de 5.636 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 728 C.civ., art. 6731, art. 6739și 67310alin. 4 C.proc.civ., ținând seama și de faptul că pârâta a folosit o parte din materialele rezultate în urma demolării casei părintești, instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la imobilul construcție situat în Urmeniș, nr. 237, prin atribuire în favoarea pârâtei A. A., cu obligarea acesteia la plata unei sulte compensatoare în favoarea reclamantei în sumă de 600 lei.
În temeiul art. 276 C.pr.civ., instanța a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 575 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial, compensând cheltuielile de transport făcute de părți.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 488, art. 492, art. 645, art. 651, art. 676, art. 728 Cod civil, art. 1 din Legea nr. 319/1944, art. 30 din Codul familiei, art. 6731, art. 6739și 67310alin. 4 C.proc.civ., art. 276 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanta și pârâta
A. A. .
Prin recursul declarat reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării pârâtei A. A. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.333.3 lei cu titlu de sultă compensatoare corespunzătoare cotei părți care se revine reclamantei din imobilul casă, respectiv a obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1135,2 lei, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare s-a arătat că instanța a interpretat eronat probatoriul administrat atunci când a determinat valoarea la preț de circulație actual, făcând și o greșeală de socoteală atunci când a determinat cuantumul sultei în funcție de valoarea de impozitare a unei construcții similare, valoare ce nu reprezintă valoarea de circulație a imobilului.
Valoarea de circulație s-a dovedit prin audierea martorului Ungur Ionel care precizează că imobilul ar fi valorat 80 milioane lei vechi. Această sumă este mult sub cea avută în vedere de Camera notarilor publici ca fiind suma minimă de tranzacționare a unui imobil casă cu 3 camere construită din pământ și țiglă.
În consecință, s-a arătat că se impune a se avea în vedere valoarea de 8.000 lei în funcție de care să fie calculată sulta cuvenită reclamantei raportat la cota sa de 1/6 părți din imobil.
În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că acestea sunt în cuantum de 1135,2 lei din care 75,2 taxă de timbru, 500 lei onorariu de avocat, 560 lei cheltuieli de transport (10 lei contravaloarea unui singur drum x 2 dus-întors x 28 de termene de prezență).
Instanța de fond a acordat fără nicio justificare numai suma de 500 lei, însă se impune acordarea în întregime a cheltuielilor dată fiind culpa procesuală a pârâților.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 15, 16).
Prin recursul declarat pârâta A. A. a solicitat admiterea recursului, modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că pârâta deține imobilul în mod legal, acesta fiindu-i atribuit de fratele B. S. pe care pârâta l-a îngrijit.
Reclamanta nu are niciun drept asupra imobilului partajat, astfel că pârâta nu poate fi obligată la plata vreunei sulte compensatoare.
În privința cheltuielilor de înmormântare s-a arătat că acestea nu au fost dovedite, astfel că pârâta nu putea fi obligată la plata acestora.
În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Recursul nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
La termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2013 instanța din oficiu a invocat
excepția netimbrării recursului declarat de pârâta A. A. .
Analizând cu prioritate această excepție tribunalul reține că la data de 19 octombrie 2012, cu ocazia verificării dosarului anterior primului termen de judecată, în sarcina pârâtei recurente s-a stabilit obligația plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 49,5 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 3 lei (f. 5).
Așa cum rezultă din rezoluția judecătorului (f. 5), taxa de timbru s-a stabilit pentru criticile aduse hotărârii instanței de fond privitoare la sulta stabilită la cuantumul de 600 lei, respectiv la pasivul succesoral de 500 lei, în total suma de 1.100 lei.
Conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru aferentă sumei contestate de 1.100 lei este de 99 lei. Din această sumă, în recurs, se datorează potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 jumătate, adică suma de 49,5 lei.
În ceea ce privește timbrul judiciar, valoarea acestuia este de 3 lei, conform art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Obligația de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar până la termenul de judecată stabilit - 9 ianuarie 2013 - a fost comunicată pârâtei recurente la data de 29 octombrie 2012 (f. 9) la domiciliul indicat la fondul cauzei și prin cererea de recurs.
Până la termenul stabilit pentru soluționarea recursului pârâta recurentă nu a depus taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Ca atare, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, în cuantumul datorat și comunicat pârâtei recurentei odată cu citația trebuiau achitate cel mai târziu până la termenul de judecată stabilit de instanța de recurs - 9 ianuarie 2013.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu anularea cererii, textul interzicând prin dispoziție imperativă soluționarea unei cereri pentru care nu s-a depus la dosar dovada timbrării corespunzătoare.
În același sens sunt și dispozițiile art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privitoare la timbrul judiciar.
Având în vedere faptul că până la termenul de judecată stabilit - 9 ianuarie 2013 pârâta recurentă A. A. nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar, deși i s-a comunicat obligația achitării acestor taxe și cuantumul datorat încă de la data de 29 octombrie 2012, tribunalul în baza dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995 urmează să anuleze ca netimbrată cererea de recurs formulată de pârâtă.
Neîndeplinirea obligației de plată a taxelor legal datorate împiedică analiza pe fond a recursului declarat, în limitele cererii de recurs, întrucât o asemenea analiză presupune ca în prealabil instanța să fie legal sesizată.
Recursul reclamantei este nefondat.
În speță este vorba de un imobil construcție compus din 3 camere, construit din pământ și acoperit cu țiglă, demolat în anul 1985, aspect necontestat de reclamantă.
În privința valorii construcției demolate există doar o singură declarație de martor, aceea a martorului Ungur Ionel (f. 55 dosar fond), așa cum atestă și reclamanta în cuprinsul recursului declarat, care arată textul că "valoarea actuală a casei ar putea fi de
80.000.000 lei";.
O asemenea declarație singulară, în lipsa altor probe cu care să fie coroborată, nu poate duce la concluzia certă că imobilul în litigiu dacă ar fi existat ar fi avut valoarea de
8.000 Ron solicitată de reclamantă, în condițiile în care martorul afirmă doar o simplă probabilitate "ar putea"; și nu o certitudine, iar în cauză nu s-a dovedit că în localitate exista la momentul soluționării cauzei o construcție cu caracteristicile imobilului demolat, obiect al litigiului, care să fi fost evaluată la suma pretinsă de 8.000 lei.
În condițiile în care reclamanta nu a depus alte dovezi cu care să se coroboreze depoziția acestui martor, singura valoare pe care instanța a putut-o lua în considerare a fost valoarea de impozitare comunicată prin adresa nr. 1543/2012 (f. 299 dosar fond).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul reține că acestea au fost corect stabilite, respectându-se prevederile art. 276 C.proc.civ., în condițiile în care acțiunea inițială a reclamantei, care a generat cheltuielile de judecată solicitate, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat și cheltuieli de transport, a fost admisă numai în parte, pe parcursul judecății reclamanta renunțând la cererile privitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate, partajarea terenurilor din titlul de proprietate nr. 177196/2003 în suprafață de 4 ha 8200 m.p. și înscrierea proprietății asupra acestor terenuri în evidențele de carte funciară (f. 296 dosar fond).
În final, ținând seama de cererile la a căror judecată reclamanta a renunțat, de pretențiile admise rezultă că reclamanta a obținut câștig de cauză în proporție de 50% din totalul pretențiilor formulate, astfel încât raportând totalul cheltuielilor pretinse de 1135,2 lei la proporția în care reclamanta a avut succes, rezultă că reclamanta nu este îndreptățită la plata unei sume mai mari decât suma reținută de instanța de fond.
În baza considerentelor exprimate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta A. A. și va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., în condițiile respingerii recursului declarat de reclamantă, tribunalul va respinge cererea reclamantei recurente de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, întrucât nu poate fi reținută culpa procesuală a părților adverse.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta A. A. , domiciliată în Sânmartin, str. 1 Mai, nr. 397, județul M. împotriva sentinței civile nr. 6635/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 19 iunie 2012 în dosarul nr._ *.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. R. , domiciliată în
S. de C., str. I., nr. 10, județul B. -Năsăud împotriva aceleiași hotărâri, pe care o menține ca legală și temeinică.
Respinge cererea recurentei R. R. de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||||
R. | -I. B. M. | L. | B. | G. | C. F. | N. | G. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _
judec. fond C. R. R.
| ← Decizia civilă nr. 209/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 318/2013. Partaj judiciar → |
|---|
