Decizia civilă nr. 385/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 385/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător Ana-SS
Judecător C. -V. B. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent C. L. PENTRU S.
D. DE P. P. A. T. C. N., recurent C. J. PENTRU
S. D. DE P. P. A. T. C. împotriva Sentintei civile nr. 19957/_ pronuntata în dosar nr._ al J. i C. -N., privind și pe intimat V. V., intimat V. I., intimat S. R. PRIN M. F. P. CU S. P. A. LA D. G. A F. P. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimaților reclamanți, av. Sabin Nedelea în substituirea av. Gidro Stanca I., care depune la dosar delegație de substituire, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că recursurile sunt declarat în termen legal, motivate și comunicate.
La data de_ intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare.
Prin Încheierea civilă nr. 112/CC/2013 au fost admise cererile de abținere formulate de d-na judecător E. L. și dl. judecător D. T., cauza fiind repartizată spre soluționare completului format din judecătorii Ana SS ,
M. O. S., C. V. B. .
Reprezentantul intimaților reclamanți depune la dosar copia Cf nr. 14400
C. .
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă
cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursurilor formulate și menținerea ca temeinică și legală hotărârea primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale, reprezentantul intimaților reclamanți arată că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a dovedit că terenul în discuție este un teren liber în sensul Legii 118/1991, fiind la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar și posibil de atribuit în natură reclamanților. Cu privire la acest teren nu există alte titluri de proprietate eliberate și nici cereri de revendicare concurente care să împiedice restituirea sa.
În plus, reclamanții au urmat deja o procedură judiciară în care au obținut pe cale judecătorească recunoașterea îndreptățirii lor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 0,5 ha teren situat în intravilanul Mun.
-N., cart. Someșeni, zona Legman nr. top 842/1/1, 840/2 și 839/1/17, în calitate de moștenitori ai antecesorului lor V. I. .
Prin ofertele făcute de C. de Fond Funciar, ca urmare a recunoașterii îndreptățirii reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate, nu pot fi considerate oferte veritabile sau serioase și nu reprezintă o îndeplinire a obligațiilor Comisie, întrucât nu i-a oferit destinatarului posibilitatea de a opta pentru teren la schimb, ci l-a forțat practic să accepte amplasamentul propus de comisie, deși acesta nu este echivalent valoric cu vechiul amplasament.
Referitor la nelegala acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentantul intimaților reclamanți apreciază că prima instanță în mod corect a aplicat prev. art. 274 C.pr.civ, fiind îndeplinite toate condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C.civ, cele două Comisii fiind în culpă procesuală.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. UL
cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentinta civilă nr. 19957/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. , a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice invocată de acesta prin întâmpinare; a fost respinsă cererea precizată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a fost admisă cererea precizată formulată de către reclamanții V. V., V. I., în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru S. D. de P. P. asupra T. C. -N., C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. C., și în consecință: a fost obligată C. L. pentru S. D. de P. P. asupra T. C. -N. să procedeze la întocmirea documentației necesară eliberării Titlului de P. și la punerea în posesie a lor asupra terenului în suprafață de 5.000 mp înscris în CF 2. C. -N., nr. top. 18811/7/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1, prin atribuirea acestui amplasament în locul vechiului amplasament imposibil de restituit în natură în favoarea lor; a fost obligată C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. C. la eliberarea Titlului de P. în favoarea lor pentru terenul în suprafață de
5.000 mp indicat mai sus; au fost obligate pârâtele pârâtele C. L. Pentru S.
De P. P. A. T. C. -N. și C. J. Pentru S.
D. De P. P. la plata în solidar a sumei de 3680 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărare, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice invocată de acesta prin întâmpinare, instanța a apreciat că este întemeiată, deoarece din dosar nu a reieșit vreo pretenție în contradictoriu cu acesta, raportat la lucrările sale și la obiectul strict și exact al cererii deduse judecății-fond funciar.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținutcă în fapt, prin Sentința civ. nr. 10016/2009 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos. nr._, irevocabilă prin Dec. Civ. nr. 1465/R/2009 a T. ului C., s-a dispus obligarea celor două Comisii de Fond Funciar - L. și J. - la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților V. V. și V. I. cu privire la suprafața de 0,50 ha teren, pe un alt amplasament aflat la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar, sau dacă reconstituirea în natură nu este posibilă, la întocmirea documentației pentru acordarea de despăgubiri, constatatându-se calitatea lor de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 0,50 ha teren situat în intravilanul Mun. C. -N. ,
cart. Someșeni, zona Legman nr. top. 842/1/1, 840/2 și 839/1/17, în calitate de moștenitori ai antecesorului acestora, V. I. .
Datorită însă faptului că vechiul amplasament al parcelei de 5.000 mp se afla în prelungirea Aeroportului Someșeni, fiind necesar exploatării acestuia, instanța a constatat imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea lor asupra acestui amplasament, motiv pentru care a dispus obligarea Comisiilor la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha pe un alt amplasament aflat la dispoziția acestora.
Punând în executare dispozițiile Sentinței civ. nr. 10016/2009, în conformitate cu prevederile art. 10 din Hg. 890/2005, C. L. C. -N., le-a comunicat o primă ofertă de acordare a unui teren în compensare pentru vechiul amplasament, respectiv un teren tot în suprafață de 0,50 ha situat pe raza mun.
-N., în zona denumită toponimic Pășune la Fața de la Coada Teleacului, identificat sub nr. top. 18349 în CF 15738 C. -N. (oferta nr. 8260/304/_
).
Având însă în vedere că terenul oferit de C. L. nu era echivalent din punct de vedere valoric cu vechiul amplasament (terenul fiind de aceeași suprafață însă de o valoare net inferioară, fiind un teren neproductiv și neutilizabil) nu au putut accepta această primă ofertă a Comisiei Locale, solicitând acordarea la schimb a unui teren de 5.000 mp în zona Dealul Sf. G.
, tarla 40, având cunoștință despre faptul că altor persoane cărora nu li s-au putut restitui în natură terenurile din zona Legman li s-au oferit la schimb terenuri în această zonă - Dealul Sf. G. . Au formulat în acest sens cererea înregistrată sub nr. 64838/3/_ .
L. de Fond Funciar C. -N. le-a comunicat cu adresa nr. 68078/304/_ a doua ofertă de acordare a unui teren la schimb pentru vechiul amplasament, însă și această a două ofertă a Comisiei Locale privea un teren din aceeași zonă cu primul teren oferit la schimb, respectiv chiar parcela alăturată acestuia (parcela cu nr. top. 18350), apreciată ca un abuz și o sfidare prin trimițându-le a doua ofertă în exact aceeași zonă cu prima ofertă refuzată, doar că parcela alăturată.
Este fără niciun fel de dubiu că Hotărârea pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dos. nr._ - Sentința civ. nr. 10016/2009 prin care li s-a constatat dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 0,50 ha reprezintă un bun în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, al practicii recente și constante a acesteia, iar prin modul în care C. L. a înțeles să își îndeplinească obligațiile ce-i revin în baza art. 10 din HG 890/2005, se aduce o atingere evidentă noțiunii de bun și obligației S. ui de a proteja valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO.
Reclamanții sunt practic privați de dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate prin atribuirea unui alt amplasament ceea ce constituie o nouă ingerință în dreptul lor de proprietate, aspect pe care instanța nu îl poate tolera, din contră,a cenzurat atitudinea abuzivă și disprețuitoare în discuție.
Față de datele speței, a dispuse atribuirea unui amplasament egal din punct de vedere valoric cu vechiul amplasament, aflat la dispoziția Comisiei Locale, liber din toate punctele de vedere (nefiind revendicat de alte persoane sau ocupat de construcții), amplasament identificat în CF 2. C. -N., nr. top. 18811/7/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1.
Raportul de expertiză judiciară efectuat în dosar la cererea reclamanților este cât se poate de elocvent sub aspectul justeței cererii ce face obiectul cauzei, concluziile lui de specialitate urmând a fi însușite de instanță.
Pentru considerentele ce preced, instanța a obligat C. L. pentru S.
de P. P. asupra T. C. -N. să procedeze la întocmirea documentației necesară eliberării Titlului de P. și la punerea în posesie a lor asupra terenului în suprafață de 5.000 mp înscris în CF 2. C. -N., nr. top. 18811/7/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1, prin atribuirea acestui amplasament în locul vechiului amplasament imposibil de restituit în natură în favoarea lor, a obligat C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. C. la eliberarea Titlului de P. în favoarea lor pentru terenul în suprafață de
5.000 mp indicat mai sus.
C. locala de aplicare a Legii nr. 18/1991, de pe langa Consiliul Local al Municipiului C. -N. , reprezentata prin președinte, E. Boc, în temeiul art. 299 și urm. C.pr. civ., art. 312 și 304 pct.9, C.pr.civ a declarat recurs împotriva Sentinței Civile nr. 19957/2012, pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca în dos._ solicitand admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare s-a arătat că parcela cu nr.top. 18811/7/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1 în CF 2. C. -N., nu se afla la dispoziția Comisiei Municipale de fond funciar C., acest teren fiind înscris în CF în favoarea S. ui R. în folosința Scolii Normale de învățătoare C., și ca atare, nu se poate efectua punerea în posesie asupra acestui teren, singura soluție posibila fiind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
C. locala de fond funciar a propus atribuirea suprafeței de 5000 mp teren, din terenul aflt la dispoziția Comisiei.
La nivelul municipiului C. -N. nu a fost constituita rezerva, nefiind soluționate toate cererile de reconstituire depuse în temeiul legilor fondului funciar.
Prin Legea nr.1/2000 s-a consacrat expres principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, urmând ca ori de câte ori acest lucru nu este posibil stabilirea dreptului de proprietate să se facă pe alt amplasament sau prin acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
În speță, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu a fost posibilă, motivat de eliberarea unor titluri de proprietate în favoarea altor persoane îndreptățite. În asemenea condiții, incidente devin dispozițiile art.
10 din H.G. nr. 890/2005, potrivit cărora în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată.
Din dispozițiile legale mai sus citate rezultă indubitabil că stabilirea amplasamentului care se oferă persoanei îndreptățite atunci când reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu este posibilă reprezintă atributul comisiei de fond funciar. Este ceea ce se desprinde atât din interpretarea logică a art. 10 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, cât și din sensul literar al sintagmei "se va oferi". Persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate nu este așadar îndrituită să aleagă ea însăși amplasamentul, putând cel mult să refuze oferta comisiei de fond funciar.
De aceea, propunerea unei suprafețe pe alt amplasament de către persoană îndreptățită nu poate fi primită. Numai comisia locală de fond funciar este îndreptățită să determine în concret suprafețele ce pot fi acordate în compensare și numai dintre acelea care se află la dispoziția sa.
Mai mult decât atât, pârâtei învederează instanței faptul că, la nivelul Municipiului C. -N., exista un deficit de 2000 de ha teren, ca atare singura soluție posibila este acordarea de despăgubiri bănești în condițiile Titlului VII, din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește obligarea pârâtei Comisiei Locale la plata cheltuielilor de judecata, potrivit dispozițiilor art. 11 alin 2 și 3 coroborat cu art. 34 alin. 2 din HG nr. 890/2005, reclamanții au obligația de a face dovada identificării acestuia din punct de vedere dimensional și topografic pe baza unei schițe cu precizarea vecinătăților, precum și dovada proprietății acestora, dovada filiației față de proprietarii de carte funciara.
În ceea ce privește stabilirea onorariilor avocațiale, pârâta apreciază că suma stabilita este total nejustificată.
În susținerea celor mai sus arătate, pârâta invocă dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Astfel, instanța are posibilitatea de a cenzura cuantumul onorariului avocațial, la cererea debitorului executant astfel acestuia îi este încălcat dreptul de acces la justiție sub acest aspect și supus atitudinii abuzive a creditorului.
Faptul ca reclamanții au convenit un onorariu avocațial, mai mare acesta nu poate fi pus pe seama Comisiei Locale, ca parte executantă, întucât cuantumul lor nu este unul rezonabil și necesar.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicata, s-a statuat faptul că, C. L. de fond funciar constituie o autoritate publica și are calitate procesuala activa sau pasiva, în limita competentei sale și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila. Din cele menționate mai sus, nu reiese faptul ca aceasta a dobândit calitate de persoana juridica și are patrimoniu propriu, ca element distinct al personalității juridice.
Față de cele menționate mai sus, C. L. de fond funciar este autoritate publica cu activitate administrativa, cum ii definește legea natura juridica, nu are personalitate juridică, nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, astfel incat solicitam exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., în
temeiul prevederilor art. 299 și urm. Cod de procedură civilă, art.304, pct.9 și art.304 ind. l C.pr.civ., solicitand, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul micșorării onorariului de avocat și expert acordat la fond ca fiind neîntemeiat și înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina comisiei județene, ca fiind neîntemeiate.
Cauza prezentului recurs se fundamentează și pe dispozițiile art.304, ind.l, C.proc.civ., solicitând instanței de judecată ca evaluarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate să se realizeze prin analiza cauzei sub toate aspectele.
Consideră nelegală hotărârea instanței de fond prin care s-a constatat culpa recurentei raportat la probatoriul administrat în cauză, acordarea onorariului de avocat și expert în suma de 3680 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu comisia locală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii privind fondul funciar nr. 18/1991, a Legii 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, a prevederilor art. 274, al.3, art.277 C.pr.civ. fiind incidente prevederile art. 304, pct.9 Cod proc. civ.
Critica referitoare la modul de stabilire a culpei pârâtei pune în discuție aplicarea dispozițiilor legale care reglementează răspunderea civilă întemeiată pe prevederile legii speciale privind fondul funciar, astfel că aceasta poate fi încadrată în cazul de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9 C.pr.civ., în mod greșit instanța a stabilit culpa pârâtei, neanalizând toate aspectele cu privire culpa părților.
În doctrina juridică și în practică există unanimitate de opinii, potrivit cărora pentru atragerea răspunderii civile delictuale al unei persoane fizice sau
juridice, reglementată de art. 998-999 cod civil este absolut necesar și obligatoriu existența și întrunirea cumulativă a patru condiții sau elemente constitutive: culpa, fapta ilicită, prejudiciul și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În prezenta cauză, în ce privește direct comisia județeană, pârâta invocă lipsa de culpă a acesteia ca și condiție necesară și obligatorie pentru atragerea răspunderii civile, deoarece emiterea unui titlu de proprietate este o activitate subsecventă îndeplinirii obligațiilor stabilite de legiuitor în sarcina comisiilor locale și condiționată de îndeplinirea acestora.
Emiterea titlului de proprietate se poate realiza numai în urma punerii în posesie și înaintării unei documentații prevăzute de lege, obligații care, trebuiau îndeplinite de către C. municipală C. -N. .
Documentația și propunerea comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate prin acordarea vechiului amplasament sau acordare de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, nu a fost înaintată Comisiei județene C. care să adopte o hotărâre de admitere sau respingere a propunerii pentru suprafața de teren de 5000 mp.
Astfel, se reține ca nefiind parcursă procedura administrativă prealabilă reglementată în mod special de legea fondului funciar, nereținându-se culpa Comisiei județene.
Cererea s-a formulată de reclamanți în contradictoriu și cu pârâta comisia județeană pentru a se realiza opozabilitatea în vederea emiterii titlului de proprietate.
Reclamanții nu au pus în întârziere pârâta comisia județeană cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren obiect al prezentei cauze.
Prin dispozițiile art. 5 și 6 din HG 890/2005 privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, act normativ ce reiterează regulamentele anterioare de aplicare a Legii nr. 18/1991, au fost stabilite atât atribuțiile comisiilor locale cât și județene.
Astfel, potrivit acestui act normativ, pentru a se putea emite un titlu de proprietate de către comisia județeană, mai întâi comisia locală trebuie să stabilească amplasamentul, întinderea acestuia, să procedeze la punerea în posesie a persoanei îndreptățite, să întocmească un proces-verbal de punere în posesie precum și toată documentația necesară, iar ulterior, toate aceste documente împreună cu propunerea de emitere a titlului se înaintează comisiei județene în vederea emiterii titlului.
Acest fapt a fost statuat și prin dispozițiile art. 36. alin 1 din H.G. 890/2005 Pe baza documentației înaintate de către comisiile locale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
În materia fondului funciar, art. 64 din Legea nr. 18/1991 instituie ca mijloc de constrângere aflat la îndemâna persoanei îndreptățite la reconstituire posibilitatea de a obține daune cominatorii pentru neexecutarea de către organul local a documentației premergătoare în vederea eliberării titlului de proprietate, obligație cu caracter personal.
În speță, se reține imposibilitatea obiectivă a comisie județene de emitere a titlului de proprietate în favoarea reclamanților pentru suprafața de 5000 mp în lipsa documentației și a propunerii care trebuie înaintate de comisia locală .
Cu privire la condiția vinovăției, se constată că, în sarcina pârâtei nu se poate reține reaua credință, comisia județeană fiind în imposibilitate de emitere a titlului de proprietate, condiționată fiind de înaintarea documentației de către comisia locală C. -N. .
Legea fondului funciar este o lege specială, care reglementează în mod distinct obligațiile comisie județene și parcurgerea etapelor administrative, emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamanților fiind condiționată de încheierea procesului-verbal de punere în posesie, delimitarea amplasamentelor și propunerea comisiei locale.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, coroborat cu art. 34 pct. 1, art.36 din H.G. nr. 890/2005, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți pot avea loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Obligația pârâtei este de validarea a propunerii înaintate de comisia locală și emitere a titlului de proprietate care este subsecventă punerii în posesie și condiționată de îndeplinirea atribuțiilor conferite de lege comisiei locale.
Oferta privind propunerea de acordare a terenului pentru reconstituirea dreptului de proprietate este obligația exclusivă a comisiei locale de fond funciar, în temeiul prevederilor art. 10 din HG 890/2005.
Ca atare, aceste dispoziții nu conferă comisiilor județene de fond funciar competența funcțională de a dispune ele însele emiterea titlului de proprietate fără propunerea comisie locale pentru amplasamentele situate pe raza administrativ-teritorială a mun.C. -N. .
Sub acest aspect se constată că nu se reține culpa pârâtei în sensul prevederilor art.247 C.pr.c, C. J. neputând fi în culpă întrucât nu se reține reaua voință a rcurentei pentru soluționarea cererii reclamanților.
Controlul judecătoresc al unor asemenea acte sau al refuzului de eliberare a lor este reglementat expres în art. 53-54, art.64 din Legea nr. 18/1991.
Din cuantumul sumei de 3680 lei - suma de 2480 lei, reprezintă onorariu avocat - sumă disproporționată, în condițiile în care cererea reclamanților are ca obiect fond funciar a fost admisă doar în parte, cheltuielile de judecată se constată ca nepotrivit de mari atât "față de valoarea pricinii" cât și față de "munca îndeplinită de avocat" acestea nefiind proporționale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse de avocat.
Instanța de fond, prin raportare la prevederile art. 274 alineat (3) Cod procedură civilă, avea posibilitatea să mărească sau să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată.
Prevederile art. 277 din Codul de procedură civilă, actualizat, stipulează că: Dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Iar, practica instanțelor de judecată este în sensul că, în cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va ține seama de poziția în proces a fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare parte să fie obligată numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat.
Deci, obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu comisiile locale de fond funciar nu poate fi dispusă numai în cazurile în care culpa aparține în exclusivitate acesteia.
În drept, pârâta invocă prevederile art. 299, art. 304, art.304 ind.l, art.312 și următoarele Cod.pr. civ., Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 247/2005, art.274, art.277 și urmat. C.pr.civ.
Intimații V. V. și V. I., au formulat întâmpinare față de recursurile promovate de pârâtele C. L. pentru S. D. de P.
P. asupra T. C. -N. și C. J. pentru S. D. de P.
P. asupra T. C., solicitând instanței să respingă ca nefondate recursurile formulate și să mențineți ca temeinică și legală hotărârea atacată, cu cheltuieli de judecată.
C. L. de Fond Funciar invocă același argument pe care 1-a invocat și prin întâmpinarea depusă în primă instanță, respectiv faptul că acest teren nu s- ar afla la dispoziția sa, ci ar fi în folosința Școlii normale de învățătoare C. .
S-a dovedit însă, prin expertiza formulată în cauză, că terenul în discuție este un teren liber în sensul Lg. 18/1991, fiind la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar și posibil de atribuit în natură reclamanților. Cu privire la acest teren nu există alte titluri de proprietate eliberate și nici cereri de revendicare concurente care să împiedice restituirea sa.
Tot prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că este vorba despre un amplasament echivalent valoric cu terenul care nu li s-a putut restitui în natură, astfel că nu există nici un impediment la eliberarea titlului de proprietate.
Intimații reclamanți au urmat deja o procedură judiciară în care au obținut pe cale judecătorească recunoașterea îndreptățirii lor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 0,50 ha teren situat în intravilanul Mun.
C. -N., cart. Someșeni, zona Legman nr. top. 842/1/1, 840/2 și 839/1/17, în calitate de moștenitori ai antecesorului lor, V. I. - Sentința civ. nr. 10016/2009 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos, nr._ (irevocabilă prin Dec. Civ. nr. 1465/R/2009 a T. ului C. ).
Reclamanții au considerat că sunt în prezența unei conduite abuzive a Comisiei Locale de Fond Funciar care în mod deliberat le-a făcut două oferte cu privire la exact același teren, forțându-i practic să accepte un teren inferior din punct de vedere valoric sau, contrar voinței lor, să aleagă calea despăgubirilor bănești, situație în care ar fi fost nevoiți să parcurgă încă o procedură administrativă în fața Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, unde ordinea de soluționare a dosarelor este aleatorie (iar în prezent suspendată), și probabil alte proceduri judiciare etc.
Or, tocmai pentru a sancționa această nouă ingerință în dreptul reclamanților de proprietate au solicitat intervenția instanței de judecată, neexistând nici o dispoziție legală care să interzică instanței ca prin mijlocirea sa, să stabilească, în condiții de contradictorialitate, un amplasament liber și echivalent din punct de vedere valoric care să ne fie atribuit în compensare.
Prima instanță a aplicat în mod corect prevederile art. 274 Cod Proc Civ și a obligat cele două Comisii la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu - onorar avocațial și onorar expert - fiind îndeplinite toate condițiile de antrenare a răspunderii civile prevăzute de art. 998-999 Cod Civil, cele două Comisii fiind în culpă procesuală.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ce privește recursul declarat de parata C. L:ocală de aplicare a Lgii nr.18/1991 C. -N., tribunalul reține că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Criticile recurentei referitoare la faptul că terenul înscris în CF nr. 2. C.
-N., nr. top. 18811/7/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1 nu s-ar afla la dispoziția sa și ca atare nu poate efectua punerea în posesie nu pot fi primite.
Sub acest aspect se reține, că terenul este înscris în CF nr. 2. C. -N. provenită din conversia de pe hartie a CF nr.14400 teren în str. Oașului proprietar tabular fiind S. R. în folosința IAS C., nefiind întemeiată susținerea recurentei în sensul că, potrivit înscrierii din cartea funciară terenul s-ar afla în folosința Școlii Normale C. .
Înscrierile din cartea funciară atesță împrejurarea că întra-adevăr, la un moment dat, terenul s-a aflat în folosința Școlii Normale C. dar, urmare a desființării acesteia, în anul 1969 a fost radiat dreptul de folosință al respectivei unități de învățămant și a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea S. ui
R. și folosința IAS C. .
În plus, așa cum atestă hoțararile judecătorești depuse la dosar, C. locală
C. -N. a făcut propuneri de punere în posesie în favoarea altor persoane pe suprafețe de teren făcand parte din aceeași parcelă înscrisă în CF nr. 14400 ( actualmente nr. 2. C. -N. ) nr. top. 18811/7/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1.
Faptul că nu este constituită rezerva nu poate fi în imputat reclamanților intimați care nu au nicio culpă în această privință, ei neefiind ținuți să suporte consecințele neîndeplinirii într-n termen rezonabil, a atribuțiilor autorităților cu competențe în acest domeniu .
Mai mult, expertiza efectuată în cauză a revat împrejurarea că terenul identificat este liber, nu există titluri de proprietate emise, nici cereri de revendicare asupra lui, de natură să împiedice reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimaților.
Desigur că de principiu, revine comisiilor locale atribuția de a propune solicitanților anumite amplasamente în vederea reconstituirii dreptului de proprietate atunci cand vechiul amplasament nu este liber.
Ori, această atribuție trebuie exercitată în mod efectiv, de o manieră care să dovedească preocupare pentru rezolvarea reală a situațiilor de acest gen, și nu doar din punct de vedere formal, așa cum s-a întamplat în cazul intimaților.
Astfel, se constată că reclamanților,cărora li s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5000 mp. teren, urmare a unor hotărari judecătorești, fiind așadar, deținătorii unui bun în sensul art.1 din Primul Porotocol adițional la CEDO, li s-a propus acordarea unui teren net inferior valoric în raport de cel preluat. Refuzand în mod justificat această ofertă, li s-a propus un alt teren în aceeași zonă, avand aceleași caracteristici.
O astfel de conduită nu reprezintă decat o îndeplinire strict formală a obligațiilor statuate în sarcina recurentelor prin Sentința civilă nr.10016/2009 pronunțată de Judecătoia C. -N. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă potrivit Deciziei nr.1465/R/2009 a T. ului C. .
Ori, această modalitate în care comisia locală a înțeles să acționeze și să își îndeplinească obligațiile, nu poate constitui suportul pentru lipsirea reclamanților de dreptul recunoscut pe cale judiciară, cu atat mai mult cu cat nu există vreun impediment legal în acest sens.
T. ul constată că este neîntemeiată și critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.
Potrivit prevederilor art.274 alin.1 C.proc.civ. "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată
În speță, raportat la soluția adoptată de prima instanță,în mod indiscutabil, recurenta este parte căzută în pretenții, opunandu-se admiterii acțiunii și determinand o serie de cheltuieli în sarcina reclamanților,ocazionate de prezentul demers judiciar, respectiv onorariu expert și onorariu avocațial.
Neîndeplinirea corespunzătoare de către recurentă a obligațiilor sale a condus la efectuarea acestor cheltuieli, inclusiv a celor legate de exprtiza judiciară.
Prevederile art.11 al.2,3 și 34 al.2 din HG nr.890/2005 nu au aplicabilitate în speță, acestea referindu-se la identificarea terenurilor solicitate a fi reconstituite, respectiv a vechilor amplasamente, nu la cele oferite în compensare.
Nu este întemeiată nici critica recurentei referitoare la acordarea în întregime a onorariului avocațial în contextul în care acțiunea reclamanților a fost admisă în întregime, iar cuantumul onorariului este proporțional cu volumul de muncă impus de complexitatea și dificultatea cererii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.52 alin.2 si 3 din Legea nr.18/1991, modificată prin Legea nr.247/2005 "comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin
prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul din membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. Prevederile art.274 Codului de procedură civilă sunt aplicabile";.
Ca atare, nici din perspectiva acestor prevederi, critica recurentei nu poate fi primită.
În ce privește recursul Comisiei Județene C. pentru S. D. de
P. asupra T. , tribunalul observă pentru început, că acesta vizează doar cheltuielile de judecată acordate reclamanților, recurenta apreciind că nu are nicio culpă în nesoluționarea cererii reclamanților dată fiind neîndeplinirea atribuțiilor comisiei locale și astfel, în mod greșit, a fost obligată la plata de cheltuielilor judiciare.
T. ul reține că potrivit dispozițiilor art. 6 lit.b,c din HG nr.890/2005, Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate îi revin atribuții de îndrumare și control a comisiilor locale, de verificare a legalității propunerilor acestora. Ca atare, în măsura în care, recurenta ar fi exercitat în mod corespunzător aceste atribuții ar fi putut constata care este situația juridică a terenurilor și acționa în consecință.
Aceasta cu atat mai mult cu cat anterior, pe cale judiciară, intimaților li se recunoscuse îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.000 mp. situat în intravilanul Mun. C. -N., cart. Someșeni, zona Legman nr. top. 842/1/1, 840/2 și 839/1/17, în calitate de moștenitori ai antecesorului lor, V. I. .
În plus, așa cum rezultă cu evidență din Sentința civilă nr.10016/2009 pronunțată de Judecătoia C. -N. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă potrivit Deciziei nr.1465/R/2009 a T. ului C., recurenta C. J. C. pentru S. D. de P. asupra T. a avut calitatea de parte în litigiul respectiv, fiind obligată, alături de C. locală C. -N., la reconstituirea dreptului de proprietate prin atribuirea unui alt amplasament ori, dacă nu este posibil, prin întocmirea documentației în vederea acordării de despăgubiri.
Ori, ceea ce a generat prezentul litigiu este tocmai îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor statuate de instanțe în sarcina celor două comisii, inclusiv a Comisiei Județene C., astfel încat ,cu atat mai mult aceasta este în culpă pentru situația creată, recurenta avand, așa cum s-a arătat anterior, atribuții de îndrumare și control a comisiilor locale, de verificare a legalității propunerilor acestora .Ca atare, contrar susținerilor recurentei, sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii sale delictuale, conform art.998,999 C.civ. din perspectiva art.274 C.pr.civ.
Nu sunt relevante nici susținerile privind modalitatea de executare a obligațiilor de plată, avand în vedere că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991,
C. județeană are calitate procesuală activă sau pasivă în limitele competențelor stabilite prin legea specială. Din moment ce poate sta în judecată ca entitate cu personalitate juridică conferită tocmai prin dispozițiile legii menționate, nu există nici un impediment la obligarea sa la suportarea cheltuielilor de judecată atunci când se constată existența culpei procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.52 alin.2 si 3 din Legea nr.18/1991, modificată prin Legea nr.247/2005 "comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul din membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. Prevederile art.274 Codului de procedură civilă sunt aplicabile";.
Conform dispozițiilor art.274 alin.1 C.proc.civ. "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";.
Față de redactarea mai mult decât clară a dispozițiilor legale menționate, tribunalul urmează să înlăture susținerile recurentei, esențial fiind în cauză faptul că recurenta are calitate procesuală pasivă și a căzut în pretenții.
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondate C. împotriva Sentinței civile nr. 19957/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în întregime, cu mențiunea că s-a dat eficiență și disp. art. 304 1C.pr.civ., hotărarea atacată nefiind supusă căii de atac a apelului.
În temeiul art. 274 C.p.c. va obliga recurenții sa plătească intimaților V.
V. și V. I. suma de 1240 lei, respectiv cate 620 lei fiecare, cheltuieli de judecata în recurs, reprezentand onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 23.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C. L. C. -N. și C.
J. C. împotriva Sentinței civile nr. 19957/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obliga recurenții sa plătească intimaților V. V. și V. I. suma de 1240 lei, respectiv cate 620 lei fiecare, cheltuieli de judecata în recurs.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2013.
Președinte, M. O. -S. | Judecător, Ana-SS | Judecător, C. -V. B. |
Grefier, A. P. |
A.P. 10 Aprilie 2013
Red. M.O.S/ Dact. C.H. -_
Jud. fond. S. IUGA - JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA
| ← Decizia civilă nr. 383/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 438/2013. Fond funciar → |
|---|
