Decizia civilă nr. 383/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 383/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. G. G.
J. ecător :Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de reclamanta
P. N. D. cu domiciliul în B. M., Bd. B., nr. 11/38, jud. M., și de pârâtul C. N. cu domiciliul în B. M., str. V., nr. 144, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6241/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 6241/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a fost admisă cererea în constatarea nulității absolute, introdusă de reclamanta P. N. D., în contradictoriu cu pârâții C. N.
, C. G., B. S., C. M., C. A. C., C. M. L., C.
A., O. S., C. J. M. de aplicare a legilor fondului funciar și C.
L. B. M. de aplicare a legilor fondului funciar.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 6025/97/_, eliberat de C. J. M. de aplicare a legilor fondului funciar, în măsura în care se referă la terenul intravilan cu suprafața de 1.449 mp, având categoria de folosință curți-construcții, situat în B. M., locul
"Deceny";, identificat în CF nr. 1. B. M., nr. topo 4614/2 și înscris în titlu la poz. B "Suprafață primită în intravilan";, sub nr. 7, cu suprafața din titlu de 1.500
mp, situat între vecinii C. V. - la nord; Str. Nucului - la est; Str. V. - la sud; IPEG - la vest.
A fost respinsă cererea reclamantei având ca obiect cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta P. N. - D. (fostă Vaum), a solicitat a se constata nulitatea absolută a TP nr. 6025/97/_, în partea ce cuprinde terenul cu suprafața de
1.449 mp, indicată a corespunde suprafeței de 1.550 mp, înscrisă în titlu la poz. B
"suprafața primită în intravilan";, nr. crt. 7, identificat prin nr. topo 4614/2.
Argumentul esențial al reclamantei este acela că terenul astfel identificat nu a fost cooperativizat, astfel cum pretind dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, deci nu putea forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, cu consecința nulității titlului eliberat pentru acest teren, în baza art. III alin. 1 lit. a) pct. (i) din Legea nr. 169/1997.
În dovedirea tezei că terenul nu a fost cooperativizat a fost invocat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1140/_ (f. a), încheiat între Vigdorovits Martin - vânzător și C. M., cumpărător, aceasta din urmă înstrăinând același teren fiicei sale, C. u V., prin Contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1349/_ (f. 10), cea din urmă înstrăinându-l reclamantei prin Contracul autentificat sub nr. 2181/_ .
În privința identității dintre terenul identificat în contractele menționate și cel din titlu a cărui nulitate s-a cerut a se constata, nu au existat contestații din partea pârâților persoane fizice și nici din partea Comisie J. ețene M., numai
C. L. B. M. subliniind că terenul identificat în Contractul nr. 1349, are nr. topo 4612/2, care nu este înscris în CF nr. 6232.
Instanța de fond a apreciat că eroarea strecurată în actul autentic referit este numai una materială, câtă vreme în CF nr. 6232 este înscris un singur număr topografic, și anume 4614/2, suficient identificat prin înscrierile efectuate în această carte funciară, a căror valabilitate nu a fost contestată de către nici una dintre părți .
Prin urmare, s-a reținut că terenul asupra căruia reclamanta afirmă un drept de proprietate exclusivă, este același cu cel identificat în TP nr. 6025 la poz. B, nr. crt. 7, având toponimul Deceny și suprafața de 1550 mp.
Așa cum înscrierile efectuate în Cf nr. 6232 nu au fost contestate de către pârâții persoane fizice, dimpotrivă pe unele dintre aceste înscrieri fiind sprijinite unele dintre apărările formulate, instanța reține că nici Contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1349/_ nu a fost contestat, aceiași pârâți afirmând numai că nu au cunoscut existența actului, decât în dosarul de partaj (Dosarul nr._ - atașat), aceeași concluzie a fost reținută și cu privire la Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2181/_, în baza căruia reclamanta și-a afirmat dreptul și prin care și-a justificat calitatea și interesul în cauză.
Titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parțială s-a cerut a se constata, a fost eliberat ca urmare a demersurilor numitei C. u V., sora și mătușa a pârâților persoane fizice, aceasta fiind singura semnatară a unei cereri
comune de reconstituire a dreptului de proprietate (nr. 25/_ - f. 26), în care figurează în calitate de solicitanți și pârâții sau autorii pârâților.
Aceasta a solicitat reconstituirea unei suprafețe de 5.703 + 1.065 mp teren, identificând parcela de 0,11 ha prin indicarea vecinului M. M., iar parcela de 0,58 ha, prin indicarea vecinilor Vasiliu, Birta G. .
Prin aceeași cerere se atestă că a primit anterior suprafața de 0,70 ha, pe vechiul amplasament, situat pe Str. V., nr. 144 "lângă casă";.
Printre actele doveditoare depuse de autoarea cererii de reconstituire s-au indicat: adeverința de punere în posesie nr. 973/_ ; extras CF nr. 6232, precum și titlul de proprietate de la reforma agrară, cu precizarea că adeverința de proprietate a fost emisă sub nr. 2562/_, făcând referire la HCJ M. nr. 973/_, iar în cuprinsul acesteia este înscrisă suprafața de 0,35 ha, identificată prin nr. topo 4614/2.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că titlul de proprietate pentru terenul cu suprafața de 0,35 ha, identificat sub nr. topo 4614/2, s-a eliberat la cererea celei de la care reclamanta a dobândit suprafața identificata cu același nr. top. (1.449 mp), împreună cu casa construită pe acest teren, actele doveditoare relevante ce s-ar fi putut depune la Comisie neputând fi decât Contractul încheiat sub semnătură privată la data de_, încheiat între același Vigdorovits Martin și soțul C. N., al cumpărătoarei C. M. din contractul încheiat în 1959.
Prin adeverința de proprietate referită se atestă că, totodată, s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru terenul atribuit la reforma agrară, în baza DL nr. 187/1945 .
Contractul încheiat sub semnătură privată la data de_, între Vigdorovits Martin și C. N., a fost valorificat în procesele civile purtate între persoane străine de prezentul proces și părțile sau autorii părților din prezenta cauză, însăși C. V. întemeindu-și susținerile pe efectele acestor acte, anterior analizate, reținându-se în acele procese, în baza acelorași acte, împotriva unor terți față de prezenta cauză, că TP nr. 6025/97/_ este valabil emis (Dosarele nr. 9211/2002; nr._ ; nr. 3777/1997).
Reclamanta este însă și ea un terț față de pârâții persoane fizice care au fost chemați în judecată, aceasta dobândind un teren care se află înscris în titlul comun, deși în actul prin care a dobândit proprietatea asupra terenului, vânzătoarea C. u V., afirmă un drept de proprietate exclusivă asupra terenului vândut, indicând Contractul autentificat sub nr. 1349/_, prin care a dobândit același teren de la mama sa.
Argumentul pârâților în sensul că terenul a fost cooperativizat, nu a fost reținut de instanță, fiind evidentă lipsa consimțământului în cererea de intrare în CAP a pretinsului fost proprietar, C. M., aceasta fie punând o amprentă digitală, fie declarând conform mențiunii notarului, că nu putea executa semnătura în actele încheiate în formă autentică (cel din 1959 - f. 9 și cel din 1974 - f. 10), fără a semna prin scrierea numelui și prenumelui, așa cum apare în cererea de intrare în CAP.
Chiar admițând valabilitatea cererii de înscriere în CAP cu suprafața de 0,70 ha, conform înscrisurilor din Registrul agricol al membrilor cooperatori din Comuna R., instanța de fond nu ar putea suprima efectele actului numit Contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1349/_, care arată regimul juridic real al terenului identificat în CF nr. 6232, sub nr. topo 4614/2, având suprafața de 1.449 mp, și anume acest teren se afla în circuitul civil la data înstrăinării lui de către proprietarul tabular C. M., către cea de la care, ulterior, a dobândit valabil în fața acestei instanțe, reclamanta P. N. -D., astfel cum rezultă și din actele comunicate de OCPI M. .
Pârâții au solicitat anularea contractului în baza căruia s-a reținut regimul juridic al terenului, însă cererea acestora a fost formulată în Dosarul nr. _
, având ca obiect partaj succesoral, iar după disjungerea ei fiind format Dosarul nr._ al acestei instanțe, în care, la termenul din_, pârâții au renunțat la judecata acestei cereri, astfel încât actul a cărui anulare s-a solicitat a rămas în ființă, fiind primit de instanță ca fiind valabil și producător de efecte juridice.
Conform art. 8 alin. 1-3 din Legea nr. 18/1991:
Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
Terenul în litigiu, așa cum s-a demonstrat în cele ce precedă, nu s-a aflat la dispoziția Comisiei Locale B. M., pentru a fi supus dispozițiilor legii evocate, astfel încât, înscrierea terenului, mai întâi, în adeverința de proprietate comună eliberată inclusiv în beneficiul pârâților și, mai târziu, în titlul de proprietate comun, nu poate fi decât nelegală.
Conform art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997:
Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri;
Pârâții C. N., C. G., B. S., C. M., C. A. C.
, C. M. L., C. A., O. S., față de dispozițiile legale precitate, nu pot fi priviți de instanță decât ca persoane neîndreptățite la reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenului identificat în CF nr. 6232, sub nr. topo 4614/2, având suprafața de 1.449 mp.
Apărările acestor pârâți, în sensul că terenul ar fi fost bun comun, dobândit de către părinți în timpul căsătoriei, vor putea fi verificate în procesul de partaj, instanță de fond fiind învestită numai cu examinarea valabilității titlului de proprietate, examinare ce se impune a se efectua numai raportat la legile fondului funciar.
Raportat la considerentele ce precedă, în baza tetelor legale precitate, instanța a admis cererea reclamantei, a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 6025/97/_ eliberat de C. J. M. de aplicare a legilor fondului funciar, în măsura în care se referă la terenul intravilan cu suprafața de 1.449 mp, având categoria de folosință curți- construcții, situat în B. M., locul "Deceny";, identificat în CF nr. 1. B. M., nr. topo 4614/2 și înscris în titlu la poz. B "Suprafață primită în intravilan";, sub nr. 7, cu suprafața din titlu de 1.500 mp, situat între vecinii C. V. - la nord; Str. Nucului - la est; Str. V. - la sud; IPEG - la vest.
În privința cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 C.pr.civ., căzând în pretenții, pârâții C. G. și C. N. nu sunt îndreptățiți la cheltuielile de judecată solicitate.
Aceeași a fost soluția și în ce o privește pe reclamantă, instanța de fond neputând reține în sarcina pârâților culpa procesuală, acestora neputându-li-se imputa că și-au apărat un drept, ce a fost dobândit cu concursul autoarei reclamantei, împotriva efectelor unor acte ce le-au fost tăinuite atât de către reclamantă, cât și de către cea de la care aceasta a dobândit terenul în litigiu, reprezentarea pârâților că același teren li se cuvine și lor, fiind determinată atât de credința că au un drept egal la moștenirea părinților, cât și de demersurile juridice întreprinse de autoarea reclamantei pentru eliberarea titlului comun.
Împotriva sentinței civile nr. 6241/_ a Judecătoriei B. M., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă (1865), a formulat recurs recurentul C.
N., solicitând, admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 6241/5 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, raportat la prevederile art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă, respectiv prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. În subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 6241/5 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, raportat la prevederile art. 304, pct. 7, 8, 9, coroborat cu art. 304¹ și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă; cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivele de recurs, recurentul C. N. a arătat următoarele: În fapt, reclamanta P. N. D., prin cererea înregistrată sub nr._ al Judecătoriei B. M. a solicitat: constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate 6025/97 din_, pentru suprafața de 1449 mp teren, la locul numit Decseny, identificat în CF 1. B. M., nr. top. 4614/2.
Motivele invocate de reclamantă sunt: a) terenul indicat în petitul cererii a fost proprietatea exclusivă a lui C. M., cumpărat de la Vigdorovits Martin, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11040/391 din 14 noiembrie 1959; b) terenul nu a fost cooperativizat.
Prin întâmpinarea formulată, recurentul a expus detailat starea de fapt cu privire la suprafața de 1449 mp, nr. top. 4614/2, care face parte din suprafața de 6315 mp., reconstituită la titlu comun.
Argumentele reținute de instanța de fond, în sensul admiterii cererii reclamantei sunt: terenul nu a fost cooperativizat și, ca atare, nu sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 18/1991, cu consecința nulității titlului eliberat pentru acest teren, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11040/391 din 14 noiembrie 1959, Vigdorovits Martin vinde lui C. M.
; titlul de proprietate pentru terenul identificat sub nr. top. 4614/2 s-a eliberat la cererea celei de la care reclamanta a dobândit suprafața identificată cu același top; reclamanta este și ea un terț față de pârâții persoane fizice care au fost chemați în judecată; lipsa consimțământului lui C. M. la intrarea în CAP; regimul juridic al terenului este dat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1349/_, adică acel teren se află în circuitul civil; terenul în litigiu nu s-a aflat la dispoziția comisiei locale de fond funciar; pârâții nu pot fi priviți decât ca persoane neîndreptățite; calitatea de bun comun a terenului dobândit de către antecesorii părților va putea fi verificată în procesul de partaj.
Alăturat întâmpinării formulate, recurentul a anexat o serie de înscrisuri, fără ca judecătorul fondului să facă referire la acestea, să le analizeze și să le înlăture, eventual, ca elemente de probă. De asemenea, au fost depuse înscrisuri și în faza de administrare a probațiunii, care de asemenea nu au fost analizate.
Astfel, actul sub semnătură privată din data de_ atestă faptul că acest teren, nr. top. 4614/2, a fost cumpărat în timpul vieții tatălui recurentului, C.
N. .
Tot atunci, s-a întocmit schița de dezmembrare-_, modificată ulterior, s-a obținut autorizația de construire a supraedificatelor, s-a contractat un împrumut bancar, s-a operat interdicția de înstrăinare a imobilului în favoarea Băncii de Investiții, cu trimitere la angajamentul lui C. N. din anul 1955.
În contractul de vânzare-cumpărare din 14 noiembrie 1959, se consemnează că "cumpărătoarea a intrat în proprietate azi (14 noiembrie 1959), iar în folosință încă din anul 1955";. De asemenea, "cumpărătoarea declară că este văduvă";.
În contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1349 din 28 martie 1974, încheiat între mama recurentului, C. M., și sora recurentului, C. Viori, se reține declarația mamei C. M., vânzătoare, că terenul - casă și teren 1449 mp "provine din cumpărare";, și "este proprietatea sa personală, cumpărat înainte de căsătorie";.
S-au depus de asemenea: cererea de înscriere în C.A.P. a văduvei C. M.
, din_, copie după registrul agricol de la poziția lui C. M., unde în partea de sus a paginii este notată mențiunea "G.A.C. Săsar"; și "C.A.P. Săsar";;
copie registru cuprinzând membrii cooperatori R. ; copie după plângerea formulată de C. V. și C. N., nr. 14258 din_, la C. J. de Fond F. pentru eliberarea titlului de proprietate.
Din toate aceste înscrisuri rezultă faptul că terenul în suprafață totală de 6315 mp a fost cumpărat de către părinții, C. N. și C. M., în anul 1955. Că, de la acest moment, terenul și construcțiile edificate ulterior au fost stăpânite de către părinți, până în 1956 de tată, care a decedat, și în continuare de copii, alături de mamă, până la finalizarea procesului de cooperativizare -
martie 1992.
S-a analizat, sumar, această probațiune, și s-a reținut că terenul nu a fost cooperativizat, deoarece a lipsit consimțământul "în cererea de intrare în C.A.P. a pretinsului fost proprietar, C. M. ";.
Consimțământul nu era necesar în vederea cooperativizării terenului.
Legiuitorul din 1991 recunoaște că procesul de cooperativizare a agriculturii nu a fost un act benevol și, ca atare, în art. 8 alin. 2 din legea nr. 18/1991, precizează că "de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta";.
Contractul de vânzare-cumpărare din 1959 nu este un argument în sine că terenul nu a fost cooperativizat, situație similară și în privința contractului de vânzare-cumpărare din 1974. Terenul nu era în proprietatea vânzătoarei la acel moment și nu putea fi "retras"; din proprietatea C.A.P.
Reclamanta P. N. D. este fiica defunctei Tepei Ana, soră la rândul ei a lui C. C., C. I., C. V., Bancoș Sânziana, C. N. și C.
G. . Prin urmare, reclamanta este nepoata de soră a recurentului.
Reclamanta P. N. D., în calitate de fiică a defunctei Tepei Ana, este parte în cauza ce formează obiectul dosarului_ al Judecătoriei B. M., suspendat la data de_, având ca obiect acțiune în stabilirea masei succesorale și partaj asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr. 6025/97/_, respectiv și asupra terenului cu nr. top. 4614/2.
Nu se înțelege de unde a dedus instanța fondului că reclamanta P. N.
D. este terț față de pârâții din prezenta cauză. De altfel, acest aspect nu a fost pus în discuția părților niciodată.
În cauza ce formează obiectul dosarului_ - masă succesorală și partaj după defuncții părinți, C. N. și C. M., dosar atașat prezentului dosar, se susține faptul că toate imobilele cuprinse în titlul de proprietate nr. 6025/97/_, inclusiv acest teren - top. 4614/2, au caracter de bun comun.
Prin soluția pronunțată în prezenta cauză, suprafața de 1449 mp, nr. top. 4614/2, a fost înlăturată din titlu de proprietate nr. 6025/97/_, titlu comun, și ca atare nu mai poate avea caracterul de bun comun.
Cu toate acestea, instanța reține că "Apărările acestor pârâți, în sensul că terenul ar fi fost bun comun, dobândit de către părinți în timpul căsătoriei, vor putea fi verificate în procesul de partaj, această instanță fiind investită numai cu examinarea valabilității titlului de proprietate, examinare ce se impune a se
efectua numai raportat la legile fondului funciar";. Mai poate o instanță să constate caracterul de bun comun, în raport de această soluție?
În legătură cu suprafața de 6315 mp, teren la locul numit "Decseny";, care incluse și nr. top. 4614/2, precum și din nr. top. 4613, moștenitorii defuncților C.
N. și C. M. au purtat mai multe procese, în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că: "Titlul de proprietate nr. 6025/97 din_, atacat în prezent de reclamanți, a fost emis prin reconstituire, cu privire la terenul situat în parcela denumită "Decseny";, str. Podgoria Viilor, din intravilanul municipiului B. M., aferent topograficului 4614/2 din CF 3157 B. M., în suprafață de 403 stj. p. (1450,8 mp). Or, această parcelă funciară a avut proprietar tabular, la data cooperativizării, pe C. M., cu titlu de vânzare-cumpărare, în baza contractului autentificat de Notarul de Stat B. M. sub nr._ (f. 94 dosar nr. 9211/2002, f. 47 dosar nr. 6317/2003).
Conform adeverinței emisă de Primăria municipiului B. M. cu nr. 10340/1997, C. M. avea deschisă poziția nr. 21 în volumul IV al registrului agricol pentru perioada 1959-1962, cu suprafața totală de 0,72 ha teren, în locul numit Podgoria viilor, nr. 164, din intravilanul municipiului B. M., din care 0,70 ha arabil și 0,02 curți, construcții (f. 49 dosar nr. 6347/2003).
Temeinic se reține prin hotărârea instanței de apel faptul că Vigdorovits Martin a înstrăinat defunctului C. N., în anul 1955, suprafața de 5549 mp, în strada Podgoria Viilor, nr. 53, B. M., fără indicarea numărului topografic al parcelei, fiind evident că terenul aparține aceluiași topografic, menționat mai sus. Existența valabilă a actului juridic de vânzare-cumpărare din anul 1955, materializat în forma înscrisului sub semnătură privată, nu a fost contestată de vânzătorul Vigdorovits Martin în timpul vieții sale, fiind implicit recunoscută de moștenitorul legal, reclamantul Vigdorovits Tiberiu, care prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în baza Legii nr. 169/1997 solicită stabilirea dreptului asupra parcelei funciare identificate cu nr. top. 4614/1 în CF nr. 3157 B. M., preluată de Statul Român de la Vogdorovits Martin, în baza decretului nr. 218/1960 și a decretului nr. 712/1966 (f. 94 dosar
nr. 9211/2002).
Cele două contracte de vânzare-cumpărare, încheiate în anul 1955 și respectiv, în anul 1959, au fost valorificate de moștenitorii defuncților C. N. și C. M., pârâți în prezentul proces, astfel că informațiile relevate de acestea, coroborate cu evidențele din registrul agricol la momentul cooperativizării, au reprezentat temeiul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 6315 mp teren în parcela "Decseny";, str. Podgoria Viilor, în baza dispozițiilor art. 8 și art. 11 din Legea nr. 18/91, republicată.
În concluzie, reclamanții sunt moștenitorii legali ai proprietarului tabular Vigdorovits Martin, în calitate de fii, însă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a formulat exclusiv reclamantul Vigdorovits Tiberiu, în nume propriu, nu și în calitate de mandatar al fratelui său, Vigdorovits V., vizând o altă parcelă funciară decât aceea pentru care a operat reconstituirea dreptului de
proprietate în favoarea pârâților, prin titlul comun emis în calitate de moștenitori după defuncta proprietară C. M. .
Din perspectiva dispozițiilor art. III alin. 1 Legea nr. 169/1997, invocate de reclamanți, pârâții erau îndreptățiți la reconstituire, autorul lor comun fiind proprietar la data cooperativizării, iar dreptul de proprietate a fost cu certitudine dovedit, ca existență și întindere, prin cele două acte de vânzare-cumpărare și registrul agricol de la data intrării în cooperativă";. (decizia nr. 486/R/2005 din 11 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar 11729/2004).
În dosarul cu nr. 11729/2004 al Curții de Apel C., au avut calitate de părți: Vigdorovits Tiberiu și Vigdorovits V. -recurenți-reclamanți, C. C. ,
C. I., C. V., Bancoș Sânziana, C. N., C. G., Tepei Ana (mama lui P. D. N. ), pârâți intimați, cele două comisii de fond funciar.
Obiectul dosarului: constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 6025/97 din 23 aprilie 2002, emis pe numele pârâților în calitate de moștenitori ai defunctului C. N. .
Față de această stare de fapt, recurentul a invocat prezumția puterii lucrului judecat, prin raportare la prevederile art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 cod civil.
Împotriva sentinței civile nr. 6241/_ a Judecătoriei B. M. a formulat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă (1865) și recurenta- reclamantă P. N. -D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 6241/_ în sensul admiterii cererii de obligare a pârâților- intimați persoane fizice la suportarea cheltuielilor de judecată la fond, în sumă de 2000 lei și obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că, în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că, sentința s-a dat cu încălcare legii, respectiv a prevederilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, text reprodus: "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";.
Doctrina juridică a statuat asupra faptului că sintagma "cade în pretențiuni"; se impune a fi verificată în cadrul fiecărui litigiu în parte, în raport de specificul acestuia. De aceea se impune a fi făcute cercetări sub aspectul obiectului litigiului, a soluției adoptată în final de instanță, dar mai ales va fi analizată culpa părților la declanșarea litigiului.
J. ecătoria a concluzionat că nu poate reține în sarcina pârâților culpa procesuală, acestora neputându-li-se imputa că și-au apărat un drept egal la moștenire ce a fost dobândit cu concursul autoarei reclamantei, împotriva efectelor unor acte ce le-au fost tăinuite atât de reclamantă, cât și de cea de la care aceasta a dobândit terenul în litigiu.
Reținerile instanței exced reglementărilor legale și probelor de la dosar.
Litigiul a fost declanșat ca urmare a pretențiilor pârâților intimați formulate în dosar nr._ al Judecătoriei B. M., atașat dosarului cauzei, de a se include la partajul succesoral terenul în suprafață de 1449 mp situat în B.
M., în locul numit "Deceny";, identificat în CF 1. B. M., nr. top. 4614/2.
Pretenția a fost motivată de includerea terenului în titlul comun emis pe seama lor și autoarei reclamantei, numita C. Viori, cu toate că în CF-ul indicat, dreptul de proprietate asupra terenului a fost întabulat în exclusivitate în favoarea reclamantei P. N. D. și cu toată opoziția autoarei reclamantei, determinată de dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de drept cumpărare de la mama părților, C. M. .
Prin urmare, în mod eronat a reținut prima instanță faptul că aceștia și-au apărat un drept legal la moștenire, pe care l-ar fi dobândit cu concursul numitei
C. Viori.
Numita C. Viori a fost singura care a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, în cerere figurând alături de ea și numitul C. N. . Cererea însă a fost semnată doar de C. Viori. A se vedea înscrisurile de la f. 228-233 dosar fond.
Față de această împrejurare prima instanță nu putea reține că pârâții intimați au dobândit un drept egal la moștenire cu concursul autoarei reclamantei, pentru că, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar potrivit art. 11 alin. (1) din HG nr. 890/2005, când sunt mai mulți moștenitori cererea se poate face în numele tuturor, dar va fi semnată de fiecare moștenitor în parte. Or, cererea nu îndeplinește aceste cerințe.
Este lipsită de suport și afirmația că atât autoarea reclamantei, cât și reclamanta au tăinuit existența contractelor succesive de vânzare-cumpărare. Afirmația a aparținut pârâților intimați, nu este dovedită și, de fapt, excede cadrului procesual bine stabilit de instanță.
La data de_, intimata C. L. B. M. de aplicare a legilor fondului funciar a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată de recurentul
C. N., solicitând admiterea recursului, astfel cum acesta a fost formulat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că apreciază motivele de nelegalitate invocate ca fiind întemeiate justificând trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond - fila 24-25 din dosarul de recurs.
La data de_, intimata-recurentă-reclamantă P. N. -D. a depus la dosar note de ședință, solicitând respingerea recursului declarat de recurent ca nefondat, cu obligarea recurentului C. N. la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Intimata-recurentă-reclamantă a arătat că, în speță, soluția atacată nu a vizat nicio excepție, prin urmare solicitarea de casare și trimitere spre rejudecare a sentinței este nefondată.
Întreaga probațiune administrată la fondul cauzei a fost analizată în considerentele hotărârii, înscrisurile depuse de pârâți regăsindu-se evocate la filele6-7 din sentință.
Terenul în litigiu a fost proprietatea exclusivă a numitei C. M., fiind dobândit de aceasta prin cumpărare, de la numitul Vigdorovits Martin, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1140/391 în data de 14 noiembrie 1959, de către notariatul de Stat Principal B. M. . Dreptul de
proprietate a fost întabulat în favoarea numitei C. M. cu titlu de drept cumpărare la data de 20 noiembrie 1959, sub B1 din CF 6232 B. M. .
Prin contractul autentificat sub nr. 1349/28 martie 1974 de Notariatul de Stat J. ețean M., B. M., C. M. a vândut întregul imobil fiicei sale, pârâta C. Viori. Contractul conține o corectură, ca urmare a rectificării greșitei identificări topografice a terenului. Astfel cum a rezultat din dezbateri, părțile - persoane fizice confirmă acest aspect, statuând în sensul că nr. top. litigios este 4614/2.
La rândul său, C. Viori (în c.f. V. ) a înstrăinat imobilul reclamantei- intimate P. N. D. (fostă Vaum), conform contractului de vânzare cumpărare imobiliar cu uzufruct viager și rentă viageră autentificat sub nr. 2181/30 august 2002 de BNP M. Firizan, B. M. .
La întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei-intimate, c.f. 6232 B. M. a fost convertită pe hărtie în c.f. 1. B. M., top. 4614/2.
Astfel cum se poate observa, prin înstrăinarea realizată în anul 1974, terenul a ieșit din patrimoniul defunctei C. M. .
Apărarea pârâților în sensul respingerii cererii de anulare parțială a titlului de proprietate se întemeiază pe două argumente și anume: C. M. a fost membră CAP, iar terenul în litigiu a fost cumpărat de ambii părinți, adică de
C. M. și C. N. .
În susținerea primei apărări pârâții au depus cererea din data de_, în temeiul căreia, afirmative, C. M. a devenit membră GAC, aducând ca aport la colectivizare suprafața de 0,70 ha teren.
Acea cerere este lovită de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului valabil exprimat. Prima și esențiala împrejurare este aceea că, susnumita era analfabetă, cererea nu este nici redactată, nici semnată de aceasta, după cum nu este nici confirmată prin aplicarea amprentei digitale. Faptul că era analfabetă rezultă din contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Vigdorovits Martin, ca urmare a aplicării amprentei digitale, din mențiunea făcută de notarul de stat pe verso-ul contractului de vânzare cumpărare încheiat cu C. Viori, în sensul că
"nu poate semna"; și din schița de dezmembrare din 2 mai 1955 - corectată, unde, la fel, s-a aplicat amprenta digitală. A doua împrejurare este legată de numele persoanei care solicită înscrierea în GAC, aceasta fiind Cufuian M. și nu C.
M. - persoana care ne interesează.
Lipsa totală a consimțământului la încheierea actului juridic atrage nulitatea absolută a acestuia, ca sancțiune care lipsește actul juridic de efecte juridice.
Este adevărat faptul că cererea se referă la o suprafață de 0,70 ha, însă nu se precizează nici denumirea și nici locul situării terenului, în condițiile în care suprafața asupra căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor este mult mai mare și cuprinde terenuri în diverse locații. Prin urmare, nu există certitudinea că este vorba de terenul în litigiu.
Corespunde realității faptul că numita C. M. a fost membră CAP, după cum este adevărat și faptul că potrivit Statutului CAP calitatea de membru cooperator poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, nu însă și suprafețele de teren aduse în CAP. Dovada calității de membră cooperatoare nu mai trebuia făcută deoarece reclamanta cunoaște acest lucru și nu l-a dezavuat, împrejurare ce rezultă și din eliberarea titlului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctei C. M. .
Referitor la cel de al doilea argument al apărării formulate de pârâți, în sensul că terenul a fost coproprietatea părinților, achiziționat împreună în anul 1955, s-au depus antecontractul de vânzare cumpărare din data de_ și schița de dezmembrare din data de 2 mai 1955.
Se supune atenției faptul că antecontractul se referă la suprafața de 5549 mp care, în realitate, a fost cumpărată de soți împreună, dar constituie numai grădina casei și are un alt nr. top., provenind din top. 4614/1. Faptul că pentru întreg nr. top. 4614 s-a efectuat schița de dezmembrare din data de 2 mai 1955 și că pe nr. top. 4614/2 - în suprafață de 1449 mp a fost construită casa de locuit, nu conduce neechivoc la concluzia că și acest din urmă teren a fost cumpărat de cei doi soți împreună. Dimpotrivă, dacă intervenea vreun acord șu cu privire la acest teren, așa cum s-a încheiat antecontractul pentru suprafața de 5549 mp cu certitudine s-ar fi încheiat un antecontract și pentru terenul în litigiu. Se subliniază faptul că terenul în suprafață de 1449 mp este alăturat terenului în suprafață de 5549 mp și nu face parte din acesta.
În lipsa vreunui act care să confirme susținerile pârâților și din faptul încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare de abia la data de 14 noiembrie 1959 și numai cu numita C. M., se concluzionează că terenul a fost achiziționat și achitat doar de aceasta din urmă.
De altfel, la data întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea numitei C. M. - 20 noiembrie 1959 - erau aplicabile prevederile Decretului lege nr. 115/1938, care în art. 17 consacră principiul caracterului constitutiv al înscrierii în cartea funciară, în sensul transferului dreptului real de la titular la un terț și recunoașterii dreptului în favoarea acestuia doar la momentul întabulării, text reprodus: "Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară";.
Prin urmare, chiar dacă, prin absurd acceptăm că terenul ar fi fost cumpărat de soții C. împreună, dreptul de proprietate aparține în exclusivitate pârâtei C. M. .
Valabilitatea celei de a doua convenții, cu implicare asupra soluționării cauzei, respectiv contractul de vânzare cumpărare încheiat de C. M. cu fiica sa C. Viori, autentificat sub nr. 1349/28 martie 1974 de Notariatul de Stat J. ețean M., B. M., subliniază următoarele: o dovadă în plus a faptului că terenul nu a fost cooperativizat este acea vânzare.
Mai mult, caracterul de proprietate privată a terenului este confirmat și de autorizația de înstrăinare nr. 1129/1974 eliberată de Comitetul Executiv al Consiliul popular al municipiului B. M., menționată în cuprinsul contractului. La momentul respectiv erau în vigoare dispozițiile Decretului nr. 144/1958 (abrogat doar prin Legea nr. 51/1990), care în art. 11 prevedea următoarele, text reprodus: "Înstrăinarea sau împărțeala prin acte între vii, a terenurilor cu sau fără construcții, proprietate particulară, de pe teritoriul orașelor, comunelor reședințe de raioane, localităților balneoclimaterice și a comunelor declarate centre muncitorești, precum și a comunelor în care se vor dezvolta stațiuni balneoclimaterice și centre muncitorești, se vor putea face numai cu autorizația prealabilă dată, în condițiile prezentului Decret, de către comitetele executive ale sfaturilor populare";.
Într-un regim opresiv, totalitar, era exclusă eliberarea autorizației de înstrăinare pentru vreun teren ce ar fi aparținut patrimoniului CAP. De altfel, și de această dată sunt aplicabile prevederile art. 17 din Decretul lege nr. 115/1938, privitor la caracterul constitutiv al înscrierii în cartea funciară. Niciuna dintre înscrierile la care s-a referit nu a fost contestată, valabilitatea fiecăreia fiind absolută și neechivocă.
Argumentul suprem al caracterului privat al proprietății rezultă însă din adresa nr. 10060/2013 a Comisiei locale de fond funciar B. M. potrivit cărei: din evidențele Comisiei locale nu rezultă că obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 1349/1974 a fost înscris în CAP. Așadar, la data de 1 ianuarie 1990, terenul în discuție se afla în patrimoniul numitei C. Viori, motiv pentru care, reconstituirea dreptului de proprietate prin titlu comun, în favoarea moștenitorilor defunctei C. M. este nelegală.
Apoi, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991: "(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. (2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție. În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convertite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă";.
În virtutea acestor prevederi legale Comisiile locale de fond funciar au procedat la eliberarea titlurilor de proprietate și pentru aceste suprafețele. Singura îndreptățită la o asemenea solicitate a fost C. Viori. Aceasta a fost celibatară. A locuit toată viața împreună cu părinții, pe care i-a îngrijit. După decesul tatălui a rămas în casa părintească și s-a gospodărit împreună cu mama, pe care a îngrijit-o până la deces. A continuat să locuiască singură în acea gospodărie și după decesul mamei. Toți ceilalți fii, fiice și nepoți au avut
gospodării proprii, separate de cea a părinților. La momentul apariției Legii nr. 18/1991, C. Viori a depus cerere de reconstituire la care s-au înfipt și ceilalți fii, pentru a contracara solicitarea succesorilor numitului Vigodorovits Martin la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul grădină, aflat în continuarea terenului din prezentul litigiu.
La încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a declarat ca titlu contractul precedent, din două motive: acela a fost titlu întabulat în cartea funciară a predecesoarei C. Viori, pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar dacă între timp s-a întocmit titlul de proprietate, eliberarea acestuia s-a făcut ulterior datei de_, când s-a încheiat contractul dintre C. Viori și reclamantă.
Prima instanță reține în mod corect faptul că în litigiile anterioare s-a reținut, în baza acelorași acte, însă împotriva unor terțe persoane față de prezenta cauză, că Titlul de proprietate nr. 6025/97/_ este valabil emis, în sensul că reclamanții din acel litigiu (dos. nr. 11729/2004 al Curții de Apel C. ): Vigodorovits Tiberiu și Vigodorovits V. nu dețin calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cuprinse în titlul litigat. Apoi, cererea de reconstituire formulată doar de numitul Vigodorovits Tiberiu în nume propriu, nu și în calitate de mandatar al fratelui său, Vigodorovits V., a vizat o altă parcelă funciară decât aceea pentru care a operat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților din prezentul dosar, prin titlul comun emis.
Față de cele anterior evidențiate, prezumția lucrului judecat nu își găsește aplicabilitate față de obiectul dedus judecății de către reclamanta-intimată. Aceasta, față de litigiile anterioare dintre părți, deține poziția de terț, câtă vreme urmărește valorificarea unui drept de proprietate privată dobândit prin cumpărare asupra unui teren înscris în titlul comun. Nu se urmărește obținerea unui drept în calitate de moștenitoare a mamei sale Tepei Ana.
Analizând sentința civilă nr. 6241/_ a Judecătoriei B. M. prin prisma motivelor de recurs invocate prin cele două cereri de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă (1865) tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de către recurentul C. N. :
Examinând actele și lucrările dosarului primei instanțe, tribunalul constată întemeiate criticile aduse de recurent sentinței atacate, vizând solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare.
Examinând motivarea sentinței atacate, se remarcă faptul că ceea ce reține prima instanță este aspectul invocat prin notele de ședință aflate la fila 154 în dosarul de fond, pe cale de excepție, respectiv nulitatea absolută a cererii de înscriere în GAC a defunctei C. M., motivată de lipsa consimțământului acesteia la înscrierea în GAC - fila 154 din dosarul de fond.
Pornind de la acest aspect invocat pe cale de excepție, se remarcă împrejurarea că întregul raționament construit de prima instanță se fundamentează pe premisa eronată decurgând din soluționarea de către instanța
fondului a acestei "excepții"; în sensul admiterii ei, cu consecința considerării că terenul nu a fost cooperativizat.
Această concluzie a primei instanțe este contrazisă de întregul material probator administrat în dosarul de fond, precum și în dosarul având ca obiect partaj succesoral nr._, în care judecata a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentului dosar.
A analiza cererea de intrare în GAC a defunctei C. M. de maniera expusă de prima instanță, desprinsă parcă din paginile unui manual de Drept cooperatist din anii regimului comunist, înseamnă a ignora realitatea privind procesul cooperativizării în România, astfel cum aceasta este confirmată de documentele aflate în arhive, de mărturiile a mii de țărani, consemnate în cărțile de istorie postdecembriste care au analizat procesul de colectivizare a agriculturii în România, relevând faptul că includerea locuitorilor în gospodăriile colective și în întovorășiri s-a făcut aproape pretutindeni prin folosirea unor mijloace violente.
La începutul anului 1962, conducerea partidului - stat declanșase ofensiva finală a colectivizării. În primăvara anului 1962, conducerea partidului anunța oficial încheierea procesului de socializare a agriculturii. Cei care refuzau să semneze cererile de înscriere în colectiv erau considerați membri de drept ai asociației sau erau deposedați de pământ.
Este de remarcat faptul că, legiuitorul, în anul 1991, ținând seama de aceste realități istorice privind procesul de cooperativizare, în art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, precizează că: "De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta";.
Prin urmare, dacă terenul a fost preluat de către cooperativa agricolă de producție în orice mod, așa cum se exprimă legile fondului funciar, reglementarea situației juridice a acelui teren trebuie să aibă loc în cadrul legal instituit de legile fondului funciar, respectiv urmând procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de legile fondului funciar.
Este de remarcat faptul că în cererea nr. 25/_, numita C. V., solicitând în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, modificată și completată prin Legea nr. 169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, menționează și terenul identificat în CF 6232 - fila 26 din dosarul primei instanțe.
Or, numita C. V. era înscrisă în CF 6232 B. M. sub B5, din 28 martie 1974. Cu toate acestea, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, adresată Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, C.
V., în pofida faptului că figura drept proprietar tabular în CF 6232 sub B5, solicită reconstituirea dreptului de proprietate și asupra terenului identificat în CF 6232 B. M., menționat în cerere - fila 26 din dosarul de fond.
La interogatoriul luat în dosarul nr._, C. V. afirmă că terenul cumpărat de tatăl său de la Vidorovici Martin a fost cooperativizat, iar cel cumpărat de mama sa, nu - fila 81.
Cu prilejul aceluiași interogatoriu, C. V., la întrebarea: "Aveți cunoștință de faptul că, după 1962, mama dvs. a primit ca lot în folosință lângă casă suprafața de 30 de ari";, răspunde: "Da"; - fila 81.
Bancoș Sânziana, C. G., C. C., confirmă la interogatoriu, faptul că, după 1962, mama acestora, C. M., a primit ca lot în folosință lângă casă, suprafața de 30 de ari - file 91-87 din dosarul_ atașat.
Instanța fondului, pornind de la soluționarea greșită a "excepției"; vizând consimțământul numitei C. M. la înscrierea în GAC în martie 1962, construiește un raționament eronat, circumstanțe în care rezolvarea dată cauzei reflectă necercetarea fondului. Cauza are ca obiect un proces de fond funciar, în cadrul căruia, prima instanță se impunea să analizeze toate cererile, apărările, argumentele, mijloacele de probă ale părților, din perspectiva obiectului cauzei, a calificării juridice corespunzătoare și a dispozițiilor legilor fondului funciar incidente în cauză.
Din motivarea sentinței atacate, rezultă că instanța fondului nu a analizat mijloacele de probă propuse de recurentul C. N., argumentele, apărările acestuia, nefăcând nicio referire în considerente asupra motivelor pentru care aceasta le-a înlăturat.
Prima instanță avea a analiza din perspectiva legilor fondului funciar: cererea de intrare în GAC a văduvei C. M., cu_, copia după registrul agricol de la poziția C. M., unde, în partea de sus a paginii, este notată mențiunea: "GAC Săsar"; și CAP Săsar, copia registrului cuprinzând membrii cooperatori R., copia plângerii formulate de C. V. în baza legilor fondului funciar.
De asemenea, prima instanță nu a analizat susținerile Comisiei locale B.
M. de aplicare a legilor fondului funciar, care, în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul primei instanțe la data de_, arată că: "În ceea ce privește identificarea topografică a terenului care a făcut obiectul vânzării este important de reținut faptul că terenul identificat prin nr. topo 4612/2 și care a făcut obiectul vânzării nu se regăsește în CF 6232 B. M. ";.
Este de remarcat faptul că, în cuprinsul actului autentic din 1974 există o corectură, vizând chiar numărul topografic.
Din actele și lucrările dosarului de fond și a dosarelor acvirate, se remarcă faptul că au fost supuse analizei în procedura legilor fondului funciar mai multe terenuri, fiind eliberate în total trei titluri de proprietate, reconstituirea dreptului de proprietate în procedura legilor fondului funciar făcând obiectul analizei și în procesele de fond funciar din dosarele atașate, în legătură cu care recurentul a invocat și prezumția puterii de lucru judecat, aspect care, de asemenea nu au fost analizat de instanța fondului.
În speță se impune administrarea unui probatoriu adecvat pentru a se lămuri aspectele legate de identificarea terenului preluat de CAP, a istoricului acestui teren din momentul preluării de CAP, identificarea lotului în folosință, identificarea terenului care a făcut, respectiv care ar fi putut să facă, raportat la
momentul de timp dat, obiectul contractului autentic înscris în CF 6232 B. M. sub B5, respectiv al autorizației de înstrăinare vizând încheierea acelui contract.
Având în vedere dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, care arată că, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, raportat la maniera de soluționare a cauzei, care reflectă necercetarea fondului acesteia, în baza art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de către recurentul C. N., va casa sentința civilă nr. 6241/5 iunie 2013, cu consecința trimiterii acesteia spre rejudecare.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de către reclamanta P. N. -D., acesta vizând suportarea cheltuielilor de judecată la fond, având în vedere necesitatea trimiterii cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe de fond, problema cheltuielilor de judecată urmând a fi analizată cu prilejul rejudecării de instanța de fond, instanța va admite și acest recurs, cauza fiind casată cu trimitere spre rejudecare.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite ambele recursuri, conform dispozitivului.
Cererile părților vizând cheltuielile de judecată vor fi analizate de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Admite recursurile formulate de către recurenții: C. N., domiciliat în
B. M., str. V., nr. 144A, M. și P. N. - D., domiciliată în B. M.
, Bdul B., nr. 11/38, M. împotriva sentinței civile nr. 6241/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pe care o casează și trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
P. G. | G. | Ț. | D. | , P. M. B. | O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_
2 ex.
J. . la fond: S. E. M.
| ← Decizia civilă nr. 447/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 385/2013. Fond funciar → |
|---|
