Decizia civilă nr. 237/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.237/A
Ședința publică din 31 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. G. G.
J. ECĂTOR: Ț. D.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelurile civile declarate de reclamanții N. N. și N. M., ambii domiciliați în C., str. R., nr.1, bl. Romarta, sc.E, ap.83, județul Dolj și de pârâții I. V. senior, domiciliat în D., str. I., nr. 58, județul M., I. I., domiciliată în D.
, str. I., nr. 58, județul M., I. V. junior, domiciliat în D., str.E.
B., nr. 14, județul M., I. M., domiciliată în D., str.E. B., nr. 14, județul M., împotriva sentinței civile nr. 306 din_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire, acțiune posesorie, obligație de a face.
Dezbaterile asupra apelurilor și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 17 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 24 octombrie 2013 și 31 octombrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 306/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții-pârâți N. N. și N. M., în contradictoriu cu pârâții- reclamanți I. V. sen., I. I. și cu pârâții I. V. jr. și I. M., având ca obiect acțiune civilă în grănițuire, obligația de "a face"; și acțiune în revendicare.
A fost stabilită linia despărțitoare dintre cele două proprietăți pe aliniamentul 2-3-4-5-6-7-8-9 din Anexa grafică nr. 2 a Completării la Raportul de expertiză întocmit de ing. P. oviciu C., în funcție de picătura de apă a streșinii construcțiilor existente, anexă la hotărâre.
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren ocupată care aparține reclamanților.
Au fost obligați pârâții să-și mute anexa gospodărească, ținând cont de aliniamentul stabilit mai sus, iar în caz de refuz autorizează reclamanții să o mute pe cheltuiala pârâților.
A fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții I.
V. sen. și I. I. în contradictoriu cu pârâții P. G. M. și P. D., în sensul că:
S-a constatat că pârâții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor pentru suprafața de 802 m.p. determinată de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-1 din Anexa grafică nr. 2 a Completării la Raportul de expertiză întocmit de ing. P. oviciu C., teren care face parte din CF D. 50154, nr. top. 3501/1/3/2 și nr. top. 3500/1/3/3, conform concluziilor Raportului de expertiză întocmit de ing. P. oviciu C., anexă la hotărâre.
S-a dispus înscrierea în CF D. 50154, nr. top. 3501/1/3/2 și nr. top. 3500/1/3/3 a suprafeței de 802 m.p. pe numele pârâților I. V. sen. și I. I. . S-a respins cererea pârâților-reclamanți de rectificare a CF D. nr.
50188 cu privire la radierea suprafeței de 20 m.p. de pe numele reclamanților și repunerea în situația anterioară.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de_ în dos. nr._ al J.
ecătoriei D., reclamanții N. N. și N. M. au chemat în judecată pârâții I. V. sen., I. I., I. V. jr. și I. M., solicitând ca instanța să stabilească linia despărțitoare dintre cele două proprietăți; pârâții să fie obligați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de aproximativ 10 m.p. ocupată care le aparține; să fie obligați să-și
"retragă"; construcția provizorie de pe terenul proprietatea reclamanților, potrivit liniei de hotar care se va stabili de către instanță, iar în caz de refuz să le permită acestora să o mute pe cheltuiala pârâților.
În fapt, arată că sunt proprietarii tabulari ai unei suprafețe de teren de 783 mp, teren situat în intravilanul orașului D., pe strada E. B. nr. 12, înscris în CF 50188 D., nr. cad. 50188.
Terenul respectiv se înveninează cu terenul deținut de către pârâți. Între cele două proprietăți a existat un gard construit din scândură aproximativ în anul 1935 care delimita cele două proprietăți, însă gardul respectiv a fost desființat de către pârâți fară acordul reclamanților.
Ulterior pârâții au construit o anexă provizorie, fără fundație, ocupând o suprafață din proprietatea reclamanților de aproximativ 10 m.p.
În drept invocă dispozițiile art. 560 NCC, art. 563 și urm. NCC, art.
885 și urm. NCC.
În probațiune s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, înscrisuri, martori, citarea pârâților cu mențiunea personal la interogatoriu, proba cu cercetarea locală și depune extrasul CF nr. 50188 (f. 4).
Acțiunea este legal timbrată cu chitanțele de la f.7 și 21 și timbrele judiciare aplicate pe cererea introductivă.
Pârâții I. V. sen. și I. I., fiind legal citați, au formulat Întâmpinare și Cerere reconvențională. (f. 26)
Prin Întâmpinare au arătat că nu se opun admiterii în parte a acțiunii, respectiv cu privire la stabilirea liniei de hotar.
În fapt, recunosc că prin sentința civilă nr. 627/_ din dos. nr._ a Judecătoriei D. reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate în C.F. asupra suprafeței de 783 m.p., teren care se învecinează cu al lor, însă apreciază că ei, nefiind părți în acel dosar și neparticipând la măsurători, reclamanții au ocupat suprafața de aproximativ 20 m.p. din proprietatea lor extratabulară.
Prin cererea reconvențională solicită ca instanța să dispună rectificarea CF D. nr. 50188, în sensul radierii suprafeței de 20 m.p. de pe numele reclamanților și repunerea în situația anterioară, sub aspect de proprietari CF și ca instanța să constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în intravilanul localității D., în locul denumit
"Acasă";, în suprafață de aproximativ 1000 m.p. și să dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară care se va identifica în urma efectuării expertizei.
Arată că apreciază valoarea terenului la 5000 lei.
În fapt, arată că se află în posesia publică, pașnică și sub nume de proprietari a imobilului descris mai sus, de aproximativ 35-40 de ani, de când l- a primit de la părinți cu ocazia căsătoriei. Anterior acesteia, antecesorii lor au exercitat o posesie utilă, publică, pașnică și sub nume de proprietari, începând din perioada anilor 1945-1946.
În drept, invocă disp. art. 1846 C.Civ, art. 115 C.pr.civilă. În probațiune, solicită probe testimoniale și înscrisuri.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu chitanța de la f. 25 și s-au aplicat timbre judiciare pe verso-ul cererii de chemare în judecată a altor persoane: pârâții cu domicilii necunoscute P. G. M. și P. D., cu privire la care solicită să fie citați conform disp. art. 95 C.pr.civ. ( f. 39)
Față de Cererea reconvențională, reclamanții au depus întâmpinare (f.
35) prin care au solicitat respingerea celor trei petite formulate: pentru primul petit din cererea reconvențională apreciază că reclamanții-pârâți nu se încadrează în niciuna din cauzele care ar putea duce la rectificarea CF prevăzute de art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996, respectiv art. 907 și urm. NCC, iar cu privire la petitele privind recunoașterea dreptului de proprietate prin uzucapiune și înscrierea dreptului de proprietate, consideră că nu sunt
îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea uzucapiunii nici pe prevederile D-Lege nr. 115/1938, nici pe prevederile Vechiului Cod Civil, apreciind că posesia nu este una utilă, ci este viciată, respectiv nu este pașnică și este echivocă.
În faza de cercetare judecătorească s-a luat interogatoriul pârâtului I.
V. (f. 65), au fost audiați martorii Petrovan I. (f. 66), Florea I. (f. 67), Țicală Gavrilă (f. 68), Zubașco I. (f. 69), dintre care Florea I. și Petrovan I. au fost reaudiați cu ocazia cercetării la fața locului (f. 109, 110), unde au fost audiați în plus martorii D. M. (f. 111) și C. Gavrilă (f. 112).
Domnul inginer expert P. oviciu C. a întocmit raportul de expertiză în cauză (f. 78) și după ce a însoțit instanța la fața locului pentru a da explicații, a întocmit o completare la Raportul de expertiză (f. 121).
Părțile au mai depus alte înscrisuri la dosar, iar reclamantul fotografii (f.
71).
Pentru data amânării pronunțării de_, s-au depus concluzii scrise.
Reclamanții au solicitat admiterea acțiunii lor și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și respingerea acțiunii reconvenționale în măsura în care justifică vreun interes, raportat la obiectul cererii acțiunii reconvenționale și solicită stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul 4-1 stabilit de expert în Anexa grafică nr. 2 din Raportului de expertiză și, pe cale de consecință, obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren pe care o ocupă fără drept.
Consideră că linia de hotar, așa cum a fost stabilită de expert în Anexa grafică nr. 2, susținută de concluziile expertului de la punctul 7.5 din Raportul de expertiză, respectă atât documentația cadastrală care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară, cât și semnele de hotar vizibile la fața locului: picătura de apă a streașinei casei reclamanților, porțiunea de teren betonat de către reclamanți pe lângă peretele casei, care se întinde pe toată lungimea peretelui și are o lățime de 30 - 50 cm., aproximativ cât lățimea streșinii.
De asemenea, consideră că această linie de hotar respectă documentația cadastrală, respectiv planul de amplasament și delimitare care face parte integrantă din sentința civilă nr. 627/2010 pronunțată în dosarul nr._ al
Judecătoriei D., prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate al reclamanților prin uzucapiune. Mai arată că linia de hotar este una dreaptă, la fel cum apare și în planul de amplasament și delimitare parte integrantă din S.C. nr. 627/2010.
Consideră că, dacă printr-o sentință rămasă definitivă și irevocabilă s-a stabilit că reclamantul a dobândit un drept de proprietate conform unui plan de amplasament și delimitare, plan care face parte integrală din sentință, hotărârea care se va pronunța în prezenta cauză trebuie să țină seama de drepturile câștigate de reclamanți prin acea hotărâre și că ar opera prezumția autorității de lucru judecat. Arată că singurele aspecte care comportă discuții
în prezenta caută sunt legate de translația coordonatelor care ar fi greșite, respectiv deplasate spre vest, așa cum arată expertul în punctul 7.2 din Raportul de expertiză.
Cu privire la suprafața revendicată, arată că, potrivit raportului de expertiză, există suficiente elemente pentru ca aceasta să poată fi stabilită cu exactitate în momentul punerii în executare a sentinței: din suprafața totală pe care reclamanții o vor avea în posesie în situația stabilirii linei de hotar pe aliniamentul 4-1 din Anexa nr. 2 a Raportului de expertiză, respectiv suprafața de 761 mp., se raportează la suprafață de 796 m.p. a pârâților-reclamanți reconvenționali, în varianta propusă de expert în Anexa 2 -a a Raportului de expertiză, susținută de concluziile de la punctul 7.5 din Raport.
Cu privire la acțiunea reconvențională consideră că nu este întemeiată în anumite limite.
Consideră că, raportat la obiectul principal al cererii reconvenționale de a se constata dobândirea dreptului de proprietate asupra unei parcele de
"aproximativ 1000 mp. ", în condițiile începerii posesiei sub imperiul Codului Civil, respectiv din anul 1946, din probele administrate în cauză, nu s-a stabilit anul începerii posesiei și legea aplicabilă uzucapiuni.
Consideră că pârâții-reclamanți nu au dovedit faptul că au folosit terenul sub nume de proprietari deoarece nu au depus la dosar adeverință de la registrul agricol al Orașului D. pentru a se vedea ce suprafață de teren au folosit aceștia în mod public și sub nume de proprietar. Apreciază că Adeverința de la registrul agricol ar avea relevanță și în ceea ce privește stabilirea linei de hotar, pentru a se putea verifica dacă pârâții-reclamanți au fost înscriși în Registrul Agricol cu suprafața de 796 mp. .
Consideră că posesia exercitată de către pârâții-reclamanți cu privire la terenul pentru care solicită rectificarea cărții funciare, ar fi viciată, respectiv este violentă, existând o faptă penală din partea acestora și că posesia nu a fost sub nume de proprietari deoarece reclamanții au turnat acel trotuar de beton în lățime de 30 - 50 cm pe lângă peretele casei, pe întreaga lungime a acestuia.
Apreciază că nici martorii audiați nu au putut indica cu exactitate limita dintre cele două proprietăți, însă conform uzanțelor și a cutumei, linia de hotar se stabilește pe picătura de apă a streșinii.
Pârâții-reclamanți au depus și ei concluzii scrise prin care au solicitat respingerea punctelor 2 și 3 din acțiunea reclamantilor-parati N., și admiterea acțiunii lor, în sensul ca instanța să constatate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului din intravilanul localității D. din locul denumit "Acasă", în suprafața de 817 m.p., determinată de punctele 1- 2-3-4-5-6-7-8-9-10-1 din completarea raportului de expertiza, înscris în CF 50154, top. 3501/1/3/2 si CF 50154 top. 300/1/3/3; înscrierea dreptului de proprietate în CF cu titlu de uzucapiune.
Solicită admiterea acțiunii lor în sensul de a se stabili linia de hotar dintre proprietăți, conform anexei grafice nr. 1 din completarea raportului de expertiza, pe punctele 2-3-4-5-6-7-8-9, în funcție de zidurile construcțiilor existente, conform declarațiilor martorilor audiați la fata locului.
Solicită și ei cheltuieli de judecată în sumă de 4000 lei.
Consideră că din probele administrate în cauză s-au dovedit îndeplinite condițiilor prev. de disp. art. 1846 C.civ., respectiv începutul posesiei (în perioada anilor 1945-1946) și folosința exercitată de către reclamanți, respectiv în mod public, pașnic si sub nume de proprietari. Consideră că din proba cu cercetarea la fata locului s-a dovedit faptul că linia despărțitoare dintre cele două proprietăți a fost dintotdeauna pe lângă zidurile casei reclamantilor- parati, solicitând stabilirea liniei despărțitoare după prima varianta din completarea raportului de expertiza din anexa nr. 1.
Apreciază că din declarațiile martorilor audiați la fata locului a reieșit faptul că anexa, construcția provizorie a cărei demolare se solicita de către reclamanții N., a fost edificata înainte ca aceștia sa efectueze măsurătorile pentru înscrierea dreptului lor de proprietate în CF si înainte ca instanța sa dispună intabularea imobilului reclamanților prin sentința civila nr. 627/_ a Judecătoriei D., astfel că apreciază cererile reclamanților de la punctele 2 si 3 din acțiune privitoare la revendicare si la demolarea construcției ca inadmisibile si nefondate.
Analizând întreg ansamblul probator, prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Reclamanții N. N. și N. M. au chemat în judecată pârâții I.
V. sen., I. I., I. V. jr. și I. M., solicitând ca instanța să stabilească linia despărțitoare dintre proprietățile aparținând reclamanților și pârâților I.
V. sen. și I. I. ; toți pârâții să fie obligați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de aproximativ 10 m.p. ocupată care le aparține; să fie obligați să-și "retragă"; construcția provizorie de pe terenul proprietatea reclamanților, potrivit liniei de hotar care se va stabili de către instanță, iar în caz de refuz să le permită acestora să o mute pe cheltuiala pârâților.
Cu privire la acțiunea reclamanților având ca obiect stabilirea liniei despărțitoare dintre proprietatea lor și cea a pârâților I. V. sen. și I. I., instanța va ține cont de disp. Art. 560 din NCC, care prevede că "proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta";.
Spre deosebire de Codul Civil din 1865, care se referea la obligația de grănițuire în titlul dedicat servituților, Noul cod civil o reglementează în cadrul dreptului de proprietate, constituind o limitatare a acestuia.
Grănițuirea reprezintă delimitarea prin semne exterioare a două proprietăți vecine ce aparțin unor proprietari diferiți, pentru a împiedica încălcările reciproce dintre vecini, fiind legată de conservarea proprietății.
Acțiunea în grănițuire poate fi intentată în cazul existenței unei granițe între două proprietăți și atunci când există semne de demarcație, dar acestea nu au fost stabilite prin acordul părților, sau hotărâre judecătorească.
Acțiunea în grănițuire este petitorie, imobiliară și imprescriptibilă.
Sarcina probei revine ambelor părți, deoarece acțiunea în grănițuire este un judicium duplex (așa cum se exprimă dl profesor C. Bârsan în lucrarea
"Drepturile reale principale";, Ed. Hamangiu, 2007), în care fiecare parte are atât calitate de reclamant, cât și de pârât.
Într-o astfel de acțiune, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra configurației terenurilor învecinate, stabilind linia de hotar ce desparte proprietățile, determinată prin semne vizibile.
Dacă prin acțiunea în grănițuire se cere si o parte determinată din terenul limitrof, deținută fără drept de pârât, fosta instanță supremă a decis că aceasta implică și o revendicare, iar reclamantul trebuie să-și dovedească dreptul său de proprietate, potrivit principiilor aplicabile în materie.
În decizia civilă nr. 125/2005 a Î.C.C.J. se prevede că acțiunea în grănițuire este la îndemâna și a altor titulari de drepturi reale, nu doar a proprietarilor tabulari, inclusiv a proprietarilor extratabulari, așa cum este cazul pârâților-reclamanți I. .
În cazul de față, pentru stabilirea liniei dintre cele două proprietăți s-au administrat probe testimoniale, fiind audiați șase martori, patru martori cu ocazia deplasării instanței pentru cercetare la fața locului, s-a ținut cont de înscrisurile de la dosar, respectiv extrase CF, adeverințe, de concluziile din Raportul de expertiză și Completarea la Raportul de expertiză, precum și de explicațiile date la fața locului de către expertul topograf P. oviciu C., care a propus două variante pentru linia despărțitoare, inclusiv de înscrisurile din dosarul atașat nr._ prin care reclamanții N. N. și N. M. și- au înscris dreptul de proprietate prin uzucapiune: suprafața de 324 m.p. în CF nr. 50154, nr. top. 3501/1/3/1 și suprafața de 459 m.p. în CF nr. 50155, nr. top. 3500/1/3/2.
Cu privire la modalitatea concretă de stabilire a liniei despărțitoare, instanța constată că reclamanții au solicitat ca aceasta să fie stabilită conform Anexei grafice nr. 2, susținută de concluziile expertului de la punctul 7.5 din Raportul de expertiză, respectiv după picătura de apă a streașinei casei reclamanților, care cuprinde porțiunea de teren betonat de către reclamanți pe lângă peretele casei, cu o lățime de 30 - 50 cm., aproximativ cât lățimea streșinii.
Pârâții-reclamanți solicită admiterea acțiunii reclamantilor-parati în sensul de a se stabili linia de hotar dintre proprietatea noastră si a reclamantilor-parati N., conform anexei grafice nr. 1 din completarea
raportului de expertiza, pe punctele 2-3-4-5-6-7-8-9, în funcție de zidurile construcțiilor existente, conform declarațiilor martorilor audiați la fata locului, considerând că linia de mejda este peretele nordic al casei cu nr adm 12, conform împărțelii frățești făcute de bunicul pârâtului- reclamant.
În doctrină se prevede că la compararea titlurilor părților, se dă prioritate părții care și-a stabilit mai întâi dreptul de proprietate.
Suntem în situația în care ambele titluri provin de la același autor, respectiv sunt aceiași proprietari tabulari vechi, P. G. M. și P. D., de la care au cumpărat părinții părților în litigiu, care au fost frați, însă dacă una din părți a efectuat mai întâi formalitățile de publicitate imobiliară se va da câștig de cauză părții care a și-a înscris mai întâi titlul, potrivit principiului qui prior tempore, potior iure.
Din Concluziile raportului de expertiză, de la punctul 7.4, rezultă că, după părerea expertului, linia de mejdă dintre proprietăți se găsește pe aliniamentul punctelor 4-1 din anexa grafica nr 2, cu argumentele că în această modalitate se respectă frontul la stradă determinat în documentația cadastrala nr 3053/2010 și se respectată picătura de apă a streșinii casei cu nr 12.
Domnul expert concluzionează că nu se poate face grănițuire în funcție de suprafața întabulata de reclamanți datorita faptului ca parte din aceasta suprafața se găsește in folosința vecinului Florea I., respectiv dincolo de gardul de pe aliniamentul 3-4.
Dintre martorii audiați, martorul Florea I. a arătat că nu poate preciza exact linia despărțitoare dintre proprietăți, deoarece, fiind "teren frățesc"; între acestea nu a existat gard, însă bănuiește că placa din beton care pornește de lângă fundația casei reclamanților, lată de aproximativ 20 cm, a constituit linia despărțitoare dintre proprietăți. Însă apoi a revenit și a arătat că nu știe dacă acea bordură sau placă din beton care este lângă casa reclamanților constituie linia despărțitoare.
De asemenea, în declarația dată de acesta la fața locului (f. 109) a arătat că până în urmă cu 5 ani, de la coltul casei reclamanților, până la locul de acces la fântână a existat un gard din scândură, timp de aproximativ 20 de ani, care a fost demolat și a arătat că acea colejnă de lemne a fost construită în urmă cu 6-7 ani.
Martora Petrovan I., vecină cu terenurile în litigiu a arătat că locuiește acolo de peste 40 de ani, însă nu știe exact care este linia despărțitoare dintre proprietăți, ci doar că această linie este dreaptă și nu sinuoasă, sau frântă.
În declarația dată la fața locului (f. 110), a arătat că nu știe exact când a fost amplasată colejna de lemne, însă la acea dată reclamanții se aflau la C. și a venit cumnatul lor, Bricea I., care a reproșat familiei I. că a amplasat colejna de lemne în acel loc. Este evident că, chiar dacă nu s-a putut stabili cu exactitate când a fost amplasată colejna (înainte, sau după ce reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate în CF), discuții contradictorii au existat încă de la ridicarea acesteia.
Instanța apreciază declarația martorei, care a arătat că este vecină și cu reclamanții și cu pârâții și că se înțelege bine și cu unii și cu ceilalți, ca fiind una sinceră, sens în care va ține cont de aceasta.
Nici martorul Zubașco I. nu știe unde anume este linia despărțitoare dintre proprietăți.
Martorul propus de reclamanți, C. Gavrilă a arătat în declarație că înțelegerea dintre cei doi frați a fost ca linia despărțitoare să fie dată de
"picătura streașinii";. ( f. 112)
Văzând disp. art. 611 NCC, care prevăd că proprietarul este obligat să-și facă streașina casei sale astfel încât apele provenind din ploi să nu se scurgă pe terenul învecinat și disp. art. 612 NCC care prevăd că distanta minimă față de linia de hotar a unei construcții este de 60 cm, instanța apreciază că linia despărțitoare trebuie să respecte "picătura streașinii"; pentru că în cazul în care linia despărțitoare ar fi dată de peretele casei reclamanților, aceștia nu ar mai putea executa lucrări de întreținere la fațadă, respectiv să-l zugrăvească, sau să-l tencuiască.
Este adevărat că casa reclamanților a fost edificată înainte de 1989, probabil fără autorizație de construire, însă distanța legală dintre construcții de 60 cm exista și în vechea prevedere, la momentul edificării casei.
Oricum, suprafața de teren disputată de cei doi este foarte restrânsă, de aproximativ 20 m.p., pe sub picătura streașinii reclamanților și are o valoare economică foarte redusă.
Celelalte cereri ale reclamanților prin care solicită obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren ocupată care aparține reclamanților și obligarea pârâților să-și mute anexa gospodărească, în funcție de aliniamentul stabilit mai sus au caracter subsecvent primei cereri.
În varianta din Anexa grafică nr. 2 din expertiza întocmită de dl ing. P. oviciu C., în care linia de mejdă ar fi determinată de punctele 2-3-4-5-6-7-8-9 ar rezulta că pârâții-reclamanți ocupă o suprafață de aproximativ 20 m.p. din terenul cu privire la care reclamanții și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, ceea ce implică o revendicare din partea acestora.
Art. 565 NCC, care este în cadrul secțiunii privind "Apărarea dreptului de proprietate"; din Noul Cod Civil prevede că în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. Reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate cu extrasul CF nr. 50188 de la f. 4 din dosar, din care rezultă că sunt înscriși cu suprafața de 783 m.p.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a admis și acest capăt de cerere.
Cu privire la capătul de cerere privind desființarea construcției care se află pe traseul dintre proprietăți, instanța constată că chiar pârâții-reclamanți au recunoscut că acea anexă pentru lemne nu are fundație și nu are caracter definitiv, iar din concluziile domnului expert P. oviciu C. se desprinde același
lucru: că anexa gospodărească poate fi mutată în așa fel încât să respecte picătura streașinii, astfel că instanța a admis și acest capăt de cerere.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâții I. V. sen. și I. I. în contradictoriu cu pârâții P. G. M. și P. D., prin care au solicitat ca instanța să constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune și înscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele lor, instanța a admis în măsura în care nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților.
De altfel, cererea reconvențională a fost formulată în contradictoriu cu proprietarii tabulari P. G. M. și P. D. pentru că doar față de aceștia au solicitat stabilirea dreptului lor de proprietate prin uzucapiune. Reclamanții fiind chemați doar pentru ca hotărârea pronunțată pe acest petit să le fie opozabilă.
Reclamanții-pârâți au arătat în concluziile scrise că sunt de acord cu admiterea acțiunii reconvenționale în măsura în care justifică un interes, adică le este respectat dreptul lor de proprietate.
Față de aprecierea reclamanților că pârâții-reclamanți nu au dovedit faptul că au folosit terenul sub nume de proprietari deoarece nu au depus la dosar adeverință de la registrul agricol al Orașului D. pentru a se vedea ce suprafață de teren au folosit aceștia în mod public și sub nume de proprietari, instanța consideră că expresia "sub nume de proprietari"; semnifică aparența de proprietate în cadrul comunității în care trăiesc aceștia, faptul că dreptul lor de proprietate nu este contestat de nimeni. Probarea acestei aparențe de proprietate se poate face cu orice mijloc de probă, inclusiv cu martori și prezumții.
În cazul de față, chiar reclamanții recunosc că pârâții sunt proprietari ai terenului învecinat, pentru că altfel nu i-ar fi chemat în judecată pentru grănițuirea proprietăților lor. În plus, din planul de amplasament și delimitare întocmit de ing. Tomoiagă N. de la f. 3 din dos. atașat nr._ rezultă că aceștia sunt recunoscuți ca proprietari ai terenului cu care se învecinează reclamanții.
Martorul Țicală Gavrilă, în vârstă de 79 de ani, fiind audiat cu privire la uzucapiune (f. 68), a arătat că pârâtul deține terenul de la tatăl lui care 1-a folosit de când se știe el, după primul război mondial, arătând că tatăl pârâtului 1-a folosit și în anul 1945 când a lucrat împreună cu el.
Martorul a arătat că pârâții-reconvenționali nu au avut litigii în legătură cu folosința sau proprietatea terenului.
Și martorul Zubașco I. a arătat că posesia începută de antecesorii pârâților-reclamanți a fost în perioada celui de-al doilea război mondial, ceea ce ne duce la concluzia că în speță ar fi aplicabile disp. Vechiului Cod Civil cu privire la momentul începerii posesiei pârâților și joncțiunea posesiilor.
Art.1846 C.civ. stabilește că "orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept
exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru";, iar art. 1847 C.civ. precizează că "ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar…"; .
Cu privire la joncțiunea posesiilor, art. 1860 C. Civil prevede că orice posesor posterior are facultatea de a uni posesiunea sa cu a autorului său.
În speță, atât părinții reclamantului, cât și reclamantul și soția acestuia au exercitat asupra terenului o posesie utilă, întrunind condițiile prevăzute de articolul de mai sus.
Art. 20 din legea 7/1996 arată că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit sau s-au transmis în mod valabil";.
Uzucapiunea este un mod original de dobândire a dreptului de proprietate bazat pe recunoașterea unei posesii de lungă durată, publică, neviciată, sub nume de proprietar, având funcția de clarificarea unor situații juridice incerte, deoarece are ca efect nașterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil și transformă o aparență îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert și indiscutabil. Uzucapiunea sancționează pasivitatea foștilor proprietari ai imobilului, care, dând dovadă de neglijență, l-au lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane, permițându-i acesteia să se comporte public ca proprietar.
Față de cele reținute și văzând dispozițiile art.1846, 1847 și urm. C.civ., D-Lege nr 115/1938 și Legea 7/1996, instanța a admis în parte cererea reconvențională, conform dispozitivului sentinței și a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra terenului identificat de dl ing. P. oviciu
C. .
Cu privire la cererea pârâților-reclamanți de rectificare a CF D. nr. 50188 cu privire la radierea suprafeței de 20 m.p. de pe numele reclamanților și repunerea în situația anterioară pe vechii proprietari tabulari, instanța a constatat că, pe de o parte, aceștia n-ar avea interesul să solicite înscrierea dreptului de proprietate pe vechii proprietari tabulari, iar pe de altă parte, admițându-se acțiunea principală, pe baza ansamblului probator administrat în cauză și a considerentelor expuse mai sus, consecința este respingerea acestui capăt de cerere.
Pârâții-reclamanți nu au indicat și nici instanța nu a găsit vreun motiv legal pentru care să dispună în sensul cerut de aceștia deoarece niciunul din cele patru puncte ale art. 34 din Legea nr. 7/1996 nu poate fi regăsit în speța de față.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de fiecare dintre părți, așa cum s-a arătat mai sus, în cadrul acțiunii în grănițuire fiecare parte are atât calitate de reclamant, cât și de pârât, astfel că sarcina probei revine ambelor părți și fiecare dintre părți are interesul să se stabilească în mod corect linia despărțitoare dintre proprietățile lor. În plus, pârâții nu s-au opus la stabilirea
liniei despărțitoare, astfel că, potrivit art. 275 nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Iar cu privire la cheltuielile solicitate de pârâții-reconvenționali pentru constatarea dobândirii dreptului lor de proprietate prin uzucapiune, instanța a considerat că reclamanții nu pot fi obligați la cheltuielile făcute de aceștia cu înscrierea dreptului lor de proprietate în cartea funciară deoarece acest capăt de cerere s-a judecat în contradictoriu cu pârâții P. G. M. și P. D., iar nu în contradictoriu cu reclamanții N. .
În consecință, instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței civile nr. 306/_, pronunțată în dosarul nr. _
, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă au formulat apel apelanții N. N. și N. M., solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se stabili limita de hotar dintre proprietatea apelanților și cea a pârâților conform anexei 2 din raportul de expertiză efectuat de expertul P. oviciu C. și nu așa cum s-a stabilit de către prima instanță, conform anexei 2 din completarea raportului de expertiză.
În drept, apelanții au invocat dispozițiile art. 474 din Noul Cod de procedură civilă - fila 2 din dosarul de apel.
În termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă 1865 au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 306/_ și apelanții I. V. senior, I. I.
, I. V. junior și I. M. - fila 3 din dosarul de apel.
Prin motivele de apel, apelanții I. V. senior, I. I., I. V. junior și I. M. au arătat următoarele: În temeiul art. 297 Cod procedură civilă, acești apelanți solicită în principal admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 306/_ și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În subsidiar, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 306/_ în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților și stabilirea liniei despărțitoare dintre terenul proprietatea reclamanților situat în localitatea D., str. E.
B., nr. 12, jud. M. și terenul proprietatea pârâților-reclamanți I. V., senior și I. V., junior, situat în localitatea D., str. E. B., nr. 14, jud.
M., pe linia de mejdă actuală, materializată în teren prin peretele casei reclamanților, peretele anexei gospodărești (colejnă și cuptor) aparținând pârâților I. V., senior și I. V., junior în partea dinspre reclamanți, peretele grajdului aparținând pârâților I. V., senior și I. I., în partea privind punctele dinspre proprietatea reclamanților, situație ce urmează a fi determinată printr-o nouă expertiză topografică, ținându-se seama și de situația tabulară atestată la ora actuală pe seama reclamanților (poziția nr. cadastral, așa cum se prezintă la ora actuală), respingerea cererii de stabilire a liniei despărțitoare, față de pârâta I. M. ; respingerea cererii în revendicare a reclamanților și a cererii de obligare a pârâților să-și mute anexa gospodărească și autorizarea reclamanților să o mute pe cheltuiala pârâților; admiterea acțiunii reconvenționale formulată de pârâții-reclamanți I. V. ,
senior și I. V., junior și constatarea dobândirii de către aceștia, a dreptului de proprietate prin uzucapiune, în modalitatea de joncțiune a posesiilor, pentru suprafața de cea. 817 m.p, teren, situat în localitatea D., strada E. B., nr. 14, jud. M., cuprins în c.f nr. 50154 D., nr. top. 3501/1/3/2, în suprafață de cea. 567 mp., prin dezmembrare și c.f. nr. 50155 D. nr. top. 3500/1/3/1, în suprafață de 250 m.p., ținându-se seama de expertiza ce se va efectua în cauză; a se dispune întabularea dreptului de proprietate pe seama pârâților-reclamanți I. V., senior și I. V., junior, în c.f. nr. 50154 D. nr. top. 3501/1/3/2, în suprafață de cea. 567 m.p., prin dezmembrare și c.f. nr. 50155 D. nr. top. 3500/1/3/1, în suprafață de 250 m.p., prin dezmembrare, cu titlu de uzucapiune, ținându-se seama și de noua expertiză ce va fi efectuată în cauză; a se dispune rectificarea situației tabulare cuprinsă în c.f. nr. 50188
D. nr. cadastral 50188, dispunându-se radierea suprafeței de cea. 20 m.p. suprafața reală urmând a fi determinată prin noua expertiză topografică. Solicită obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată, efectuate la instanța de fond. Solicită cheltuieli de judecată în apel.
În ce privește solicitarea principală din apel: ținându-se seama de dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă prima instanță a soluționat procesul, fără a intra în judecarea fondului.
Această solicitare și susținere, se materializează prin următoarele: acțiunea reclamanților, este admisă față de pârâții-reclamanți I. V., senior,
I. I. și pârâții I. V., junior și I. M. . Prin acțiune, reclamanții, au chemat în judecată în calitate de pârâți pe I. V., senior, I. I., I. V., junior și I. M. . Dintre aceștia, au formulat acțiune reconvențională, numai pârâții I. V., senior și I. V., junior, dobândind astfel calitatea procesuală de a sta în judecată de pârâți-reclamanți.
Reținând și dispunând în sensul arătat mai sus, instanța, n-a avut în vedere calitatea sub care părțile pârâte stau în judecată, atribuind calitatea de pârâtă-reclamantă pârâtei I. I. și numai de pârât lui I. V., deși acesta avea calitatea de pârât-reclamant. Nestabilind calitatea reală sub care părțile stau în judecată, acest fapt este un element, al nesoluționării pe fond a cauzei, de această situație juridică depinzând și modul de soluționare a cererilor părților.
Prima instanță stabilește linia despărțitoare, dintre cele două proprietăți, fără a arăta în concret, cine sunt proprietarii celor două imobile și față de care dintre părți, această dispoziție urmează a fi aplicată, ținându-se seama și de faptul că reclamanții, n-au înscrisă proprietatea asupra construcțiilor, în cartea funciară, după cum nici pârâții nu au înscrisă proprietatea asupra construcțiilor. Ca aspect al soluționării pe fond a acestui capăt de cerere, trebuia să se stabilească și proprietatea asupra construcției, ținându-se seama că în c.f. nr. 50188, D., reclamanții sunt proprietari, doar numai asupra terenului, fiind doar evidențiat faptul că pe teren există o casă. Această casă, fusese construită de Font I. și fostul soț al acesteia.
Nici dispozițiilor din sentință referitoare la revendicare și obligația de a face, nu li se poate atribui o judecată pe fond, pentru că instanța "obligă pârâții", fără a se înțelege dacă aceste dispoziții se referă și la pârâții- reclamanți sau numai la pârâți, astfel cum sunt definiți în dispozitiv, dar în mod eronat (greșit) față de poziția procesuală reală din cauză. Pe de altă parte, a se dispune predarea în proprietatea reclamanților a suprafeței de teren ocupată de pârâți, fără a arăta mărimea suprafeței, ce nu fusese identificată, reprezintă tot o nesoluționare pe fond a cauzei.
Instanța de fond admite acțiunea reconvențională, formulată de I. V., senior și I. I., fără a avea în vedere că I. I., nu formulase acțiune reconvențională, aceasta fiind formulată de I. V., junior, alături de I. V.
, senior. Or, asupra cererii numitului I. V., junior, instanța nu se pronunță.
Cererea de uzucapiune este admisă, fără a fi depuse la dosar, extrasele de carte funciară, privind terenul folosit de pârâții-reclamanți. Aceasta face ca soluționarea cererii să se facă greșit (greșită fiind și identificarea de c.f), c.f. 50154 D. având corespondent pentru nr. top. 3501/1/3/2, pentru nr. top. 3500/1/3/2 (greșit și acest nr. topografic) cartea funciară purtând nr. 50155.
Nesoluționat pe fond este și capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară, care nu este analizat de instanță în fapt și în drept, ținându-se seama și de probațiunea de martori administrată.
Așa cum se observă din schiță nr. top. aflat în folosința pârâților- reclamanți I. V., este 3500/1/3/1 în suprafață de 250 m.p., iar nu numărul topografic 3500/1/3/3, care corespunde suprafeței de teren folosită de numitul Florea Ion.
Pe de altă parte, nici amplasamentul construcțiilor, nu este redat corect, construcțiile pârâților, fiind pe aliniamentul casei folosită de reclamanți.
În ceea ce privește aspectele de fond ale apelului, apreciază hotărârea instanței de fond, neîntemeiată.
Tatăl pârâtului-reclamant I. V. senior, actualmente decedat, a fost frate cu numita Font I., în viață, mama reclamantei N. M. .
Terenul folosit de tatăl pârâtului I. V., senior, s-a întins până la peretele casei, iar anexele gospodărești, colejnă și cuptor pâine, precum și grajdul, au fost amplasate pe linia casei, tară a exista opunere din partea mamei reclamantei, sau alte neînțelegeri între părți. În momentul dobândirii proprietății de către reclamanți, situația de folosință și de amplasament al construcțiilor era aceasta, ele având o vechime de peste 30 ani.
Mai mult, în partea privind construcțiile, n-a existat gard, pârâții, având acces la fântâna existentă pe terenul folosit de reclamanți. Gardul de care fac vorbire martorii se afla pe terenul folosit de reclamanți, proteguind accesul animalelor la fântână, folosită în comun de părți.
Neînțelegerile au început numai de circa 3 ani, după dobândirea proprietății de către reclamanți, care și-au definit limitele terenului, fără acordul apelanților.
Prin acțiunea în grănițuire, instanța reconstituie limitele suprafețelor folosite de părți, astfel cum acest fapt a existat în decursul timpului, acceptat de părți. Aceste limite pot fi și materializate în teren, așa cum se evidențiază și în situația dată. Or, acest fapt trebuia avut în vedere de instanță, reținându-se și faptul că situația tabulară nu garantează suprafața, efectul de opozabilitate, în această privință, nefiind operant.
La data de_, apelanții N. N. și N. M. au depus la dosar motive de apel, solicitând: schimbarea în parte a hotărârii mai sus arătate în sensul de a stabili limita de hotar dintre proprietatea apelanților și cea a pârâților conform anexei 2 din raportul de expertiza efectuat de expertul P. oviciu C. .
Prin sentința atacata le-a fost admisă acțiunea formulata de apelanții N.
N. și N. M. în contradictoriu cu pârâții reclamanți stabilindu-se linia despărțitoare dintre cele 2 proprietăți pe aliniamentul 2-3-4-5-6-7-8-9 din anexa grafica nr.2 a completării la raportul de expertiza întocmit de inginerul
P. oviciu C. în funcție de picătura de apa a streșinii construcției existente, anexa la hotărâre obligând pe pârâți să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren ocupata de aceștia precum si să-și mute anexa gospodăreasca ținând cont de aliniamentul stabilit mai sus iar în caz de refuz autorizează sa o mute pe cheltuiala pârâților.
De asemenea instanța admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâți și constată ca aceștia au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor pentru suprafața de 802 m.p. conform anexei grafice nr.2 la raportul de expertiza întocmit de inginer P. oviciu C. și dispune înscrierea in C.F a acestei suprafețe pe numele pârâților respingând în același timp cererea pârâților de rectificare a C.F. D. nr.50188 cu privire la radierea suprafeței de 20 m.p. de pe numele apelanților si repunerea în situația anterioară.
Raportat la probele administrate în cauză cât și la situația reala din teren instanța de fond a stabilit greșit linia despărțitoare dintre cele doua proprietăți deoarece așa cum arată și expertul în anexa grafica nr.2 a raportului de expertiza și nu a completării raportului de expertiză, linia de hotar se găsește pe aliniamentul 4-1 arătat în anexa grafică nr.2. Aceasta concluzie rezultă atât din documentația cadastrala care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate din C.F cât și semnele de hotar vizibile la fața locului respectiv picătura de apă a streșinii casei apelanților, porțiunea de teren betonat de către apelanți pe lângă peretele casei, porțiune ce se întinde pe toata lungimea peretelui și are o lățime de 30,50 cm aproximativ cât lățimea streșinii. Totodată aceasta linie de hotar respectă documentația cadastrala, respectiv planul de amplasament și delimitare ce face parte integranta din sentința civila nr.627 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., sentința prin care s-a constat dobândirea dreptului de proprietate al apelanților, documentație cadastrală în care linia de hotar este o linie dreaptă și nu așa cum stabilește
instanța prin sentința atacată respectiv cotită după cum sunt amplasate construcțiile anexa ale pârâților.
Asa cum s-a arătat și în acțiunea introductiva și cum de altfel s-a dovedit cu probele administrate respectiv interogatoriul pârâtului Ivan V., între cele 2 proprietăți a existat un gard din scândura care a fost desființat de către pârâți fără acordul apelanților iar aceștia ulterior au construit o anexă provizorie fără fundație ocupând o suprafață de aproximativ 10 m.p. din proprietatea apelanților.
In alta ordine de idei împotriva pârâtului Ivan V. s-a formulat și plângere penala pentru distrugere, violare de domiciliu, tulburare de posesie care au format obiectul dosarelor 575/P/2011 și 700/P/2011 ale Parchetului de pe lângă J. ecătoria D. dosare în care acesta a fost sancționat cu amenda.
Având in vedere cele de mai sus apelul este întemeiat și drept consecință se solicită admiterea acestuia și schimbarea in parte a hotărârii în sensul de a stabili limita de hotar conform anexei 2 din raportul inițial de expertiza și nu așa cum s-a stabilit de către prima instanța conform anexei 2 din completarea raportului de expertiză, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, respectiv obligarea pârâților sa lase în deplină libertate și pașnică folosință suprafața de teren ocupata de aceștia si obligarea acestora să-și mute anexa gospodăreasca ținând cont de acest aliniament precum și a se constata că pârâții au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața care se cuvine determinată de linia de hotar stabilita de aliniamentul 4-1 din anexa 2 a raportului de expertiza.
În ceea ce privește apelul declarat de către pârâții-reclamanți reconvențional, prin care solicită schimbarea in totalitate a sentinței se invocă faptul ca linia de mejda este delimitată de peretele casei apelanților N. N. și N. M. respectiv peretele anexelor gospodărești ale acestora, se apreciază că apelul este neîntemeiat, motive pentru care se solicită respingerea acestuia deoarece linia de hotar dintre cele doua proprietăți este pe aliniamentul 4-1 stabilit de expert în anexa grafica nr.2 a raportului de expertiza.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Apelanții I. V. senior, I. I., I. V. junior și I. M. au depus concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr. 306/_ a Judecătoriei D. pe baza motivelor de apel formulate prin cele două cereri de apel și în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 297 Cod procedură civilă 1865, alin.1 astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 104 din O.G. nr. 138/2000 și art. I pct.27 din Legea nr.202/2010, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea
atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului (alin.1).
Art. 297 alin.2 Cod procedură civilă 1865, astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 104 din O.G. nr. 138/2000, arată că, dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență. În acest caz, precum și atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare.
În speță, apelanții I. V. senior, I. I., I. V. junior și I. M. au solicitat anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întemeindu-și în drept apelul pe dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă 1865.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor formulate, se constată că nu se verifică în cauză ipotezele reglementate la art. 297 alin.1 Cod procedură civilă 1865, în sensul că prima instanța nu a soluționat cauza pe excepție sau în condiții de procedură nelegal îndeplinită.
Examinând criticile formulate prin motivele de apel, se remarcă incidența în cauză a dispozițiilor art. 297 alin.2 teza finală Cod procedură civilă 1865.
Astfel: examinând cuprinsul sentinței atacate, actele și lucrările dosarului primei instanțe, se remarcă împrejurarea că instanța de fond nu a avut în vedere calitatea sub care părțile stau în judecată, nu a avut reprezentarea clară a cadrului procesual, atunci când a soluționat cauza.
În ceea ce privește linia despărțitoare stabilită, prima instanță nu a arătat în concret cine sunt proprietarii celor două imobile, nu a statuat și asupra construcțiilor.
Din cuprinsul sentinței atacate nu rezultă dacă dispozițiile referitoare la revendicare și obligația de a face se referă și la pârâții-reclamanți sau numai la pârâți, astfel cum aceștia sunt reținuți în dispozitiv.
Prima instanță nu arată mărimea suprafeței de teren cu privire la care dispune predarea, suprafață de teren ce nu a fost identificată.
Este de reținut și în legătură cu acțiunea reconvențională, formulată la instanța de fond, aspectul de corectare, în cuprinsul acesteia, a numelui de I.
V. care a fost corectat cu scriere de mână, în "I. " în loc de "V. ", precum și reținerea de către instanță a calității de pârâtă-reclamantă, în încheierile de ședință, în contextul în care, d-nul avocat Onița Ivașcu A., avea împuternicire avocațială de reprezentare numai pentru I. V. (senior) și I. V. (junior).
În întâmpinarea și acțiunea reconvențională înmânată de avocat apelantului - pârât - reclamant I. V. (senior) întâmpinarea și acțiunea reconvențională apare formulată de către I. V. (senior) și I. V. (junior), pentru care, d-nul avocat se prezintă în cauză și pentru care se depun concluzii scrise și la fondul cauzei.
În încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2012, după depunerea acțiunii reconvenționale, este reținută calitatea de pârâtă a lui I. I., care nefiind prezentă și nici reprezentată, s-a dispus citarea acesteia, în continuare.
La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2012 se reține calitatea de pârâtă-reclamantă a lui I. I., în condițiile în care, se arată în încheiere că aceasta este lipsă, aceasta lipsind de la judecată în continuare (încheierile de ședință f.72, 95, f.117 și 144). Instanța avea obligația, de a cita pe apelanta - pârâtă - reconvențional, cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a confirma cererea reconvențională formulată, prin corectare și în numele acesteia.
De observat că această pârâtă-reclamantă, n-a fost prezentă, nici la deplasarea instanței la fața locului.
Concluziile scrise depuse de d-nul avocat Onița Ivașcu-A. sunt formulate în numele pârâților-reclamanti I. V. (senior) și I. V. (junior) și care solicită admiterea acțiunii reconvenționale.
Instanța de fond, îi obligă pe toți pârâții la mutarea anexei gospodărești, fără a stabili situația juridică, de proprietate asupra acesteia.
În ce privește situația topografică, a suprafeței de teren, obiect al uzucapiunii, instanța n-a cercetat acest aspect al cauzei sub aspect de fond, nedispunând completarea raportului de expertiză sub aspect topografic, în relație cu noua propunere de mejdă și după care s-a dispus stabilirea liniei despărțitoare.
Astfel, suprafața de 802 m.p. discutată sub aspect de uzucapiune, nu este identificată topografic.
Aspectele relevate în cele ce preced atrag incidența dispozițiilor art. 297 alin.2 teza finală Cod procedură civilă 1865, așadar, având în vedere dispozițiile art. 297 alin.2 teza finală Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite ambele apeluri declarate împotriva sentinței civile nr. 306/_, pe care o va anula și va reține cauza spre judecare, conform dispozitivului, urmând a ține seama, la judecata cauzei, atât de criticile formulate în memoriul de apel de către apelanții I. V. senior, I. I., I. V. junior și I. M., cât și de
criticile formulate în memoriul de apel de către apelanții N. N. și N.
M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelurile formulate de către apelanții N. N. și N. M., cu domiciliul procesual ales în D. str. E. B. nr.12, jud. M. și de către apelanții I. V. senior, domiciliat în D. str. I., nr.58, M., I.
I., domiciliată în D. str. I. nr.58, jud. M., I. V. junior, domiciliat în D. str. E. B. nr.14, M. și I. M., domiciliată în D.
, str. E. B. nr.14, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 306/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care o anulează și reține cauza spre judecare.
Fixează termen de judecată pentru data de_, dată pentru care vor fi citate părțile.
Cu drept de recurs odată cu decizia asupra fondului. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
P. G. G. | Ț. | D. | B. | D. |
Red.Ț.D./_ | ||
T.red.B.D./_ | ||
10 ex. | ||
J. ecător la fond:V. | -E. | Gavriș-T. |
| ← Decizia civilă nr. 124/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 118/2013. Grănițuire → |
|---|
