Decizia civilă nr. 385/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.385/R
Ședința publică din 11 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător A. S. T.
J. ecător D. T.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul V. C., cu dom. în B. M., str. T. A. nr. 2, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 4155/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat P. C. Leonora, lipsesc intimații: M. B. M. reprezentat prin
P., S. I., I. I., N. Ana.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus, prin serviciul registraturii, precizări din partea recurentului comunicate la data de_ .
Instanța pune în discuție, raportat la prevederile art. 129 Cod procedură civilă, dacă sunt cereri în probațiune de formulat.
Reprezentanta recurentului, avocat P. C. Leonora arată că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta recurentului, avocat P. C. Leonora solicită admiterea recursului și raportat la art. 304 indice 1, art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Arată că la fond nu a fost stabilită corect calitatea de proprietar a părților, instanța nu a soluționat fondul cauzei, citând ca parte pentru terenul cu nr. topo 3602 din CF 629 B. M. pe pârâtul M. B. M. prin P. dar acest teren nu a fost proprietatea Statului Român ci a unor persoane fizice care nu au fost citate în cauză.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 4155/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosar nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de
reclamantul V. | C. | , în contradictoriu cu pârâții M. | B. | M. |
reprezentat prin P. | , N. | Ana, I. I., P. I., S. I. . |
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că în discuție intră terenul în suprafață de 1267 mp, nr. topo 3602 și 3692/7/4/4 al cărui proprietar este Statul Român.
Prin urmare, terenul și supraedificatele se supun dispozițiilor legale în materia sistemului de carte funciară.
Cu privire la supraedificatele în natură casă de locuit, s-a reținut că ar fi fost edificate de către defunctul P. I. și S. I., dincolo de faptul că acest lucru nu a fost dovedit la dosarul cauzei el nu are vreo relevanță în condițiile în care, pe de o parte proprietatea nu se dobândește (și dovedește) prin faptul edificării iar pe de altă parte proprietatea supraedificatelor se prezumă că aparține proprietarului terenului.
Reclamantul nu a combătut cu probațiune specifică raporturile civile privind dreptul de proprietate, prezumția mai sus arătată.
Reclamantul a susținut că supraedificatele au fost folosite de către pârâtul P. I. și Pârâta S. I. cu mult înainte de anul 1947, fără să probeze însă acest lucru la dosarul cauzei.
În condițiile Codului civil însă, lege aplicabilă, raportat la momentul începerii posesiunii, uzucapiunea nu se poate dovedi decât tabular, respectiv în 20 de ani de la decesul proprietarului tabular, deși suntem în sistem de carte funciară supraedificatul nu este notat, prin urmare uzucapiunea nu poate opera. Nedovedindu-se calitatea de proprietar cu privire la supraedificat a amintiților P. I. și S. I., contractele de vânzare-cumpărare depuse la filele 8 și 9 nu au relevanță probatorie nefiind apte de a transfera proprietatea
promitentului vânzător, nefiind proprietar al bunului vândut.
Cu privire la teren, s-a reținut că proprietar în baza datelor de carte funciară mai sus amintite este pârâtul Statul Român.
Un drept de folosință asupra terenului altuia (în cazul constructorului) sub imperiul legislației și practicii judiciare actuale nu se poate dobândi decât sub forma dreptului de superficie în prezența unei convenții între constructor și proprietarul terenului, a legii sau a uzucapiunii (tabulare). Niciuna dintre cele teri situații nu a fost dovedită la dosarul cauzei.
În mod evident, dată fiind situația ce se prefigurează în cererile principale, accesorie, cererea vizând întabularea este nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
Recurentul a arătat că prima instanță nu a luat în considerare neopunerea pârâtului, respectiv a M. ui B. M.
S-a mai arătat în memoriul de recurs că recurentul a dovedit că P. I. și S. I., au folosit construcțiile din litigiu sub nume de proprietari, începând cu anul 1947 și până în anul 1977, situație în care aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra acestora în condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil. Apoi, prin antecontractul de vânzare-cumpărare aceștia au promis înstrăinarea construcțiilor către Ardai V. care la rândul său a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu recurentul la data de_ . Aceste construcții figurează în registrul agricol pe promitentul-vânzător deoarece nu le-a putut
transcrie pe recurent în lipsa unei hotărâri judecătorești însă impozitul este achitat la zi tot de către recurent care folosește aceste construcții.
Proprietatea pârâtului asupra terenului este privată, iar proprietatea recurentului asupra construcțiilor s-a dobândit prin uzucapiune și prin antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate.
De asemenea este posibil, cum s-a dovedit în acest caz, ca proprietarul terenului să permită unei alte persoane să construiască pe terenul său. Chiar și în lipsa unei autorizații de construcție, nu se poate susține că nu este dovedit dreptul de proprietate al constructorului și nici lipsa unei convenții dintre constructor și proprietarul terenului.
Autorizația de construire nu dovedește dreptul de proprietate ci încadrarea în planul de sistematizare a zonei.
Potrivit prevederilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, republicată, dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune este opozabil față de terți și fără înscriere în CF.
Consideră că a dovedit cu probele administrate, că a dobândit dreptul de superficie, care este definit în literatura juridică ca un drept real, care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană denumită superficiar, asupra construcției care se află pe terenul aparținând altuia, teren cu privire la care superficiarul capătă un drept de folosință. Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este aparent și continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție.
Posesia și folosința terenului pe care se află construcția se exercită, în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
La data de_ (fila 59) recurentul a depus precizări ale recursului formulat arătând că raportat la extrasul de CF nr. 629 B. M., din care rezultă faptul că proprietarii tabulari pentru terenul cu nr. topo 3602 în suprafață de 885 mp, sunt numiții Chința A., Chința M. și Chința R., înscriși în CF sub B 4-6 care n-au fost citați în cauză la instanța de fond, apreciindu-se că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei, citând ca parte pentru terenul cu nr.topo 3602, înscris în același CF 629 B. M., pe pârâtul M. B. M. prin P. .
În legătură cu calitatea procesuală pasivă a intimatului P. I., precizează că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind decedat la data de_, așa cum rezultă din extrasul de deces de la fila 132 din dosarul de fond.
De asemenea nu are calitatea procesuală pasivă și nu trebuie citată în cauză I. I. fostă S., cu domiciliul în B. M., str. George C. bl. 30 ap. 14, jud. M. întrucât aceasta a fost prezentă la instanța de fond, a depus copie de pe actul de identitate și nu are nicio legătură cu antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1977.
Apreciază că trebuia citată în calitate de intimată, prin publicitate la ușa instanței S. I., care a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1977 și care este o altă persoană față de S. I. domiciliată în B. M.
În drept, a invocat dispozițiile art. 312 alin. 5 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare în recurs.
Analizând sentința atacată, prin prisma dispozițiilor legale invocate de recurent și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă tribunalul reține următoarele:
În cauză nu sunt întrunite cerințele uzucapiunii întemeiate pe dispozițiile Codului civil.
Reclamantul nu a dovedit că posesia sa sau a antecesorului său ar fi început în perioada anterioară anului 1945 pentru a se prevala de dispozițiile Codului civil.
Prima instanță a reținut în mod corect că nu s-a dovedit edificarea construcțiilor de către P. I. și S. I., la fel cum corect s-a reținut că simpla edificare nu conferă drept de proprietate nici chiar în condițiile neopunerii proprietarului titular al fondului cum a fost învederat de reclamantul recurent ca fiind Statul Român.
Împrejurarea că în recurs, recurentul a identificat și indicat alți proprietari tabulari ai terenului nu justifică soluția de casare cu trimitere pentru chemarea în judecată a acelor persoane nefiind posibilă schimbarea cadrului procesual în recurs sau consecutiv casarii.
Aspectele arătate de recurent prin precizarea depusă la_ nu pot fi considerate motive de recurs și nici analizate în calea de atac în prezenta cauză, putând fi eventual supuse analizei în alt cadrul procesual.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege, tribunalul va respinge recursul conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul V. C. domiciliat în B. M. str. T. A. nr. 2, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 4155/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | S. | T. | A. | Ț. D. | SA |
Red.WD/_
Tred. A.S. / 20 Septembrie 2013 - 2 ex
J. ecător la fond: D. D.
| ← Decizia civilă nr. 248/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 303/2013. Actiune in constatare → |
|---|
