Decizia civilă nr. 3857/2013. Legea 10/2001

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 3857/R/2013

Ședința publică din 04 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: M. -C. V.

C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul OFRIM G., împotriva deciziei civile nr. 84/A/_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați VANCEA ALEXA și VANCEA FLOARE, având ca obiect servitute.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul intimat Vancea Alexa, asistat de domnul avocat A. ca Ștefan, care arată că o reprezintă și pe pârâta intimată Vancea Floare, în baza împuternicirii avocațiale de reprezentare, care se află la f. 18 din dosar, lipsă fiind reclamantul recurent personal și pârâta intimată Vancea Floare personal.

Dosarul se află la al doilea termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamantul Ofrim G. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost timbrat la data înregistrării sale, însă ulterior, la data de_, a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 355 lei (f. 23 și 24 din dosar) și cu timbre judiciare, în valoare de 3,15 lei (pe versoul f. 20 din dosar).

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul intimat Vancea Alexa, asistat de domnul avocat A. ca Ștefan, care arată că o reprezintă și pe pârâta intimată Vancea Floare, în baza împuternicirii avocațiale de reprezentare, care se află la f. 18 din dosar, lipsă fiind reclamantul recurent personal și pârâta intimată Vancea Floare personal.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului pârâților intimați împrejurarea că prezenta cauză a fost repusă pe rol, pentru a pune în discuție un motiv de recurs de ordine publică întemeiat pe art. 306 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct.

1 C.pr.civ., respectiv natura juridică a căii de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței fondului, în raport de obiectul cererii și de valoarea terenului

cu privire la care se solicită servitutea, astfel cum valoarea a fost stabilită prin expertiza de la f. 52 - 65 din dosarul instanței de fond, având în vedere că în cerere sunt două petite și anume:

obligarea pârâtei Vancea Floare să permită reclamantului trecerea în tot cursul anului, cu picioarele, cu vehicule și cu autovehicule, pe terenul în litigiu;
obligarea ambilor pârâți să desființeze poarta ce s-a edificat la intrarea din calea publică str. G. E. scu, spre parcela de 93 mp, precum și gardul ce dublează poarta reclamantului.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantului pârâților recurenți, referitoare la împrejurarea dacă își menține concluziile pe fond pe care le-a pus

în ședința publică din data de_, acesta arată că își menține concluziile pe care le-a pus pe fond în ședința publică din data de_, respectiv solicită respingerea recursului promovat de reclamantul recurent Ofrim G., împotriva deciziei civile nr. 84/A/2013 a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avo-cat și cheltuieli de deplasare, conform dovezilor pe care le-a depus la dosar.

Curtea pune în vedere reprezentantului pârâților intimați să pună concluzii cu privire la motivul de recurs de ordine publică, invocat din oficiu, de către Curte.

Reprezentantul pârâților intimați arată că valoarea obiectului cererii nu este evaluabilă în bani și valoarea terenului afectat de servitute nu are legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului pârâților intimați împrejurarea că pe de o parte, servitutea este un drept real și se poate stabili valoarea obiectului în bani, iar pe de altă parte, petitul prin care se solicită desființarea porții este un petit accesoriu, dar se poate privi împreună cu petitul principal, ca scop al acțiunii. Totodată, arată că în Normele de aplicare a legii taxelor judiciare de timbru se arată că sunt evaluabile în bani acțiunile privind constatarea unui drept real.

Reprezentantul pârâților intimați arată că cele două probleme pot fi văzute diferit. De asemenea, arată că în art. 3 lit. j din Legea nr. 146/1997 se prevede că acțiunile în stabilirea dreptului de servitute sunt neevaluabile în bani. Mai arată că înainte, pentru acțiunile prin care se solicita stabilirea dreptului de servitute, era stabilită o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 19 lei, dar ulterior, legiuitorul a modificat legea și a majorat această taxă și la ce s-a putut raporta în acest contest, decât la valoarea terenului. Totodată, arată că părțile pe care le reprezintă au un drept legal să iasă la calea publică, iar

"Dreptul de a ieși la calea publică"; nu are legătură cu valoarea terenului.

Reprezentantul pârâților intimați arată că pentru pârâți a nu avea dreptul de a ieși la calea publică înseamnă a le fi afectat un drept la subzistență. De asemenea, arată că în art. 12 pct. 3 se spune că reclamantul va arăta în cererea sa obiectul și valoarea sa, însă niciodată reclamantul nu a arătat așa ceva, niciodată instanța nu a pus în vedere reclamantului așa ceva.

Având în vedere motivul de recurs de ordine publică, invocat, din oficiu, de către Curte, respectiv greșita compunere a completului de judecată care a soluționat cauza la Tribunalul Maramureș, apreciază că instanța nu poate pune în vedere pârâților să indice valoarea terenului, nu are acest drept, pentru că doar reclamantul poate evalua valoarea printr-o expertiză solicitată de către acesta.

Reprezentantul pârâților intimați arată că a căutat în practica judiciară, pe internet și a identificat doar două hotărâri, una dată de Curtea de Apel Timișoara și alta dată de Curtea de Apel Pitești, în care s-a pus această problemă a gradelor de jurisdicție, dar cele două instanțe au conchis că servitutea este supusă ambelor căi de atac "apel"; și "recurs";, iar ca argumentație depune la dosar extrase de pe cele două hotărâri judecătorești menționate anterior și arată că în aceste hotărâri judecătorești a subliniat doar pasajele în care apare această problemă pusă în discuție de către Curte.

De asemenea, reprezentantul pârâților intimați arată că dacă s-ar accepta situația expusă anterior, ar fi situația în care Curtea ar judeca un recurs la recurs, respectiv s-ar pune problema competenței materiale a Curții de Apel de a soluționa un recurs formulat împotriva unei hotărâri date de T. tot în recurs și ne-am afla în situația unui motiv prevăzut de art. 317 C.pr.civ., care ar constitui un motiv de contestație în anulare.

Totodată, reprezentantul pârâților intimați arată că au mai fost cauze în care s-a mai analizat o astfel de chestiune, precum cea pusă în discuție de către Curte și s-a recalificat calea de atac din "apel"; în "recurs";, însă, din punctul său de vedere demersul pe care l-a făcut este încheiat, raportat la calea de atac a recursului.

Reprezentantul pârâților intimați solicită obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuielile de transport. Depune la dosar două bonuri fiscale eliberate de S.C. OMV Petrom Marketing S.R.L. Baia Mare, care atestă plata unei sume totale de 300,06 lei.

Pârâtul Vancea Alexa arată că din anul 2000, de când s-a amenajat acel drum, nu a fost un an când să nu fie probleme, deoarece familia reclamantului este o familie foarte violentă. De asemenea, arată că nu poate sta închis în casă, având în vedere că locuiește la țară și este nevoie să facă una alta prin gospodărie, să mai țină o găină, ș.a.m.d.

Curtea reține cauza în pronunțare.

După închiderea dezbaterilor, s-a prezentat în sala de judecată reprezentanta reclamantului recurent, doamna avocat Toadere I., care solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamantului recurent, împrejurarea că la acest termen de judecată doar a pus în discuție un motiv de recurs de ordine publică, respectiv natura juridică a căii de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței fondului, în raport de obiectul cererii și de valoarea terenului cu privire la care se solicită servitutea, astfel cum valoarea a fost stabilită prin expertiza de la f. 52 - 65 din dosarul instanței de fond și apreciază că nu se impune amânarea pronunțării hotărârii în cauză.

C U R T E A

Prin decizia civilă nr. 84/A/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ s-a admis apelul declarat de către apelanții Vancea Alexa și Vancea Floare, împotriva sentinței civile nr. 485/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, care a fost schimbată în parte în sensul că stabilește traseul servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâtului Vancea Alexa înscris în CF 50069 Dragomirești (CF vechi 3510/N) nr. cad. 7215, cu suprafața de 756 mp, hașurat cu roșu în Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de către expert ing. Mărieș M. .

S-a respins capătul de cerere având ca obiect desființarea porții și a gardului care dublează poarta, respectiv autorizarea reclamantului să desființeze gardul și poarta pe cheltuiala pârâților.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 485/_, pronunțate de Judecătoria Dragomirești care nu contravin prezentei decizii.

Intimatul Ofrim G. a fost obligat la plata către apelanți a sumei de 2512 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din probele administrate a rezultat că terenul reclamantului are caracter de loc înfundat, aspect necontestat de pârâți.

Pentru a se realiza trecerea la calea publică, în raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe au fost propuse două variante - fila 72 din dosarul de fond.

Prima instanță a efectuat și o cercetare la fața locului, reținând în procesul verbal de cercetare la fața locului că: terenul reclamantului are caracter de loc înfundat, ieșirea la calea publică făcându-se pe parcela de 61 mp

ce îi aparține în proprietate și în continuare pe parcela de 93 mp aparținând reclamantei Vancea Floare, potrivit probelor de la dosar. Drumul amenajat de pârâți se află situat în spatele casei acestora, se întinde până la terenul reclamantului, având gard de sârmă la intrarea din calea publică; în continuarea acestui drum se află terenul deținut de reclamant, pe care se află 4 pomi fructiferi tineri și 2 nuci bătrâni, față de terenul pe care se află construită casa reclamantului, acest teren aflându-se la diferență de nivel, pârâtul Vancea Alexa afirmând, la fața locului, că se obligă să niveleze terenul pe care se află pomii fructiferi, pentru a-l aduce la același nivel cu drumul deja amenajat, conform variantei ce au propus-o pentru constituirea servituții, arătându-se disponibil pârâtul Vancea Alexa, dacă va fi de acord reclamantul, să ridice și drumul deja amenajat, marcat de linii roșii în anexa la raport, astfel încât, să diminueze diferența de nivel cu terenul pe care se află amplasată casa. A arătat pârâtul Vancea Alexa că se obligă să amenajeze întregul drum de acces necesar reclamantului pentru a circula cu pasul și cu vehicule, până la curtea casei sale.

În prezent reclamantul trece prin curtea unui imobil nelocuit, aflat în stadiu nefinisat, cu îngăduința proprietarului imobilului, constatându-se la fața locului că pe această cale de acces nu se poate trece cu vehicule, ambii pârâți fiind de acord cu împrejurarea constatată.

La intrarea pe parcela de 93 mp, ce se cere a fi grevată cu servitute, se află poarta construită, conform afirmației pârâtului Vancea Alexa, după finalizarea judecății în Dosarul nr._, pentru care a fost amendat contravențional, nu poate indica numărul dosarului ce a avut ca obiect plângere, acestea fiind_ și_, iar în partea dinspre reclamant se află amplasat un gard, care dublează poarta de acces în curtea reclamantului, pârâtul afirmând că l-a construit în urma porții, și anume, după ce a fost intabulat dreptul asupra parcelei de 93 mp.

C. publică se află în pantă, începând cu poarta de acces spre parcela de 93 mp și până la drumul de acces, propus de către pârâți.

În varianta solicitată de reclamant, drumul trece prin dreptul ferestrei de la casa pârâtului, astfel cum a rezultat și din planșele foto.

În ceea ce privește legea aplicabilă în speță, sunt de reținut dispozițiile art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care arată că dispozițiile art. 602-625 din Noul cod civil se aplică situațiilor născute după intrarea în vigoare a Noului Cod civil.

Prin urmare, în speță au fost aplicabile dispozițiile art. 616 și următoarele din Vechiul Cod civil.

Din dispozițiile art. 616 și art. 634 din Codul civil (1864), a rezultat că la constituirea dreptului de servitute trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar pricinui cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit. Așadar, la stabilirea unei servituți de trecere, trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, iar nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.

Din probele administrate în dosarul primei instanțe, precum și din dosarele atașate a rezultat că între părți există conflicte de natură civilă, contravențională, penală.

Traseul servituții ales de prima instanță, potrivit căruia drumul de acces trece prin curtea pârâților - apelanți, pe lângă ferestrele acestora, încalcă dreptul la respectarea vieții private și de familie al apelanților, garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 din Convenție, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.

În varianta aleasă de prima instanță, drumul de acces trece prin curtea pârâților, foarte aproape de casa, respectiv de ferestrele acestora.

Varianta propusă de apelanți, identificată în expertiză, presupune accesul pe terenul hașurat cu roșu în Anexa 1, cu suprafața de 128 mp, care face parte din nr. cadastral 7215, cu suprafața de 756 mp, înscris în CF 3510/N Dragomirești, asupra căreia este proprietar Vancea Alexa. Expertul a menționat că acest teren este amenajat ca drum. Pe porțiunea din grădina reclamantului până la construcții drumul încă nu este amenajat, existând o diferență de nivel de 2,30 m pe o lungime de 12 m, însă amenajarea acestei porțiuni de drum este posibilă, iar apelanții au arătat că vor amenaja și această porțiune de drum pe cheltuiala apelanților, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal de cercetare la fața locului.

Împrejurarea că reclamantul a trecut o perioadă lungă de timp pe traseul solicitat de acesta, cu acordul proprietarilor terenului nu poate să conducă în mod necesar la obligativitatea stabilirii acestui traseu.

Sub imperiul Vechiului Cod civil, servitutea de trecere, care este o servitute necontinuă și neaparentă nu se poate dobândi prin uzucapiune. Faptul practicării acelui drum de acces solicitat de reclamant o perioadă îndelungată, cu îngăduința proprietarilor terenului, nu dă naștere unui drept de servitute pentru reclamant. Prin urmare, în mod eronat prima instanță a reținut în considerentele sentinței atacate că pârâtul Vancea Alexa ar fi trebuit să formuleze o cerere în sensul schimbării traseului de trecere al reclamantului.

În speță nu s-au formulat petite vizând înscrierea în cartea funciară a dreptului de servitute, prin urmare argumentația vizând costul operațiunilor de carte funciară excede cadrului procesual creat prin cererea reclamantului.

Varianta propusă de apelanți presupune un drum deja existent și amenajarea a încă unei porțiuni de drum, amenajare care este posibilă și la care s-au angajat apelanții. Aceștia au arătat că, în această variantă, nu solicită despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 697/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, s-a dispus înscrierea suprafeței de 61 mp nr. top. 641/a în CF pe numele intervenientului în acel dosar Ofrim G. .

S-a reținut că intervenientul Ofrim G. a cumpărat de la Ilea G. suprafața de 40 mp, în realitate folosește suprafața de 61 mp pe o lungime de 14,6 ml și o lățime de 4,17 ml, porțiune de teren pentru care a solicitat validarea convenției din 1983 - fila 88 dosar de fond.

Prin urmare, în dosar nr._, intervenientul în acel dosar Ofrim G.

, reclamantul din prezenta cauză, a solicitat validarea convenției intervenită între tatăl reclamantei în acel dosar Vancea Floare, Zubașcu I. și tatăl pârâtei din acel dosar, Ilea G., cu privire la partea de teren menționată în acel înscris că ar fi fost vândută lui Ofrim G. .

Analizând cele două variante ale drumului de acces propuse prin raportul de expertiză întocmit de către expert Mărieș M., raportat la ansamblul probelor administrate, s-a constatat că, în aplicarea dispozițiilor art. 616, art.

618 Cod civil (1864) varianta hașurată cu roșu în Anexa 1 la lucrarea de expertiză corespunde cerințelor legale.

Împrejurarea că în această variantă, drumul de acces prezintă o porțiune care necesită amenajare, pe proprietatea reclamantului, nu îndreptățește constituirea servituții de trecere prin curtea pârâților, pe sub ferestrele acestora, mai ales având în vedere istoricul situației conflictuale dintre părți și existența unei alte posibilități de amenajare a unei căi de acces.

Dispozițiile art. 616 și următoarele Cod civil (1864) instituie o restrângere a dreptului de proprietate având ca scop înlesnirea exploatării fondurilor, iar nu comoditatea persoanelor, astfel cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență.

Având în vedere că a fost posibilă practicarea și respectiv amenajarea traseului de servitute prin porțiunea de teren hașurată cu roșu în Anexa I la raportul de expertiză nu se justifică alegerea dintre cele două variante de trecere pe aceea care a menținut starea conflictuală dintre părți.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit traseul pe terenul proprietatea pârâtului Vancea Alexa, înscris în CF 50069 Dragomirești, CF vechi 3510/N, nr. cad. 7215, cu suprafața de 756 mp, hașurat cu roșu în Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară.

Pe cale de consecință, având în vedere modalitatea de stabilire a traseului servituții, a fost respins capătul de cerere având ca obiect desființarea porții și a gardului care dublează poarta, respectiv autorizarea reclamantului să desființeze gardul și poarta pe cheltuiala pârâților.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile neatacate și care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimatul a fost obligat la plata către apelanți a sumei de 2512 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat justificate cu chitanțele depuse la dosar.

În ceea ce privește problema cheltuielilor de judecată la fondul cauzei, în apel nu s-a formulat nicio critică a sentinței cu privire la cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul OFRIM G. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul menținerii în întregime a Sentinței Civile nr. 485/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în prezentul dosar în sensul admiterii acțiunii principale și a constatării în beneficiul recurentului dreptul de servitute de trecere asupra terenului în suprafața de 93 mp. situat în intravilanul localității Dragomirești, identificat în CF nr.50305 Dragomirești, nr. cadastral 50305 și a obligării pârâtei - intimate Vancea Floare să-i permită trecerea în tot cursul anului, cu picioarele, cu vehicule și autovehicule, pe acest teren, precum și obligarea ambilor pârâți să desființeze poarta ce s-a edificat la intrarea din calea publică str. G. E. scu, spre parcela de 93 mp, precum și gardul ce dublează poarta recurentului, la intrarea spre parcela de 61 mp ce o deține, iar în caz de refuz fiindu-i autorizat să desființeze aceste construcții, pe cheltuiala pârâților.

De asemenea, solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt recurentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate privată în baza legilor fondului funciar și a fost pus în posesie potrivit Procesului - Verbal de punere în posesie nr. 2475/_, pentru o suprafață totală de 921 mp. În cuprinsul acestei suprafețe a fost identificată parcela de 61 mp, asupra căruia are drept de proprietate constatat conform Sentinței Civile nr. 697/_ a Judecătoriei Dragomirești pronunțata în dosar nr._ . Această parcelă de 61 mp este

identificată în CF nr. 50214, nr. cad. 50314 având categoria de curți - construcții, având caracter de loc înfundat, neavând acces la calea publică, așa cum s-a constatat și prin Sentința Civila nr. 485/12.09.20J12 pronunțata de Judecătoria Dragomirești în prezentul dosar, fapt ce rezulta și din Planul Urbanistic General al localități Dragomirești, unde este trecut pe hartă ca fiind

"Drum de acces".

Din această cauză, încă din anul 1980 ieșirea la calea publică a practicat- o pe terenul în suprafață de 93 mp, identificat în Cf nr. 50305 Dragomirești, nr. cad. 50305 aflat în proprietatea pârâtei Vancea Floare. În ultimii 3 ani, la intrarea dinspre calea publică pe această parcelă de 93 mp, pârâții Vancea Floare și Vancea Alexa, au edificat o poartă pe care o închid cu scopul de a-i bloca, singura cale de acces către terenul și locuința sa.

Față de această situație, în care nu i se mai permitea accesul către propria curte și locuință, a formulat o cerere având ca obiect servitute de trecere precum și obligarea pârâților la desființarea acestei construcții, precum și a gardului ce dublează poarta recurentului. Prin sentința civila nr. 485/_, prima instanță, respectiv, Judecătoria Dragomirești în mod corect și legal, i-a admis acțiunea constatând ca în beneficiul recurentului exista un drept de servitute de trecere asupra terenului în suprafață de 93 mp al pârâtei Vancea Floare.

În fața primei instanței, s-a efectuat o expertiza topo, din care au rezultat doua variante pentru soluționarea accesului pe terenul pârâtului. În prima variantă, propusă, a solicitat ca servitutea de trecere să fie constituită asupra parcelei 93 mp, astfel cum a fost practicat accesul din 1980 și până în prezent (varianta hașurată cu albastru în Anexa 1 a raportului de expertiza). În varianta a doua indicată de către pârați, i se propunea dezmembrarea unui drum de acces din terenul pârâtului și amenajarea drumului. În această variantă se propune accesul pe terenul hașurat cu roșu în Anexa 1, teren pe care la data efectuării expertizei drumul nu era amenajat și exista o diferență de nivel de 2,30 m pe o lungime de 12 m

Din concluziile raportului de expertiză rezultă că variata cea mai puțin împovărătoare pentru părți este prima variantă, rezultată prin grevarea parcelei de 93 mp având ca proprietar pe pârâta Vancea Floare.

Mai mult, destinația de drum a variantei propuse de către recurent, rezultă și din raportul de expertiză efectuat în dosar nr._ unde acest teren a fost identificat ca "drum".

Prima instanța a efectuat și o cercetare la fața locului, cu prilejul căreia s- a constatat că: "terenul reclamantului are caracter de loc înfundat, ieșirea la calea publică făcându-se pe parcela 61 mp ce îi aparține în proprietate ș în continuare pe parcela de 93 mp, aparținând pârâtei Vancea Floare; drumul amenajat de către pârâți și propus reclamantului ca varianta de trecere se află situat în spatele casei acestora, având gard de sârmă la intrarea din calea publică, iar continuarea acestui drum se află terenul deținut de reclamant pe care se afla 4 pomi fructiferi tineri și 2 nuci bătrâni, existând o diferența de nivel considerabila fața de terenul pe care se află construită casa reclamantului; pârâtul Vancea Alexa a afirmat la fața locului că se obligă să niveleze terenul pe care se afla pomii fructiferi pentru a-l aduce la același nivel cu drumul amenajat, conform variantei pe care au propus-o [...]; în prezent reclamatul trece prin curtea unui imobil nelocuit, aflat în stadiu nefinisat cu îngăduința proprietarului imobilului, constatându-se că pe aceasta cale de acces nu se poate trece cu vehicule".

Arătă că motivul pentru care a susținut că nu acceptă varianta propusă de către pârât, și că această cale de acces este impracticabilă rezultă din faptul

că, dincolo de aspectele deja indicate cu privire la diferențele de nivel de 2,30 m, amenajarea unui astfel de drum înseamnă traversarea întregii grădini a recurentului, tăierea a 7 pomi fructiferi, trecerea peste culturile agricole ale recurentului; mai exact în această situație s-ar ajunge practic la desființarea întregii curți a recurentului întrucât terenul se află în pantă, ceea ce este o

incursiune în însăși dreptul de proprietate asupra terenului, fiind inadmisibil.

Nu în ultimul rând arătă că destinația de "drum" a parcelei 61 mp, rezultă și din contractual de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între recurent și numitul Ilea G. și tatăl pârâtei Vancea Floare, numitul Zubascu Ion, stipulându-se că terenul are destinația de drum, iar înstrăinătorul își menține dreptul de trecere. În mod corect instanța de fond a constatat potrivit principiului conversiunii actului juridic că manifestarea de voință exprimată în cuprinsul actului valorează ca și convenție, fiind dincolo de orice îndoială împrejurarea că pârâții au cunoscut cel puțin din anul 1983 destinația de drum de acces a celor două parcele la care se referă actul. În plus, însăși pârâta

Vancea Floare a solicitat instanței în cauza_ validarea acestei convenții, și nu s-a opus cererii privire la validarea convenției.

Totodată instanța de fond a reținut că a practicat trecerea pe drumul de acces construit pe parcela 93 mp, încă din anul 1980, fapt relevat și de Autorizația de construire nr. 17/_ ce a fost eliberată în considerarea ieșirii la calea publică, pe terenul pârâtei Vancea Floare.

Potrivit art. 616 și următoarele Cod Civil "Proprietarul al cărui loc este înfundat care nu are nici o ieșire la calea publica poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis ca să iasă la drum. Cu toate acestea, trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină paguba acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă".

Făcând aplicarea acestor dispoziții legale, în mod întemeiat prima instanța a reținut că "aceasta cale (prin parcela 93 mp) reprezintă cea mai scurtă variantă pentru ieșirea la calea publică a proprietarului fondului închis, și cea care pricinuiește cea mai mica pagubă reclamantului, fiind practicata încă din anul 1980."

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere referitor obligația de a face- desființarea porții amplasate de către pârâți la intrarea în calea publică spre casa recurentului, prin referire și la gardul ce dublează poarta de acces a recurentului către locuința sa, s-a arătat că pârâții au amplasat aceste construcții fără autorizație de construcție, "fiind evident scopul acestora (pârâților) de a suprima efectiv și definitiv dreptul de trecere al reclamantului, ce a fost recunoscut acestuia și familiei sale, încă din anul 1980, la însăși propunerea pârâtului Vancea Alexa". Mai menționează, că o dată cu edificarea porții de către pârâți cu rea-credința, nu a mai putut să-și transporte recolta (accesul prin curtea vecinului nu permite și utilizarea vehiculelor), fiind nevoiți sa descarce recolta la marginea drumului public și să o transporte cu mâinile. În aceiași situație s-au aflat și în toamna când și-a achiziționat lemnele pentru foc pentru iarna.

Este adevărat că la stabilirea unei servituți de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui care urmează să suporte consecințele ei, fără a se avea în vedere exclusiv interesul celui care urmează să beneficieze de dreptul de trecere. Tocmai din aceste considerente precum și prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauza, prima instanța a ales varianta cea mai puțin împovărătoare, ținând cont de interesul ambelor părți.

În ceea ce privește faptul că instanța de apel face referire la încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie a apelanților pârați, consideră că nu poate fi vorba despre o astfel de încălcare cât timp, drumul de servitute stabilit de prima instanța trece la câtva zeci de centimetri de casa apelanților (în măsura în care distanța minimă dintre construcții este legală, nu vede cu o simplă servitute de trecere poate afecta dreptul la intimidate), iar accesul pe această cale s-a practicat de mai bine de 30 de ani.

Mai mult, chiar din interpretarea dispozițiilor invocate de către instanța de apel, respective art. 8 din Convenție, unde se stipulează că "nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept, decât în măsura

în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură necesară pentru apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății și a morale, ori protejarea drepturilor și libertăților altora", - rezultă că varianta aleasă de prima instanță este cea care respectă aceste prevederi. Astfel, în vederea protejării drepturilor și libertăților altora, consideră că trebuie avut în vedere respectarea însăși a dreptului lor de proprietate, precum a dreptului de a le fi asigurată calea de acces către propria locuința.

Ținând cont că între pârâți și recurent, au existat nenumărate conflicte, printre care și de ordin penal, consideră că această variantă este cea care poate duce la protejarea ordinii și care poate preveni faptele penale. Nu în ultimul rând, și din considerente de ordin moral, dat fiind faptul că această cale de acces este practicată încă din anul 1980 și până în prezent, consideră

îndreptățită alegerea primei instanțe. Tocmai din cauză că pârâții intimați cu rea credință le-au interzis accesul pe parcela 93 mp, au apărut o serie de conflicte.

În mod greșit, instanța de apel a reținut că amenajarea și practicarea traseului de servitute prin porțiunea de teren hașurată cu roșu în Anexa 1 la raportul de expertiză, este varianta care va dispersa starea conflictuală dintre recurenți și pârâți. Aceasta deoarece starea conflictuală s-a născut odată cu nerespectarea convenției dintre recurent și tatăl pârâtei, cu construirea gardului și a porții care îi limitează un drept câștigat.

Menționează că potrivit legislației în materie, printre modalitățile de constituire a dreptului de servitute se regăsește și actului juridic. Consideră că prin contractul de vânzare-cumpărare asupra parcelei de 61 mp, s-a dobândit în mod convențional și servitutea de trecere asupra parcelei de 93 mp, prin stabilirea destinației parcelei ca fiind "drum". Potrivit doctrinei juridice române, dacă locul de trecere a fost stabilit prin convenția părților sau de către instanța de judecată, nu există posibilitatea dobândirii unui alt loc de trecere, întrucât pentru existența dreptului de a cere, stabilirea servituții de trecere este necesar ca locul să fie înfundat, or dacă există deja o servitute de trecere care se exercită pe un anumit traseu, nu mai este îndeplinită această condiție.

Servitutea se poate naște pe principiul libertății de constituire a servituților printr-un act juridic, prin destinația proprietarului sau prin uzucapiune. În acest sens nu poate fi modificat titlul (convenția părților) prin care s-a stabilit o servitute, transformându-l într-o servitute legală și creând astfel o situație mai grea uneia din părți.

Nu în ultimul rând, reiterează faptul că în situația propusă de către pârâți, prin amenajarea unui drum pe terenul recurentului, prin tăierea pomilor și desființarea culturilor, consideră că este încălcat unul din drepturile fundamentale ale omului și anume dreptul de proprietate, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Curtea Supremă de Justiție, Secția civilă, decizia nr. 1123 din 19 iunie 1990. Instanța de recurs, prin hotărârea pronunțată, stabilind o servitute de trecere cu autoturismul, a

transformat o servitute convențională într-o servitute legală, ceea ce nu corespunde prevederilor Codului civil și prejudiciază interesele pârâților, care ar fi obligați să demonstreze o parte din construcțiile anexe, să scoată pomi și să cedeze o parte mai mare din teren. Potrivit art. 635 din Codul civil, acela ce are un drept nu-l poate întrebuința decât după cuprinderea titlului său, fără a putea face nici în fondul supus servituții, nici în fondul pentru care servitutea este înființată, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond în speță, servitutea de trecere fiind stabilită definitiv prin convenție, respectiv prin actul notarial nr. 365/1951, aceasta nu poate fi modificată ulterior decât prin acordul părților, condiție ce se constată a nu fi întrunită.

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prevede că "Orice persoană fizică sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale". Mai mult, articolul 44 din Constituția României prevede că protejarea dreptului de proprietate "este garantată și ocrotita în mod egal, indiferent de titular".

Intimații VANCEA ALEXA și VANCEA FLOARE au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constatând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

În motivarea recursului, recurentul a arătat că varianta cea mai puțin împovărătoare pentru părți este prima variantă, rezultată prin grevarea parcelei de 93 mp având ca proprietar pe pârâta Vancea Floare. Mai mult, destinația de drum a variantei propuse de către recurent, rezultă și din raportul de expertiză efectuat în dosar nr._ unde acest teren a fost identificat ca "drum".

Curtea reține că la termenul din data de 06 septembrie 2013 a pus în discuție inadmisibilitatea acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate și la reanalizarea probelor, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă au fost abrogate.

Este întemeiată excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate și la reanalizarea probelor, avându-se în vedere că prin conținutul acestora, deși formal au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reclamantul învederează că prin decizie este netemeinică și se cere reanalizarea probelor.

Controlul instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. și vizează numai motive de nelegalitate.

Cum unele dintre motivele de recurs invocate tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor sau a temeiniciei deciziei atacate, Curtea va admite excepția inadmisibilității acelor motive de recurs, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. Controlul exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept.

Curtea, în ce privește motivul ce poate fi analizat de nelegalitate, constată că este nefondat deoarece în ambele variante porțiunea de teren de pe parcela pârâților este amenajat ca și drum însă analiza trebuie să se refere la modul în care o variantă împovărează cel mai puțin fondul aservit.

Din acest punct de vedere, în varianta aleasă de prima instanță, drumul de acces trece prin curtea pârâților, foarte aproape de casa, respectiv de ferestrele acestora, variantă care încalcă dreptul la respectarea vieții private și de familie al apelanților, garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Varianta propusă de pârâții apelanți, identificată în expertiză, presupune accesul pe terenul hașurat cu roșu în Anexa 1, cu suprafața de 128 mp, care face parte din nr. cadastral 7215, cu suprafața de 756 mp, înscris în CF 3510/N Dragomirești, asupra căreia este proprietar Vancea Alexa. Expertul a menționat că acest teren este amenajat ca drum. Pe porțiunea din grădina reclamantului până la construcții drumul încă nu este amenajat, existând o diferență de nivel de 2,30 m pe o lungime de 12 m, însă amenajarea acestei porțiuni de drum este posibilă, iar apelanții au arătat că vor amenaja și această porțiune de drum pe cheltuiala apelanților, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal de cercetare la fața locului.

Recurentul, în ce privește motivele de nelegalitate, mai arată că motivul pentru care a susținut că nu acceptă varianta propusă de către pârât, și că această cale de acces este impracticabilă rezultă din faptul că, dincolo de aspectele deja indicate cu privire la diferențele de nivel de 2,30 m, amenajarea unui astfel de drum înseamnă traversarea întregii grădini a recurentului, tăierea a 7 pomi fructiferi, trecerea peste culturile agricole ale recurentului; mai exact în această situație s-ar ajunge practic la desființarea întregii curți a recurentului întrucât terenul se află în pantă, ceea ce este o incursiune în însăși dreptul de proprietate asupra terenului, fiind inadmisibil.

Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu este fondat. Mai trebuie arătat că în această variantă, aleasă de instanța de apel, pârâții nu au cerut despăgubiri. Gradul de împovărare trebuie analizat prin prisma mai multor criterii, de cele mai multe ori individuale, în fiecare speță. În concret doar faptul că o variantă este cea mai scurtă nu înseamnă că este și cea mai puțin împovărătoare. Trecerea foarte aproape de ferestrele casei situate pe fondul aservit este un criteriu important de luat în considerare cât timp o altă variantă nu împovărează cu acest aspect fondul aservit. Apoi faptul că proprietarii fondului dominant nu vor trebui să plătească despăgubiri pentru afectarea fondului aservit și că proprietarii acestui din urmă fond se obligă să amenajeze pe cheltuiala lor întregul drum, și pe porțiunea de pe fondul dominant, sunt criterii legitime care au fost luate corect în considerare de instanța de apel.

Aceste argumente, arătate anterior, denotă și faptul că atitudinea reclamantului este șicanatorie în ce privește insistența alegerii variantei hașurată cu albastru. Faptul că nu plătește despăgubiri și că nu va suporta cheltuielile de amenajare a drumului ar face orice persoană rezonabilă să aleagă varianta propusă de pârâți însă reclamantul nu a fost de acord cu aceasta. Chiar dacă varianta hașurată cu culoare albastră are aproximativ 22 m lungime (fila 4 dosar fond) iar varianta hașurată cu culoare roșie are o lungime de aproximativ 28 m (fila 72 dosar fond, latura dinspre vest a porțiunii hașurată cu roșu în lungime de 58 mm pe o schiță la scara de 1:500), acest criteriu al lungimii nu este singurul care trebuie luat în considerare la aprecierea caracterului împovărător al servituții. Am arătat în fraza anterioară celelalte criterii legitime care au fost luate corect în considerare.

Chiar dacă destinația de "drum" a parcelei 61 mp, ar rezulta și din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între recurent și numitul Ilea G. și tatăl pârâtei Vancea Floare, numitul Zubascu Ion, stipulându-se că terenul are destinația de drum, iar înstrăinătorul își menține dreptul de trecere, trebuie constatat că acel contract se referă strict la acele parcele, ceea ce nu exclude analiza situației de loc înfundat în prezenta cauză, mai ales că împrejurarea că reclamantul a trecut o perioadă lungă de timp pe traseul solicitat de acesta, cu acordul proprietarilor terenului nu poate să conducă în mod necesar la obligativitatea stabilirii acestui traseu sau la crearea vreunui drept real privitor la vreo parcelă.

În dosar nr._ s-a dispus validarea acestei convenții dar aceasta nu a avut în vedere caracterul de loc înfundat, care este analizat doar în prezenta cauză.

Având în vedere că analiza impune alegerea variantei hașurată cu culoare roșie, Curtea constată că nu se mai impune desființarea porții amplasate de către pârâți, și a gardului ce dublează acea poartă de acces a recurentului iar motivele privind acest capăt de cerere la rândul lor nu prezintă nici un interes să fie analizate.

Așa cum arată și recurentul, la stabilirea unei servituți de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui care urmează să suporte consecințele ei, fără a se avea în vedere exclusiv interesul celui care urmează să beneficieze de dreptul de trecere, iar faptul că drumul de servitute stabilit de prima instanța trece la câtva zeci de centimetri de casa apelanților nu face decât să încalce dreptul la viață privată al pârâților, iar referirea la distanța minimă dintre construcții are la rândul ei în vedere, prin prisma servituții de vedre stabilită în condiții restrictive, tocmai dreptul la viață privată.

Art. 8 din Convenție, atunci când se referă la protejarea drepturilor și libertăților altora, se referă și la respectarea însăși a dreptului de proprietate dar trebuie analizat în ce măsură protejarea dreptului de proprietate al reclamantului precum și a dreptului de a îi asigura calea de acces către propria locuința, încalcă dreptul la viață privată al reclamanților, mai ales în condițiile în care există o variantă, deloc împovărătoare pentru reclamant, de a stabili o altă cale de acces care să respecte dreptul la viață privată al pârâților.

Tocmai ținând cont că între pârâți și recurent au existat nenumărate conflicte, și de natură penală, varianta care trebuie aleasă este acea care poate duce la protejarea ordinii și care poate preveni faptele penale, anume una în care părțile să aibă cât mai puțin contact și astfel o cât mai mică posibilitate de a dezvolta conflicte. Considerentele de ordin moral nu pot sta la baza alegerii unei variante, chiar dacă această cale de acces este practicată încă din anul 1980, criteriile corecte fiind cele analizate mai sus. Chiar dacă au apărut o serie de conflicte privitor la calea de acces practicată în fapt, important este evitarea unor astfel de conflicte pe viitor, prin alegerea unei variante de acces care să respecte criteriile legale de stabilire a servituții.

Chiar dacă amenajarea unui drum pe terenul recurentului implică tăierea unor pomi și desființarea unor culturi, nu este încălcat dreptul de proprietate al reclamantului deoarece în stabilirea unei servituți de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui care urmează să suporte consecințele ei, fără a se avea în vedere exclusiv interesul celui care urmează să beneficieze de dreptul de trecere, sau că acesta din urmă ar trebui la rândul lui să taie unii pomi și să desființeze unele culturi, cât timp aceasta se face în interesul său și varianta de servitute respectă celelalte criterii legale.

Curtea a pus în discuție un motiv de recurs de ordine publică întemeiat pe art. 306 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 1 C.pr.civ., respectiv natura juridică a căii de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței fondului, în raport de obiectul cererii și de valoarea terenului cu privire la care se solicită servitutea, astfel cum valoarea a fost stabilită prin expertiza de la f. 52 - 65 din dosarul instanței de fond, având în vedere că în cerere sunt două petite și anume: obligarea pârâtei Vancea Floare să permită reclamantului trecerea în tot

cursul anului, cu picioarele, cu vehicule și cu autovehicule, pe terenul în litigiu; obligarea ambilor pârâți să desființeze poarta ce s-a edificat la intrarea din calea publică str. G. E. scu, spre parcela de 93 mp, precum și gardul ce dublează poarta reclamantului.

Față de faptul că petitul prin care se solicită desființarea porții este un petit accesoriu, dar poate fi formulat și ca petit principal, care ar avea calea de atac a apelului, iar calea de atac este unitară, adică pentru întreaga hotărâre, Curtea constată că natura juridică a căii de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței fondului, a fost corect stabilită de instanța de apel.

În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurentul reclamant OFRIM G., aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimaților VANCEA ALEXA și VANCEA FLOARE suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței de la fila 34.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul OFRIM G. împotriva deciziei civile nr. 84/A din_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților VANCEA ALEXA și VANCEA FLOARE suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
I. -D. C.	M. -C.	V.	C.	-M. CONȚ

Red. I.D.C./Dact. V.R.

2 ex./_

Jud.fond: E. M. Sima - Judecătoria Dragomirești

Jud.apel: Haidu D. M. /Țiplea D. - Tribunalul Maramureș

GREFIER

A. M.

← Încheierea civilă nr. 2380/13. Legea 10/2001		Sentința civilă nr. 406/2013. Legea 10/2001 →

Decizia civilă nr. 3857/2013. Legea 10/2001

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3857/2013. Legea 10/2001