Decizia civilă nr. 388/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 388/A/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. -C. T. Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant P. | T. F. | și pe apelant M. C. - | |
N. | PRIN P., apelant C. LOCAL AL M. | C. N. | , având ca obiect obligație |
de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelantul reclamant av R. M., lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că în cauză au fost declarate în termen, motivate, comunicate, legal timbrate.
La data de_ reclamantul apelant as depus note de ședință prin care își exprimă punctul de vedere, în sensul admiterii apelului său și respingerii apelului declarat de pârâți.
La data de_ s-a depus întâmpinare din partea apelanților pârâți față de apelul reclamantului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 196 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului reclamantului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea în totalitate a acțiunii introductive de instanță și respingerea apelului promovat de pârâți. Fără cheltuieli de judecată în apel.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5569/2013 pronunțată la data de_ în dosarul
civil nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte, cererea formulată de reclamantul P. T. F. în contradictoriu cu pârâții M. C. -N. Prin P. și
C. Local Al M. C. -N. ; au fost obligați pârâții să atribuie efectiv reclamantului suprafața de 300 mp teren, stabilită prin contractul de atribuire nr. 1117/_ în vederea construirii unei locuințe, într-un termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; a fost respinsă cererea de atribuire a terenului situat în Calea L. a nr. 81 înscris în CF nr. 9178 C. -N. top 8101; instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Față de probatoriul administrat, instanța reține că:
Potrivit disp. art.1 din legea nr. 15/2003, ";reglementeaza regimul atribuirii, la cerere, tinerilor cu varsta cuprinsa intre 18 și 35 de ani, a unui teren în suprafata de 150-300 mp, din terenuri aflate în domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, pentru construirea unei locuinte proprietate personala. Atribuirea terenului se face în folosința gratuita pe durata existenței locuinței proprietate personală, în limita
suprafețelor disponibile, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului B. ești în care este situat terenul";.
Prin HCL nr. 435/_ s-a aprobat lista pentru atribuirea de terenuri pentru construcția de case în favoarea tinerilor și familiilor de tineri căsătoriti, printre care și reclamantul aflat la pozitia 895 (f. 10 și 11).
În consecință s-a intocmit contractul de atribuire nr. 1117/_ prin care C. local se obliga la atribuirea în folosintă gratuita către beneficiarul P. T. F., în vederea construirii unei locuinte de către acesta (f. 12).
Obligatiile proprietarului constau în predarea cu proces verbal de predare -primire terenul atribuit și urmărirea lucrărilor de construcții (art. 8), iar cele ale beneficiarului constau în realizarea lucrărilor de construire în conformitate cu prevederile autorizatiei de construire și în executarea din fonduri proprii a lucrărilor de racordare la retelele tehnico edilitare din zona (art. 9).
În art. 4 din contract se prevede că atribuirea terenului este socotită data intocmirii procesului verbal de predare primire, iar potrivit art. 12 alin. 2 din contract se prevede că acest contract contine o conditie suspensivă, în sensul că, prevederile contractului cu privire la obligatiile părților sunt de drept suspendate pana la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului.
Instanța va reține că apărarile pârâtilor nu pot fi primite dat fiind faptul că această clauză suspensivă pe care aceștia o invocă este lovită de nulitate absolută, în condițiile în care, de fapt, constituie o condiție pur potestativă suspensivă lăsând la voia exclusivă a proprietarului predarea terenului (art. 1010 Cod civil).
Din moment ce s-a emis o hotărâre a C. ui local, s-a incheiat un contract intre părți, rolul acestora, în baza invoielii părților, a fost să producă efecte juridice. Or, în condițiile clauzei inserate la art. 12 din contract, intocmirea procesului verbal de atribuire a terenului - care presupune tocmai indeplinirea în concret a obligatiei contractuale asumate de proprietar de dare în folosintă - este lăsată exclusiv la latitudinea acestuia, având consecința ca după 9 ani de la intocmirea contractului acesta sa nu produca niciun efect și să contrazică inclusiv ideea de obligație ce stă la baza oricărui raport obligational.
În baza disp. art. 969-970 Cod Civil, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante și trebuie executate cu buna-credinta, iar potrivit art. 1021 C.civ. "....Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese";.
Totodată, instanța va reține că, în conformitate cu art. 1073 Cod civil, "creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei";.
Pârâții au arătat că dețin terenul necesar atribuirii insă nu a efectuat operațiunile necesare parcelării și lucrări tehnico utilitare de introducere a utilităților. Aceste apărări, la fel, nu pot fi primite în contextul în care chiar dacă în contract nu s-a mentionat un termen până la indeplinirea obligatiei de predare a terenului, nu inseamnă că acesta nu trebuie să fie unul rezonabil. În spetă, nu s-a prevăzut un termen de atribuire efectivă a terenului și de incheiere a procesului verbal de atribuire, iar faptul că au trecut 9 ani de la incheierea contractului este apreciat de instanță ca fiind un termen ce incalcă orice așteptare rezonabilă de a fi adusă la indeplinire obligatia de atribuire efectivă în folosința reclamantului a terenului pe care să-și ridice locuinta, conform contractului.
În plus, nu există vreo dovadă că pârâții au fost impiedicati în vreun mod sau au făcut vreun demers în vederea executării obligațiilor asumate.
Raportat la acestea, instanța apreciază că este intemeiată cererea reclamantului și prin urmare, va obliga pârâții să atribuie efectiv reclamanților suprafața de 300 mp teren, stabilită prin contractul de atribuire nr. 1117/_ în vederea construirii unei locuințe, sens în care va stabili în temeiul art. 262 Cod procedură civilă un termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În ceea ce privește atribuirea terenului inscris în CF 9178 C. -N. cu nr. top 8101 loc de casă în Valea L. ă nr. 81, instanța apreciază că raportat la disp. Legii nr.
15/2003 și prevederile contractuale, stabilirea amplasamentului terenului cade în competenta proprietarului și nu la alegerea beneficiarului și prin urmare atribuirea se va face efectiv, potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri, însă situarea terenului va fi stabilită de către proprietar, motiv pentru care acțiunea va fi admisă în parte.
Reclamantul P. T. -F. a formulat apel împotriva Sentinței civile nr.5569 din 21 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în temeiul art.282 C.proc.civ., solicitând trimiterea întregului dosar T. ului C. - Secția civilă-, în temeiul art.296 C.proc.civ.admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea în totalitate a acțiunii introductive de instanță.
În motivarea apelului au fost invocate următoarele considerente de fapt și de
drept:
Prin sentința civilă nr.5569 din 21 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-
Napoca în dosarul nr._ s-a admis, în parte, acțiunea subsemnatului, obligați pârâții, M. C. -N. și C. local al municipiului C. -N., să-mi atribuie efectiv suprafața de 300 mp teren stabilită prin contractul nr.1117/2004 în vederea construirii unei locuințe în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, respingând capătul de cerere privind atribuirea terenului solicitat situat administrativ în
C. -N. ,str. Calea L. ă nr.81, înscris în CF nr.9178 C. -N., nr.top.8101, motivat de faptul că stabilirea amplasamentului terenului cade în sarcina proprietarului și nu la alegerea beneficiarului.
Critic hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind atribuirea efectivă a terenului identificat de subsemnatul, str. Calea L. ă nr.81 .motivat de următoarele argumente juridice:
În fapt, prin cererea introductivă de instanță a solicitat pârâților atribuirea suprafeței de 300 mp teren, înscris în CF nr.9178 C. -N., nr.top.8101, Loc de casă în Calea L. ă nr.81, în vederea construirii unei locuințe proprietate personală, în condițiile Legii nr.15/2003, motivat de faptul că, urmare adoptării Hotărârii nr.435 din 18 mai 2004 și încheierii contractului de atribuire nr.1117 pârâții nici până în prezent nu au identificat un teren în vederea atribuirii în conformitate cu dispozițiile Legii nr.15/2003.
Potrivit prevederilor Legii nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală se atribuie tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 ani suprafețe de teren de până la 300 mp în vederea construirii unei locuințe proprietate personală consiliile locale cărora li s-a adresat cererea urmând a se pronunța prin hotărâre în condițiile legii, ceea ce în speța dedusă judecății s-a materializat prin adoptarea HCL nr.435 din 18 mai 2004.
Chiar dacă în cuprinsul HCL nr.435/2004 nu sunt nominalizate terenurile ce urmează a fi atribuite în condițiile Legii nr.15/2003 C. local al municipiului C. -N. avea obligația să ducă la îndeplinire obligațiile asumate din ziua adoptării lui, chiar dacă în cuprinsul lui nu s-a stabilit un termen până la care să se procedeze la punerea lui în aplicare.
Nu contest[ faptul că autorității publice locale deliberative îi revine atributul de a identifica și atribui un teren în condițiile Legii nr.15/2003 dar, întrucât prin atitudinea sa pasivă soluționarea cererii este una incertă, prin promovarea acestei acțiuni s-a substituit și a identificat un teren în suprafață 300 mp intravilan, apt a fi atribuit în vederea construirii unei locuințe.
Faptul că prin Legea nr.15/2003 legiuitorul nu a înțeles să stabilească un anumit termen de soluționare a cererilor de atribuire a terenurilor la care de drept beneficiază prin efectul legii nu poate fi o justificare pentru pârâți pentru tergiversare și pentru nesoluționare într-un termen rezonabil.
Dreptul dobândit de apelant este unul efectiv din momentul încheierii contractului iar refuzul instanței de a se pronunța cu privire la stabilirea amplasamentului echivalează cu o atingere adusă însăși substanței dreptului de acces a apelantului la justiție, în sensul art.6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare aprecieză că prin atribuirea acestui amplasament se respectă cerințele în vederea atingerii scopului pentru care a fost încheiat contractul de atribuire, respectiv cel al construirii unei locuințe, în condițiile în care se respectă cerințele de urbanism, terenul este proprietatea M. C. -N. și în administrarea C. ui local al municipiului C. -N., nu a fost revendicat prin nici una din legile speciale de retrocedare.
Dreptul la soluționare într-un termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă, fiind statuat ca atare de Convenția Europeană a Drepturilor Omului - art.6.
În considerarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și dispozițiile art.1 din Protocolul 1 autoritatea abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Este necesar a se da eficiență acțiunii apelantului prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești constrângătoare pentru cele două autorități în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor lor, deoarece, pe lângă necesitatea protejării dreptului de proprietate este important de reținut că și termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă sunt socotite că fac parte din proces, or, dispozițiile art.6, paragraful 1 din Convenție impune rezolvarea acestor cereri într-un termen rezonabil, optim și previzibil.
Consideră că a depus toate diligentele necesare și a avut suficientă răbdare pentru ca autoritățile competente să soluționeze cererea acestuia, considerând că este doar culpa pârâților că nu se poate bucura de dreptul său conferit de lege, atribuirea în proprietate a suprafeței de 300 mp teren intravilan destinat construcției de locuințe.
Pentru considerentele sus enunțate în temeiul art.296 C.proc.civ. solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a cererii introductive de instanță, respectiv obligarea pârâților la atribuirea terenului în suprafața de 300 mp, înscris în Cf nr.9178 C. -N., nr.top.8101, situat în Calea L. ă nr.81.
Intimații C. Local al M. C. -N., M. C. -N. au formulat întâmpinare solicitând instanței, respingerea apelului reclamantului ca nefondat, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant, pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 5569/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în ședința publică din data de 21 martie 2013, în dosarul nr._, instanța de judecată admite în parte, cererea formulată de reclamantul P. T. F., obligând M.
C. -N. prin P. și C. Local al M. C. -N. la atribuirea unei suprafețe de 300 mp teren, stabilită prin contractul de atribuire nr. 117/_ în vederea construirii unei locuințe, într-un termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Respinge cererea de atribuire a terenului situat în Calea L. ă nr. 81, înscris în CF nr. 9178 C. -N., cu nr. top. 8101. .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând Onoratei Instanțe schimbarea în parte a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea în totalitate a acțiunii introductive de instanță.
În motivare, apelantul-reclamant arată că prin atriburea amplasamentului din str. Calea L. ă nr. 81 se respectă cerințele în vederea atingerii scopului pentru care a fost încheiat contractul de atribuire, respectiv cel al construirii unei locuințe.
Față de cele susținute de apelantul-reclamant, arată că criticile formulate prin motivele de apel nu pot fi reținute de către Onorata Instanță, apelul urmând a fi respins ca nefondat pentru considerentele pe care le vom expune în continuare:
În fapt, cu privire la atribuirea efectivă a terenului identificat de către reclamant în Calea L. ă nr. 81. arătăm următoarele:
În primul rând, potrivit art. 480 din Codul Civil, în calitate de proprietar al terenului din Calea L. ă nr. 81, înscris în C.F. nr. 9178, C. -N., nr. top 8101, M.
C. -N. beneficiază de toate atributele dreptului de proprietate, inclusiv de dreptul de dispoziție asupra bunului și, în virtutea acestui drept, are libertatea să aleagă conform propriilor interese dacă dorește sau nu să predea orice bun aflat în proprietatea sa. De altfel, potrivit articolului 44, aliniat 2, teza I din Constituția României, proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular și orice altă dispoziție legală în vigoare trebuie interpretată și aplicată în concordanță cu legea fundamentală.
Interpretând aceste dispoziții legale nu numai în ansamblul normelor naționale ci și a celor internaționale incidente în cauză, solicităm Onoratei Instanțe a aprecia că în nici un caz nu se poate reține în sarcina pârâților existența unei obligații de ai se atribui terenul din Calea L. ă nr. 81 reclamantului P. T. F. .
Potrivit jurisprudenței constante a Curții, art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție conține trei norme distincte: "prima, care se exprimă în prima fraza a primului alineat și îmbracă un caracter general, enunță principiul respectării proprietății; a doua, ce figurează în cea de-a doua frază a aceluiași alineat, vizează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; cât despre a treia, menționată în cel de-al doilea alineat, recunoaște dreptul statelor, printre altele, de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general _. Nu este vorba totuși de reguli lipsite de legătură între ele. A doua și a treia dintre ele se referă la anumite exemple de atingeri ale dreptului de proprietate; ca atare, ele trebuie interpretate în lumina principiului consacrat de prima normă". O privare de proprietate aparținând celei de-a doua norme nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. în plus, orice ingerință în folosirea proprietății trebuie să răspundă criteriului proporționalității. Curtea a apreciat că trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Preocuparea de a asigura un atare echilibru este inerentă ansamblului Convenției.
În concluzie, proprietarul are libertatea de a stabili atât condițiile cât și oportunitatea atribuirii unui teren iar libertatea sa de voință în acest sens nu poate fi cenzurată de instanță, decât, așa cum a arătat anterior, cu încălcarea unui drept fundamental ocrotit prin Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 și are prioritate în raport cu normele dreptului intern potrivit articolului 20, aliniatul 2 din Constituția României.
În al doilea rând, învederează Instanței faptul că, în conformitate cu prevederile legilor speciale având ca obiect retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în speță, Legea. nr. 18, Legea fondului funciar, Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Statul Român se află în imposibilitatea de a încheia momentan orice contract de înstrăinare, concesiune, închiriere, locațiune, schimbare de destinație....etc...cu privire la terenurile notificate potrivit prezentelor legi, sub sancțiunea nulității absolute.
Precizăm și faptul că nu toți revendicatorii au menționat în cereri numerele topografice pe care le revendică, cu atât mai mult, cu cât, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 8, din H.G. nr. 890/2005 prevede că: "în cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafață dovedită.
În asemenea condiții învederează Onoratei Instanțe faptul că nu pot fi obligați la atribuirea efectivă a terenului obiect al prezentului litigiu, cu atât mai mult, cu cât:
Contractul de atribuire nr. 1117/_ are putere de lege pentru părțile contractuale, impunându-se cu aceeași forță și în fața instanței, instanța putând doar să oblige partea care nu și-a îndeplinit obligația, la îndeplinirea acesteia conform obligației asumate, neputându-se substitui acesteia în identificarea terenului ce urmează a fi atribuit, acesta fiind un atribut suveran al debitorului atât potrivit dispozițiilor contractuale cât și legale și cu atât mai puțin creditorul obligației
poate proceda la identificarea imobilului, având în vedere faptul că nu ii este atribuită această putere prin clauzele contractuale convenite.
Conform contractului de atribuire nr. 1117/2004, reclamantul solicită o suprafață de 300 mp, ori, potrivit CF nr. 279.877, nr. top
8101, este vorba despre o suprafață de 723 mp, deci cu 423 mp în plus față de
suprafața solicitată; nu au fost nici măcar efectuate operațiuni de dezmembrare a imobilului, restul de suprafață, în opinia noastră, nu ar mai
putea fi valorificat la valoarea lui maximă, ar deveni inutilizabil;
Suprafețele mai mari de 300 mp au fost transmise Comisiei de investiții care analizează, pretabilitatea și oportunitatea întocmirii unor proiecte investiționale;
Primăria M. C. -N. deține o lista cu terenurile care sunt libere de construcții, cu destinația de grădini, atribuite în regim de închiriere unor anumite categorii de persoane fizice, conform HCL nr. 37/1993, listă pe care o punem la dispoziția instanței de judecată, or, terenul situat în municipiul C. -N., Calea L. ă nr. 81 înscris în C.F. nr. 9178 C. -N., nr. top. 8101, nu apare pe această listă
O parte a terenurilor aflate în Proprietatea Statului Român sunt curți aferente imobilelor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 sau a Decretului nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, aflate în indiviziune și care sunt/pot ii închiriate, iar ulterior vândute doar proprietarilor imobilelor mai sus precizate.
Pârâții C. Local al M. C. -N. M. C. -N., ambii reprezentați prin primar, E. Boc au declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 5569/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în ședința publică din data de _
, în dos. nr. 22._, solicitând Onoratei Instanțe, admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant, pentru următoarele
În motivarea apelului pârâților au fost invocate următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr. 5569/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos. nr. 22._, în ședința publică din data de_, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, în consecința, au fost obligați parații la identificarea terenului care urmează a fi atribuit reclamantului conform contractului de atribuire nr. 1117/_ încheiat în temeiul Legii 15/2003 și sa procedeze la încheierea procesului verbal de predare-primire, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. Instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind atribuirea terenului situat în Calea L. ă nr. 81, înscris în C.F. nr. 9178 C. -N., nr. top. 8101.
În motivarea soluției instanța de fond arata ca, în condițiile aplicării art. 1066 Cod Civil, prevederea potrivit căreia clauzele contractului, cu referire la obligațiile pârtilor, sunt de drept suspendate pana la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului, cu certitudine constituie o condiție pur potestativa din partea debitorului obligației, parații din prezenta cauza. Ca atare, instanța procedează la anularea clauzei din contractul de atribuire inserata în art. 12, alin.2, menținând insa, având în vedere prevederile art. 978 și 982 Cod civil, celelalte clauze contractuale.
Critică soluția instanței de fond, ca fiind netemeinică și nelegala, pentru considerentele ce le vom expune în continuare:
În fapt, prin H.C.L. nr. 435/2004 s-a aprobat lista anexă pentru atribuirea de teren în folosința, în temeiul Legii 15/2003, precum și constituirea unei comisii care să identifice în intravilanul municipiului C. -N. suprafețele de teren în zone viabilizate, pentru aceste liste anexe.
Intre C. Local al mun. C. -N. și reclamantul în cauza a fost încheiat contractul de atribuire nr. 1117/_ . Clauza prevăzuta la art. 12 pct. 2 din acesta prevede existenta unei condiții suspensive, și nu potestative cum în mod eronat a calificat-o instanța de fond, clauza pe care părțile și-au însușit-o în momentul semnării acestui contract.
Atâta timp cat reclamantul și-a insusit pe deplin contractul în speța, în opinia apelantului, aceasta nu poate solicita îndeplinirea obligației mai sus amintite, intrucat acest act nu produce inca efecte juridice, insasi existenta obligațiilor fiind suspendata
pana la realizarea "unui eveniment viitor și necert", astfel cum este definita condiția suspensiva în art. 1017 Cod Civil. "Obligația condiționala nu se perfectează decât după îndeplinirea evenimentului", conform aceluiași articol, ori, în speța, acest "eveniment" viitor ii constituie semnarea procesului - verbal de atribuire a terenului, pana la semnarea de către parti a acestuia nefiind în prezenta unui raport juridic obligational înconcluzie, până la îndeplinirea condiției suspensive, reclamantul nu poate solicita executarea contractului și implicit punerea în executare a HCL nr. 435/2004, astfel cum, în mod nelegal a dispus instanța de fond.
Atâta timp cat în contractul de atribuire este inserata în mod neechivoc condiția suspensiva, asumata de către părțile semnatare, instanța nu poate sa o interpreteze și, mai mult, sa o califice ca fiind pur potestativa, cu atât mai mult cu cat trebuie avute în vedere prevederile art. 969, alin.l Cod civil, conform cărora, convențiile au putere de lege intre părțile contractante. Raportul creat prin contract are o valoare tot atât de puternică precum raportul creat printr-o dispoziție imperativă a legii, astfel ca, părțile sunt ținute de respectarea tuturor clauzelor inserate în acesta, evident și de cea cuprinsa la art. 12, la care a făcut referire mai sus și care, reiteram, suspenda de drept existenta raportului juridic obligational pana la semnarea procesului verbal de atribuire a terenului .
Întrucât nu s-a stipulat un termen de îndeplinire a condiției suspensive, consideră ca în speța sunt incidente și prevederile art. 1012, pct.2 Cod civil, astfel, aceasta "nu poate fi considerata căzuta decât când este sigur ca evenimentul nu se va mai întâmpla", ceea ce nu este cazul în speța dedusa judecații. Apelantul susține că nu suntem, astfel cum în mod greșit retine instanța, în situația amânării "sine die" a indeplinirii obligației asumate și nici nu poate fi vorba de rea-credinta în indeplinirea acestora intrucat, se fac demersuri considerabile pentru viabilizarea terenurilor aflate în proprietatea statului, în vederea atribuirii acestora celor indreptatiti, în acest sens fiind identificat imobilul- teren situat în zona " Lomb", care se pretează la construcția de locuințe și care ar putea acoperi majoritatea solicitărilor, insa, doar după terminarea acestor lucrări se va putea trece la punerea în posesie a beneficiarilor contractelor de atribuire.
Analizând apelul formulat de reclamantul P. T. F. prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Astfel, singura critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod eronat prima instanță a respins capătul de cerere privind atribuirea efectivă a terenului identificat de către apelant nu poate fi reținută ca fiind fondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
În primul rând, însuși apelantul în cuprinsul memoriului de apel relevă că nu se contestă faptul că autorității publice deliberative îi revine atributul de a identifica și atribui teren în condițiile Legii nr.15.2003.
În al doilea rând potrivit art.1 alin 3 din HG 896/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală în termen de 60 de zile de la data constituirii, comisia prevăzută la alin. (1) identifica și inventariaza terenurile din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, situate în intravilanul localităților, care sunt disponibile și libere de sarcini.
Potrivit art.2 alin 1 din același act normativ situația terenurilor inventariate potrivit art. 1 se evidențiază pe planurile cadastrale ale unităților administrativ-teritoriale de către delegați ai oficiilor de cadastru, geodezie și cartografie județene sau al municipiului B. ești iar în alin 2 și 3 se stipulează că după evidentierea în planurile cadastrale, inventarul terenurilor disponibile, care pot fi atribuite în folosinta gratuita potrivit legii, se analizează și se validează prin hotărâre a consiliului local, această hotărâre a consiliului local împreună cu situația terenurilor disponibile aducându-se la cunostinta publica prin afișare la sediul consiliului local.
Or, din economia acestor dispoziții legale, tribunalul conchide, în concordanță cu opinia primei instanțe, că stabilirea amplasamentului terenului este în competența exclusivă a proprietarului acestuia, în speță M. C. -N., și nicidecum la alegerea beneficiarului.
De asemenea tribunalul statuează că în speță nu suntem în ipoteaza încălcării dispozițiilor art.6 din CEDO din perspectiva soluționării unei cereri într-un termen rezonabil, întrucât dispozitivul sentinței apelate este fără echivoc în sensul că obligă pârâții să atribuie efectiv reclamantului suprafața de 300 mp teren, stabilită prin contractul de atribuire nr. 1117/_ în vederea construirii unei locuințe, într-un termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Analizând apelul formulat de pârâții M. C. -N. și C. local al M.
C. -N. prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Chestiunea care trebuie clarificată de către tribunal este aceea dacă art.12 alin 2 din cuprinsul contractului de atribuire nr. 1117/_ prin care C. local se obliga la atribuirea în folosință gratuită către beneficiarul P. T. F., în vederea construirii unei locuințe de către acesta cuprinde o condiție suspensivă sau o condiție pur potestativă.
Așa cum s-a precizat în literatura de specialitate condiția este potestativă când producerea evenimentului viitor depinde de comportamentul uneia dintre părțile contractante.
Dacă această condiție potestativă depinde exclusiv de debitor, aceasta afectează valabilitatea operațiunii juridice, deoarece consimțământul acestuia nu este serios, astfel că tehnic, o asemenea operațiune juridică este considerată de către lege ca fiind nulă din perspectiva art.1010 din Vechiul Cod civil.
Or, din analiza clauzei cuprinse în art.12 alin 2 al contractului anterior evocat, tribunalul statuează, în concordanță cu opinia exprimată de prima instanță, că suntem în ipoteza imaginată de legiuitor prin art.1010 din Vechiul Cod civil, întrucât predarea terenului de 300 mp depinde exclusiv de voința proprietarului acestuia(debitor al obligației de predare-sublinierea tribunalului), în speță M. C. -N. .
Așa cum am precizat anterior, odată stabilit că suntem în prezența unei condiții pur potestative din partea debitorului obligației de predare a terenului, clauza care o conține este considerată de lege ca fiind nulă, astfel că nu pot fi apreciate ca fiind întemeiate susținerile apelanților potrivit cărora, prin aprecierea de către judecător a acestei condiții ca fiind pus potestative, se nesocotesc dispozițiile art.969 alin 1 din Vechiul Cod civil.
Din aceleași considerente, ca urmare a calificării condiției existente în art.12 alin
2 din contract ca fiind pur potestativă, tribunalul conchide că nu pot fi reținute ca pertinente susținerile apelanților potrivit cărora în speță ar deveni incidente dispozițiile art.1012 pct.2 din Vechiul Cod civil.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamant P. T. F. și de pârâți M.
C. -N. PRIN P., apelant C. LOCAL AL M. C. N. împotriva Sentinței civile nr. 5569/2013 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -
N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamant P. T. F. și de pârâți
C. -N. PRIN P., apelant C. LOCAL AL M. C. N. împotriva Sentinței civile nr. 5569/2013 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința de la 10 Septembrie 2013
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
C. -G. H.
C.H. 12 Septembrie 2013 Jud. fond D. C.
Red AD/tehn CH
03 octombrie 2013/5 ex
| ← Decizia civilă nr. 424/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 397/16. Obligatie de a face → |
|---|
