Decizia civilă nr. 817/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 817/R/2013
Ședința publică de la 04 Septembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Judecător O. R. G. Grefier L. M.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul pârât F. N.
A.
împotriva Sentinței civile nr.3508/20 Februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul reclamant O.
M. H.,
având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului pârât, avocat A. Răzvan Briciu și reprezentanta intimatului reclamant, avocat M. Țintaș, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că, la data de_, recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Reprezentantul recurentului învederează că a comunicat reprezentantei intimatului un exemplar din răspunsul la întâmpinare. Depune la dosar un extras de cont.
Reprezentanta intimatului solicită a nu se ține cont de aceste înscrisuri.
T. ul apreciază că aprecierea probelor administrate se face în cursul deliberării.
Reprezentanții părților arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată( onorariu avocațial la fond și taxă judiciară de timbru în recurs).
Arată că există o simulație prin interpunere de persoane. Solicită instanței a se avea în vedere extrasul de cont și declarația martorului Feraru F. . Învederează că intimatul avea cunoștință că cei 60.000 lei au fost dați societății, nu recurentului ca persoană fizică. Mai arată că cele două părți nu au stabilit un termen de restituire a sumei.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată ( taxă judiciară de timbru și timbru judiciar la fond), fără cheltuieli de judecată în recurs. Învederează că nu s-a făcut nicio probă în sensul dovedirii caracterului simulat al actului. Mai arată că destinația sumei de 60.000 lei i s-a adus la cunoștință intimatului ulterior. Având în vedere că părțile nu au stabilit un termen de restituire a sumei, instanța nu a mai favorizat recurentul prin acordarea unui termen de grație.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 3508/_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul O. M. -H., in contradictoriu cu paratul F. N. -A. si in consecința:
A obligat pe parat la plata către reclamant a sumei de 60000 lei, cu titlu de împrumut nerestituit, împreuna cu dobânda legala calculata de la data promovării actiunii -_ si pana la data plații.
A obligat pe parat la plata către reclamant a sumei de 2816 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța a retinut următoarele: Potrivit ordinului de plata anexat in copie la fila 8 dos, la data de_ ,
reclamantul a virat in contul paratului suma de 60000 lei, reprezentand împrumut.
Din răspunsurile date de parți la interogatorii, coroborate cu depoziția martorului audiat Feraru Calin I. (f. 27-32 dos.) instanța retine ca împrumutul a fost contractat de parat, in scopul de a credita societatea comerciala in care avea calitatea de asociat, SC Technal SRL.
Așadar, apărarea paratului conform căreia adevăratul împrumutat ar fi fost societatea comerciala si ca acesta nu ar fi fost decât o persoana interpusa nu poate fi primita de instanța întrucât este doar o afirmație unilaterala care nu se coroborează cu dovezile administrate.
Astfel, credința comuna a parților potrivit căreia numai un asociat poate împrumuta o societate comerciala, afirmata de parat prin intampinare, si cauzele ei, nu rezulta din nici una din dovezile administrate in cauza, cu atât mai mult cu cat reclamantul arata ca a împrumutat si societatea comerciala, ocazie in care a virat banii direct in contul acesteia.
Mai mult, reclamantul si paratul nici nu au discutat personal despre acordarea împrumutului societatii comerciale, ci acordarea împrumutului a fost intermediata de martorul Feraru Calin I., care a arătat ca a solicitat reclamantului sa il împrumute pe parat, iar nu societatea comerciala.
Este real ca din ansamblul probator administrat se desprinde concluzia ca partile, cat si martorul, cu care ambele parți se aflau in relații de prietenie, au cunoscut ca suma împrumutata urma sa fie utilizata pentru creditarea societatii comerciale unde paratul era asociat, insa aceasta nu se identifica cu intenția lor comuna de a simula operațiunea juridica a împrumutului, in sensul ca acesta s-a incheiat in realitate intre reclamant si SC Technal SRL, ci denota doar faptul ca reclamantul știa ca paratul are nevoie de acest împrumut in scopul de a salva situația financiara in care se afla societatea comerciala respectiva.
Așa fiind, urmează ca paratul nu justifica in nici un mod care ar fi fost cauza simulației prin interpunere de persoane relevata, nici intenția lor comuna de a simula, așa incat nu poate fi reținuta fictivitatea contractului de împrumut incheiat de parți si existenta actului secret, condiții de existenta a simulației in intelesul art. 1175 C. civ., așa cum pretinde paratul.
In acelasi timp, susținerea paratului conform căreia o parte din suma împrumutata a fost rambursata reclamantului nu se verifica cu dovezile administrate, motiv pentru care nu poate fi reținuta de instanța.
In acest sens, chiar daca martorul audiat a declarat ca asociatul paratului si-ar fi asumat obligația de restituire a sumei de 35000 lei, cu titlu de parte din împrumutul acordat paratului, remiterea acestei sume de bani către reclamant nu se verifica cu dovezile administrate.
Pentru aceste considerente, instanța retine ca in privinta sumei de 60000 lei remisa paratului, intre parți s-a încheiat un contract de împrumut, prin care reclamantul a împrumutat paratului suma de bani in discuție, prin intermediul martorului audiat, paratul asumându-si obligația de rambursare a ei, ceea ce in speța nu s-a intamplat, iar faptul ca paratul are dovezi ca a utilizat acesta suma de bani pentru creditarea SC Technal SRL sunt străine de raportul juridic dedus judecații.
In drept, potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege intre partile contractante.
Conform dispozițiilor art. 1584 C. civ., principala obligație a împrumutatului este aceea de a restitui "lucrurile împrumutate in aceeași calitate si cantitate si la timpul stipulat.";
In acelasi timp, instanța a retinut ca dispozitiile noului Cod civil, așa cum arata si paratul, nu sunt incidente in speța de fata cata vreme raportul juridic dintre parți s-a născut sub imperiul Codului civil in vigoare pana la data de_ .
De asemenea, dispozitiile art. 1582 C. civ. incident in speța de fata nu poate fi interpretat in mod singular si in sensul atribuit fara temei de parat, conform caruia instanța nu il poate obliga la restituire, ci poate stabili exclusiv termenul de plata, dat fiind faptul ca obligația de restituire a împrumutului revine paratului potrivit art. 1584 C. civ., sus amintit, iar termenul de restituire al împrumutului fara termen este cel al datei la care a fost pus in întârziere, in condițiile legii, in speța de fata la data promovării actiunii, sau la termenul care poate fi stabilit de instanța, in ipoteza in care stabilirea unui alt termen este justificata, ceea ce nu este cazul in contextul dovezilor administrate de parat.
Astfel, raportând starea de fapt la normele de drept incidente sus amintite si in lipsa dovezilor temeinice care sa justifice refuzul paratului de a-si îndeplini obligația de rambursare a împrumutului, urmează ca pretențiile reclamantului sunt pe deplin dovedite, atât in privinta existentei raportului juridic dintre parți, cat si a obligației de restituire a sumei de 60000 lei, împreuna cu dobânda legala calculata de la data introducerii actiunii si pana la data plații, in considerarea dispozițiilor art. 1088 C. civ. si OG nr. 9/2000.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul
, solicitând modi ficarea hotărârii în sensul respingerii cererii formulate ca netemeinică, cu chel tuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea cererii învederează instanței faptul că Judecătoria a ignorat caracterul simulat al tranzacției ce a avut loc între părți, cu toate că a reținut în considerentele hotărârii ca fiind real faptul că suma împrumutată a fost utilizată pentru creditarea societății comerciale la care recurentul este asociat, deținând 4% din capitalul social.
Între părți există un contact de împrumut simulat, prin interpunere de persoane, existând un contract de împrumut, dar nu între părțile din prezentul litigiu, ci între reclamant și SC Technal SA, recurentul având calitatea de persoană interpusă, aspect care rezultă și din depoziția martorului audiat în cauză.
Caracterul simulat rezultă și din faptul că suma ce a fost remisă de către reclamant a intrat în aceeași zi în conturile societății a cărui mandatar era, conform extrasului de cont anexat, ceea ce dovedește în mod neechivoc faptul că societatea a primit într-adevăr suma.
Se mai arată că reclamantul este de rea-credință, societatea fiind în procedura insolvenței și, cu toate acestea, nu s-a înscris în masa credală.
Totodată, recurentul se prevalează de faptul că niciunul dintre contracte, nici cel public nici cel secret nu este în formă scrisă, astfel că părțile trebuie să le probeze printr-un început de dovadă scrisă, dacă există și prin alte mijloace, prin alte probe circumstanțiale care vor duce la concluzia fermă de simulare a actului și că a acționat în calitate de mandatar al societății comerciale.
În finalul motivelor de recurs se arată că, în subsidiar, dacă se califică contractul din speță ca fiind unul de împrumut fără termen, atunci potrivit art. 1582, instanța poate doar stabili un termen până la care să poată fi restituit împrumutul, dar nu pateu obliga pe acesta la restituirea unei sume, mai ales la plata unei dobânzi legale.
În drept, se invocă prevederile art. 304 alin.1 pct.9 C.pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției procesuale arată că la momentul încheierii convenției de împrumut, a avut convingerea că suma de bani este împrumutată persoanei fizice
și nu societății comerciale, aspect confirmat și de martorul audiat în cauză, care a fost intermediarul acestei convenții.
Este lipsit de relevanță faptul că ulterior încheierii actului a aflat despre destinația finală a sumei de bani împrumutate.
De asemenea, precizează că a acordat un împrumut în valoare de 35.000 lei și companiei, însă i s-a adus la cunoștință acest aspect, iar banii au fost remiși în contul bancar al firmei.
Referitor la dispozițiile art. 1582 C.civ., apreciază că instanța are posibilitatea de a stabili un astfel de termen, însă numai în măsura în care stabilirea unui alt termen este justificată de către împrumutat.
În drept, se invocă prevederile art._ și urm. C.civ. și art. 115 și urm.
C.pr.civ.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, T. ul, în baza art. 312 C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată vizează invocarea pe cale de excepție a simulației tranzacției prin interpunere de persoane, împrejurare care, însă, nu a fost dovedită în cauză, deși ambele părți au fost de acord cu audierea unicului martor Feraru Călin prezent la încheierea actului, propus de către reclamant.
Este de remarcat faptul că, prin ordinul de plată nr. 1/_, reclamantul a plătit 60.000 lei beneficiarului F. A., prin virament bancar la rubrica intitulată " destinația sumei"; menționându-se " diverse- împrumut";.
Din interogatoriul luat reclamantului rezultă că acesta a împrumutat doar o singură dată SC Technal SA, doar cu acea ocazie trimițând banii în contul societății, în situația împrumutului în discuție necunoscând împrejurarea că suma era destinată societății.
În ceea ce privește scadența împrumutului, s-a precizat că nu a stabilit o dată anume, dar pârâtul s-a angajat să-i restituie acești bani în cel mai scurt timp.
Din depoziția martorului audiat rezultă că suma în discuție i-a fost solicitată inițial lui de către pârât raportat la faptul că și anterior mai apelase la el, însă martorul a cerut reclamantului să îl împrumute, toți trei fiind prieteni, confirmând faptul că această sumă a fost împrumutată pârâtului, iar nu societății comerciale.
Martorul avea cunoștință de faptul că acești bani au fost folosiți pentru firmă și că de câte ori îi împrumuta pârâtului bani preciza că îi împrumută personal, iar nu societății.
La momentul încheierii convenției, martorul arată că nu i-a spus reclamantului că acești bani urmau să fie folosiți pentru firmă, fapt adus la cunoștința acestuia numai după ce a încercat să își recupereze banii.
Raportat la cele menționate anterior, T. ul apreciază că potrivit prevederilor art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 C.pr.civ., reclamantul nu a justificat existența simulației sau calitatea de mandatar al societății, în ceea ce-l privește pe pârât în cadrul contractului de împrumut.
Este lipsit de relevanță faptul că suma a intrat în aceeași zi în conturile societății, în condițiile în care, fără dubiu, tranzacția s-a desfășurat printr-un virament bancar, semnat de către reclamant, în calitate de împrumutător, destinația tranzacției bancare fiind contul pârâtului, care nu a negat primirea sumei și nicidecum contul societății comerciale.
Faptul că banii au fost destinați, în cele din urmă, societății comerciale este lipsit de importanță, la fel împrejurarea că reclamantul a încercat recuperarea sumei de la societate sau că nu s-a înscris la masa credală a acesteia, martorul, în calitate de intermediar, arătând că reclamantul nu a avut cunoștință de destinația banilor dați.
Cât privește incidența prevederile art. 1582 C.civ., T. ul apreciază că legiuitorul a avut în vedere stabilirea unui termen în cazul în care nu s-a stipulat de către părți, situație care se regăsește în cauză, așa cum se susține de către recurent dar, raportat la data acordării împrumutului, respectiv_ și având în vedere înțelegerea că vor fi restituiți cât mai curând posibil, tribunalul socotește că termenul de restituire s-a împlinit neimpunându-se acordarea unei păsuiri.
legală.
Față de cele ce preced, va menține soluția Judecătoriei ca fiind temeinică și Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul F. N. A. împotriva Sentinței civile nr.3508/20 Februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
L.M. 05 Septembrie 2013 Red./Dact. OT/LM
2 ex./_
Judecător fond: F. M. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 1039/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1030/2013. Pretenții → |
|---|
