Decizia civilă nr. 427/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 427 /R
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
G. ier: Bud M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâtul P. G.
, domiciliat în S. M., str. F., nr. 21 județul M., împotriva sentinței civile nr. 2636 din_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus, în dosarul nr. _
, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 25 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 2 octombrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2636 pronunțate la data de 20 noiembrie 2012 de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul P. Z. împotriva pârâților P. L. și P. G. și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 26 iulie 2008 între pârâtul P. L. în calitate de vânzător și pârâtul P. G. în calitate de cumpărător.
Pentru a decide astfel, prima instanță examinând contractul încheiat între părți a constatat că acesta a fost lovit de nulitate absolută.
Obiectul acestui contract nu a fost clar definit, referindu-se la "toate parcelele de pământ moștenite de la părinți, exceptând lotul de 36 de ari din Lunca Săltiei";, fără să menționeze numărul acestor parcele, întinderea lor și locul unde sunt situate. De asemenea, s-a menționat că prețul este de 100 milioane lei (10.000 lei RON), dar nu rezultă dacă acest preț a fost plătit și data plății, așa cum ar fi fost normal. Nu s-a făcut referire nici la faptul că terenul provine din moștenire și nici numele celorlalți moștenitori.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că actul de vânzare cumpărare încheiat între părți a fost lovit de nulitate absolută.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. G. solicitând admiterea și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului P. Z. ca nefondată cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că, prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, recurentul, alături de pârâtul P. L., au fost acționați în judecată solicitându-se, în principal constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare încheiat între recurent și intimatul P. L. la data de_, prin care și-a vândut moștenirea, iar în subsidiar constatarea nulității relative a aceluiași contract.
În motivare s-a arătat că din moment ce în contract nu sunt individualizate bunurile vândute, că nu există certitudine legată de achitarea prețului, că ar fi vorba de o succesiune nedeschisă am fi în prezența nulității absolute. Pentru siguranță s-a solicitat, subsidiar, a se constata nulitatea relativă a aceluiași contract pentru neîndeplinirea obligației privind exercitarea dreptului de preemțiune.
Instanța a admis cererea reclamantului, constatând nulitatea absolută a contractului reținând ca obiectul contractului nu este clar definit și că nu există certitudinea că prețul ar fi fost plătit "...așa cum ar fi normal. "
Recurentul apreciază că sentința este nelegală și netemeinică.
Solicită a se observa că actul întocmit este un act care are valoarea unei promisiuni de vânzare - cumpărare.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1295 cod civil vânzarea este perfectă în momentul în care părțile s-au înțeles cu privire la bunul care se vinde și prețul care se plătește, chiar dacă lucrul nu s-a predat și prețul nu s-a plătit. De asemenea, legea nu interzice vânzarea cotei - părți ideale dintr-un bun aflat în indiviziune, nefiind aplicată regula unanimității la vânzare, sau la promisiunea de vânzare. De asemenea, art. 1312 din același cod prevede că vânzătorul este obligat să explice curat toate îndatoririle pe care înțelege să le ia asupra sa.
Motivarea și soluția nu sunt conforme cu imperativele legale. Faptul că nu rezultă cu certitudine faptul că prețul s-a plătit sau nu este nerelevant atâta timp cât legea nu impune o astfel de obligație sincronizată cu momentul perfectării înțelegeri incertitudinea neafectând valabilitatea convenției. Nu poate fi vorba nici despre lipsa de determinare a obiectului vânzării din moment ce părțile au prevăzut că se vinde de către intimat cota lui parte din moștenirea cuvenită după părinții lor, lucru neinterzis fiind vorba de o cotă-parte ideală din succesiune. Nu este vorba nici despre convenții cu privire la o succesiune viitoare (lucru interzis de lege art. 702 Cod civ.).
S-a depus de către reclamant, titlul de proprietate nr. 40317/53 din_, titlu emis pe numele acestuia și a pârâtului P. L., fiind vorba de terenuri moștenite de către aceștia de la părinții lor, recurentul neformulând cerere de reconstituire, astfel că, a cumpărat cota-parte a intimatului, astfel că nu este vorba de imposibilitatea determinării bunului vândut.
S-a mai arătat că pârâtul P. L. a oferit reclamantului spre vânzare cota lui parte însă acesta a refuzat să o cumpere, drept pentru care a apelat la recurent. Mai menționează că în pretoriul instanței recurentul nu am făcut niciodată afirmații
de genul că ar fi de acord cu admiterea cererii introductive de instanță, după cum greșit se reține în hotărârea atacată.
Intimații P. Z. și P. L. prin notele de ședință, respectiv întâmpinare, au solicitat, în esență respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea soluției pronunțate de prima instanță.
În fața instanței de recurs, intimații au invocat faptul că actul juridic încheiat de părți este nul absolut deoarece acesta nu respectă forma autentică, iar terenurile care fac obiectul convenției nu ar fi cele din cuprinsul titlului de proprietate depus la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, instanța reține următoarele:
Reclamantul P. Z. i-a chemat în judecată pe P. L. și P. G., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 26 iulie 2008 între pârâtul P. L. în calitate de vânzător și pârâtul P. G. în calitate de cumpărător, iar în subsidiar constatarea nulității relative a contractului pentru nerespectarea dreptului de preemțiune.
În cuprinsul cererii s-a invocat faptul că obiectul actului nu este unu determinat, iar succesiunea după antecesori nu era deschisă la acest moment, astfel că o astfel de convenție este nulă absolut. Un alt aspect menționat în cererea de chemare în judecată îl constituie faptul că prețul nu este unul serios, acesta fiind inferior valorii reale a terenurilor.
S-a mai susținut că în măsura în care s-ar discuta despre dreptul de proprietate asupra terenurilor înscrise în Titlul de proprietate eliberat, pârâtul P.
G. ar deveni coproprietar cu reclamantul, astfel că la o eventuală vânzare s-ar pune problema intervenirii dreptului de preemțiune.
Înscrisul întocmit la data de_, se află depus la fila 8 din dosarul de fond. În cuprinsul acestuia se menționează faptul că P. L. vinde toate parcelele moștenite de la antecesorii săi, fără a fi identificată fiecare parcelă. La dosarul cauzei a fost depus și Titlul de proprietate nr. 40317/53 eliberat la data de_ (fila 6).
Din susținerile părților, instanța reține că terenurile moștenite de P. L. de la antecesorii săi, bunuri moștenite împreună cu fratele său P. Z. sunt bunurile din cuprinsul Titlul de proprietate depus la fila 6.
Având în vedere că titlul de proprietate este eliberat acestor 2 titulari, iar terenurile respective au fost reconstituite prin titlul comun se constată că reconstituirea dreptului s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 8 raportat la prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991, sens în care se poate reține că respectivele terenuri au aparținut antecesorilor fraților P., fiind solicitate urmare a apariției Legii nr. 18/1991 doar de către P. Z. și P. L. în calitate de descendenți ai părinților P. V. și P. I. .
Dezbaterea cauzei a avut loc în fața primei instanțe la termenul din data de 20 noiembrie 2012, când potrivit practicalei sentinței civile nr. 2636 pronunțate de J. ecătoria V. de Sus părțile au arătat că nu mai au alte probe de administrat, iar în cuprinsul concluziilor orale, au reluat susținerile formulate în scris.
Așadar, motivele de nulitate pe care le-a avut în vedere prima instanță și cu privire la care urmează a fi analizat și recursul sunt cele menționate în cererea de chemare în judecată, respectiv nulitatea absolută a actului juridic pentru lipsa obiectului cererii, faptul că nu a fost deschisă succesiunea după antecesorii părților, faptul că prețul plătit a fost unul derizoriu, iar părțile nu au avut în vedere dreptul de preempțiune, astfel că actul este lovit de nulitate relativă. Cererea de a constata nulitatea actului juridic pentru lipsa formei autentice constituie în fapt o cerere nouă în recurs.
În prezenta cauză, astfel cum au susținut părțile în fața primei instanțe, terenurile care fac obiectul actului juridic aflat la fila 8 din dosarul de fond sunt terenurile cuprinse în Titlul de proprietate nr. 40317/53 emis la data de_, terenuri care au fost solicitate de P. Zaharia și P. L. în calitate de moștenitori ai antecesorilor lor, urmare a apariției legii 18/1991. Astfel în cererea de chemare în judecată se admite de către reclamant că terenurile "moștenite"; sunt terenurile din Titlul de proprietate arătat însă la întocmirea actului nu a fost avut în vedere dreptul de preempțiune al reclamantului care este coproprietarul bunului respectiv.
Astfel, chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecată se poate reține că terenurile care fac obiectul actului sunt cele din titlul de proprietate nr. 40317/53 emis la data de_, acestea fiind terenurile moștenite de P. L. de la antecesorii săi.
Reținând aceste aspecte se poate constata că obiectul actului juridic este determinabil, chiar reclamantul depunând la dosar, în copie, Titlul de proprietate, în cuprinsul căruia sunt identificate cu suficientă precizie terenurile, suprafețele și amplasamentul acestora. Din acest punct de vedere constatând că obiectul într-un contract nu trebuie să fie determinat, putând fi și determinabil, astfel cum stabilesc prevederile art. 948 pct. 3 C.civ. respectiv art. 964 C.civ., astfel că instanța reține că în prezenta cauză această condiție este îndeplinită.
În privința prețului, instanța reține că prețul este menționat în contract, acesta fiind de 100.000 lei vechi, respectiv 10.000 RON. Ținând cont de relațiile dintre părți, faptul că s-au înstrăinat bunurile moștenite de la antecesorii comuni, instanța apreciază că și condiția privind existența prețului și a seriozității acestuia este îndeplinită.
În cauză, deși s-a făcut referire la neseriozitatea prețului, reclamantul căruia îi revenea obligația de a face dovada susținerilor sale, conform art. 1169 Cod civil nu a făcut o astfel de dovadă.
În ceea ce privește susținerea că prin contractul a cărei nulitate se solicită a fi constatată s-a realizat o convenție asupra unei succesiuni nedeschise, se reține că această afirmație nu poate fi însușită de instanță. Succesiunea se deschide prin moarte, astfel că la momentul decesului antecesorilor părților din prezentul dosar succesiunea este deschisă. Momentul stabilirii masei succesorale și a partajului nu trebuie confundat cu data deschiderii succesiunii, deoarece aceste 2 momente sunt diferite. Potrivit art. 651C.civ., succesiunile se deschid prin moarte, iar ulterior acestui moment, părțile sunt libere să realizeze împărțeala bunurilor moștenite în orice formă prevăzută de lege.
Instanța a reținut mai sus că P. Z. și P. L. au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, drept recunoscut ca urmare a eliberării Titlului de proprietate în calitate de descendenți și moștenitori ai defuncților P.
V. și P. I. .
În ceea ce privește dreptul de preemțiune, se constată că acest drept nu mai este reglementat, acest drept prevăzut în art.48 și 49 din legea 18/1991, forma în vigoare la data de 20 februarie 1991nu mai este prevăzut de lege deoarece articolele ce au fost abrogate. Articolele 48, respectiv 49 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială, anterior republicării din 1998 prevedea existența dreptului de preemțiune. Capitolul 4 privind circulația juridică a terenurilor a fost abrogat încă din 1998 potrivit art. 19 din Legea 54/1998 potrivit căreia se abrogă capitolul privind circulația terenurilor din Legea nr. 18/1991 (capitolul 5 urmare a republicării legii). Dacă în Legea 54/1998 este menținut dreptul la preemțiune, odată cu abrogarea acestui act normativ prin Legea nr. 247/2005 un astfel de drept nu mai este legiferat. Astfel, în anul 2008, data întocmirii convenției, se reține că nu se mai poate vorbi de un drept de preemțiune și implicit nici de o sancțiune a actului juridic care nu ar respecta un astfel de drept.
Mai mult decât atât, recurentul P. G. a arătat în cuprinsul memoriului de recurs că actul întocmit nu constituie decât o promisiune de vânzare-cumpărare, astfel că nu poate fi vorba de nulitatea actului juridic. Instanța va avea în vedere și această susținere a recurentului.
Reținând aspectele arătate mai sus, instanța consideră recursul formulat fondat, astfel că acesta va fi admis în sensul că se va modifica sentința atacată în sensul de a se respinge cererea de anulare a actului juridic încheiat la data de 26 iulie 2008 între P. L. și P. G. .
P. G. a solicitat obligarea intimatului P. Z. la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere prevederile art. 274 C.proc.civ., instanța va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 755,5 lei sumă ce reprezintă cheltuieli de judecată în recurs, constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar precum și onorariul avocațial achitat potrivit chitanței nr. 2250/_, potrivit chitanței de la fila 17.
Reținând aspectele arătate mai sus, instanța în temeiul art. 312 C.proc.civ., raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., urmează să admită recursul declarat de
P. G., să modifice sentința atacată în sensul de a respinge cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a actului încheiat la data de 26 iulie 2008 între
P. L. și P. G. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de P. G., domiciliat în S. M., str. F. nr. 21, județul M., împotriva Sentinței civile nr. 2636 pronunțate la data de 20 noiembrie 2012 de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._, pe care o modifică în sensul că
Respinge cererea formulată de P. Z., domiciliat în Rozavlea, nr. 108, județul M. în contradictoriu cu pârâții P. L. domiciliat în V. de Sus, str. G.
, nr. 13, județul M. și P. G., domiciliat în S. M., str. F., nr. 21, județul M., privind constatarea nulității absolute a actului încheiat la data de 26 iulie 2008 între P. L. și P. G. .
Obligă intimatul P. Z. la plata sumei de 755,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea recurentului P. G. .
Respinge cererea intimatului P. Z. privind cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. | ier | |||||
P. G. , | P. | M. | B. | , | C. V. , | Bud M. |
Red. /P.M.B../_
Dact. B.M./_
Verificat/P.M.B./_ Ex. 2
J. ecător fond: H. T.
| ← Decizia civilă nr. 692/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 938/2013. Anulare act → |
|---|
