Decizia civilă nr. 7/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
NR. OPERATOR: 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7
Ședința publică din data de 19 Februarie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: K. M., președinte tribunal JUDECĂTOR: D. G., președinte secție civilă
Grefier: H. A.
S-a luat în examinare apelurile declarate de: pârâtul | D. | Z. | , |
domiciliat în localitatea G., nr.61, județul Sălaj ; pârâta S. | A. | S. | cu |
sediul în G., nr. 60, jud. Sălaj, prin administrator B. R. și intervenientul în nume propriu B. C. I. S. R. SA, B-dul R. nr. 88, județul A., împotriva Sentinței civile nr. 4160 din 02.1. a Judecătoriei Z.
, pronunțată în dosarul nr._ *, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul- reclamant S. G., lipsă fiind restul părților: intimata-reclamantă S. I.
; intimat-reclamant F. E. ; B. C. I. S. R. SA ; B. comercială I. S. R. SA prin B. Intesa SS S. Z. ; Intesa S. R. S. ; Domokoț Z. ; D. V. ; K. O. L. ; SA
S. prin administrator judiciar - B. R. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată, apelul fiind scut de timbraj.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Intimatul reclamant S. G., solicită respingerea tuturor apelurilor formulate de către apelanți.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 4160/_ a Judecătoriei Z., rejudecare după casare s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. Z. și D. V. invocată de aceștia.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților S.
G. și S. I. invocată de pârâții Domocos Z. și Domocos V. .
S-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei S. - A. S. G. formulată de intervenienta B. Intesa S.
R. SA - S. Z. .
S-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată și modificată, introdusă de reclamanții S. G. și soția S. I. și continuată de reclamantul
E. împotriva pârâților D. Z. și D. V., K. O. L. și SA
S.R.L G., prin lichidator judiciar B. R. IPURL Z. .
S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul nr. top 431/2 proprietatea actuală a reclamantului F. E. și imobilul nr. top 432/1/2-432/2 proprietatea actuală a pârâtei SA S..L. G. pe dreapta c’ - h astfel cum a fost aceasta identificată prin expertiza judiciară efectuată în cauză de D-ul Aionese N. în planul de situație nr. 1 de la fila 133 dosar.
Au fost obligați pârâții să lase reclamantului F. E. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din teren și construcție, respectiv parte a grajdului de vite, în suprafață de 205 mp. din care suprafața de 122 mp. ocupată de grajdul de vite, imobil identificat în planul de situație nr. 1 de la fila 133 dosar prin patrulaterul c’ - g’ - h’ - terenul, respectiv c - d - g - h - porțiunea de grajd.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți având ca obiect constatarea nulității documentației de întabulare și anularea parțială a întabulării pârâților.
S-au obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamanților S. G. și soția S. I. cheltuieli de judecată în valoare de 1.895 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :
Prima instanță a introdus în cauză, în calitate de pârâtă pe SA S.R.L
, aceasta devenind proprietara fondului limitrof pârât prin cumpărare în cursul anului 2010, în timpul procesului.
Tot astfel, reclamanții S. au vândut proprietatea lor, după pronunțarea deciziei în apel, când procesul a ajuns în rejudecare. Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților inițiali.
În realitate, prin vânzarea bunului litigios de către reclamanți, s-a realizat o transmisiune convențională a calității lor procesuale active. Persoana care dobândește calitatea procesuală ca efect al transmisiunii preia procesul în starea în care se găsește în momentul în care a avut loc transmisiunea, actele procedurale îndeplinite de autorul său fiindu-i opozabile. Însă, cadrul procesual continuă să-i cuprindă și pe reclamanții inițiali, care chiar l-au format, astfel încât hotărârea judecătorească să le fie opozabilă.
Prin urmare, după punerea în discuția părților, instanța a dispus introducerea în cauză a cumpărătorului F. E., în calitate de reclamant. Instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților S. G. și S. I. invocată de pârâți.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D.
, instanța reține că acțiunea în revendicare trebuie îndreptată de reclamanți, care au interesul în acest sens, împotriva posesorilor neproprietari, chiar dacă aceștia nu mai sunt în măsură să înfățișeze un titlu asupra imobilului pe care îl au în posesie. Verificarea posesiei pârâților este o chestiune de fond.
Instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D.
Z. și D. V. invocată de aceștia.
Tot în rejudecare, B. INTESA S. R. SA - S. Z. a formulat o cerere de intervenție intitulată "cerere de intervenție în interes propriu și al pârâtei SA S. ";. Deci o cerere de intervenție principală și accesorie în același timp. Cererea nu conține un petit propriu, intervenienta nu-și formulează propriile pretenții. Prin urmare, o cerere de intervenție în interes propriu nu este admisibilă fiindcă nu are un obiect.
În al doilea rând, nu este admisibilă nici intervenția accesorie, ca apărare în favoarea pârâtei, fiindcă nu are legătură cu dreptul care formează obiectul acțiunii introductive - dreptul de grănițuire și intervenienta nu are interesul de a o formula. Intervenienta este titulara unui drept de ipotecă asupra imobilului aflat în proprietatea pârâtei SA S. G. . Acțiunea în grănițuire se poartă între proprietarii fondurilor limitrofe și are drept rezultat stabilirea hotarului real între proprietăți, cu efect declarativ, considerându-se că acesta a fost dintotdeauna hotarul despărțitor. Așa fiind, dreptul de ipotecă al intervenientei urmează soarta dreptului real asupra imobilului pe care îl garantează, indiferent de locul pe care va fi stabilit amplasamentul hotarului imobilului ipotecat, iar intervenienta nu poate aduce apărări suplimentare prin prisma dreptului său la ipotecă, ceea ce interesează fiind numai raportul juridic cu privire la proprietate.
În baza art. 52 Cod procedură civilă, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție.
Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține în fapt următoarele:
Proprietatea actuală asupra imobilului teren intravilan cu anexe gospodărești în suprafață de 670 mp înscris în c.f. 1553 G. nr. top. 431/2 aparține reclamantului F. E. . Acesta a dobândit-o prin cumpărare de la reclamanții S.
G. și S. I., în cursul procesului.
Proprietatea actuală asupra imobilului teren intravilan cu grajd de vite în suprafață de 670mp+670mp înscris în c.f. 1516-1517 G. nr. top. 432/2-432/1/2 aparține pârâtei SA S. G. . Aceasta a dobândit-o prin cumpărare de la pârâtul K. O. L., care și-a transmis calitatea procesuală, în cursul procesului. Acesta, la rândul lui, a cumpărat proprietatea de la pârâții D. Z. și soția D. V., cu puțin timp înaintea deschiderii procesului. Pârâții D. Z. și soția D. V. sunt asociații SA S. G., societatea comercială care a răscumpărat imobilul de la pârâtul K. .
Pârâții au exercitat și exercită în continuare o posesie de fapt cu intenția de a se comporta ca adevărați proprietari asupra porțiunii de teren și grajd pe care reclamanții o pretind ca fiind inclusă în proprietatea lor. Posesia de fapt a pârâților
D. a fost constatată și în cadrul acțiunii de ordonanță președințială pentru sistarea construcțiilor declanșată de reclamanții S. în dosarul nr._ . Pârâții sunt unicii asociați ai proprietarei actuale, aflate în procedură de insolvență.
Este de principiu că înscrierea în cartea funciară garantează dreptul real care a făcut obiectul înscrierii, dar nu și întinderea acestuia, adică suprafața menționată în cartea funciară, după cum rezultă din prevederile art. 32 lit. a) din Legea 7/1996.
Așa fiind, rolul instanței în caz de litigiu între proprietarii fondurilor învecinate cu privire la amplasamentul liniei care desparte proprietățile lor este să reconstituie hotarul la origine nelitigios în funcție de elementele faptice care se regăsesc în situația de la fața locului.
Terenurile învecinate ale părților au fost identificate printr-o primă expertiza topografică efectuată de expertul tehnic Tarcea I. (f. 55-59). Pârâții D. Z. și
V. nu au fost de acord cu concluziile expertizei topografice efectuate, solicitând încuviințarea efectuării unei noi expertize, probă ce a fost încuviințată. Ca atare, terenurile învecinate ale părților au fost identificate și prin expertiza topografică efectuată de expertul tehnic Aionese N. (f. 132-134).
Analizând cele două raporturi de expertiză efectuate în cauză, instanța, raportat la acuratețea concluziilor și analizarea situației din teren raportat la documentațiile de întabulare, va da eficiență celui de-al doilea raport de expertiză topografică efectuat în cauză (f. 132-134).
Este esențial pentru stabilirea hotarului real între proprietăți să se revină la situația de fapt și juridică inițială, potrivit căreia grajdul de vite a fost împărțit în 3 părți egale, dintre care una a revenit în proprietatea reclamanților iar celelalte două s-au comasat și au devenit proprietatea pârâtă. Așa fiind, dreptul de proprietate al reclamanților trebuie să se materializeze prin posesia unei treimi din grajdul de vite cu terenul aferent.
Astfel, după cum s-a arătat, identificarea s-a realizat conform schițelor de întabulare. Terenul cu nr. top. 431/2 proprietatea reclamanților este marcat pe planul de situație (f. 133) prin punctele c’-d’-4-5-6-g’- h’ și măsoară în realitate 630 mp. Terenul proprietatea pârâților nr. top. 431/1/2-432/2, este marcat pe schiță cu 1-2-3-c’-h’-7 și măsoară în realitate 1074 mp.
Linia de hotar între cele 2 proprietăți este dreapta c’ - h’.
Rezultă faptul că pârâții folosesc 205 mp din terenul reclamanților și 122 mp din grajdul de vite al reclamanților, deținut în proprietate pe cotă de 1/3 parte.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 584 Cod civil, instanța va stabili linia de hotar dintre imobilul nr. top. 431/2 proprietatea actuală a reclamantului F. E. și imobilul nr. top 432/1/2-432/2 proprietatea actuală a pârâtei SA S. G. pe dreapta c’ - h’ astfel cum a fost aceasta identificată prin expertiza judiciară efectuată în cauză de d-l Aionese N. în planul de situație nr.1 de la fila 133 dosar.
În baza art. 480 Cod civil, va obliga pârâții să lase reclamantului F. E. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din teren și construcție, respectiv parte a grajdului de vite, în suprafață de 205 mp, din care suprafața de 122 mp ocupată de grajdul de vite, imobil identificat în planul de situație nr.1 de la fila 133 dosar prin patrulaterul c’ - d’ - g’ - h’ - terenul, respectiv c - d - g - h - porțiunea de grajd.
Conform probelor administrate în cauză, respectiv a înscrisurilor care au stat la baza încheierii de carte funciară nr. 1012/_, prin care s-a întabulat dreptul de proprietate al pârâților D. Z. și D. V., nu rezultă nicio neregularitate în ce privește documentația de întabulare a pârâților.
Aceștia au dobândit imobilul compus din teren intravilan cu un grajd de vite în suprafață de 670 mp de la Balint P. a și Fekete M., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 478/_ de BNPA Buran & C. (f. 94), a cărui valabilitate nu a fost contestată.
Eventuala diferență de suprafață dintre cea înscrisă în cartea funciară și cea reală nu constituie motiv de anulare a întabulării, ci poate fi modificată prin alte mijloace tehnice și procedural-juridice.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996 privind rectificarea de carte funciară, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți având ca obiect constatarea nulității documentației de întabulare și anularea parțială a întabulării pârâților.
În fine, observând dispoziția art. 584 cod civil potrivit căreia cheltuielile grănițuirii se fac pe jumătate, sumele avansate de părți și compensările parțiale, în baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamanților S. G. și soția S. I. cheltuieli de judecată în valoare de 1.895 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe pârâtul D. Z. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul S. G. și soția S. I. și F. E. .
În motivarea apelului pârâtul arată că nu trebuie să plătească în solidar cheltuieli de judecată întrucât ca persoane fizice nu au fost titulari ai imobilelor din litigiu din anul 2003 ; aceste imobile au avut 3 titulari în decursul anilor și în anul 2008 a răscumpărat societatea cu credit bancar și a investit, iar Seleș G. nu a cerut a se face grănițuirea înainte de a se face investițiile.
antul mai arată că SA S. este proprietar din anul 2008 și a cumpărat imobilul de la K. O. L. .
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâta SA S. G. prin lichidator judiciar B. R., solicitând admiterea acestuia în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamanții S. G. și S. I. și continuarea de către reclamantul F. E. . În subsidiar să se caseze Sentința civilă Nr.4160 din_ a Judecătoriei Z. și să se trimită cauza spre rejudecare la J.
Z. .
În motivarea acestui apel se arată că :
În realitate, prin vânzarea bunului litigios de către reclamanți, s-a realizat o transmisiune convențională a calității lor procesuale active. Persoana care dobândește calitatea procesuală ca efect al transmisiunii preia procesul în starea în care se găsește în momentul în care a avut loc transmisiunea, actele procedurale îndeplinite de autorul său fiind opozabile. Însă, cadrul procesual continuă să-i cuprindă și pe reclamanții inițiali, care chiar l-au format astfel încât hotărârea judecătorească să le fie opozabilă.
Experții nu au comunicat instanței adevăratul proprietar din anul 2008, tot odată nu au arătat că terenul disponibil nu este lângă imobil, primele întabulări pe C.F. 1516 și 1517 s-au făcut în cursul anului 1999 - 2000, iar domnul S. a făcut întabularea după 2003. Totodată trebuie specificat că imobilele înscrise în
C.F. 1516 și 1517 și-au schimbat destinația din grajd de vite în casă de locuit și sală de festivități. Investițiile s-au făcut prin credit bancar, care au depășit valoarea a 300.000 lei, ceea ce se vedea în cărțile funciare că sunt ipotecate în bănci, S.C A. S. fiind cumpărător de bună credință.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și intervenienta în interes propriu al pârâtei SA S., B. C. I. S. R. SA, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea apelului se arată că există neconcordanță între suprafața reală cumulată a celor 3 parcele și suprafața scriptică, fapt evidențiat de ambele expertize.
Cele două expertize nu stabilesc neconcordanță între suprafața tabulară și cea faptică exclusiv a parcelelor deținute de pârâte.
Din acest motiv, considerentele instanței de fond sunt contradictorii, astfel :
- se constată că documentația de întabulare a terenului cu nr. top 432/1/2
- grădina intravilan cu grajd de vite - 670 mp. aparținând pârâților D. Z. și
V., ulterior vândut SA S. nu prezintă nici o neregularitate.
din expertiză nu rezultă decât că suprafața cumulată reală a celor 3 parcele este de 1704 mp. cu 306 mp. mai mult decât cea tabulară, fără a se stabili în concret parcela în legătură cu care identificarea scriptică nu corespunde cu cea faptică.
din expertiză nu rezultă că pârâții ocupă o suprafață mai mare decât cea tabulară, aferentă fiecărei parcele.
în mod neîntemeiat s-a luat ca punct de reper doar documentația de întabulare și amplasamentul reclamanților, rezultând în mod logic că suprafața de teren - diferența între suprafața reală și cea scriptică - e ocupată în mod abuziv de pârâți; dacă, în baza aceluiași raționament s-ar fi luat ca punct de reper documentația de întabulare a terenurilor deținute de pârâți și amplasamentul acestora - corecte și acestea, după cum a constat și instanța de fond, ar fi rezultat tot în mod logic că reclamanții ocupă în mod abuziv parte din terenul proprietatea pârâților.
A. ul pârâtului D. Z. este întemeiat pentru următoarele:
Acțiunea în revendicare și stabilirea liniei de hotar a fost introdusă de reclamantul S. G. și S. I. împotriva pârâților D. Z. și D. V. la data de_ .
Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2003 (f. 2) iar pârâții prin aceiași modalitate, fiind întabulați în anul 2000 (f.4).
Pârâții au vândut însă numitului Medvei Anton suprafața de 670 mp. înscris în C.F. 1517 G., nr. top 432/1/2 în anul 2003 ( f. 40), care a vândut apoi numitului K. O. L. în anul 2007 ( f. 20) care apoi a vândut în anul 2008, la SA S. prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în 2008 ( f. 184, 184 verso) cu interdicție de înstrăinare, grevare, închiriere și demolare în favoarea intervenientei în interesul SA S.R.L: - B. C. I. S. R.
SA .
Astfel prima instanță trebuia pe lângă corecta stabilire a liniei de hotar între reclamantul F. E. actualul proprietar reclamant ( f. 232) și proprietarul tabular prezent SA S. să o oblige pe aceasta din urmă să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului imobilul ocupat, aceștia fiind actualii proprietari, între care se dispută litigiul.
Proprietar tabular al imobilului învecinat față de care reclamanții solicitau stabilirea liniei de hotar era la aceea vreme SA S., respectiv asupra nr. top 432/1/2 ( f. 20) calitatea procesuală având astfel în cadrul obligațiilor de grănițuire și stabilirea liniei de hotar deținătorul și proprietarul actual a imobilului.
Acțiunea în grănițuire, conform art. 584, 585 Cod civil, vizează proprietăți vecine, părți fiind proprietarii imobilelor, calitatea procesuală având în asemenea litigii numai proprietarii vecini.
În acest sens urmează a se admite apelul și a se modifica hotărârea primei instanțe în sensul de a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. Z. și V. .
Prima instanță a obligat pârâții D. Z. și V., K. O. L. și S.
A. S. G. prin lichidator judiciar B. R. să lase reclamantului F. E. în deplină proprietate și profesie imobilul din litigiu.
Admiterea acestui capăt de cerere în această formă este însă nelegală în condițiile în care pârâții D. Z. și V. nu au calitate procesuală, iar imobilul a trecut din proprietatea acestora la SA S. care ocupă în prezent imobilul și ca atare acțiunea în revendicare trebuia admisă doar față de acest pârât. Este adevărat că din raportul de expertiză rezultă că numiții D. folosesc imobilul, dar aceștia nu îl folosesc în nume propriu ci în calitate de reprezentant legal al SA S. ( f. 12 din dosar apel), astfel că apelul acestuia este nefondat iar pentru schimbarea destinației imobilului și prejudicii create de acesta invocate în apel are calea acțiunii în justiție.
Cheltuielile de judecată fiind suportate de reclamanții inițiali S. G. și I., care au vândut pe parcursul procesului numitului F. E. imobilul ( f.
232) și care citat fiind a arătat că își însușește acțiunea ( f. 282), pârâta SA
S. va fi obligată la plata acestora în sumă de 1895 lei către aceștia.
În ceea ce privește apelul declarat de intervenienta în interesul propriu și al pârâtei SA S. și anume B. C. I. S. R. S., care a formulat cererea de intervenție în interesul pârâtei în calitate de titular al dreptului de ipotecă instituit asupra imobilului - obiect al cauzei și prin care solicită a se constata că are un drept propriu și justifică un interes, acesta este nefondat pentru următoarele :
Cererea de intervenție este formulată "în interes propriu și al pârâtei S.
S. ";, deci este o cerere de intervenție principală și accesorie în același timp.
Așa cum este definită de art. 50 Cod procedură civilă, intervenția principală este cea prin care terțul urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului.
Prin cererea sa însă intervenienta nu solicită ceva, nu formulează pretenții ci solicită doar a se constata că invocă un drept propriu și un interes în formularea cererii de intervenție.
Ori cererea în constatare, raportat la prevederile art. 111 Cod procedură civilă care o reglementează, are un caracter subsidiar față de cererea în realizare, ori intervenienta având un drept de ipotecă și notată interdicție de înstrăinare grevare, demolare și închiriere constituit în favoarea ei asupra imobilului din litigiu poate pe baza acestora să ceară realizarea dreptului ei, apărând astfel ca inadmisibilă o acțiune în constatare dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de același intervenient aceasta având, conform art. 51 Cod procedură civilă, natura unei simple apărări, în favoarea pârâtei prin admiterea acțiunii reclamanților, această cerere este de respins.
Din perspectiva celor mai sus reținute soluția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție apare ca legală și temeinică, iar apelul intervenientei ca nefondat, urmând ca în baza art. 297 Cod procedură civilă să fie respins.
Restul dispozițiilor vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L E G I I,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de către pârâtul D. Z. împotriva sentinței civile nr. 4160 din_ a judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a părților D. Z. și V. și cu privire la revendicare.
Rejudecând cauza sub aceste aspecte, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. Z. și V. .
Obligă pârâta SA S. G. reprezentată de lichidator judiciar
R. să lase reclamantului F. E. în deplină proprietate și posesie imobilul compus din teren și construcție, respectiv parte a grajdului de vite, în suprafață de 205 mp. din care suprafața de 122 mp. ocupată de grajdul de vite, imobil identificat în planul de situație nr. 1 de la fila 133 dosar prin patrulaterul c’ - d’ - g’ -h’ - terenul, respectiv c - d - g - h - porțiunea de grajd.
Obligă pârâta SA S. G. la plata către reclamanții inițiali S.
G. și I., 1895 lei cheltuieli de judecată. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelurile declarate de SA S. G. și B. C. Română Intesa S. R. SA, ca nefondate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
K. M. | D. | G. | H. | A. |
Red. K.M. /_
Dact H.A./_ / 13 ex. Jud. fond: C. Rareș P.
| ← Decizia civilă nr. 149/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 228/2013. Grănițuire → |
|---|
