Decizia civilă nr. 408/2013. Pretenții

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 408/A/2013

Ședința publică de la_ Completul compus din: Președinte O. R. G.

Judecător A. -F. D. Grefier C. -G. H.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant S. R. PRIN M.

  1. P. R. PRIN D. G. A F. P. A J. C. și pe intimat M. M. C., intimat M. F. P. R. PRIN D.

  2. A F. P. A J. C., având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 8745/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimatul reclamant M. M. C. av. C. D. C., lipsind apelantul pârât și intimatul pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

T. ul constată că apelul este formulat în termen, motivat comunicat, scutit de la plata taxei de timbru.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Reprezentanta intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

T. ul reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 8745/_

pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu privire la petitul referitor la plata diferenței, excepție invocată de pârât și admisă excepția inadmisibilității cu privire la petitul referitor la plata diferenței, excepție invocată de pârât.

Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu privire la petitul referitor la plata dobânzii legale, excepție invocată de pârât.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M.

-C. în contradictoriu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și S.

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamant a sumei de 29.003,92 lei reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.38510/_ încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, sumă calculată de la data plății până la_, sumă care se va actualiza în continuare până la data restituirii efective.

De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei achitate cu titlu de comision aferent vânzării.

A fost respins ca inadmisibil petitul formulat în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect obligarea pârâtului la plata diferenței de 274.843,79 lei cu titlu de daune- interese, reprezentând diferența dintre prețul plătit actualizat cu rata inflației și valoarea de piață a imobilului.

A fost respins petitul formulat în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect obligarea pârâtului la plata dobânzii legale a prețului apartamentului până la plata efectivă a debitului, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 116/_ emis de BNP L. Bârsan Moigrădean, reclamantul M. M. C. are calitatea de moștenitor al defunctei Suciu E. ia, decedată la data de_ .

Defuncta Suciu E. ia a încheiat cu Consiliul Local al Mun.C. -N. prin SC Constructardealul SA C. -N. contractul de vânzare-cumpărare nr. 38510/_ având ca obiect vânzarea către numita Suciu E. ia a imobilului situat în C. -N., str. Baba Novac nr. 15, ap. 3, jud. C., nr. top 49/1/III în baza Legii nr. 112/1995.

Reclamantul M. M. C. s-a înscris cu imobilul în cartea funciară nr. 1. C. -N., nr. topo 49/1/2/III în anul 2002, cu titlu de moștenire și partaj, bun propriu (f. 23).

Prin Sentința civilă nr.9388/_ pronunțată în dosarul civil nr._ s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 38510 încheiat între Consiliul Local al municipiului C. -N. și defuncta Suciu E. ia, la data de_ având ca obiect apartamentul cu numărul 3, situat în C. -N. pe str. Baba Novac nr. 15, jud. C., cu număr topo 49/1//2/III înscris în CF individual 1. C. -N. (f. 24-27).

În considerentele acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că întrucât imobilul apartament nu putea fi înstrăinat în baza Legii nr.

112/1995, nefăcând obiectul acestei legi, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută în baza art. 948 pct. 3 cod civil raportat la art. 962 cod civil.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia civilă nr. 516/A/_ a T. ului C., iar prin Decizia civilă nr. 1611/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._ s-a admis excepția autorității de lucru judecat raportat la decizia civilă nr. 2026/R/_ dosar nr._ al Curții de Apel C. și s-au respins

recursurile formulate împotriva Deciziei civile nr. 516/A/_ a T. ului

C. pronunțată în dosarul nr._ pe care a menținut-o.

În considerentele deciziei Curții de Apel C. privind contractul de vânzare-cumpărare s-au arătat de către instanța de recurs următoarele:

"Nefăcând obiectul Legii nr. 112/1995 prin simplul fapt că nu se încadra în categoria imobilelor despre care art.1 din această lege stipula că intră sub incidența Legii nr. 112/1995, imobilul în litigiu nu putea fi înstrăinat în condițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, fără ca pentru o atare finalitate să nu se încalce legea. Fiind vorba despre fraudarea Legii nr. 112/1995 la momentul încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare nr. 38510/_

, contractului îi lipsește un element esențial de validitate, dintre cele prevăzute de art. 948 C.civ, respectiv cauza licită și morală. Câtă vreme nulitatea contractului de vânzare-cumpărare este determinată, prin prisma art. 948 pct. 4 C.civ, coroborat cu art. 966-968 C.civ, de existența unei cauze ilicite, ce decurge din fraudarea legii la momentul încheierii acestui contract, buna ori reaua-credință a chiriașului cumpărător -antecesoarea recurentului M. M. C. - la respectivul moment, este irelevantă pentru asanarea sancțiunii nulității absolute a acestui contract.";

Cererea reclamantului M. M. C., în calitate de succesor în drepturi al defunctei Suciu E. ia, cumpărătoarea apartamentului, de restituire a prețului de piață al imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 30510/_ a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 11266/2011 a Judecătoriei C. -N. în dosarul civil nr._, menținută prin Decizia civilă nr. 318/R/_ a Curții de Apel C. .

În acest dosar, cu privire la restituirea prețului de piață al imobilului, a menționat Curtea că, după cum s-a reținut prin hotărârile prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare a imobilului, prevederile Legii nr. 112/1995 au fost eludate, iar reclamantul nu poate beneficia de restituirea prețului de piață al imobilului.

Prin prezenta acțiune, reclamantul M. M. C. a solicitat la data de_ obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului actualizat cu rata inflației, preț plătit pentru imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din_ ; obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de daune interese în sumă de 274.843,79 lei reprezentând diferența dintre prețul plătit actualizat cu rata inflației și valoarea de piață a imobilului; iar în subsidiar obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata dobânzii legale a prețului în sumă de 4.092,01 lei precum și a dobânzii legale ulterioare în continuare până la plata efectivă.

Analizând temeinicia pretențiilor reclamantului, instanța fondului a reținut că potrivit art. 50 alin. 2, 2¹ și 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1//2009, cererile sau actiunile in justitie privind restituirea pretului actualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru

; cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru

, iar restituirea prețului prevăzut la alin.(2) și (2^1) se face de către M. Economiei și F. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 50¹ din Legea nr. 10/2001 proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză.

Din economia acestor reglementări legale rezultă că sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, chiriașii ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, însă în mod diferențiat, în funcție de împrejurarea că respectivele contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea sau cu încălcarea Legii nr. 112/1995.

Astfel, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 si care au fost desființate prin hotărâri

judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde doar prețul actualizat al

imobilului ce a făcut obiectul contractului, în condițiile prevăzute de art. 50 al. 2 si 3 din Legea nr. 10/2001.

Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde prețul de piață al imobilului, în condițiile prevăzute de art. 50 al. 2¹ si 3, precum si art. 50¹ din Legea nr. 10/2001.

Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea prețului la solicitarea chiriașului și, în consecință, stabilirea incidenței textelor legale mai sus menționate, în funcție de distincțiile prezentate mai sus, revine instanței de judecată care este

investită cu o acțiune prin care fostul chiriaș, al cărui contract de vânzare- cumpărare a fost desființat printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabilă, solicită restituirea prețului imobilului de care a fost evins.

De asemenea, din economia dispozițiilor art. 50 si 50¹ din Legea nr. 10/2001 rezultă ca aceste norme legale instituie o formă specială a răspunderii pentru evicțiune în sarcina S. ui Român, in calitate de vânzător al imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare- cumpărare încheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile. Normele legale menționate, fiind norme speciale ce se aplică doar situațiilor pe care le reglementează, derogă de la dreptul comun reprezentat de dispozițiile art. 1337 si urm. Cod civil, și stabilesc o obligație de despăgubire în sarcina M. ui F. P. și în favoarea fostului chiriaș, prevăzând că în cazul acestor contracte, obligația de despăgubire se compune din prețul actualizat plătit de acesta sau prețul de piață al imobilului. Dat fiind caracterul special si derogatoriu de la dreptul comun, dispozițiile art.50 si 50¹ din Legea nr. 10/2001 nu doar că reglementează condiții speciale în care poate fi angajată răspunderea S. ui, dar și limitează cuantumul despăgubirilor pe care le poate pretinde fostul

chiriaș, al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desființat. Evident, aplicarea normei speciale va exclude aplicarea normelor de drept comun în această materie, iar partea interesată nu poate pretinde aplicarea cu prioritate a normei de drept comun și nici nu poate solicita aplicarea concomitentă a acestora sau o norma hibridă, care să conțină reglementări combinate ale celor două categorii de norme.

Prin prisma acestor considerente, instanța a reținut pentru început ca antecesoarea reclamantului a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, iar acest contract a fost anulat printr-o hotărâre judecătoreasca ce a rămas irevocabila.

Având în vedere că imobilul fusese preluat de către S. Român în perioada comunistă, reclamantul poate să formuleze în contradictoriu cu acesta pretențiile sale, motiv pentru care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu privire la petitul referitor la plata diferenței, excepție invocată de pârât. Însă, dată fiind situația juridică a reclamantului, în calitate de succesor în drepturi a cumpărătorului, acesta nu poate pretinde obligarea S. ui Român la restituirea prețului actualizat achitat pentru apartamentul de care a fost evins, în temeiul normelor de drept comun reprezentate de dispozițiile art. 1341 Cod civil, ci doar in temeiul normelor speciale reglementate de art.50 din Legea nr. 10/2001, acțiunea întemeiata pe dispozițiile art. 1341 Cod civil fiind inadmisibila. Nu este admisibilă pretenția reclamantului cu privire la daune constând în diferența între valoarea reactualizata a prețului achitat si valoarea de circulație a bunului imobil, pretenții întemeiate pe dispozițiile art. 1341 Cod civil, întrucât dispozițiile art. 50 si 50¹ din Legea nr. 10/2001 deroga de la dreptul comun si reglementează în mod expres modul in care se angajează răspunderea pentru evicțiune a S. ui în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași, anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile. Aceste norme speciale deroga de la dreptul comun și înlătura aplicabilitatea dispozițiilor art. 1341 Cod civil în ce privește prețul achitat și daune- interese, în contextul prezentat de reclamant.

În realitate, reclamantul a tins prin formularea celui de-al doilea petit din acțiune la ocolirea dispozițiilor art. 50¹ din Legea nr. 10/2001 și la obținerea prețului de piață al imobilului, în integralitatea sa, deși, după cum cu putere de lucru judecat s-a statuat prin Decizia civilă nr. 318/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._ nu erau întrunite condițiile prevăzute de norma specială, lucru inadmisibil în raport de cele expuse mai sus.

Drept urmare, instanța a admis excepția inadmisibilității cu privire la petitul referitor la plata diferenței și a respins ca inadmisibil petitul formulat în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect obligarea pârâtului la plata diferenței de 274.843,79 lei cu titlu de daune-interese, reprezentând diferența dintre prețul plătit actualizat cu rata inflației și valoarea de piață a imobilului.

După cum s-a statuat în toate hotărârile judecătorești mai sus menționate cu privire la imobilul care a făcut obiectul înstrăinării, invocarea bunei credințe a cumpărătorului nu mai are relevanță, câtă vreme s-a

constatat că s-au fraudat prevederile Legii nr. 112/1995; or nimeni nu poate invoca necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem).

Așadar, reținând că în speță sunt incidente doar prevederile Legii nr. 10/2001, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit numai la restituirea prețului actualizat al imobilului, în condițiile art. 50 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, acestea fiind întrunite în cauză.

În baza contractului de vânzare-cumpărare anulat pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, antecesoarea reclamantului a plătit sumele de bani indicate în adresa emisa de Municipiul C. -N. - S. Rate, Chirii, T. fe, Preturi, respectiv 1.037,71 lei cu titlu de contravaloare locuință din care 10,38 lei comision de 1% din valoarea încasată reținut de unitatea vânzătoare la data plății - virat 1.027,33 lei; precum și suma de 53,50 lei cu titlu de diferență preț, din care 0,53 lei cu titlu de 1% comision din valoarea încasată, reținut de unitatea vânzătoare la data plății-virat 52,97 lei.

Valoarea actualizată a prețului plătit și virat M. ui F. P. în temeiul contractului nr. 38510/_ este de 29.003,92 lei calculat de la data plății și până la data de_, valoarea actualizată a comisionului este de 293,75 lei, iar valoarea dobânzii legale aferente sumei plătite este de 1.978,30 lei calculată de la data plății și până la data de_, valori calculate conform raportului de expertiză întocmit și completat de expert L. Mateuț.

Având în vedere că potrivit art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 restituirea prețului se face de către Ministerul Finanțelor Publice și întrucât acestuia i s-a virat parțial prețul apartamentului, comisionul fiind reținut de către unitatea vânzătoare, instanța a constatat că pârâtului îi revine obligația de a restitui reclamantului numai suma de 29.003,92 lei reprezentând prețul plătit actualizat calculat de la data plății și până la data de_, sumă care se va actualiza în continuare până la data restituirii efective. Întrucât pârâtul nu a beneficiat și de comisionul vânzării, instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata acestei sume, având în vedere că potrivit art. 1092 alin. 1 teza I C.civ orice plată presupune o datorie.

În ceea ce privește obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata dobânzii legale cu privire la prețul apartamentului, instanța a reținut că prevederile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 fac expres referire la instituția care efectuează restituirea prețului imobilelor, aceasta fiind Ministerul Finanțelor Publice. Întrucât Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu este obligat la restituirea prețului imobilului, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu justifică calitate procesuală pasivă pentru pretenția accesorie constând în plata dobânzii legale, motiv pentru care instanța a admis excepția invocată de

pârât cu privire la acest petit și în consecință a respins petitul ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Pentru toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant si va obliga pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 29.003,92 lei reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.38510/_ încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, sumă calculată de la data plății până la_, sumă care se va actualiza în continuare până la data restituirii

efective și a respins celelalte petite ca efect al admiterii excepție inadmisibilității și excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C.pr.civ raportat la principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 8745/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat apel pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice

(f.4-5), prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii judecătorești, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În motivare, apelantul a arătat că prin dispozitivul hotărârii judecătorești instanța a obligat doar Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamant a sumei de 29.003,92 lei, reprezentând valoarea actualizată a prețului achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 38510/_ încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, sumă calculată de la data plății până la data de 30 septembrie 2012 și care se va actualiza în continuare până la data restituirii.

În consecință, instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea și în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În prezenta cauză, nu poate avea calitate de pârât atât Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu, cât și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Între S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice nu există identitate.

Potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001 "(3) Restituirea prețului prevăzut la alin.2 și 21 se face de către M. Economiei și F. din Fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare";.

Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii, raportat la temeiul de drept invocat, că restituirea prețului se face de către Ministerul Finanțelor Publice dar, în dispozitivul hotărârii judecătorești, admite în parte acțiunea și în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul M. M. -C.

(f.10-

12) a solicitat respingerea apelului formulat de către S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, menținerea în totalitate a sentinței civile ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în cuantum și specificația pe care pe va preciza ulterior, în temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.

În motivare, intimatul a arătat că în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă cu privire la acordarea prețului plătit actualizat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, singură entitate obligată la plata sumei de 29.003,92 lei fiind Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu.

Pentru a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive este necesar ca împotriva părții respective să fie formulate pretenții, respectiv ca el să fi solicitat obligarea S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei reprezentând prețul plătit actualizat, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față.

Mai mult decât atât, din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 09 Noiembrie 2012 de către S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu, nu s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, deoarece petitul nr.1 al acțiunii se referă la obligarea M. ui F. P. la plata prețului plătit actualizat, iar nu a S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a fost chemat în judecată pentru plata sumei reprezentând prețul plătit actualizat în cuantum de 29.003,92 lei, ci pentru plata daunelor interese reprezentând

diferența dintre prețul plătit actualizat și valoarea de piață a imobilului, precum și, în subsidiar, a dobânzii legale aferente sumei achitate.

Prin urmare, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a fost obligat la plata sumei reprezentând prețul plătit actualizat, astfel după cum rezultă și din susținerile apelantului: "Prin dispozitivul hotărârii judecătorești instanța a obligat doar Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamant a sumei de 29.003,92 lei, reprezentând valoarea actualizată a prețului, achitată în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 38510/_ încheiat în temeiul Legii nr.112/1995.

Mai mult, față de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța de judecată a admis excepția inadmisibilității referitor la petitul de obligare la plata de daune interese, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive referitor la petitul de obligare la plata dobânzii legale aferente prețului plătit.

Apreciază intimatul că susținerile apelantului nu pot fi primite. Orice hotărâre judecătorească se pronunță în contradictoriu cu toate părțile implicate în litigiu, nu doar cu o parte din părți.

Față de toate aceste aspecte, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, singură entitate cu privire la care s-a solicitat obligarea la plata sumei de 29.003,92 lei fiind Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu.

Prin apelul formulat de către S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice s-a susținut că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea și în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și faptul că în prezenta cauză nu poate avea calitate de pârât atât Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu, cât și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice deoarece între acestea nu există identitate.

În ceea ce privește lipsa de identitate între aceste două instituții, așa cum a menționat și anterior, în Notele de ședință depuse la dosarul cauzei la data de 11 Septembrie 2012, a solicitat în mod expres obligarea M. ui F.

P. la restituirea prețului plătit în baza contractului nr.30510 având ca bază legală art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001.

Chiar și în ipoteza în care ar fi solicitat obligarea ambilor pârâți la plata prețului plătit actualizat, apreciază intimatul că s-ar fi impus

respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Potrivit Deciziei civile nr. 407 din data de 20 Aprilie 2011 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosar nr. 14._ 1, instanța a reținut "În cauză, este adevărat, reclamanta a solicitat obligarea

S. ui Român, prin M. F., iar nu a celui din urmă, după cum dispune legea, dar această neconcordanță nu este una de substanță, câtă vreme și într-un caz și în celălalt, restituirea sumelor se realizează din fondul M. ui F. P. . Prin Dispozițiile art.50 din Legea nr.10/2001, a fost reglementat cu caracter de normă specială, dreptul chiriașilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea sau eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate, la restituirea despăgubirilor de la Ministerul Finanțelor Publice.

Distinct față de speța enunțată mai sus, intimatul a solicitat obligarea doar a M. ui F. P. la plata prețului plătit actualizat, după cum a reținut și instanța de fond.

Față de toate aceste aspecte, apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se impune respingerea apelului, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii instanței de fond.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 274, art. 289, art. 296 Cod procedură civilă, art. 50 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001.

Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul constată că prima instanță s-a pronunțat în mod corect asupra acestei excepții.

Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că petitele au fost formulate în mod distinct: petitul 1 a fost îndreptat împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice; petitul 2 a fost îndreptat împotriva

S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la fel și cererea subsidiară privind dobânda legală.

Așadar, în mod corect a fost analizată excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român doar în privința petitelor formulate în contradictoriu cu acesta.

Dar, pentru aceleași motive, și anume că petitul 1, având ca obiect restituirea prețului actualizat, a fost formulat doar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și având în vedere că doar acest petit a fost admis de către prima instanță, rezultă că susținerile apelantului în sensul că în mod greșit s-a trecut în sentința atacată că se admite în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu ambii pârâți, este întemeiat.

În consecință, tribunalul va admite în parte apelul formulat și în baza art. 296 Cod procedură civilă, va schimba în parte sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii doar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

Fără cheltuieli de judecată în apel, întrucât la dezbaterea apelului s-a arătat că nu se solicită cheltuieli de judecată în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte apelul declarat de apelantul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 8745/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii doar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

O. R. G.

Judecător,

A. -F. D.

Grefier,

C. -G. H.

C.H. 16 Septembrie 2013

Pregătit pentru motivare A.P.B./17 Septembrie 2013/0853Red. O.R.G./Dact. A.B.P./5 exemplare//24 Septembrie 2013

Judecător fond: Sînziana F. C. - Judecătoria Cluj-Napoca

← Decizia civilă nr. 819/2013. Pretenții  Decizia civilă nr. 1799/2013. Pretenții →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 408/2013. Pretenții