Decizia civilă nr. 409/2013. Actiune in constatare

ROMANIA

Dosar nr. _

TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA I CIVILĂ

*

4204

DECIZIA CIVILĂ NR. 409/R

Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:

Președinte: P. G.

J. ecător: P. M. B.

J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă

G. ier: B. M.

Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de reclamanții B. M. Ana M., domiciliată în B. S., str. P., nr. 22/A, județul M. și B. M. V.

, domiciliat în N. Oaș, str. V., nr. 296, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 5834 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. _

*, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă în reprezentarea recurenților B. M. Ana M. și B. M. V., lipsă, avocat M. R., precum și intimata B. M., personal, lipsă fiind intimații B. G., și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. M.

.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Reprezentantul recurenților B. M. Ana M. și B. M. V., avocat

M. R. face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 475,50 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 5 lei. Solicită judecarea recursului.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurenților B. M. Ana M. și B. M. V., avocat

M. R. solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii reclamanților așa cum a fost formulată. Susține în totalitate motivele de recurs, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile uzucapiunii dovedite prin probele administrate în primul și al doilea ciclu procesual. Fără cheltuieli de judecată.

Intimata B. M. arată că nu se opune admiterii recursului, arătând că ea a rămas cu fiica sa în casă și i-a dat pământurile să le lucreze.

Instanța reține cauza în pronunțare.

T.

Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5834 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B. M. Ana M. și B. M.

V., împotriva pârâților B. M., B. G., și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice București.

În considerentele sentinței se reține că, posesia invocată ca fiind începută în anul 1954, de către pârâții B. M. și B. G., când aceștia erau minori, respectiv aveau vârsta de 8 ani, nu a fost o posesie utilă, sub nume de proprietar.

Prescripția achizitivă ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate presupune exercitarea unei posesii utile pe o perioadă îndelungată de timp, posesie utilă care presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1847 Cod civil.

Din definiția posesiei, rezultă că, pentru existența posesiei sunt necesare două elemente: unul material - corpus și altul psihologic - intențional. Spre deosebire de elementul material, elementul psihologic, intențional, constă în intenția sau voința celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar sau în calitate de titular al unui drept real, ori pârâții, în anul 1954, fiind minori, nu puteau să se comporte ca și proprietari.

Eventual, posesia utilă a acestora, invocată în speță, ar fi putut începe la data căsătoriei lor, în anul 1970.

Martorii audiați, inclusiv în rejudecare, au învederat faptul că pârâții B. M. și B. G. au construit casa de locuit situată în B. S., str. P. nr. 22A, edificată, conform expertizei topografice, pe terenul de sub nr. topo. 2194/1/78 și 2194/1/77 - proprietatea lui Șerban P., după anul 1990, când toată familia s-a mutat în noua locuință.

Din declarațiile acestor martori audiați a rezultat faptul că pârâții au fost cunoscuți ca folosind aceste terenuri până când au fost date reclamanților. Martorii nu au cunoscut posesorii anteriori, învederând doar faptul că pârâții sunt cei care au lucrat terenurile mai mult de 30 de ani.

Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, care potrivit art. 28 alin. 1 cel care a posedat un imobil în condițiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, poate cere înscrierea dreptului uzucapat. Textul legal reglementează uzucapiunea extratabulară, denumită astfel pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se face fără ca acesta să fi fost întabulat la începerea posesiei în cartea funciară.

Condițiile legale de drept material care trebuie îndeplinite pentru a putea invoca uzucapiunea extratabulară sunt: 1. titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat; 2. uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular; 3. posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credință a posesorului. În privința calităților posesiei pentru a fi utilă, sunt aplicabile dispozițiile art. 1847 din Codul civil, Decretul-lege nr.115/1938 neavând prevederi speciale în acest sens.

Unirea (joncțiunea) posesiilor, ca instituție de drept, operează numai în cazul în care nu este vorba și de o posesiune a titularului dreptului de proprietate. Aceasta deoarece numai într-o asemenea situație are sens joncțiunea, iar nu și în cazul în

care, fiind titulară de drept, persoana respectivă poate oricum să transmită succesorului dreptul respectiv fără a fi necesară invocarea uzucapiunii. Este firesc să fie așa, deoarece prescripția achizitivă este o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și se justifică prin pasivitatea sa timp îndelungat, deși bunul nu se află în posesia sa. Or, dacă însăși proprietarul are posesia, acest fapt pozitiv al său îi conservă dreptul, iar nicidecum nu poate să îl afecteze negativ prin unirea duratei acelei posesii cu durata posesiei, care la un moment dat, începe să fie exercitată de o persoană netitulară a dreptului.

Astfel, în speță, nu a fost admisibilă, la unirea posesiei proprii invocată de reclamantă, luarea în calcul a duratei posesiei exercitate de pârâții B. M. și B.

G., după anul 1970 (data căsătoriei acestora) și până la înstrăinarea imobilelor realizată de aceștia, conform susținerilor reclamanților, în anul 2008, întrucât însuși pârâții ar fi exercitat posesia utilă, aptă pentru a se putea constata îndeplinite condițiile uzucapiunii în persoana lor după o posesie de 20 ani (împlinită astfel în anul 1990), după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.

Mai mult, în privința terenurilor reprezentate de parcelele top 2194/1/77 și 2194/1/78 înscrise în C.F. nr. 1403 B. S. în proprietatea defunctului Șerban P., nu s-a putut susține, la joncționarea posesiilor, astfel cum se invocă, continuitatea posesiei defuncților soți B. Ana și B. Ș. începută în anul 1939, cu posesia pârâților B. M. și B. G. începută în anul 1954, întrucât, în anul 1954, pârâții au fost minori(în vârstă de 8 ani).

Reclamantul B. M. V. a invocat dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor reprezentate de parcelele top 2194/1/70 și 2194/1/71 înscrise în

C.F. nr. 1240 B. S. în proprietatea defuncților B. Ana și B. Ș., prin uzucapiune, respectiv prin joncționarea posesiei pârâților B. M. și B. G. începută în anul 1954, unită cu posesia sa începută în anul 2006 când aceștia din urmă i-au dat terenurile ca zestre.

Și în acest caz, nu a fost admisibilă, la unirea posesiei proprii invocată de reclamantul B. M. V., luarea în calcul a duratei posesiei exercitate de pârâții

B. M. și B. G. până la înstrăinarea imobilelor realizată de aceștia, conform susținerilor, în anul 2006, întrucât însuși pârâții ar fi exercitat posesia utilă, aptă pentru a se putea constata îndeplinite condițiile uzucapiunii în persoana lor după o posesie de 20 ani (împlinită astfel în anul 1990), după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.

Pe de altă parte, simplul fapt de a ridica construcțiile pe terenul altuia, chiar de buna credință, în lipsa unui acord, nu conduce la obținerea unui drept real de proprietate, titularul construcțiilor neputând dobândi decât o simplă creanță împotriva titularului terenului.

În speță, casa de locuit situată în B. S., str. P. nr. 22A, edificată, conform expertizei topografice, pe terenul de sub nr. topo. 2194/1/78 și 2194/1/77 - proprietatea tabulară a defunctului Șerban P. (decedat în anul 1939), a fost construită, conform declarațiilor martorilor audiați, de către pârâți, în perioada 1993-1994.

Nu s-au identificat eventuali succesori ai acestui proprietar tabular, motiv pentru care, în mod corect, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost citat în cauză, întrucât în situația constatării implicite a unei vacanțe succesorale, calitate

procesuala pasiva are exact S. R. - prin M. Economiei si F., reprezentat prin D. G. a F. P. - potrivit si O.G.nr.14/2007 (care a abrogat O.G. nr.128/1998 ) si a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. 731/2007 și care, în art. 1 conține prevederea legală conform căreia se valorifică și bunurile care provin din succesiuni vacante, iar art. 5 alin. 8 - precizează că în succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcțiile generale ale finanțelor publice reprezintă S., ca subiect de drepturi si obligații.

În această situație, cum acțiunea în constatarea dreptului de proprietate asupra casei, cu titlu de drept de construire, presupune preexistența unui drept, s-a impus ca reclamanta să dovedească dobândirea de către pârâți a dreptului de superficie prin una din modalitățile consacrate în doctrină, în acord cu dispozițiile legale, respectiv convenția părților, legat, uzucapiune sau lege.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs B. M. Ana M. și B. M.

  1. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată respectiv să constate că:

    • pârâții B. M. și B. G. au edificat pe terenul pe terenul înscris în CF 1403 B. S. o casă de locuit;

    • să constate că pârâții au vândut printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată imobilul casă de locuit situată în B. S., str. P. nr. 22/A, jud. M., edificată pe terenul înscris în CF 1403 B. S. la prețul de 11.000 lei reclamantei B. M. Ana M., sens în care solicită să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF pe numele reclamantei B. M. Ana M. ;

    • să constate că reclamanta B. M. Ana M. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor terenuri înscrise în CF 1403 B. S. sub nr. topo. 2194/1/77 și 2194/1/78 și CF 1240 B. S. sub nr. topo. 2194/1/69, CF 1291 B. S. sub nr. topo. 2194/1/76 în suprafață de 205 mp prin uzucapiune (joncțiunea posesiilor) și o casă de locuit prin cumpărare, să se dispună înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF, în favoarea reclamantei, respectiv pentru suprafața de 4447 mp;

    • să constate că reclamantul B. M. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor terenuri înscrise în CF 1240 B. S. sub nr. topo. 2194/1/70 și 2194/1/71, prin uzucapiune (joncțiunea posesiilor) să dispună înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF, în favoarea reclamantului, în suprafață totală de 2878 mp.

În motivarea recursului se arată că deși judecătorul de la fond reține că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Decretul - Lege nr. 115/1938, în sensul că au trecut 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari cu toate acestea respinge acțiunea. Martorii audiați confirmă faptul că reclamanții au folosit continuu terenurile de peste 30 de ani. Se recunoaște că ar fi o uzucapiune începută din anul 1970, dar s-a făcut dovada că uzucapiunea a început din 1939.

S. R. a fost chemat în judecată întrucât terenul înscris în CF 1403 B. S. nr. topo 2194/1/77 și 2194/1/78 au fost proprietatea tabulară a lui Șerban P. din 1934, acesta decedând la_, fără urmași. În 1939 Șerban P. a vândut terenul lui Babici Ș. a lui D. printr-un înscris sub semnătură privată pe care nu-l dețin,

iar de la decesul acestuia terenul a fost folosit de intimați, iar din anul 2006 de către recurenta B. M. .

Terenul înscris în CF 1240 B. S. sub nr. topo 2194/1/70 și 2194/1/71 în suprafață de 2878 mp a fost proprietatea tabulară a numiților Babicu Ș. a lui D. și soția Breban Ana. Încă din anul 1938 aceștia au folosit terenul până la deces, iar ulterior folosința a revenit intimaților B. M. și Gavril, iar din anul 2006 recurentei B. M. .

Intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă (fila 7) a solicitat respingerea recursului cu motivarea că din probele existente la dosar nu rezultă foarte clar că recurenții au înțeles să se comporte ca și proprietari ai terenurilor în litigiu nefiind îndeplinite condițiile unei posesii utile.

În probațiune s-a depus adeverința de venit pe anul 2012.

Prin notele de ședință depuse de recurenți la data de_ arată că înțeleg să renunțe la judecată în contradictoriu cu intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice având în vedere Decizia nr. 2/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii (fila 21).

Inițial Judecătoria Baia Mare prin sentința civilă nr. 3980 din_ a respins acțiunea reclamanților.

Tribunalul Maramureș prin Decizia nr. 253/R din_ a admis recursul declarat de reclamanți, a casat sentința judecătoriei și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Îndrumarul dat de tribunal a fost acela de suplimentare a probațiunii testimoniale.

Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Proprietar tabular al imobilului înscris în CF 1403 B. S. nr. topo 2194/_

/1/78 este numitul Șerban P. . Așa cum rezultă din actul de la fila 41, acesta a decedat la data de 7 octombrie 1939.

Proprietar tabular al imobilului înscris în CF 1240 B. S. nr. topo 2194/_

/1/70 și 2194/1/71 sunt intimații B. Ș. și soția Breban Ana. Primul a decedat la data de 16 august 1954 (fila 25) și Ana a decedat la data de 28 februarie 1940 (fila 24 primul dosar de fond).

Deoarece pârât în cauză este S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la termenul din_ (dosarul în rejudecare fila 92) instanța din oficiu a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, excepție pe care a unit-o cu fondul. Dezbaterea cauzei s-a făcut la același termen.

Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremtorie ce poate fi invocată și din oficiu de către instanța de judecată. Verificarea calității procesuale pasive în persoana pârâtului este o prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei. Dacă se invocă această excepție instanța trebuie să o rezolve în prealabil, iar nu să treacă la judecarea cauzei pe fond.

Ca orice excepție instanța nu o poate soluționa fără ca aceasta să fie pusă în discuția părților.

În cauză, așa cum s-a arătat judecătorul de fond a ridicat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor

Publice la ultimul termen de judecată fără să o pună în discuția părților, mai ales că la acel termen nu era prezent nici un reprezentant al acestui pârât, iar pentru reclamanți deși era prezent avocatul nu i-a dat cuvântul pentru a se putea pronunța asupra excepției ridicate.

Prin aceasta s-a încălcat principiul contradictorialității.

Așa fiind, se apreciază că cererea de recurs este fondată urmând a fi admisă și a se casa sentința judecătoriei și a se trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, urmează a se pune în discuția tuturor părților excepția lipsei calității procesuale pasive cu respectarea principiului contradictorialității.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de B. M. Ana M. și B. M. V. în contra sentinței civile nr. 5834 din_ a de Judecătoriei B. M., județul M., pe care o casează și trimite caza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de azi 25 septembrie 2013.

Președinte

J. ecători

G.

ier

P. G. ,

P. M.

B.

, C. V. ,

B. M.

Red. P.G./_

Dact. B.M./_ Ex. 2

J. ecător fond: G. C.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 409/2013. Actiune in constatare