Decizia civilă nr. 409/2013. Obligatie de a face

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._ *

Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DECIZIA CIVILĂ NR. 409/R/2013

Ședința publică din data de 11 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.

JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: D. B.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. M. C.

N. și C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 9174 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimata SC VSV I. G. SRL, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal efectuat în ședința publică se prezintă pentru intimata reclamantă, reprezentantul acesteia, avocat N. laș Violin D. lipsă fiind reprezentanții pârâților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că în data de_ recurenții au înregistrat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1341,8 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei (f.12) înscris prin care au solicitat admiterea recursului, cu plata cheltuielilor de judecată reprezentând valoarea taxelor achitate.

T. ul constată că recursurile sunt declarate în termen, motivate, comunicate și legal timbrate.

Reprezentantul intimatei depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial (f.13) și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.

Reprezentantul intimatei reclamante, avocat N. laș Violin D. solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare pe care o susține în integralitate, cu plata cheltuielilor de judecată.

T. ul reține cauza spre soluționare.

T. UL

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9174 din_ pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a admis in parte actiunea civila precizata formulata de reclamanta SC VSV I. SRUP SRL impotriva paratilor P. M. C.

-N. si C. LOCAL AL M. C. -N. avand ca obiect pretentii si a obligat paratii la plata dobânzii legale aferente sumei de 210.405 lei incepand cu data de_ si pana la data platii integrale a debitului,

precum și la plata sumei de 2588 lei reprezentand cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Prin Sentinta civila nr.3505/2009 a J. i C. -N. (f.8-11), pronuntata in dosar civil nr._ paratii au fost obligati in solidar, la plata catre reclamanta a sumei de 210.405 lei cu titlu de despăgubiri pentru menținerea pe terenul proprietatea reclamantei, situat in C. -N., str. F. f.n., înscris in CF nr. 1. C. -N., nr. top 22193/1, a panoului publicitar pentru reclama SC Transilvania General Imp. Exp. SRL in perioada_ -_, precum si a sumei de 42173 lei reprezentând dobânda legala aferenta debitului, pentru aceeași perioada, precum si la plata către reclamanta a sumei de 129,65 lei/zi de la data de_ si pana la ridicarea panoului publicitar de pe terenul proprietatea acesteia.

Aceasta hotarare a ramas irevocabila ca urmare a respingerii atat a apelului, prin Decizia civila nr. 560/A/2009 a T. ului C. (f.14-18) cat si a recursului paratilor prin Decizia civila nr. 515/R/2010 a Curtii de Apel C.

Prin Sentinta civila nr. 9373/2009 a J. i C. -N. (f.12-13) a fost completat dispozitivul Sentintei civile nr.3505/2009 in sensul obligarii paratilor la plata catre reclamanta a dobanzii legale asupra sumei de 129,65 lei /zi datorata de parati de la data de_ si pana la ridicarea panoului publicitar de pe proprietatea reclamantei calculata de la scadenta pana la data platii.

La termenul din_ instanta s-a pronuntat, in sedinta publica, asupra exceptiei prescrierii dreptului la actiune, in sensul respingerii acesteia, pentru considerentele arătate.

In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta de fond a apreciat ca cererea reclamantei este intemeiata intrucat suma menționata in titlul executoriu, respectiv 210.405 lei este purtatoare de dobanda legala pentru perioada incepand cu_ avand in vedere ca desi obligatia a fost stabilita in mod irevocabil, paratii nu inteleg sa achite suma la care au fost obligati, astfel incat este firesc ca aceasta dobanda legala sa se calculeze si dupa data de_, data pana la care paratii au fost obligati prin Sentinta civila nr. 3505/2009. Sustinerea paratilor potrivit careia reclamanta ar obtine venituri suplimentare nu este corecta deoarece pe de o parte prejudiciul creat si cuantificat prin hotarare judecatoreasca la suma de

210.405 lei nu a fost reparat din culpa lor, debitorii nefiind indreptatiti a amana efectuarea platii pana la un moment convenabil lor ci avand obligatia de a-l repara de indata. De altfel, se poate observa ca daca aceasta suma ar fi fost platita la momentul stabilirii obligatiei de catre instanta, dobanda nu ar mai fi curs iar prezenta actiune nu ar mai fi avut temei in a fi formulata. Prezenta actiune este intemeiata tocmai in scopul de a se asigura reparea integrala a prejudiciului reclamantei inclusiv din perspectiva neplatii la termen a obligatiei stabilite de catre instanta.

Cu toate acestea, instanta de fond a arătat ca nu poate acorda suma solicitata de către reclamanta prin precizarea de actiune ( calculata de aceasta in mod direct) intrucat dintr-o verificare din oficiu, a ratei dobanzii de referinta a BNR, rezulta ca reclamanta nu a calculat in mod corect cuantumul acestei dobanzi, deoarece ea s-a raportat la un semestru la care a aplicat cea mai ridicata rata a dobanzii desi din informatiile oficiale de pe site-ul BNR rezulta ca dobanda legala a fluctuat in cadrul aceluiasi semestru.

Instanța apreciind ca nu este in sarcina acesteia suplinirea unui calcul contabil, dar recunoscand dreptul reclamantei de a benefica de dobanda legala aferenta sumei de 210.405 lei si dupa data de_, a obligat paratii la plata dobanzii legale aferente sumei de 210.405 lei incepand cu data de_ si pana la data platii integrale a debitului.

Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 274 C. proc. civ, instanta de fond a obligat pe parați la plata in favoarea reclamantei a sumei de 2588 lei reprezentând cheltuieli de judecata constand in taxa judiciara de timbru, timbre judiciare si onorar avocatial, dovedite de reclamanta cu chitantele si timbrele judiciare mobile atasate la dosarul cauzei.

Împotriva sentinței sus menționate au declarat recurs în termen legal P. M. C. N. și C. LOCAL AL M. C. N.

solicitând admiterea acestora, admiterea în sensul respingerii în totalitate a acțiunii intimatei-reclamante.

În motivare au arătat că prin Sentința civilă nr. 9174/2012 s-a admis în parte acțiunea civilă precizată promovată de reclamanta SC VSV I. G. SRL împotriva pârâților P. municipiului C. -N. și C. Local al municipiului C. -N., având ca obiect pretenții, și în consecință sunt obligați pârâții la plata dobânzii legale aferente sumei de 210.405 lei începând cu data de_ și până la data plății integrale a debitului, precum și la plata a 2588 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii adoptate instanța de fond a apreciat în esență faptul că cererea reclamantei este întemeiată deoarece numai în acest fel se asigură repararea integrală a prejudiciului reclamantei inclusiv din perspectiva neplății la termen a obligațiilor stabilite prin instanță.

Recurenta apreciază sentința instanței de fond ca fiind netemeinică, întrucât în mod eronat instanța nu a reținut ca fiind întemeiată excepția, pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958:

"Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.

Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind accesorii "

Totodată, potrivit art. 3 din același act normativ: "Termenul prescripției este de 3 ani...."

In continuare, prevederile art. 8 alin. 1 statuează următoarele: "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa cursă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atît paguba cît si pe cel care răspunde de ea."

În cazul de față, intimata-reclamantă SC VSV I. G. SRL a promovat acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._, admisă prin Sentința civilă nr. 3505/2009, sentință prin care s-a dispus plata de către pârât în favoarea intimatei-reclamante a sumei de 2. lei cu titlu de despăgubiri pentru menținerea panoului publicitar pe terenul acesteia în perioada_ -_, a sumei de 42.173 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului pentru aceeași perioadă precum și a sumei de 129,65

lei/zi până la ridicarea panoului publicitar de pe terenul acesteia.

Recurenta apreciază că, raportat Ia dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 (în vigoare Ia data promovării acțiunii ce face obiectul prezentului dosar), intimata-reclamantă era obligată să promoveze o acțiune ce are ca obiect prezentele pretenții înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani calculat de Ia data când a cunoscut paguba ce i-a fost pricinuită precum și pe cel care i-a cauzat-o.

Se mai arată că, având în vedere că instanțele care au soluționat dosarul nr._ au apreciat că litigiul nu este unul de natură comercială ci se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale, fapta de menținere a panoului publicitar pe terenul reclamantei fiind de natură ilicită și raportându-ne ca dată la care intimata-reclamantă a cunoscut paguba și pe cel care a cauzat-o Ia_ (data stabilită pentru concilierea cu instituția noastră), situație în care este evident că prezenta acțiune este promovată peste termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă avea posibilitatea să solicite plata dobânzilor legale aferente debitului până Ia data achitării efective a acestuia în cadrul acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._, însă nu a înțeles să uzeze de aceste pretenții.

În aceste condiții, recurenta apreciază că excepția invocată în fața instanței de fond și reiterată în prezent în fața instanței de control este întemeiată, rugând Onorata Instanță a o admite și a dispune în consecință.

In ceea ce privește fondul problemei raportat la motivarea instanței de fond, recurenta susține că, debitul principal și accesoriile acestuia ce au fost acordate intimatei-reclamante cu ocazia judecării dosarului_ și au fost obținute ca urmare a constatării de către instanța de judecată a unui fapt ilicit, ce a condus la antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.

Pentru lămurirea naturii principiului reparării prejudiciului, recurenta evidențiază următoarele aspecte:

Principiul fundamental al răspunderii civile delictuale este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte și trebuie să repare prejudiciul pe care 1-a adus altcuiva prin săvârșirea acestora, ia pentru ca prejudiciul astfel rezultat să fie susceptibil de reparare, trebuie să întrunească următoarele condiții: să fie cert și să nu fî fost încă reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și cu privire la posibilitățile de evaluare. Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci cel deja produs la data când se pretinde repararea lui, de asemenea cel viitor, care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind astfel susceptibil de evaluare. Prejudiciul viitor - care este cert - nu se confundă cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

Condiția ca prejudiciul să nu fî fost reparat trebuie înțeleasă în sensul scopului răspunderii civile delictuale, adică a înlăturării integrale a efectelor faptei ilicite si, nicidecum, a obținerii de venituri suplimentare față de paguba suferită.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru a obține repararea prejudiciului și dacă între victimă și autorul pagubei nu a intervenit o învoială, cel prejudiciat are la îndemână o acțiune în justiție pentru despăgubiri, guvernată de anumite reguli. Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, ceea ce înseamnă că autorul pagubei este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cesans), ceea ce asigură restabilirea situației anterioare.

Gravitatea vinovăției nu constituie, de regulă, un criteriu pentru a stabili cuantumul despăgubirilor, chiar și pentru cea mai ușoară culpă autorul răspunzând integral.

Se susține că de regulă, repararea prejudiciului trebuie făcută în natură, însă, în cazul în care acest lucru nu este posibil, se acordă

despăgubiri (echivalent bănesc). în acest din urmă caz, o adevărată și integrală reparare a pagubei se poate asigura luând în considerare prețurile de evaluare existente la momentul pronunțării hotărârii, având în vedere fluctuația monetară caracteristică perioadei actuale și rolul pieței în reglarea prețurilor. O eventuală reparare a prejudiciului la prețurile din momentul producerii sale dezavantajează evident victima faptei ilicite, astfel neîndeplindu-se funcția reparatorie a răspunderii civile delictuale, ca mijloc de apărare a drepturilor subiective încălcate

În sensul celor arătate mai sus, se apreciază că prejudiciul suferit de intimata-reclamantă prin menținerea pe terenul proprietatea acesteia a panoului publicitar în cauză a fost reparat integral prin dispozițiile Sentinței civile nr.3505/2009 completată cu dispozițiile Sentinței civile nr. 9373/2009. Aceste titluri executorii au acordat în beneficiul reclamantei atât despăgubiri pentru că a fost lipsită de folosința terenului în perioada cât panoul publicitar a fost menținut pe terenul acesteia cât și accesorii ale acestui debit principal constând în dobânzi legale acordate de instanța

judecătorească.

Astfel, întinderea integrală a prejudiciului(despăgubiri+dobânzi legale) a fost stabilită cu putere de lucru judecat odată cu soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._, instanța pronunțându-se asupra tuturor pretențiilor apreciate de intimata-reclamantă ca fiind întemeiat a fi solicitate pentru prejudiciul suferit, astfel recurenta apreciază că, o eventuală obligare a acesteia (prin admiterea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar) la a despăgubi încă odată pe intimata-reclamantă pentru prejudiciul suferit, în condițiile în care suntem deja debitorii sumei ce s-a constituit prin titlurile executorii sentințe civile ar reprezenta în fapt o

îmbogățire fără justă cauză a intimatei-reclamante, fapt prohibit de legea civilă.

Raportat la motivarea instanței care apreciază ca fiind întemeiată acțiunea având în vedere că sumele nu au fost achitate de către debitor, recurenta arată următoarele:

Instituția, a promovat contestație la executare împotriva formelor de executare silită începute în dosarul execuțional nr.418/2010 al BEJ Stolnean D. M. (Dosar nr._ *) deoarece modalitatea de calcul utilizată de executorul judecătoresc am apreciat-o ca fiind nelegală, cea mai mare parte a sumelor nefiind prevăzute în titlurile executorii.

Astfel, deși Sentința civilă nr. 3505/2009 obligă pârâții, în solidar, la plata sumei de 210.405 lei cu titlu de despăgubiri, ambele sume fiind datorate pentru perioada_ -_, executorul a înțeles să calculeze și penalități în suma de 29689,85 lei pentru fiecare debitor, fără ca aceste accesorii să fie dispuse prin hotărâre judecătorească. în același mod, deși sentința civilă mai sus amintită nu prevede o modalitate de actualizare a sumelor prevăzute la punctul 1 din dispozitivul hotărârii, se poate observa că executorul judecătoresc a procedat la actualizarea atât a despăgubirilor și a dobânzii aferente acestora, cât și a penalităților care nu au fost acordate de către instanța de judecată, probabil în funcție de dobânda comercială legală. Apreciem că executorul judecătoresc a încălcat principiul conform căruia reactualizarea unei creanțe ca expresie a monetarismului reprezintă actualizarea unei creanțe în funcție de devalorizarea monedei de plată de la data convenită de părți în operațiunea comercială și până la data plății efective, în funcție de indicele de inflație.

Se mai susține că în aceste condiții, neachitarea sumei datorate către intimata-reclamantă creditoare nu este imputabilă instituției pârâtei,

instituție ce funcționează din venituri publice, fiind obligată a achita doar debitele reale cuprinse în titlurile executorii, nu și sumele din calculele rezultate din fantezia executorilor judecătorești.

Ca o confirmare a afirmației că sumele nu au putut fi plătite din cauza gravelor abuzuri săvârșite de executorul judecătoresc este faptul că dosarul nr._ * a fost trimis a doua oară spre rejudecare în data de_, fiind admise recursurile promovate de P. municipiului C. -N. și C. Local al municipiului C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 18804/_, pe care o casează în ceea ce privește cuantumul debitului și a onorariului executorului judecătoresc! Iată deci că și instanțele de judecată confirmă calculele abuzive pe care executorul judecătoresc a înțeles să le facă.

Se mai susține că pârâtei îi sunt aplicabile și dispozițiile OG nr.

22/2002. Potrivit art. 2 din acest act normativ:

"Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."

In continuare, potrivit art. 3 al aceluiași act normativ:

"în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.""

Raportat la textele de lege invocate mai sus, recurenta apreciază că și din acest punct de vedere instanța de judecată nu putea dispune "curgerea" în continuare a dobânzilor legale, câtă vreme legiuitorul a înțeles să acorde instituțiilor publice termene de grație în vederea executării obligațiilor.

Astfel, recurenta apreciază că prin aceste texte de lege legiuitorul întrerupe indirect și calcularea și perceperea accesoriilor asupra acestor sume, aceste aspecte trebuind a fi luate în considerare și de către instanța de fond.

In ceea ce privește respingerea pretențiilor formulate de intimata- reclamantă prin precizarea la acțiune depusă, în mod corect a reținut instanța că intimata-reclamantă nu a procedat legal solicitând aceste sume. Modul de formulare a precizării la acțiune este încă o dovadă certă că scopul urmărit de către intimata-reclamantă nu este stingerea obligațiilor ci îmbogățirea acesteia fără justă cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. "VSV I. G. " S.R.L.

a solicitat respingerea recursului promovat de recurenții P. M. C.

-N. si C. Local al M. C. -N., cu consecința menținerii in integralitate a SENTINȚEI CIVILE nr. 9174/ 2012 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in ședința publica din data de 25 aprilie 2012. Cu cheltuieli de judecata.

În motivare a arătat că, in mod temeinic si legal, prima instanța a obligat recurenții parați la plata dobânzilor legale aferente sumei de 210.405 lei începând cu data de_ si pana la achitarea integrala a debitului, ca o consecința fireasca a indreptatirii subscrisei la dobânzi legale, pentru o suma care nu a fost achitata nici pana in prezent.

Un prim motiv de recurs invocat de către recurenți, este respingerea de către instanța fondului a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, excepție reiterata in recurs.

Intimata arată că, toate textele legal invocare de către recurenți, nu au aplicabilitate in speța, în fapt, in dosarul nr._ al Judecătoriei C.

-N., a fost soluționată acțiunea societății noastre prin care am solicitat obligarea paraților sa mute de pe proprietatea noastră din str. F. FN, panoul publicitar pentru reclama S.C. TRANSILVANIA IMP. EXP. S.R.L., amplasat nelegal si sa plătească despăgubiri si dobânzi.

După administrarea in cauza a probațiunii in dosarul nr._, in ședința publica din data de 11 martie 2009 a fost pronunțata Sentința civila nr.3505/ 2009, sentință prin care s-a admis acțiunea reclamantei formulata si precizata in contradictoriu cu P. M. C. -N. si C. local al

M. C. -N. si a obligat parații, printre altele, la plata in favoarea societății noastre a sumei de 210.405 lei cu titlu de despăgubiri pentru menținerea pe terenul nostru situat in C. -N., str.F. FN, înscris in CF 1. C. -N., nr. Top 22193/1, a panoului publicitar pentru reclama

S.C. TRTANSILVANIS GE. RAL IMP EXP S.R.L. in perioada_ -_ precum si a sumei de 42.173 lei reprezentând dobânda legala aferenta debitului, pentru aceeași perioada.

Rezulta astfel ca, dobânda legala asupra despăgubirilor in suma de

210.405 lei, a fost cuantificata prin sentința in cauza numai pana la data de_ inclusiv.

Ca urmare a acestui fapt, in temeiul OG 9/2000 privind dobânda legala, astfel cum a fost modificata prin Legea 356/ 2002 si dispozițiile ulterioare ale OG 13/ 2011 intimata consideră că este îndreptățită la solicitarea obligării recurenților parați sa-i achite in continuare dobânda legala asupra sumei certe, lichide si exigibile de 210.405 lei, începând cu data de_, pana la achitarea integrala a acestei sume, astfel in mod temeinic si legal a apreciat prima instanța ca "pretențiile sunt solicitate din data de_ si pana in prezent si in continuare iar acțiunea a fost

formulata in termenul legal prevăzut de Decretul 167/1958, fiind vorba de dobânda legala si nu de prejudiciul efectiv creat, astfel încât termenul de prescripție sa se raporteze la momentul producerii prejudiciului respectiv la momentul cunoașterii autorului, prejudiciul efectiv creat fiind stabilit deja prin hotărâre judecătoreasca irevocabila. "

Intimata susține că a solicitat ca recurenții parați sa fie obligați la plata dobânzilor legale începând cu data de_, pentru un debit stabilit irevocabil prin hotărâre judecătoreasca, pe care aceștia, cu rea credința nu l-au achitat nici pana in prezent, astfel incat nu se poate pune problema prescripției dreptului la acțiune.

Referitor la apărările de fond ale recurenților parați, intimata arătă ca si acestea sunt neîntemeiate, astfel în mod necinstit, recurenții parați încearcă la pag 3 din cererea de recurs sa acrediteze ideea ca ea am dori sa obținem venituri suplimentare fata de paguba suferita, când în realitate nici până în prezent recurenta nu a reparat prejudiciului stabilit prin sentința anterioară și deși au fost obligați irevocabil la plata, aceștia refuza a-si îndeplini obligația stabilita prin hotărârile judecătorești.

Împrejurarea invocată de către recurenți ca in dosarul nr._ au promovat contestație la executare împotriva formelor de executare silita din dosarul nr. 418/2010 al BEJ Stolnean D. M., nu are nici o legătura cu obiectul acțiunii promovate de reclamantă, in dosarul instanței de fond, aceștia încercând doar sa inducă in eroare instanța de recurs.

Intimata consideră sfidătoare susținerea recurenților ca neachitarea sumei datorate care ea nu le-ar fi imputabila lor ci executorului judecătoresc, în realitate, daca recurenții parați ar fi fost de buna credința,

ar fi achitat voluntar debitul restant, fapt care ar fi avut drept consecința oprirea curgerii accesoriilor insa nu au făcut acest lucru, incercand a tergiversa plata.

Intimata mai arată că, invocarea de către recurenții parați a dispozițiilor OG nr. 22/ 2002 nu au nici o legătura cu prezenta cauza, întrucât nu ne aflam pe tărâmul executării silite și chiar si in cazul executării silite a instituțiilor bugetare termenul de 6 luni prevăzut la art. 2 din" OG nr. 22/ 2002, vizează numai ipoteza in care instituția debitoare este lipsită de fonduri, existând dovezi concrete in acest sens.

In speța de față situația este insa alta întrucât prin acțiunea introductiva s-a solicitat obligarea recurenților parați la plata dobânzii legale pentru un debit neachitat, de la data pana la care a fost cuantificat prin Sentința civila nr. 3505/2009, pana la data achitării integrale si efective.

O alta remarca a recurenților, menita sa abată atenția instanței de control judiciar de la "linia" justei soluționări a cererii de recurs este cea legala de modul de formulare a precizării de acțiune a reclamantei in fata instanței de fond, recurenții au arătat că aceasta ar reprezenta o dovada ca reclamanta dorește a se îmbogăți fara justa cauza.

Intimata susține ca la efectuarea calculelor nu a ales nivelul cel mai ridicat al dobânzii din semestru, intrucat nu exista nici o posibilitate legala sa facă o asemenea alegere, arătănd că pentru calculul dobânzilor pentru primul semestru al anului se utilizează in mod obligatoriu dobânda BNR din prima zi lucratoare a anului iar pentru calculul dobânzilor pentru al doilea semestru al anului se utilizează in mod obligatoriu dobânda BNR din prima zi lucratoare a lunii iulie. lata așadar ca nu am avut posibilitatea legala de a alege alt nivel al dobânzilor.

Cu toate acestea instanța de fond, nespecializata contabil, nu a inteles exact modalitatea de calcul al dobânzilor legale, aceasta instanța a soluționat corect in final, problemele juridice deduse judecații, cuantificarea dobânzilor datorate de recurenți putându-se face cu ocazia punerii in executare a hotărârii.

Se mai arată că, chiar daca prima instanța ar fi înscris in dispozitivul hotărârii recurate suma reprezentând dobânzi legale pe care am solicitat-o in precizare, aceasta era oricum cuantificata numai pana la data de_, impunându-se obligarea paraților la plata in continuare a acestor dobânzi pana la data plații integrale a debitului in valoare de 210.405 lei.

Intimata a solicitat cheltuieli de judecata în recurs.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate în fața primei instanțe, tribunalul constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

-N. si C. LOCAL AL M. C. -N. avand ca obiect pretentii si a obligat paratii la plata dobânzii legale aferente sumei de 210.405 lei incepand cu data de_ si pana la data platii integrale a debitului, precum și la plata sumei de 2588 lei reprezentand cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Prin Sentinta civila nr.3505/2009 a Judecătoriei C. -N. (f.8-11), pronuntata in dosar civil nr._ paratii au fost obligati in solidar, la

plata catre reclamanta a sumei de 210.405 lei cu titlu de despăgubiri pentru menținerea pe terenul proprietatea reclamantei, situat in C. -N., str. F. f.n., înscris in CF nr. 1. C. -N., nr. top 22193/1, a panoului publicitar pentru reclama SC Transilvania General Imp. Exp. SRL in perioada_ -_, precum si a sumei de 42173 lei reprezentând dobânda legala aferenta debitului, pentru aceeași perioada, precum si la plata către reclamanta a sumei de 129,65 lei/zi de la data de_ si pana la ridicarea panoului publicitar de pe terenul proprietatea acesteia.

Prin prezenta acțiune precizată, reclamanta SC VSV I. SRUP SRL în contradictoriu cu pârâții P. M. C. -N. si C. LOCAL AL M.

C. -N. a solicitat obligare parâților la plata dobânzii legale aferente sumei de 210.405 lei incepand cu data de_ si pana la data platii integrale a debitului, precum și cheltuieli de judecata.

La termenul din_ instanța de fond s-a pronuntat, in sedinta publica, asupra exceptiei prescrierii dreptului la actiune, in sensul respingerii acesteia, având în vedere faptul că pretențiile sunt solicitate din data de_ si până în prezent si in continuare iar acțiunea a fost

formulata in termenul legal prevăzut de Decretul 167/1958, fiind vorba de dobanda legala si nu de prejudiciul efectiv creat, astfel incat termenul de prescripție sa se raporteze la momentul producerii prejudiciului respectiv la momentul cunoașterii autorului, prejudiciul efective creat fiind stabilit deja prin hotărâre judecătoreasca irevocabila.

T. ul constată că această interpretare dată de instanța de fond este corectă, recurenta interpretând eronat starea de fapt, considerând în mod nejustificat și fără temei juridic că pretențiile de dobândă solicitate de reclamantă ar fi prescrise sau că ar exista autoritate de lucru judecat prin soluțiile care s-au dat anterior în prezentul litigiu, nesesizând că pretențiile reclamantei sunt pentru perioada ulterioară pronunțării sentințelor civile nr.3505/2009 și nr. 9373/2009 ale Judecătoriei C. -N., respectiv din data de_ si până în prezent si in continuare iar acțiunea a fost formulata in termenul legal prevăzut de Decretul 167/1958.

In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta de fond a apreciat corect ca cererea reclamantei este intemeiata intrucat suma menționata in titlul executoriu, respectiv 210.405 lei este purtatoare de dobanda legala pentru perioada incepand cu_ avand in vedere ca desi obligatia a fost stabilita in mod irevocabil, paratii nu inteleg sa achite suma la care au fost obligati, astfel incat este firesc ca aceasta dobanda legala sa se calculeze si dupa data de_, data pana la care paratii au fost obligati prin Sentinta civila nr. 3505/2009.

T. ul mai reține că, prin Sentința civila nr.3505/ 2009, a Judecătoriei C. -N. s-a admis acțiunea reclamantei in contradictoriu cu

P. M. C. -N. si C. local al M. C. -N. si s-a dispus obligarea paraților, la plata in favoarea reclamantei a sumei de 210.405 lei

cu titlu de despăgubiri pentru menținerea pe terenul nostru situat in C. -N.

, str.F. FN, înscris in CF 1. C. -N., nr. Top 22193/1, a panoului publicitar pentru reclama S.C. TRTANSILVANIS GE. RAL IMP EXP S.R.L. in perioada _ -_ precum si a sumei de 42.173 lei reprezentând dobânda legala aferenta debitului, pentru aceeași perioada.

Astfel, rezulta astfel ca, dobânda legala asupra despăgubirilor in suma de 210.405 lei, a fost cuantificata prin sentința in cauza numai pana la data de_ inclusiv, motiv pentru care in temeiul OG 9/2000 privind dobânda legala, astfel cum a fost modificata prin Legea 356/ 2002 si dispozițiile ulterioare ale OG 13/ 2011, reclamanta este îndreptățită la solicitarea obligării recurenților parați sa-i achite in continuare dobânda legala asupra sumei certe, lichide si exigibile de 210.405 lei, începând cu data de_, pana la achitarea integrala a acestei sume, astfel in mod temeinic si legal a apreciat prima instanța.

În aceste condiții susținerile recurenților în sensul că reclamanta prin prezenta acțiune ar încerca obținerea de venituri nejustificate nu pot fi luate în considerare, tribunalul reținând și împrejurarea că din probele dosarului nu rezultă împrejurarea că recurenta a reparat prejudiciului stabilit prin sentința anterioară și deși au fost obligați irevocabil la plată. Împrejurarea invocată de către recurenți ca in dosarul nr. _

au promovat contestație la executare împotriva formelor de executare silita din dosarul nr. 418/2010 al BEJ Stolnean D. M., nu are nici o legătura cu obiectul acțiunii promovate de reclamantă, in dosarul instanței de fond, tribunalul neputând reține ca un motiv pertinent de recurs.

T. ul, reține că, apărările formulate de recurenți legat de dispozițiile OG nr. 22/ 2002 nu au nici o legătura cu prezenta cauza, întrucât termenul de 6 luni prevăzut la art. 2 din" OG nr. 22/ 2002, vizează numai ipoteza in care instituția debitoare este lipsită de fonduri, existând dovezi concrete in acest sens.

T. ul nu va putea lua în considerare nici motivul din recursul declarat, legat de modul de formulare a precizării de acțiune a reclamantei in fata instanței de fond, recurenții au arătat că aceasta ar reprezenta o dovada ca reclamanta dorește a se îmbogăți fara justa cauza.

Se reține faptul că reclamanții au formulat un punct de vedere ce nu a fost însușit de instanța de fond decât parțial, instanța de fond obligând corect pârâții la plata dobânzii legale aferente sumei de 210.405 lei incepand cu data de_ si pana la data platii integrale a debitului, precum și la plata sumei de 2588 lei reprezentând cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei, nefiind necesară înscrierea unei sume certe în condițiile în care dobânda curge în continuare, nivelul acesteia putând să fie stabilit în faya de executare.

În aceste condiții, tribunalul, constată temeinicia și legalitatea sentinței civile recurate, motiv pentru care în baza art.312 Cod pr. civilă va respinge ca nefondate recursurile declarate de P. M. C. N. și C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 9174 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

În baza art.274 Cod pr.civilă va obliga recurenții să plătească intimatei SC VSV I. G. SRL C. -N., suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. municipiului C.

-N. și C. local al municipiului C. -N. împotriva sentinței civile nr. 9174 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

Obligă recurenții să plătească intimatei SC VSV I. G. SRL C. -N.

, suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,

C. -A. C.

JUDECĂTOR,

C. -V. B.

JUDECĂTOR,

V. G. Judecătorul fiind plecat din instanță, semnează președinte Secție civilă

Judecător

GREFIER

D. BUUZDUGAN

D.B. 12 Aprilie 2013 Red.V.G./Tehn. VG./2 ex./2013 Judecător fond: N. F. B.

← Decizia civilă nr. 157/2013. Obligatie de a face		Decizia civilă nr. 615/2013. Obligatie de a face →

Decizia civilă nr. 409/2013. Obligatie de a face

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 409/2013. Obligatie de a face