Decizia civilă nr. 409/2013. Ordonanta de plata
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 409/A/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător C. -A. C. Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea L. O. I. și pe debitoarea
C. DE I. T. S., având ca obiect cererea în anulare formulată împotriva Încheierii nr. 358/_, pronunțată în dosarul civil nr._, dosar având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007/art.1013 CPC, pronunțată în dosarul nr. dosar _
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 10 septembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Se constată că în cauză nu s-au formulat concluzii scrise. Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Reține că, prin încheierea nr. 358/_, pronunțată în dos. nr._, Tribunalul Cluj a respins excepția inadmisibilității modificării cererii de emitere a unei ordonanțe de plată potrivit art.204 C. pr. civ. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L. O. I. .
A respins excepția neregularității procedurii prealabile a notificării conform art.1014 Cod de procedură civilă.
A respins cererea de emitere a unei a unei ordonanțe de plată formulată de către creditoarea L. O. I. în contradictoriu cu debitoarea C. de I. T. S. .
Analizând cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, potrivit art.248 Noul C. pr. civ instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Astfel în ceea ce privește excepția inadmisibilității modificării cererii de emitere a unei ordonanțe de plată tribunalul a respins-o întrucât prin înscrisul de la filele 23, 24 din dosar creditoarea doar a majorat cuantumul obiectului cererii devenind pe deplin incidente dispozițiile art.204 alin 2 pct.2 Noul C pr civ.
Or, din întreaga economie a dispozițiilor care reglementează procedura ordonanței de plată, nu se regăsește stipulată în mod expres inaplicabilitatea dispozițiilor privind judecata în primă instanță în cadrul acestei proceduri.
De asemenea, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L. O. I. pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu art.345 alin 2 Noul cod civil fiecare soț poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum și acte de dobândire a bunurilor comune.
Actele de conservare sunt cele prin care se urmărește păstrarea bunului sau preîntâmpinarea pierderii lui.
Or, în speța de față prin demersul său juridic creditoarea urmărește întocmai păstrarea intactă a patrimoniului comun al soților, acesta neputând fi calificat ca un act de dispoziție, în categoria actelor de dispoziție intrând actele de înstrăinare, de gajare a unor bunuri, renunțarea la drepturile patrimoniale.
Tribunalul a găsit ca neîntemeiată și excepția neregularității procedurii prealabile a notificării conform art.1014 Noul Cod de procedură civilă, având în vedere următoarele argumente:
Prin înscrisurile depuse la filele13, 14 din dosar creditoarea a făcut dovada comunicării somației prevăzute de art. 1014 din Noul cod de procedură civilă în condițiile alin. 1 din acest text, dovadă ce a fost depusă în condițiile art. 1016 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă anexat cererii de chemare în judecată.
De asemenea, tribunalul a reținut că potrivit dovezii de înmânare de la fila 13 dosar, aceasta s-a realizat de către agent procedural care reprezentant al Societății Civile de Executori Judecătorești Ș. și Asociații, fiind semnată în această calitate de numitul Pană A., motiv pentru care apreciază că prezența ștampile D. ADY EXPRESS SRL în dreptul semnăturii agentului procedural nu este de natură să invalideze realizarea comunicării prin executorul judecătoresc, astfel că a respins ca neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile a notificării prevăzută de art. 1014 din Noul cod de procedură civilă invocată de către debitoare.
În schimb tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată apărarea debitoarei, în sensul că în prezenta speță nu suntem în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile având în vedere următoarele considerente:
Astfel, așa cum rezultă din înscrisul existent la filele 41-48 din dosar pe rolul Tribunalului Arad a fost înregistrată o acțiune promovată de debitoarea C. de I. T.
S., în contradictoriu cu creditoarea din acest dosar, acțiune care are ca obiect în principal constatarea nulității absolute totale a antecontractului de vânzare-cumpărare din data de_ și repunerea părților în situația anterioară, iar în subsidiar să se dispună anularea parțială a actului și să fie obligată pârâta să transfere dreptul de proprietate la acest preț.
Verificându-se cuprinsul acțiunii anterior menționate, tribunalul constată că este vorba despre același antecontract de vânzare-cumpărare din data de_ intervenit între creditoarea L. O. I. și debitoarea C. de I. T. S. .
Așa cum s-a statuat în doctrină și în jurisprudență o creanță certă este aceea necontestată din punct de vedere juridic.
Or, în speța de față creanța de care se prevalează creditoarea în susținerea cererii sale nu are un caracter cert, dimpotrivă fiind o creanță litigioasă.
Tribunalul a conchis că nu pot fi primite ca fiind pertinente susținerile creditoarei în sensul că debitoarea nu a formulat o contestație în înțelesul 1020 din Noul Cod de procedură civilă, întrucât debitoarea a înțeles să-și formuleze apărările în cadrul aceste proceduri, invocând caracterul necert al creanței, ca o consecință firească a caracterului litigios al acesteia, urmare a promovării unei acțiuni distincte pe rolul Tribunalului Arad. De asemenea, nu poate fi primită ca fiind întemeiată susținerea creditoarei că și în ipoteza contestării antecontractului de vânzare-cumpărare din data de_ intervenit între creditoarea L. O. I. și debitoarea C. de I. T. S. ar fi suficient pentru emiterea unei ordonanțe de plată să se aibă în vedere Hotărârea nr.1 din data de_ a Adunării Generale a Asociaților societății profesionale C. de I. T.
S. C. -N., întrucât demersul juridic al creditoarei este întemeiat în exclusivitate pe antecontractul de vânzare-cumpărare anterior evocat.
Împotriva acestei încheieri a promovat, în termen, cerere în anulare creditoarea, solicitând anularea în parte a încheierii în ceea ce privește respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, cu consecința, în principal, a emiterii ordonanței de plată pentru suma de 153.540 euro reprezentând rate scadente și penalități de întârziere, la care se adaugă penalități în continuarea până la plata efectivă, conform antecontractului de vânzare-cumpărare din data de_, aprobat prin Hotărârea AGA, CITR nr. 1/_ și, în subsidiar, emiterea ordonanței de plată pentru
suma de 135.000 euro, reprezentând rate scadente și neachitate, conform aceluiași antecontract, aprobat prin aceeași hotărâre, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe. În motivarea cererii, în prealabil, creditoarea prezintă în mod succint conținutul hotărârii adunării generale, menționate anterior pentru ca mai apoi să releve motivele
care justifică admiterea cererii în anulare.
Astfel, creditoarea apreciază că încheierea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1013 alin.1 coroborat cu art. 662 alin.2 NCPC, instanța apreciind în mod nelegal că o creanță litigioasă nu este certă, deși potrivit art. 662 alin.2 NCPC, creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
În speță, existența neîndoielnică a creanței rezultă din promisiunea de vânzare- cumpărare sau, în orice caz, din hotărârea AGA, iar contestarea antecontractului cu o acțiune în nulitate nu atrage automat înlăturarea caracterului cert al creanței, atâta timp cât nu există hotărâre definitivă.
De asemenea, încheierea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1020 NCPC, apreciind în mod nelegal că debitoarea a contestat creanța în acest litigiu.
În opinia creditoarei, se impunea ca acesta să conteste creanța în cadrul litigiului pendinte, conform art. 1020 NCPC, apărările urmând a fi verificate de către instanța investită cu cererea de emitere a ordonanței de plată, în baza probatoriului administrat.
În orice caz, în litigiul de pe rolul Tribunalului Arad, debitoarea nu contestă creanța, ci contestă antecontractul de vânzare-cumpărare.
Atât litigiul demarat, cât și atitudinea debitoarei relevă caracterul abuziv al demersurilor întreprinse de acesta.
Ca și ultimă critică, creditoarea invocă încălcarea prevederilor art. 1013 alin.1 NCPC, instanța apreciind în mod nelegal că demersul său s-a întemeiat în exclusivitate pe antecontractul de vânzare-cumpărare, în condițiile în care a susținut că instanța poate emite ordonanță de plată doar în temeiul hotărârii AGA.
Raportat la faptul că prin această hotărâre nu au fost stabilite și penalități de întârziere, se justifică solicitarea subsidiară formulată.
În drept se invocă art. 1013 și urm. NCPC, art._, 1351 NCC.
Prin întâmpinarea formulată ( f.12-16), debitoarea C. de I. T. S.
solicită respingerea cererii în anulare, cu cheltuieli de judecată.
În justificarea acestei poziții procesuale arată că nu este certă creanța în discuție fiind obiectul unui dosar pendinte pe rolul unei alte instanțe, așa cum de altfel s-a reținut în mod constant în practica instanțelor judecătorești.
Totodată, arată că a contestat și în fața instanței de fond creanța în discuție și a invocat neîndeplinirea condițiilor legale pentru emiterea unei ordonanțe de plată, în cuprinsul întâmpinării, Tribunalul Cluj neputându-se pronunța asupra fondului raportului juridic dintre părți, ci doar asupra condițiilor cumulative prevăzute de procedura specială.
În ceea ce privește ultima critică formulată, apreciază că această creanță nu rezultă din hotărârea AGA, fiind un act unilateral care nu dă naștere prin ea însăși unei creanțe în beneficiul creditoarei, prima condiție pentru emiterea ordonanței de plată fiind ca creanța să aibă ca obiect o sumă de bani ce rezultă dintr-un contract civil.
În plus, Hotărârea AGA nu a fost semnată de către reclamantă în calitate de creditoare, ci în calitate de asociat.
În drept se invocă prevederile art._ NCPC, precum și principiile în care își are sediul materia.
Analizând cererea în anulare în temeiul disp. art. 1023 NCPC, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Tribunalul o va respinge pentru următoarele considerente:
Acțiunea în anulare promovată are trei critici principale, care vor fi analizate după cum urmează:
Astfel, în ceea ce privește statuarea instanței că nu este certă creanța litigioasă, Tribunalul apreciază că, într-adevăr, creanța în discuție are acest caracter, raportat la
prevederile art. 662 alin.2 NCPC, care stabilește că o creanță este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Evident că acest text de lege se impune a fi adaptat procedurii ordonanței de plată, în condițiile în care articolul invocat se regăsește în capitolul IV privind Efectuarea executării silite.
Caracterul cert al creanței presupune ca existența ei să rezulte fără dubii din cuprinsul actului, condiție îndeplinită în speță, în actul în discuție prețul este stabilit la suma de 512.940 euro.
Așadar, contestarea creanței nu afectează caracterul cert al creanței, dar poate avea consecințe asupra procedurii ordonanței de plată, așa cum se va arăta în cele ce urmează.
În ceea ce privește încălcarea procedurii prevăzute de art. 1020 NCPC, Tribunalul socotește că această procedură nu a fost încălcată, atâta timp cât prin întâmpinarea formulată debitoarea a contestat creanța, învederând instanței că s-a promovat o acțiune în constatarea nulității actului în discuție.
Articolul menționat anterior stabilește posibilitatea părților de a contesta creanța, iar în cazul în care apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât înscrisurile aflate la dosar coroborate cu explicațiile și lămuririle părților, iar acestea ar fi admisibile în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea, creditorul putând introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
Cu alte cuvinte, atunci când apărările formulate sunt aparent întemeiate, necesitând administrarea unui probatoriu specific procedurii de drept comun, judecătorul investit va pune capăt procedurii somației de plată.
Cu atât mai mult este posibilă, raportat la cele menționate anterior, paralizarea demersului inițiat de creditoare prin introducerea unei acțiuni în constatarea nulității actului generator al creanței, cu cât simplele apărări pe fond aparent întemeiate ale debitorului fac ca procedura specială să fie respinsă.
De altfel, este de remarcat atitudinea energică a debitoarei care nu s-a mulțumit la simpla contestare a creanței, ci a înțeles să inițieze un proces, achitând taxe de timbru consistente și parcurgând procedura prealabilă administrativă în baza Noului Cod de Procedură Civilă.
Cel din urmă motiv se referă la aprecierea primei instanțe că demersul creditoarei se întemeiază în exclusivitate pe antecontractul de vânzare-cumpărare.
La o lecturare a cererii de emitere a ordonanței de plată, se observă cu ușurință faptul că obligarea debitoarei se bazează pe antecontractul de vânzare-cumpărare din data de_, intervenit între părți, solicitările de obligare vizând strict acest act, doar în cuprinsul motivării, după ce s-a precizat că creanța rezultă dint-un contract civil, s-a făcut referire la hotărârea AGA.
Chiar dacă s-ar face abstracție de acest aspect, așa cum de altfel a subliniat și debitoarea, procedura ordonanței de plată, conform art. 1013 NCPC, vizează obligațiile de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Fără putință de tăgadă că hotărârea AGA nu reprezintă un acord între creditor și debitorul din prezenta cauză, ci constituie un act unilateral prealabil, necesar pentru perfectarea convenției care s-a încheiat, chiar dacă cuprinde explicit prețul, exigibilitatea fiecărei tranșe, respectiv clauzele contractului, chestiune firească raportat la finalitatea acestui act.
Față de cele ce preced, Tribunalul va menține soluția atacată ca fiind temeinică și
legală.
În baza art. 453 alin.1 NCPC, reținând culpa procesuală a creditoarei, o va obliga
să achite debitoarei suma de 5493 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform facturii nr. 833428/_ și OP electronic( f.41-42).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea în anulare formulată de creditoarea L. O. I. împotriva Încheierii nr. 358/_, pronunțată în dosarul civil nr._ pe care o menține întru-totul.
Obligă pe creditoarea L. O. I. să achite debitoarei C. de I. T. S. suma de 5493 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședință publică din data de_ .
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
C. -A. C., plecată în concediu,
semnează președintele instanței, SS
Grefier,
C. -G. H.
C.H. 18 Septembrie 2013 Red./Dact. OT/LM
_
Judecător fond:A. D.
| ← Sentința civilă nr. 534/2013. Ordonanta de plata | Sentința civilă nr. 5685/2013. Ordonanta de plata → |
|---|
