Sentința civilă nr. 377/2013. Ordonanta de plata
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 377/2013
Ședința publică de la 21 August 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS
GREFIER: L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea SC S. C. SA și pe debitoarea C. N. de Căi F. "C. " SA, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, debitoarea a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Tribunalul, conform prevederilor art. 129 alin.2 pct.3 C.pr.civ., raportat la art. 1015 C.pr.civ., invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. -Secția civilă, având în vedere că prezenta cauză poartă între profesioniști și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr. 1684/_, Tribunalul Specializat C. a declinat competența materială de soluționare a cererii formulată de către creditoarea SC S. C. SA împotriva debitoarei C. N. de Căi F. "C. "; SA prin Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF"; C. în favoarea Tribunalului C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Specializat C. a reținut că, prin cererea înregistrată în data de 4 aprilie 2013 creditoarea SC S. C. SA C. -N. a chemat-o în judecată pe debitoarea C. N. de Căi F.
"C. "; SA prin Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF"; C., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 985.241,99 lei contravaloare prestări servicii, la plata sumei de 25.455,32 lei penalități de întârziere calculate de la data scadenței până la data de_, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în calitate de executant, în cursul anului 2011 a încheiat cu debitoarea, în calitate de achizitor, contractul de execuție de lucrări nr. 381 având ca obiect introducere cablu subteran la semnale prevestitoare luminoase la instalațiile SBW din stațiile Borla, Sărmășag, Tășnad, în valoare de 214.413,8 lei. Toate lucrările prevăzute în contract urmau a fi executate după emiterea de către debitoare a unor ordine de începere a lucrărilor. În temeiul contractului de lucrări nr. 409/_ creditoarea a executat lucrări de reparații în valoare de 156.760,97 lei, iar potrivit contractului nr. 410/_ au fost executate lucrări în valoare de 532.528,54 lei. Creditoarea și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin
contractele încheiate cu debitoarea, executând lucrările prevăzute în acestea, aspect care rezultă din procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor. Potrivit art. 16.1 din contractele încheiate, achizitorul are obligația de a efectua plata către executant în termen de 60 de zile de la primirea facturii. Totodată, la data de_ s-a încheiat între părți contractul de furnizare de produse nr.
415 având ca obiect furnizarea de echipament feroviar, în temeiul căpruia creditoarea i-a livrat debitoarei marfă în valoare de 81.538,68 lei care trebuia achitată în termen de 60 de zile de la primirea facturii, conform art. 13.1 din contract. Debitoarea figurează în evidențele contabile ale creditoarei cu un debit restant în valoare de 985.241,99 lei, la solicitările creditoarei în vederea stingerii acestui debit debitoarea răspunzând că nu dispune de bani pentru plata restanțelor. Creditoarea consideră creanța ca fiind certă, lichidă și exigibilă, facturile emise de către creditoare fiind acceptate la plată, fiind semnate și ștampilate de către aceasta.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013 și urm. NCPC, art. 451 NCPC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 9 mai 2013 (fila 105), debitoarea a arătat că datorează creditoarei suma de 985.241,99 lei reprezentând materiale livrate și lucrări executate pentru întreținerea infrastructurii conform contractelor nr. 381, 409, 410 și 415 încheiate între părți în anul 2012. De asemenea, suma de 25.455,32 lei pretinsă prin cererea reprezintă penalități corect calculate pentru neplata facturilor. Sursa de finanțare a lucrărilor a constituit-o alocația bugetară pe anul 2012, având titlul întreținerea infrastructurii feroviare publice, însă Sucursala CREIR CF C. nu a primit în anul 2012 de la CNCF "C. "; SA B. alocația bugetară pentru plata datoriilor în speță, aceasta nefiind alocată de la Ministerul Finanțelor Publice. Ca atare, se impune chemarea în garanție a M. ului finanțelor Publice.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 15 mai 2013 (filele 111, 112), creditoarea a arătat că plata debitului potrivit contractelor încheiate cu debitoarea nu este condiționată în niciun fel de primirea alocației de la CNCF-C. SA, potrivit art. 16.1 din contracte plata urmând a se efectua în termen de 60 de zile de la primirea facturii de către achizitor. Faptul că CNCF-
C. SA nu direcționează bani către sucursale nu este imputabil creditoarei, singurele aspecte care au importanță în soluționarea cauzei fiind legate de îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a fi admisibilă o astfel de cerere, condiții care sunt îndeplinite cumulativ. Creditoarea a arătat că datorită întârzierii la plată a facturilor ce fac obiectul cererii este restantă la bugetul de stat, are datorii către diverși furnizori și este în imposibilitate de a plăti salariile și ratele la bănci. Totodată, o chemare în garanție în cadrul unei astfel de proceduri este inadmisibilă.
Instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, având în vedere valoarea și natura obiectului litigiului.
Reprezentanta creditoarei s-a opus admiterii excepției.
Analizând excepția invocată, instanța a admis-o conform art. 158, al. 3 C.pr.civ. și a dispus trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului C., pe raza teritorială a căreia își au sediile părțile acțiunea fiind înregistrată în data de 4 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Noului Cod civil.
Așa cum prevede art. 2, pct. 1, lit. b C.pr.civ., tribunalele sunt competente să soluționeze cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare
de peste 200.000 lei. În speță, pretențiile formulate, cumulate fiind, au o valoare de peste nouă sute mii lei.
Faptul că litigiul se poartă între "profesioniști"; nu atrage competența materială de soluționare a acestuia de către Tribunalul Specializat C., neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre
"profesioniști"; trebuie să fie judecate de către această instanță specializată. Instanță specializată fiind, Tribunalul Specializat C. nu poate soluționa decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluționare și pentru care a fost înființată, așa cum prevede și art. 227 din Noul Cod Civil, acest text de lege fiind o normă de procedură, de imediată aplicabilitate.
Asimilarea "profesioniștilor"; cu comercianții, pe lângă faptul că este forțată, nici nu se poate face, sfera de întindere a celor denumiți
"profesioniști"; în Noul Cod civil, fiind mult mai mare decât cea a comercianților, definițiile acestor termeni fiind cu totul diferite.
În prezent, nu mai există norme juridice distincte care să fie aplicate litigiilor ce se poartă între "neprofesioniști"; față de cele purtate între
"profesioniști";, astfel că nu are de ce o instanță specializată să soluționeze prezenta cauză căreia îi sunt aplicabile prevederile Noului Cod civil, cod ce este unic pentru toate raporturile comerciale născute sub imperiul său.
În urma declinării competenței e către Tribunalul Specializat C., la termenul de azi, Tribunalul Cluj-Secția civilă.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art.1013 cod civil cu privire la procedura somației de plată. Potrivit dispozițiilor art.1015 Cod Civil dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut de art.1014 alin.1, creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze cauza pe fond, tribunalul apreciază că sunt incidente dispozițiile art.95 alin.1 pct.1 raportat la art.94 alin.1 pct.1lit.j Cod de procedură civilă. Prin urmare, valoarea pretențiilor depășind 200.000 lei, competența revine în primă instanță tribunalului.
Cu privire la tribunalul competent, reține că potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial C. în prezent Tribunalul Specializat C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.130 alin.2, art.132 alin.3 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va
declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Specializat
C. .
Având în vedere ivirea conflictului de competență, cauza urmează a fi înaintată în temeiul dispozițiilor art.135 Cod de procedură dispune înaintarea dosarului Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului C. -Secția civilă invocată din oficiu.
Constată ivit conflictul de competență privind soluționarea cererii formulate de creditoarea SC S. C. -SA împotriva debitoarei CNCF "C. "; SA pentru emitere ordonanță de plată între Tribunalul Cluj -Secția civilă și Tribunalul Specializat C. .
Dispune sesizarea Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului. Prezenta nu este supusă vreunei căi de atac.
Pronunțată în ședința publică din _
Președinte, Ana-SS
Grefier,
L. M.
Red/Dact/SS 3ex._
| ← Sentința civilă nr. 5685/2013. Ordonanta de plata | Decizia civilă nr. 250/2013. Ordonanta de plata → |
|---|
